Romanulu, noiembrie 1889 (Anul 33)

1889-11-01

JL ANUL AL XXX1II-LE NI- Pe lângă Tipografia Românului instalându-se cu începere de la Sf. Dumitru un atelier de legă­­torie și localul actual ne mai fiind încăpător. Redacțiunea și Ad­­ministrațiunea Românului, pre­cum și atelierele nóstre de ti­pografie, stereotipie, galvanoplastie și legătorie de cărți, vor fi instalate în casele din strada Brezoianu No. 16 și 18, și strada Sf. Ionică No. 9. (In dosul teatrului Națio­nal). Grație îmbunătățirilor in­troduse, Tipografia Românulu este In posițiune să efectueze, în con­­dițiunile cele mai avantagiose, lucrările ce i se vor încredința de particulari și autorități, și Ro­mânulu apărând în modul cel mai repede, scriile sale vor fi cele mai mioi. Aducând acesta la cunoscința publicului și a corespondenților noștrii, îi rugăm ca cu începere de la 27 Octombre, să ne adreseze comandele și corespondințele lor, strada Brezoianu No. 16 și 18, și strada Sf. Ionică No. 9. BUGURESCI, 31 BRUMAR Nu prin înscrierea în program a partidei liberale a câtor­va utopii, spun unii, s’ar putea da partidei li­berale un nouă virginitate. Cum aceia cari vorbesc ast­fel ex­­primă speranța că liberalii vor avea înțelepciunea să nu se arunce în aven­turile colegiului unic, susținut de noi, suntem în drept să considerăm ob­­servațiunile ce fac, ca privind­u-ne și pe noi, pene la un punt óre­care. Deci, prin utopii, înțeleg și ideile nóstre și ast­fel fiind, datoria nostru este să ne apărăm. Cuvântul utopie, este fórte elastic și fórte nemerit pentru cei cari nu găsesc argumente spre a combate uă ideie. El mai póte fi întrebuințat, cu totu sinceritatea, de către spiritele înguste pentru cari ideile mari, ideile m­oi, sunt lucruri cu totul nerealisabile, aceia ne putând corege de­cât cea ce au vâ jlut deja. Ne place a crede că protivnicii noștri­ nu intră în acesta categorie și de acea așteptăm de la el să ne dea motivele pentru care colegiul unic, spre exemplu, este un ce nerealisabil, vă utopie. Până atunci se ni se dea voie a spune că se pute privi ca să utopie numai ideile care s’ar fi născut în mintea nostru și n’ar fi fost încă realisate nicăerî. Nu astfel pute fi privit colegiul u­­nic, care departe de a fi produsul minței nóstre, este fructul cugetării omenilor celor mai serioși, este un ce care a fost și este încă esperi­­mentat de­­ crile cele mai civilisate și care a dat rudele cele mai bune. Stim că sunt unii omeni cari dau un alt sens cuvântului utopie, acei parveniți satisfăcuți, cum Îl numea d-na E. de Girardin, pentru cari cei cari se devotază interesului poporu­lui sunt nisce utopist­ sedițioși, dar nu putem crede că bărbații noștri politici au ajuns a merita acel epi­tet și de acea credem că numai ex­­trema prudență îl fac să se târnă de colegiul unic sau de alte principii înaintate. Toma­­nsé nu ne pute opri în cale și rugăm pe cei cari resping unele idei cu acea nespusă ușurință, se cugete mai matur înainte de a se tacsa de utopii căci riscă a se face de rîsul generațiunei viitóre. Ne aducem aminte că pe când țara nosträ era tributară Turciei, a­­cea mână de bărbați, cari luptau pentru drepturile ei, erau tacsa­ți de visători, de utopiști. Pe la acea epocă, nebunii erau cei cari vorbea de independența Ro­mâniei, nebuni și utopiști cei cari cereau libertățile înscrise ai Ji în con­­stituțiunea nosträ, și cu tote acestea înțelepții din acele vremuri au re­cunoscut că dreptatea era în partea nebunilor de atunci și ei se fălesc atțli, pentru că au primit acele re­forme. Se nu uite cel cari taciază de utopie, reformele pe cari nu le în­țeleg, că utopia de erl a devenit a­­devărul de atil și că utopia de az­i, pate să fie adevĕrul de mâne. La 15 octombre, consiliile jude­țene din totá­­ éra s’au întrunit, con­form legei, în sesiune ordinară. Ca în toți anii, credem că ne îm­plinim și de astă dată datoria, atră­gând seriosa atențiune a represin­­tanților județelor asupra îndatoririlor ce au de a se ocupa cu tot interesul de îmbunătățirile de cari se simte trebuință in fie­care din județele țâ­rei și în diferitele lor localități. Căci multe, fórte multe sunt îm­bunătățirile ce se cer, și cu tote a­­cestea, cu mâhnire constatăm, că puțin, fart puțin s’a făcut până a­ ESEM­PLAR­U­lm BANI cum de așa numitele Parlamente pro­vinciale, de­și îndatoririle și căderile lor sunt îndestul de mari. In adevĕr, déci ne înfățișăm sta­rea județelor nóstre de la un capăt pene la cel-l-alt al țarei, nu stim cum am putea să nu recunoscem că In tóte s’a urmat cu cea mai mare nepăsare și că a domnit și domnesce uă adevărată pirotela. Luând nu­mai câte­va îndatoriri din multele pe cari le au consiliile județene. Întrebări : Unde este interesul ce aui arătat și ce activitate au desfășurat cu pri­vire la căile de comunicațiune, la clădirile de scule prin comunele ru­rale și la starea sanitară a popora­­țiunei ? Căile de comunicațiune se află într’uă stare cu totul înapoiată, așa că putem qiice că, în acestă privință, ne găsim în destul de roti. Pe ici pe colo abia se face câte ceva; ș’apoi și ceia ce se face este numai un început și, p’alocurea, remâne cu anii în părăsire, pene ce se deteriorază cu desăvârșire. Ast­fel, am văz­ut căi, fiă vici­­nale fiă județene, cari statt de ani neterminate, oră altele, de­și ter­minate, n’au nici urmă de pietriși pe ele. Și acesta nu numai în părțile cele retrase ale județelor, dar chiar în a­­propiere de liniile căilor ferate, unde comunicațiunea cu gările devine forte grea și adesea chiar impracticabilă. Aceiași nepăsare există și’n ceia ce privesce clădirile de s­cale și sta­rea sanitară, precum și celelalte tre­buințe și interese ale județelor. In general, consiliile județene la noi sunt depart de cceia ce trebue să fie. In întrunirile ordinare anuale, pu­tem alice că activitatea ce ele au desfășurat în lucrările lor a dat re­­sultate forte neînsemnate, în raport cu îndatoririle și căderile lor. ț­­ De câți­va ani numai, represintan­­județelor au început să mai arate, pe ici pe colo, ore­care inte­res prin dorințele exprimate , dar a­­prope numai atât și nimic mai mult, căci în realitate n’am vă­zut nici un spor în lucrările lor și n’am avut re­­sultatele la cari eram și suntem în drept să ne așteptăm. Apoi are numai acesta să fie rolul consiliilor județene și numai la atâta însemnătate să se reducă lucrările lor? Negreșit că nu, și, cu tote acestea, dacă avem în vedere numai ceia ce s’a făcut până acum, rămânem cu adevărat surprinși de modul cum re­­presintațiunile județelor au înțeles că trebue să ’și facă datoria, față, cum­­ zice legea, cu «interesele locale co­lective și economice ale județului.» Este de dorit ca, pe viitor, consi­liile județene să desfășoare mai multă activitate în lucrările lor, ci întruni­rile lor să fie nisce adunări de cons­fătuiri și chibzuiri în cari să se desbată adevăratele interese ale județului, căci numai astfel credem noi că se va aduce tote îndreptările și se póte face tate îmbunătățirile de cari se simte trebuință. iii"i~i "“".‘»»■"jit. .­­y­âSv - .................. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI" Cetinge, 30 Octombre. Prințul a exprimat ministrului președinte al Austro-Ungariei, colonel Melincovici, vii­le sale mulțumiri pentru graba cu care guvernul Bosniei a promis ajutore pentru emigrații muntenegreni cari merg în Ser­bia prin Bosnia și Brzegovina. Belgrad, 30 Octombre. Consulatul general din Uskub va fi trans­format în simplu consulat. Un prim contingent de 1380 emigranți muntenegreni vor trece granița sérbésca la 1 Noembre. Atena, 30 Octombre. La dejunul de est la legațiunea Germa­niei au asistat, afara de împăratul, prin­cipele Enric și suitele lor, și alte perso­nagii politice. Séra a fost un bal la curte. Berlin, 30 Octombre. Proiectul de lege prezintă consiliului fe­deral pentru că linie directa de vapore pentru Africa orientala spune ca cancela­rul va fi autorizat a conceda acesta linie unei companii germane, pentru oă durată de z­ece ani și cu un sub­vențiune de 900,000 mărci maximum cancelarului va arăta porturile germane de plecare și­­ sca­lele intermediare. Serviciul va trebui se în­­cepe cel mai târziu un an după semna­rea contractului. Petersburg, 30 Octombre. Se asigură ca generalul principe Dolgo­­ruky ministru al Rusiei la Teherani, va fi înlocuit prin d. de Butzow, ministru la A­­tena. D. Unu consilier de ambasadă la Constantinopol ar fi numit ministru pe lângă curtea Greciei. Agenția Havas Românii. Democrații elvețiani Partida democrată elvețiană în a­­dunarea generală ce a ținut-o la 28 curent în Berna, s-au hotărît că pen­tru alegerile viitore, când este a se trimite în sfatul țărei noul deputați, partida democrată va pune în mai multe părți candidați și nu va da sprijinul ei de­cât bărbaților cu prin­cipii democratice sociale. A mai decis ca să protesteze din tote puterile ei contra înmulțirei a­­genților poliției politice, va supra­ VINERI, 1 NOEMBRE (20 OCTOMB. st. v.)1889 Lumineta­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sone ion! 24 lei; trai Ion! 12 lei; «a­dusă 4 lei. Pentru Preop, și învâțătorii­­ fin­sate abonamentul este re­dus la SO lo! pe an. Pentru tóte țările Umanei poștale, trimestrul 16 lei. A se adresa : In ROMANIA, la adm inistra b­unea Siarokl și ofletele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ato, 8, Place de la Bourse, IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la bir­rourile poștale. — Articolele nepublicate se ard — veghia ca aceștia să nu jicnesca prin cantone interesele cetățenilor nici să comită vre-uă călcare a libertăților publice. In fine s’a hotărît ca de aci în­colo să țină mai multe întruniri prin cantone, în care să se pună în cu­rent cu populația, să facă propagandă energică pentru a câștiga ast­fel cât se pate de mulți aderenți. Manifestațiunile de la Sibiu Guvernul unguresc se scie că a interzis a se face manifestațiuni pe stradă mitropolitului din Sibiu. Cel însă, cari au luat inițiativa d’a se face manifestațiuni părintelui Miron pentru că a refuzat d’a par­ticipa la serbarea Kultur eguletului au redactat un memoriu, scris pe hârtia de lues și legat tot cu lues, pe care l’au înmânat la 26 ale curentei mi­tropolitului. Delegațiunea care s’a presintat la curtea mitropolitului a fost compusă din d-nii N­. Pușcariu, Hannea, Z. Boiu, Frațeș, Nemeș și alți slujbași de la mitropolie. Uâ scurtă alocuțiune a fost ros­tită de d. Pușcariu, după care Mi­tropolitul a respins și el printr’u­ altă scurtă cuvântare. In același timp foile ardelene pu­blică răspunsul ce Kultur eguletul a dat adresei Mitropolitului prin care spunea de ce nu participă la ser­bare. Ungurii fac pe șireții:­­fie că sunt surprinși văzând pe Mitropolitul a­­tribuind scopuri de desnaționalizare Kulturegyletului. Ei spun că Kulturegyletul este fă­cut pentru a propaga cultura între fiii aceiași patrie, și se provocă, pen­tru a dovedi nevinovăția lor, la cele ce Kultur egyletul a făcut în timpul de când s’a înființat. Sperăm ânsă că nici chiar E. S. Mitropolitul Miron nu-I va crede. Uă grevă generală După cum ne anunță sclii sosite din Mons, lucrătorii mineri din Qua­­regnon și Dour au ținut la 28 cu­rent oă întrunire secretă, în care s’a desbătut ce este a se face pentru a­­meliorarea sortei lor. Ei au decis că deocamdată să mai lucreze și să cără mereu sporirea de lefuri de la patroni. Dăcă aceștia nu le vor spori sa­lariul, lucrătorii au luat cu toții an­gajamentul de a provoca uă grevă generală. Se mai scrie în același timp din Belgia că în meetingul ce s’a ținut în Duminica trecută la Mons, depu­tatul acestui oraș a cerut de urgență revizuirea constituției. El cere ca fie­care cetățean care scie să scrie și să citescă, să aibă dreptul de alegere. Adunarea a aclamat forte mult pe orator și a protestat contra guver­nului reacționar care voesce să îm­­lconjurel A nlA«xi A-ll — w --------MiUgUbUillUl* 8C1RI D'ĂLE PILEI Pentru e­l la orele 2 au fost convocați în palatul Universității toți studenții uni­versitari, spre a lua cunoștință de dispo­­sițiunile luate pentru serbarea ce se va face cu prilejul aniversarei a 25 a a fun­­dărei universităței. Rectorul a făcut cunoscut studenților ca se alega câte un delegațiune de fie­care facultate care se asiste pe rector și pe de­canii facultăților la serbare. * * * Miniștrii nu vor mai merge la Sinaia, spre a se Întruni în consiliu, ci vor aștepta pânâ Sâmbătă, când vine Regele în capi­tală, spre a se întruni în consiliu la pala­tul din capitală. D. Alexandru Lahovary, ministru de ex­­terne, a vizitat erl­ic0ța superiora de me­dicină veterinara. Din Lupta. Contele Goluschowsky, ministrul Austriei în Capitală, care actualmente se află la Viena, este așteptat Duminica în­ Capitală. Contele Goluschowsky trebue să aducă din partea guvernului său, instrucții pre­cise In privința bazelor pe cari se se în­­cepă tratările pentru inceterea convențiunei comerciale. D. Cesianu, directorul general al poș­telor și telegrafului, va supune în curând în cercetarea consiliului de miniștrii, pro­­iectul de lege pentru înființarea înca a 40 bi­rouri telegrafice prin diferite comune mai principale din țară. Acest proect se afla deja terminat. D. Cesianu mai pregătește și proectul de lege pentru organisarea serviciului poștelor ru­­rale. * * * Voința Națională află că d. Al. Vidrașcu a trimis martori d-lui locotenent Velicu. Amicii pe cari d. Al. Vidrașcu­­ l-a însăr­cinat cu acesta misiune sunt d-nii H. Cor­­tazzi, și D. Moruzzi. * * * Regina sosesce în țara peste opt­­­ile. Se­­ zice ca Regina nu se va mai opri la Sinaia ci va veni direct în Capitală, medicii prescriindu-l a nu mai sta la Si­naia. * * * La 22 curent se va face inaugurarea noului local de pe bulevardul Elisabeta, construit pentru liceul Lazăr. * * * * * * * * c* CRONICA TEATRALA Amicul meu, d. Luca Caragiali,­­Jicea o data cu duhu­l obicinuit că Gutzkow, au­torul lui Uriel Acosta (spinozismul în ac­țiune) este și el un bravo autore, pentru ca reușesce în mod superlativ a te Snge­­nuchia sub anesteza sau a te adormi în pacea Domnului. Moser, autorul Manevrelor de tomnă (care, printre picături, ar trebui reluate o dată sau de două ori) și autorul Femeilor nóstre, jucate’n prima represintațiune Marți sora la Teatrul Național,, e tot un bravo autore, dar cu deosebirea că acesta are darul tea­trului așa cum il înțelegem noi, pe când cel­l’alte, stimabilul Gutzkow, 11 are altmin­­treli. Moser a capelat pe scena Teatrului Na­țional dreptul de mare încretățenire prin localisârile vesele ale d-lui Gusty; publicul român îl cunosce, ’1 face haz și’l iubesce, —cu înlesnirea și cu ușurința cu care pu­blicul român primeste pe ori­cine l’amusă. Manevrele de tomnă, cari sunt mai bine lo­­calisate de­cât Femeile nóstre, au dus pe spinarea lor ua parte buna a stagiune! tre­cute. Femeile nóstre vor trece și peste trei representațiuni. Public este și pentru mai mult de trei representațiuni, numai se scii sé’i aduci. Și cu acesta ocasiune, tocmai pentru că e vorba de piesa unuia din cei cari fac parte din administrațiunea Teatrului, noi ne vom face pe lângă direcțiune interpre­tul multora din junimea studiosa cari, ne­putând plați cei trei lei de stat, merg la galeria, unde, după scene de pugilat p­­roeric și după îndelungă asceptare, când intră sus în galeria cu speranța de a a­­puca primele bând, găsesc locurile ocu­pate de protegiații impiegaților subalterni ai Teatrului. Faptul acesta enervă și cu drept încanțoșazâ pe tinerii cari ’și răsbuna pe orchestra cerându-l Serba și Bătuta, când arcușul infatigabil al d-lui Hübsch comanda pe 1 miei sospiri ardenți sau vra idilă. Noi credem ca este de ajuns a semnala acest passe-droit direcțiunes, pentru ca el să ’nceteze. Direcțiunea, credem de ase­menea, va lua măsuri ca să se pună și la noi, ceia ce este la teatrele bine frecven­­tate, adică bariere de lemn la intrarea in galeria, pentru ca cel ce aștepta mai mult sa fia cel ce vor ave locurile mai bune sus, în sală. Aceștia z­ise, să ne reîntorcem la Femeile nóstre de Moser, vesel localisate în cele mai multe din scenele lor de d-nul P. Gusty. Nu povestesc subiectul, ca ’n ori­ce co­­medie­ farsa. Femeile nostre are vro trei intrigi cari se învârtesc și se amestecă, când cu haz când fără haz, în decursul celor trei prime acte, pentru a se descurca și deslega spre mulțum­irea tuturor în ac­tul IV și cel din urmă. Uă sucra sdravena (d-na Frosa Sarandi); uă femeia sglobia (d-na Welner) măritată după un bărbat ursuz (Mateiescu); ua te­­nera soția langurósa, plângerosâ și gre­­țasă (d-na Jianu), măritata după un bar­bat zeflin, bancher chic de moda noua, «îți da doué și jea noué» (Manolescu); un fata «de părinți ascultatore în fața» ei în fond un drac împelițat (d-na Romanescu); un bătrân berbant, conu Matei, cel cu i­­nimă tenora și dulce (Niculescu); un fel de coconițâ, fata adica, dar care umbla sin­gura ca un guvernantă englesă, d-sora A­­dina (d-na Fulgeanu); un misit care se vîră pretutindeni (Catopolu), un autor dra­matic de speța abia cunoscuta la noi (Cos­­tescu), împreună cu un tener care adora Bucuresci (Alexandrescu); un ungureicu, Marișca sau Roși, legata în piesa cu amor de misitul cel îndrâsneț (d-na Langeais),— toți aceștia se ’nvertesc, se alerga, spun multe și mărunte, nimeresc în­tro câteva scene corda cea adeverată și provocă, sub conducerea desopirantei (vorba e ’n piessa) Frosa Sarandi hohotele de rîs ale publicu­lui, hohote cari par a sgudui sala și de cari cariatidele logielor se miră forte, csici de la un cârd de vreme rîsul resuna așa de rar în teatrul românesc. Aceste hohote de rîs isbucnesc mai cu putere în vro câteva scene. Buniora, scena finală din actul II și scena finala din actul III vor deveni populare, sub numele de scena secret și de scena In­ce hal, a cătrut Senatul! Asemenea scene sunt de jucat cu un vervă îndrăcită, cu un avent și cu uă pu­tere comica pe care tu, spectator, să fii convins că actorul ce o esecuta o simte cu adevérat și ’n deplină sinceritate. Și’n­­tr’adevĕr, cele doue scene citate au într’en­­sele pe d-na Sarandi, care, și-acum ca și’n timpurile de mai ’nainte, umple scena cu vocea’i resunatóre, cu gesturile cele mari și vióie, și cu acea caldura care în­­ferbînta­uâ întrega sala din galeria și pene la scaunul toboșarului din stânga. Frosa Sarandi e ’n scena «sacru» și a «halului senatoricesc» comedia personificata. Elle se laisse aller, adica își da drumul firei; este ’n elementul seu și de-ar ti se face pe acesta nota pene mâne îți va juca ne­obosita, sprintenă, amusanta și iresislibila. Se n’o pui se’n debite vr’un cuplet sen­timental, — și din nenorocire are vro câ­teva trase unde vorbesce ginerelui sau de iubirea de mama. Simțimentul lacrimato­­riu cu adevărat nu este pe cordele D-nei Sarandi, câci când ar voi să se înduio­șeze, un joc al sirincenei sau da mișcare neastempărata a noilor séle te face sc­rhji. Veți mai b fice pate că acest imens ta­lent natural, nepoleit de loc de artă, are, pentru multe roluri, părți comune, vulgare, de gust forțat sau reți. D'accord, dar te face sé­ricil. R­<fi ? deci ești învins. Tinerele care se închina comediei stu­dieze cu atențiune jocul d-nei Sarandi. Nu se vor căi , din contră vor câștiga. D-na Sarandi e un tip care și-a asigurat un loc neperitor în galeria artiștilor români. Nu e­rou de joc în femeia sglobră d-na Web­er; rolul e tăiat tocmai în marginele puternițelor sale, și a fost uu plăcere pen­tru noi a o vede la masă în actul I, căci numai cu d-na Jianu adormiam, nu dora ca d-na Jianu nu’și da tóte silințele pen­tru a face binele, dar pentru ca rolul și jocul firesc al d-nii­ sele contribuiau teribil la acesta adormire. Me ’ncel­sen este adevarat ca d-na Jianu este ânca elevă în Conservator. E tare stângace în mișcări, în îmbrăcăminte, în gesturi, are un început de dicțiune, dar asta nu’l destul. Mi se șoptesce ca direc­torii de scenă, în acord cu direcțiunea ge­nerala, ar ave intențiunea de a’l încredința roluri de prima forța. Fac roü și fac tine­rel actrice un rol enorm. D-na Jianu are timp, în arta nu se fac salturi. Matorescu merge bine; cu cât va apare mai des înaintea publicului cu atât acesta se va obicinui mai mult cu dânsul. Ua dicțiune impecabila și un joc cu stu­diate intențiuni In figură și în cladirea vocei, — éca tenera fata creata de d-na Romanescu. E un nota a talentului sau pe care de mult nu o auzjisem. Acum o as­­ceptăm în Dorina din nemuritorul Tartuffe al lui Molière, pentru a o vedea într’un alt gen, de mult părăsit de d-nia-sea. Curios lucru! Hamlet cel cu melancolia sfașiefore, Phadael cel tragic, adica Mano­lescu In Femeile nostre, are jocul cel ma bon enfant, cel mai sincer și mai natural. A aruncat în nasul socrei­ și pe: «ai avut’o 20 de ani; lasă-mi o și mie tot 20», cu atâta adevăr în­cât am isbucnit cu toții în hohote nesfârșite de rîs. Niculescu a făcut din «conu Matei» un creațiune care ’î face pecre­­țE întocmai așa. Jocul de _fizionomia și vocea când gresa, când pițigăiata dau personagielor ce el creaza în „tagma d-lui Matei» sau de «trampa Ofițerului» din Manevre, mult mai multă verietate de­cât aceia ce are­ Catopolu. Acesta e părtașul neschimbat al acelui fel de comic pe care f Francesul ’l numesce du gros comique și carețdâ ’ndată în farsa. E iresistibil, dér fatiga curând. A­­séra, i se pusese în gura un Ca suffit, cum fa­ce Nemțu, fórte des repețit și pe care Catopolu ’l repețit prea uniform. Ca suflt a ’ntâlnit murmure în sală. D-na Fulgeanu continua a nu fi Ințelesa în sală, nu’l văd progresele^; vocea a^ră­­mas ca și anul trecut, or dicțiunea e tot defectuosa. Sunt fericit, dar scil neted fe­ricit pentru că gasesce pe Costescu bin@

Next