Romanulu, decembrie 1889 (Anul 33)

1889-12-01

anul AL XXXIII-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIDEI Linia de 30 Stere, petit pagina IV.........................40 kaal *>etto „ „ „ n 111..............2W>— „ Iuperțiuni și reclame pagina III și IV tata . 2 „ — „ A se a&en: IN ROMANIA, la afaMtatrațnawa «amM. IN PARIS, la Havan, UffiteetCn*», 8,«na»feialh—a LA VIENA, 1» dntíí Haaecnatism et Vogfec, IN ELVEȚIA, la n » » Din firile mie­stra «mat­i» ■ •iintai—i­n­­iCM n ■ «fezsm. % ■ — Servi orile «eft-wart» te nu­mă — * ES­E­M­P­L­A­R­U­L 1g B­A­N­I REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 18 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTTLA C. A. ROSETTI Edițiunea d© dimineții DUMINECA 1 DECEMBRE (19 NOEM. st. v.) Luminézá-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; ștoe luni 24 lei; trei luni 12 lei; un hwA 4 lei Peetru Preoți, și învățătorii din sate abonamentul este re­dus la 30 lei pe an Pentru tóte țările Udmkii poștale, trimestrul 16 lei. A se a&esa: IM ROMANIA, la atlantistațimnea palatei și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laute et C­aie, A Place de la Renne, In GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, b­oto­ rouirile postaie. — Articolele nepuMicate se ard — DESBATERILE CAMEREI Numirea d-lui A. Cantacuzino la direc­țiunea Monitorului oficial ne făcuse să spe­răm că de aci înainte vom avea desbate­­rile corpurilor legiuitore în mod regulat. D. Cantacuzino, a făcut parte din comi­­siunea numita de ministrul de interne, pen­tru a face regulamentul imprimeriei Sta­tului și &­ Monitorului oficial. D-sea, ca toți cei­l­alț membrii ai co­­misiunei, a deplâns modul cum se făcea espedițiunea chiarului oficial și a cerut ca el sé fie împărțit în glina aparițiunei, or desbaterile corpurilor legiuitare să apară a doua (si diminuța. In acel scop s’a redactat articolul 170 care suna ast­fel: «Cancelaria Camerei și Senatului vor trimite manuscrisul complect al ședințelor spre a se da îndată după pri­mire, în lucru, iar d-nii deputați sau se­natori, care ar dori se-și ravad­a discursu­rile, se vor presinta la direcțiunea gene­rala (a Monitorului) «Manuscrisele primite de către imprimeria Statului de la Corpu­rile legiuitore nu se pot trimete a­casă la d-nii deputați și senatori spre a colege dis­cursurile , acesta spre înlăturare de întâr­ziere.» In acest scop se va destina, pentru membrii corpurilor legiuitore, să cameră în localul imprimeriei Statului.» Cu tóta acé­ea preocupațiune, cu tóte ca d. Cantacuzino este în capul imprimerii Statului, cu tóte ca corpurile legiuitóre s’au deschis la 15 Noembre, și au ținut ședință la 16 și la 17, desbateriie, care Am dori ca noul director al Monitoru­lui să respecte mai mult noul regulament, și sa nu incepa administrațiunea prin căl­carea acelui regulament, în una din prin­cipalele prescripțiuni. BUCURESCI, 30 BRUMAR Credem că este de prisos sa mai revenim asupra însemnătății ce au într’un Stat constituțional alegerile la preșidenția Camerelor, precum cre­dem că este de prisos să mai are­­tăm ce valore pate să aibă alegerea unui președinte, care nu obține de­cât numai uă majoritate de câte­va voturi, și de ce autoritate pate să se bucure Intr’un Cameră un asemenea președinte. Cer mai este înca și alt­ce­va , dacâ, cel puțin, acei cari au dat vo­turile lor d-lui Cantacuzino, n’ar fi dovedit în trecut cât de schimbători sunt și cât de elastică le este con­vingerea, tot am fi putut­­ ju­ce că și acele câte­va voturi însemnezá ceva, ba chiar le am fi privit ca uă Vic­toria pentru cel ales. In adevăr, cine nu scie de câte ori s’au format asemeni majoritațî sub guvernele cari s’au succedat de la 1888 încoa ? Ast­fel, guvernul junimisto-liberalo­­conservator, avea majoritate, guver­nul L. Catargiu a avut și el majori­tate și acum o are și guvernul Manu. Aceiași Cameră, sub trei guverne diferite, ba chiar vrăjmașe unul altuia, dau majorități fie­căruia din ele! Ce dovadă mai mare despre spi­ritul ce domnesc e într’un asemenea Cameră și despre lipsa completă de convingere politică a acelora cari, când sub un guvern, când sub un altul, sunt gata să ’și dea mâna pentru a forma u­ majoritate parlamen­tară? P’un ast­fel de majoritate nu nu­măr că nu se cuvine ca un guvern să compteze, dar încă credem că ea slăbesce și discreditezá un guvern, în loc să’i ridice prestigiul și să’i în­­tărăscă autoritatea de care trebue să se bucure în fața țarei. Discursul Coronel ne-a vorbit de­uă mulțime de legi de organisare, de­uă mulțime de reforme și îmbună­tățiri. Apoi, na să ne întrebăm serios : Sprijinit de uă ast­fel de majori­tate, voies ce guvernul să facă a trece prin Cameră asemeni legi, asemeni­ reforme și îmbunătățiri? Nici nu ne vine a crede ca gu­vernul să iea în serios uă asemenea pretențiune, căci, să ni se permită espresiunea, acesta ar fi mai mult au apărut în tote Ziarele la­ 17 și la 17, de­cât uă glumă ! nu ne au fost aduse încâ­ Am­­ Jis, și ar ji repetăm cu mai mult cuvânt: guvernul nu pate s-o ducă cu Parlamentul actual și disol­­varea lui se impune. Ori­ce amânare este oă frămân­tare zadarnică, care provoca să ne­­liniște și mai mare în țară. Și nu numai acest guvern, ci ori­care altul, care ar­eși din sînul a­­cestui Parlament, nu va putea să merge înainte și să lucreze. Pentru noi, acest Parlament s’a născut neviabil, ca și guvernele ce au eșit până acum din sînul său. Trebue ca țara să se rostescă din nou și să’și spună cuvîntul sĕu în deplină libertate, dând un Parla­ment care să fie adevărata ei es­­presiune. Cu chipul acesta numai vom scăpa de starea de lucruri anormală în care ne aflăm astă­zi și vom intra pe adevărata cale a regimului nostru constituțional. Din parlamentul maghiar Ia ședința de la 26 curent în par­lamentul maghiar s’a urmat cu dis­­cuțiunea asupra bugetului. A vorbit din fie­care partidă câte 1­­ un deputat. Din partea Kossuthiștilor a luat cuvântul d. Mocsáry. El a combătut proiectul. A zis că speranțele ministrului de finanțe sunt prea mari, lipsite de base seriose. Ministrul a spus în cameră, apă­rând bugetul, că se pute spera pe viitor sporirea veniturilor Statului. Nu s’a gândit énsé la aceia că filociera întinzându-se mereu, con­­tribuțiunele nu să scadă, căci pro­prietarii a căror vii au fost nimicite, nu o să mai poată plăti. D’asemeni declară că nu primesce reformele judiciare și administrative, de­ore­ce acele reforme realizându-se, au să coste prea mulți bani. Mai combate și sistemul de con­centrare în ale administrațiunei pe care voiesce să’l introducă guvernul. Condamnă pe d. Tisza, care n’a venit cu un nou proiect de lege de încetățenire pentru Kossuth, ci s’a mărginit a declara numai că Kossuth fiind ales cetățan de onore în mai multe orașe, nu va fi privit ca permând drepturile sale cetățenesci. Din partea guvernului a vorbit ro­mancierul Jókay. El a lăudat mult pe Tisza, zicând că sub guvernarea lui s’au realizat cele mai bune lucruri în țară, și că n’a avut până acum Un­garia o epocă atât de strălucită ca sub domnia lui Tisza. Discursul lui lókay a fost adesea întrerupt de opoziția astfel că s-au produs mai­ multe scene zgomotase. După lókay a vorbit șeful conser­vatorilor, cornitele Apponyi. Dânsul a declarat că nu primeșce bugetul, de­ore­ce consideră pe ac­tualul guvern ca nedemn de a i se da mijlocele pentru a putea s’o mai ducă. Vorbind despre proiectele de re­forme ce guvernul vrea să realiseze, arată importanța reformelor. Crede însă că este o imposibilitate ca Tisza se potä realisa ceva bun și că d. Tisza déca vorbesce mereu despre reforme, face acest lucru pentru a trage lumea pe sferă, pentru a putea să-și mai prelungescă viața. A terminat Zicând : Nu, Tisza nici un dată n’are să facă reforme, ci va fi tot­deauna o piedică în fața celor cari vor să realiseze reforme. Neînțelegeri între turci și șerbi. Intre guvernele din Constantino­­pol și Belgrad s-au ivit nisce neînțe­legeri cari continuă a preocupa sfe­rele politice din cele două tări, dar cari neînțelegeri se crede că vor pu­tea fi resolvate pe cale amicală. Ecă causa incidentului : Guvernul șerb afirmă că vicecon­sulul turc din Vrania a voit să cum­pere pe mai mulți funcționari sârbi pentru ca să le arate resultatul mă­­suratorelor ce inginerii au făcut a­­cum de curând în jurul Vranei. Unul dintre funcționari a scris case guvernului sârb că ce face vice­consulul turc. S’a orînduit uă anchetă și s’a constatat că denunțările nu sunt lipsite de adevăr. Un funcționar dovedit vinovat a fost destituit. Când el însé era să fie ridicat de gândarmii sârbi, s’a refugiat în locuința viceconsulului turc. Dar autoritățile sârbe tot l’au prins. Viceconsulul a protestat și a­­cum se așteptă să se véde ce vor zice cel de la porto. Noua Republică După scările telegrafice ce au so­sit din America la Paris se as­gură ca pene acum nici un stat din A­­merica, nici chiar statele unite, nu au recunoscut încă noua stare de lucruri din Brasilia. Se zice ca Statele­ Unite vor aș­tepta mai înainte să vadă ce va ho­tărî adunarea constituantă și după aceia vor recunosce Republica. Agenții diplomatici ai Franciei din Brasilia au primit instrucțiuni de la guvernul lor în care li se spune ca să continue aceleași relațiuni cu re­publica pe cari le au întreținut cu monarh­ia. Scandalul in dieta provin­cială din Boemia In numărul nostru de ieri am spus că în ședința de la 25 curent, un scandal dintre cele mai furtunase s’a petrecut. Mai citim acum următorele amă­nunte în ziarele austriace despre a­­cel scandal: Deputatul Schill, din partida tine­rilor cehi, a propus că din cele 65 table comemorative cari se vor pune în museul ceh, să se pună una și în memoria lui Huss. Profesorul de teologia Borovy a zis că n’ar avea de­cis nimic contra ridi­­cărei petrei comemorative pentru Huss dacá acesta ar fi fost numai un pro­testant , dar Huss a fost mai presus de tóte și un agitator contra biseri­­cei catolice. Catolicii se declară cu toții contra pietri comemorative pentru Huss. Deputatul Vasaty strigă : Voim ca noi, catolicii să fim glorificați, ér nu un eretic, ci Borovy Zice . Huss a aprins focul ce a pustiit nu numai în Boemia, dar și in alte state. Nu­mai în urma agitărilor sale atâtea monastiri și monumente au fost pustiite în țara nóstra. Dacá nu ar fi fost Huss, mult mai mare progres s'ar fi putut realisa (rise­te și zgo­­mot). Vasaty și Gregr întrerup: Da, ne am fi făcut cu toții nemți. E rușine și infamia a se vorbi așa ceva in parlament. Perner : Nu putem permite ca aici să se aducă injurii unei națiuni. Vasaty ’i strigă énse: Din d-tea vorbesce spiritul cel réu. Borovy : Nu’mi ești duhovnic, ca să’mi spui ast­fel de lucru. Vasaty: D-tea ești atât de îna­poiat în­cât și aZl ai arde pe Huss. Perner, D. Borovy ar ajuta chiar ca să aprindă rugul (sgomot colosal). D. Rieger, adresându-se către ti­nerii cehi, Zice: Purtarea d-vóstra este prostă. D-nii Gregl și Titscher respund : Națiunea o să te învețe pe d-tea ca să fii om de trébá. Urmézá d’aci încolo un sgomot colosal în­cât abea se mai aude ceva. Princip. Ferdinand de Coburg Numărul de la 26 curent al Za­rului oficios Kölnische Zeitung pu­blică oă interesantă dare de semn a­­supra convorbirei ce oă personă po­litică înaltă a avut-o cu principele Ferdinand de Coburg. In întrevedere principele a spus că astă vară călătorind, își propuse trei scopuri: a ’și visita familia, a vorbi cu familia mea despre căsăto­ria ce voiesce s’o facă, și mai pre­sus de tóte a părăsit țara pentru câte­va săptămâni ca să arate Euro­pei ce bine, solici stau lucrurile din Bulgaria, cu nici că neorânduială nu se întâmplă chiar lipsind el din țară. El a mai spus că poporul bulgar pe fiecare zi­d dă dovezi de alipire, și că se simte astfel forte tare pe tron. Vorbind despre căușele cari au contribuit ca țara să se alipescă către dânsul, a zis că nu puțin a contribuit la acesta și bună­voința cu care Austria s’a purtat cu tênorul principal. A declarat tot­de nă­dată că dân­sul se va abține d’a face ori ce pas pentru a se aduce din n­ou în dis­cuția cestiunea bulgară. De peste munți Reuniunea de femei din Arad Am publicat săptămâna trecută o serie referitore la reuniunea de femei române ce e pe cale de a se înființa la Lugoj cu frumosul scop d’a ridica o școlă românesca pentru fete, ș’am vorbit atunci și despre reuniunea de la Arad. Primim acum, referitor la acele rânduri publicate următorea scri­­sore : «Domnule director ! In prețiosul d-vestia Ziar de la 25 1. c. s’a su­­lerat din nou chestia reuniunei fe­meilor române din Arad Intr'o formă atât de regretabilă în­cât mé veci silită a vă ruga sa bine-voiți a’mi publica urmatórele observațiuni: «Aș rămâne tuturora mult de o­­bligata dacă numele meu s’ar omite din discuțiunile publice și mai ales nu s’ar pune în necs cu Reun. fern, române din Arad și vă rog și pe d-vóstru să faceți așa pe viitor. «Declin de la mine vanitatea d’a fi lăudată în public, și mai ales nu în contul unei respectabile și de mine mult stimate dómne, cum e domna Petco, care din bună-voința a pri­mit presidiul reuniunei între împre­jurări atât de grele și care singură este chemată a reabilita și ridica prestigiul Reuniunei fiind afară de personalitățile regretabile ce s’au ivit în sînul Reuniunei. Primiți etc. Semnată: Letiția Onen. Publicând aceste rânduri, ne bu­curăm când ni se asigură că d-na Petco «singură e chemată a reabi­lita și ridica prestigiul Reuniunei», și n’avem de­cât sâ-i dorim succes, ca ast­fel să ni se dea ocasia a seri tot lucruri bune despre Reuniu­nea feriii române din Arad. ——■»­■ [UNK]Hl Wi Alegerea președintelui ca­merei și presa Constituționalul Lucrul firesc voesce ca mâine ua parte din protivnici să se ralieze cu guvernul, căci interesele partidului sunt mai presus de ale omenilor. Cu acest adaus guvernul are dreptul de a triumfa și a vedea situa­­țiunea sau un aspect îmbucurător. Stă acum in mana Parlamentului de evita țerel uă nouă frământare electoralaa FOIȚA ROMANULUI 1 DECEMBRE UD DINTR’O VIAȚĂ (Din Memoriile unei fete) NUVELA de­­ I. Kálmán Cu dânsul avut tema se mé întâlnesc. Și el se ascunse de mine. Rătacea în gră­dina acoperită cu zăpadă, fiind plin de dis­perare. Eu mă închisei în odaia mea. O­­dihna și lipsa de mângâere nu încetară a scormoni interiorul meu; din ochii mei roșiți de mult plâns, lacrimile dispărură. Astfel mĕ găsii séra. Era aprope întune­ric, stăteam înmărmurită, când d’o dată cine­va batea la ușa mea și audii vocea lui. Glasul lui era slab ca al unui om, care s'a sculat de curând dintr’o lungă bala. A­­cesta îmi sfâșia inima. Ii deschise cu ușa și densul intră, se rezemă apoi de un scaun, nu putea pronunța nici uă vorbă și începu se plânge. La lumina lampei, ce se aduse chiar în acel moment ne zăb­răm unul pe altul și ne speriaram. Fața lui palida, o­­chii îi erau umflați de mult plânsei, intrega lui înfățișare, tote acestea implorau mila. Luptam cu mine însu’mi și nu mai puteam. — Nu fi în­ristata iubito! început a vorbi, mângâindu-me­ densul, care singur avea nevoe de mângâeri. Gerul e bun. El va face iubirea nostra fericită... Se-mi remâi numai credinciosa. Il cazul în brațe. Lacrimile nóstre se a­­mestecară, și nu puteam se mi despart de densul... —De ce ! Ah! De ce nu mor eu acum aci în brațele tale... Eram slaba, tóte puterile me părăsiră. Peptul meu se strânse și respiram greu, când d’o dată dispăru totul dinaintea mea și eram faza de simțire, începui puțin a respira, stând întinsă pe pat, eram impresaratâ de toți cei din casa cari cautau se mé readucă la viața. T—ai stătea, în culmea disperarea cu mâinile în­crucișate la căpătâiul patului meu. — Felicia, în numele a tot ce al mai scump revino-d­ în fire. Nu te lasa să fi ră­pită de durere... Ast­fel se rugă și Theresa de mine și trimese afara pe T—ai, ale căror cumpă­­tămiri, îmi răpiseră vederile și tóte simți­rile omenești. In fine lipsa de putere me adormi... Visurile mele erau îngrozitore, mă vedeam singura prefăcută în umbră, îmbrăcata în rochia de mort, câte nădala mi se arata portretul lui T—al voind se se smulgă din brațele mele. Tremuram la fie­care clipa. Dimineța—acesta nevindecabila dimineța se făcu în fine. Uâ bruma deja se lasase pe pâment. Respirațiunea’mi era mai grea ca al unei ființe chinuite. Pene și natura era în doliu de despărțirea a doua inimi iubite. Oh! Uite cum Ziua s’a potrivit tocmai bine cu despărțirea nostra. Faza de simțire ajunsei in casa mamei mele, unde fie­care ce se uita la mine me râdea, sau póte mi se părea numai mie ast­fel. De slaba ce eram, abia putui să ma scobor din trâsura. — Ia uitați-ve la tristul suflet ! Nu ți e rușine să te aveți așa de deschis, ceea ce trebuia să ții în secret ! Iți pare rea de iu­bitul teu ! Esci uă frumosă... Cu un ast­fel de salut me primi muma mea, și batjocoritorul rîs al surorilor mele, urmară acestui salut. Cu niște pași clâtinitori mé dusei în o­­daia mea și abea le putui convinge despre baia mea. Când ședeam întinsă pe pat, capu’mi ar’zând îngrozitor, pulsul meu bă­tând înfiorător — muma mea— ah ! acesta denaturată mumă, îmi facea cele mai aspre mustrări, amenințându-me cu vocea ei și ne­voind a me cruța câtuși de puțin. Depărtați-vă de mine voi dulci visuri, cari stați înaintea ochilor mei și aparați în mintea mea nisce dulci forme, numai ca se-mi sfâșiați inima. Ab­i scumpa și tăcută obâintal cu templu celei d’âuteiu și calde iubiri, cât de viu esci întipaarit în memoria mea. Oglinda sub care stâtea măsură mea, fereastra prin care mĕ uitam spre moșiera și la care am șezut adesea ori, el stând lângă mine, fiind adesea ori fericita— tote acestea ocnă stau vii înaintea mea. Eu nu puteam goni din capul mi aceste portrete ale scurtei mele fericiri, cu tote că simt acum nenorocirea­ mea, mult mai mare și mult mai tare. Deplânge-me iubita amica ! bucuriile mele sunt înmormântate. LI Prima­vara a sosit pretutindeni răspân­­dind aer și viață. In mine se micșorăză puterea vieței din Zi în Zi- Puterile mele devin slabe și sormația inima­­­ nu este im­­presarată de o cruda ceja. Cea d’ântâia rândunica care a sburat pe dinaintea mea, prima barza care s’a urcat în aer, mé pune pe dulci visuri.... Voiosul cântec al cio­­cârlei era bucuria mea. IiJ Primul trandafir pe care îl verul înflo­rind, mă făcu­se jubilez. Acum rândunica sbera împrejurul meu, barba duse fanta­siile mele în depărtare și redeșteptă în mine tristele portrete de adio ale depărtare!. Ciocârlie cântă un cântec de mort, trandafirul în primavéra viitóre va înflori póte pe mormântul meu. Unde esci tu bo­gată fantasia, care chiar când m’ai um­brit cu doliul teu, și atunci erai fermeca­­tore. Ore s’a uscat frumósa tea stea? sau a tulburat cine­va curatul teu cristal? Pre­cum norii se înalță în slava cerului, apoi ca umbre dispar ; tot ast­fel va disparea și viața mea într’ua singura clipa. Ale trecu­tului portrete triste mé urmăresc și până aci, unde sub piciorele mele, de asupra capului meu și împrejurul meu resar o mie feluri de vieți, și cari apoi se prefac în­­tr’ua singura viața... LI­ Nu-1 gasesc nicăeri... După ce am fost tata noptea cu dânsul, am petrecut cu dân­sul, dimineța deschid ochii și nu-1 găsesc uicalcl. LIII De­geaba 1—n’am nici un alt gând, de­cât numai de dânsul... Erlu­ mâ d­reute com­pătimitor, când rugându-me ție, voind a-ți implora u­ mică ușurare, ca și în minutul de repaus de odih­na de libertate și a­­tunci se pul portretul lui între mine și tine și tóte simțirele mele se fia pentru dân­sul, numai pentru dânsul... Ah! unde mă duce acesta sălbatică pasiune ? Când șed două sau trei ore fără de simțire pe unul și același loc, fantasiile mele îmi zu­grăvesc tote locurile trecute cu tote ale ei mici împrejurări— pe el întocmai după cum era — stând înaintea mea și fie­care mișcare a lui stând înaintea ochilor mei. Câte odată mi se pare că se află la odaia de alaturea, eu tresar de odată și alerg după dânsul—in urma văci ca­m’am înșelat, plâng amar din causa înșelâciu­­nei — véd că mă topesc r ast­fel și ved bine ca nu voiu mai trăi mult. LIV. închid gura și nu mai mĕ deplâng. Ni­menea nu trebue să afle că sunt atât de nenorocita. Cel mai de jos copil de țăran posedă inima tatălui seu, mie mi-a fost și acesta răpită. Tu răraș! tu singur sa închizi lacrimile mele, cari cad pe tine, din causa asprimei tatălui meu... Ce am păcătuit că și iubirea lui chiar o perdul ? El o ia în réu că sunt tristă, și îmi smulge totuși în fie­care momet lacrimi. Sălbaticile mele surori umplu durerile mele cu bajocoritarele lor cunoscunte învinga­­tóre și el — Intr’adevér cu tóte ca nu o vede cu ochi buni — dar o îndură. Ne­­cruțabila mea muma se încântă la întris­tarea mea — și el — Dumnezeul meu! el — imi maresce chinurile mele... Când capu’mi trist se lasă pe peptul meu... a­­tunci mé dojenéza. (Va urma)*­

Next