Romanulu, august 1891 (Anul 35)
1891-08-05
ANUL AL XXXV-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV........................40 ban Ditto „ „ „ „ III................2 lei — „ Inserțiunî și reclame pagina 111 și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Jiarului. IN PARIS, la Havas- Laffire et C-nne, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d-nnî Haacenstein et Vogler, Otto Maass). IN ELVEȚIA la „ Din țiinle cele alte direct la administrațiunea diarului. — Scrisorile nefrancate se refusa — 15* Fundator : C. A. FOSETTI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BEEZOIANAT, No. 12 MERCUR, 5 AUGUST (24 IULIU st. v.) 1891 Luminezate și vei fi. ABONAMENTE Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru Preoți și învețătorii din sate abonamentul este redus la 30 lei de an. Pentru tote țerile Uniunei poștale, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea tiiarului și oficiile poștale LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, place de la Bourse IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la birourile poștale. — Articolele nepublicate se ard. — BUGURESCI, 4 AUGUST Pentru un om observator, un dureros spectacol i se înfățișază nu numai prin orașe, dar Inca și prin satele cele mai depărtate din România. Nu este prăvălie, nu este casă, nu este bordeiü unde se nu vezi icóne și tablouri cu inscripțiunea rusască sau germană, unde să nu întâlnescă potretul țarului cu femeia sea și cu moștenitorul séu, chipul lui Frantz Iosef. Acele cari sunt mai multe și mai generalisate, sunt scónele, tablourile și portretele rusesci. Ele au mers atâta cu cutezanță de a se introduce că filele acestea un portret al familiei țarului Earn întâlnit chiar intr’ua autoritate. Noi nu privmn ca prăvăliașii, locuitorii orașelor și satelor, funcționarii și toți aceia cari cumpără acele caricaturi sunt lipsiți de patriotism și că procede astfel cu intențiunea de a face propagandă pentru arta și națiunea rusescu. Nici n’am putea cugeta un asemenea lucru, dar încă să bănuim. Este numai un fel de nepăsare, un fel de uitare a sentimentului patriotic in fața unei așa de însemnate acțiuni. Românul e mare in împrejurările estraordinare. Când insă este vorba de lucrurile cari n’au aparența unei loviri In demnitatea ma, trece cu cea mai mare înlesnire peste orice considerațiune. El vede un negustor rătăcitor cu toba in spate, cu bățul intr’uă mâna și cu nisce suluri in alta. «Săracul, trice densul, se-i cumpăr ceva, căci mult umblă, mult alerga și emesde, dé.,a ’și-a scos aici pâinea necesară.» Sentimentul milei, cum se vede, e mai mare adesea la roman decât sentimentul adânc al patriotismului, al interesului general material! El cumpăra dor tot ce i se presentă, fiindcă i se lasă cu un preț derizoriu. Pentru câțiva bani, sau cel mult pentru un leu, negustorul își impodobesce pereții prăvăliei întregi, proprietarul casa și săteanul bordeiul. Déca cnse cumpărătorul nu se gândesce la fondul acestei afaceri, déca nu vede că aci șarpele cel mai perfid se ascunde sub cea mai frumoasă flore, sub idua cea mai ingeniose care indemna pe om se alerge a’și arunca banul, pentru a proba că este bun cresein avénd scóne in casă și portreze In pereți; déca el, in inocența lui, crede câ n a făcut nici un reu, n’a lipsit nici patriotismului, nici demnității; aceleașé cari au întreprins acest comerciu își fac interesele lor, își îndeplinesc scopul de propaganda pentru care sunt Uimeși, iși umple pungile și lasa in urma lor un fel de confuziune în Spirite ; căci oricât de mult am voi se credem că românul nu se înfluențaza nici de portrete, nici de scene, nici de propagandă, un lucru e sigur, că el rămâne iilnic in casa lui cu acele caricaturi și își aduce aminte cine i se-a vândut și ce i-a spus el. Pe urmă comerciantul, satanul și chiar mulți preoți au credința că oricine vinde icóne, daca nu e un sfânt definitiv, insa el este cel puțin jumătate de sfânt. Prin acest comercia dar, prin acesta propagandă colorată și sântă, societatea nostru este minată, este amenințată. Este trebuință deci de măsuri grabnice și energice pentru a scăpa națiunea română pe două parte de contribuțiuni însemnate străinilor, era pe de alta de tulburarea sentimentelor celor mai mari și mai nobile. Dar cari pot fi acele măsuri ca să scoță populațiunea română din vagașul pe care a impins’o agenții streinismului ? Noi le găsim forte la îndemână. Avem destule scene desemnate de pictori români, avem scene din istoria patriei, avem portretele domnilor noștri cei mari și a omenilor politici celebrii cari au lucrat la regenerarea României. Avem pe urmă imprimeria statului, avem ceva mai mult, imprimeria sântei Mitropolii. Nu are statul decât să înființeze un ablot de litografie care se reproducă zilnic acele scene, tablouri și portrete, să le pue în circulare și să le vândă numai cu prețul cât costă, căci statul nu trebuie să câștige nici uă dată, ci câte uă dâtă e nevoe chiar se piardâ când este vorba de un interes național. Atunci va face două mari servicii țărei, inteia va opri să mai iasă peste graniță milione pe lucruri care se rup și se strică Silnic, al douilea răsuflăm, scăpând de uă propagandă nesănătosă. Noi blamam pe greci și pe unguri pentru șovinismul lor, pentru pretențiunea de a susține că până și Dumnezeu este din rasa lor, pentru intențiunile lor cotropitore, dar in privința patriotismului lor îl admirăm și am dori ca românii se-limiteze. Acea ce noi cerem de la guvern, în aceste două țări s’ar fi făcut de particulari. La noi insă fiindca capitalele sunt fricose, omeni generoși cari să sacrifice câteva zecimi de mii lei nu se prea găsesc, ne adresăm autorităților, fiind-că ele ar putea se aiba și mustace și putința, destul se aibă voința. Telegrame Montevideo, 3 August. Guvernul a decretat un moratoriu două luni pentru Banca Națională. In timpul acestei luni, Bursa va fi închisă. Gourdon, 3 August. Aici s-a făcut inaugurarea drumului de fier din Labors. Generalul Warner comandantul corpulu al 7-lea de armata a ridicat un toast in care a zles ca are bucuria patriotica de a constata ca arma a este la înalțimea sarcinei sale. Lumea o știe, și cel mai frumos omagiu facut ridicării armatei este primirea al carui obiect a fost flota francesa la Kronstadt și care găsește un ecou așa de viu în inimile francezilor. Este ua proba de stima din partea Europei pentru Francia când vedem, ca dupe ovaluune împunatere ale Rusiei, Euginera cauta onorea unei asemenea visite și prepara flotei francese să primire care vrea se avanseze cu acea tăcută la Kronstadt. Deci a dus generalul Warner terminând, constatăm cu un mândrie legitima ca Francia și-a reluat rtugul. Londra. 3 August. După uă știre primita din Petersburg de statul Times, cercurile bine informate asigura ca Pasele unei alianțe defensve ruso-francesa ar fi fost semnate de d. Carili și de miniștrii, și ca ar fi fost de asemenea aprobate de Țarul și semnate de d un Giers, Wanowsky și Wischnegradzky într-un consiliu special de miniștrii. Petersburg, 3 August. Țarul și toți marii duci, cari se aflau în oraș au așteptat la gara pe regele Alecsandru al Serbiei; primirea a fost forte cordială. După ce a trecut în revistă garda de onore, Regele a făcut să i se presinte colonia serbescă. Ministrul Serbiei fusese spre întimpinarea Regelui până la Moscova. Țarul și Regele s-au dus in trăsură la palatul Peterdoff, unde erau preparate apartamentele Regelui Alexandru. Imparatusa și marele ducese au primit pe regele la palat. Perechia imperială a Rditiunea desăr a părăsit apoi palatul însoțită de regele până la trăsură. Regina Greciei și fiica sa principesa Maria au sosit; sora a fost un mare prânz de familie la palatul Peterhof, Bruxella. 3 August. Regina Belgiei, care era se plece la Spaa, a cârjut greu bolnavă. Decanul Laeken a fost chemat lângă ea care o grijesea. Cherburg. 3 August. Un deputăție de subofițeri ai marinei de resbel a remis consulului Rusiei oa medalie comemorativa pentru a o trimite împărătesei cu ocasia ziței sale. St. Omer, 3 August. Cu ocazia unei serbări de gimnastică, un print s-a dat ieri la Primaria. D. Richot care este deputatul arondismentului St. Omer, a rostit câteva cuvinte făcând alusiune la primirea marinarilor francezi la Kronstadt. El a emis că strălucita manifestație a sentimentelor de amiciție, care unesc cele două mari națiuni, a pătruns în inima serii. Ea nu lasă pe nimeni nepăsător, se pote judeca acesta prin respectul dovedit Frandel pretutindeni unde merg marinarii se). Paris, 3 August. Țarul a conferit dlui Laboulaye marele cordon al Stalul Alexandru Newsky. Paris, 3 August. Un telegrama a guvernatorului din Taiti anunță că avisd „Valage“ s’a perdut cu deseverșire pe costa Tuamotu ; echipagiul a scăpat. Petersburg, 3 August. Amiralul Gervais a făcut visita Mitropolitului. La manastirea S sului Alexandru Newsky și în alte biserici, unde a fost amiralul, printre care la catedrala Sf. Isaac, i s-au presentat icónele sfinte. Colonia francesa a dat un serbare în onorea amiralului Gervais și a ofițerilor săi. Cherburg, 3 August. Municipalitatea din Cherburg Țarului va telegrama, care cflca ca a trimis capalitatea interpretând sentimentele populației și ale Franciei întregi, adreseza respectuos M. S. expresiunea adâncei sale recunoștințe pentru neuitata primire făcută escadrei ftâncesc și tace urâri cu ocazia «piei împărătesei. Municipalitatea este fericită ca a putut se serbeze la rândul ei pe marinarii vaporului «Amiral Koruilui». Populația lioratare a oferit aspra la primărie un punct echipagiului rusesc și celui grecesc; s’au produs ovațiuni entusiaste; mulțimea a dus la triumf pe comandantul vaporului „Amiral normiiolî“, d. Alexieff, și ’î a ofert un buchet. Petersburg, 3 August. După serviciul religios, celebrat, cu ocasiunea piei împărătesei, s’a dat un dejun la palatul Peterhoff. — Regele Alexandru conducea pe miparatesa, împăratul a dat brațul reginei Greciei.—Dejunul a fost servit la 3 mese.—La cea dintéia erau împaratesa, regina Greciei, împăratul, regele Kethiei și lamilia imperiala.—A doua masa era presidata de marea ducesa Paul, a venit la drepta sa pe domnul de Laboulaye și la stânga pe domnul Ristici.—La a 3 a masa erau d-uii Giers, Pasici și toți ofițerii escadrei francese. Regele Alexandru purta ordinul lo-tului An retU. d. de Laboulaye cordonul Öt. Alexandru Newky, primit in ajun. — Dorele de Giers și de Morenheim au fost numite d-șpre de onore; marele duce George Alexandrovici a fost numit adjutant al împăratului. Paris, 3 August. Le Soir spune publicului se se feiasca de spirite prvitore la indicerea unui Hatat de alianța franco-rusesca.—Cete doue guverne sunt in aceeași situațiune ca lunainte de Visita escadrei francese la Kronstadt. Prin atitudinea șovinista actuala a francesilor, tema risehiaza de a compromite avantagile ce a câștigat pni demnitatea sa, mișcea și sângele seu cel rece, de a sdruncina posițiunea sa în streinatate și libertatea sa din nâuntru. Constantinopol, 3 Agust. Se asigură că trupele turcesc au repurtat asupra triburilor revoltate din Yemen ca victorie decisivă; supunerea acestor triburi se așcepta în curând. Danzig, 3 August Congresul antropologique s’a deschis a<ji de d. Virchow; el a fost salutat în numele Împăratului de d. Gessler, președintele superior al Prusiei occidentale. Congresul va ține 3 zile. Berna, 3 August. Serbarea confederației s’a celebrat in tote cantonele printr’un serviciu divin, procesiuni de corporațiuni, prin discursuri concerte, luminații Serbarea a avut pretutindenea un caracter patriotic. Rathenow (Prusia) 3 August Trăsnetul a căzut după amiezii asupra unui mare magazin de alimente; stabilimentul e în flăcări. Milan, 3 August. Congresul lucrator național a discutat aspru un ordine de Jo> care propune ca delegații săl se susție la Bruxelles nevoia de a întări pretutindeni organizația artelor și a meseriilor și de a crea on agienție politică în favorea protecțiunei eficace a lucrătorilor de către Stat. Congresul a aprobat, cu un mare majoritate, ordinea de a fi în favorea unei legislațiuni defensive a lucrătorilor, a unei federațiuni de clase lucrâtore, a desființarei articolelor codului penal, care sustrage grevele de la dreptul comun. Lucrătorul Croce și avocatul Turati au fost numițt delegați ai congresului international din Bruxelles. Agenția Română 11a as. Diplomația engleza și rusa Dupa cele petrecute in lunete din urma, in lupta destul de pronunțată este între diplomații englezi și între cei de la curtea din Petersburg. Efectele acestei lupte diplomatice se pote vedea: visitel împăratului Germaniei la Londra rușii răspund prin primirea în mod splendid a flotei franceze la Kronstadt, și pe când foile engleze scriu articole elogiose la adresa triplei alianțe, cele rusesci cerca a dovedi ca uă alianță intre Francia și Rusia este și necesara și naturala. Un alt resultat al luptei intre diplomații de la Londra și cel de la Petersburg, resultat care se vede can'a atras așa de mult atenția publică, este și următorul: în același timp când guvernul rus a trimis pe faimosul Hitrowo din Portugalia la Teheran, centrul de acțiune in omient al Rusiei, guvernul englez a permutat și el pe Sir Cavendish Lascelles, ministru plenipotențiar la Bucuresci în aceiași calitate la Teheran. Faptul este de că importanța cu mult mai mare decât ni s ar purea la prima înregistrare a acestei serii diplomatice. Căci să ne gândim numai la acțiunea acestor doui diplomați, și vom vedea că de multă vreme ei au fost in vecini cu lupta unul cu altul. Când intrigile de tot felul au fost țesute aici in Balcani, mai ales la Sofia, de către șiretul diplomat rus cu ajutorul rublelor, când agitațiunile panslaviste au ajuns să fie periculose chiar pentru ordinea internă a țărei nóstre, când Rusia cerea a exercita ua influentă hotarizare la Sofia, Bucuresci și Belgrad, cine a fost creabilul diplomat care punea piedici grele realizarii planuilor moscovite, care dădea tot concursul său domnitorilor de aici ? La Cavendish-Lascelles, represintantul Englitezei la Sofia și Bucuresci, pretutindeni unde Hitrowo își întindea intrigile sale. Foile engleze, acum cu ocazia numirei acestor diplomați la Teheran, nici nu ascund tote cele petrecute ci insista asupra bunelor servicii pe care Sir C. Lascelles le-a adus poporelor din Balcani, arătând în deosebit sprijinul ce diplomatul englez a adus României, al carul suveran a acordat de altfel multă afecțiune d-lui Lascelles. Nu trebue de altfel se ne gândim decât la aceea, că cel care a dat pe față și a făcut să cadă uneltirile când cu Kaulbars și, mai târguil, când cu comploturile ce au urmat, a fost Sir Lascelles, și ne putem face ideiă de lupta ce p’ascuns s’a urmat între acești diplomați. Lupta asta nu s’a curmat. Acum că cei două diplomați ei se vor întâlni la Teheran, cel mai important loc din orient unde rușii țes intrigile lor, lupta se va urma înainte. Noi, care avem tot interesul ca oriunde Rusia încerca a se întări să fie împiedicată, nu putem de cât se dorim isbândă diplomatului englez, care se ține mereu de urmele rulpei ruse, atât de perfidă. De peste munți Ungurii nu utat fera ce face Simțind greutatea opiniei publice europene, care-i condamnă și disprețuesc p pntru șovinismul și tirania lor, ungurii nu mai sciü ce să facă, pentru a determina un curent mai favorabil lor în Europa. După scrierea memoriului studenților români, ei au răspuns tot prin un memoriu. După studenții maghiari, vin acuma institutorii și învețătorii, cari vor se facă pe Europa ca Ungurii se creda nu sunt așa de șoviniști, precum le-a mers vestea. Astfel citim In foile unguresci că la congresul anual didactic ce s’a ținut la Temișiora, sa luat, în ultima ședință hotărirea, ca corpul didactic se rege pe ministrul cultelor și școlelor ca acesta se redacteze un memoriu, pe care se-l adreseze Europei și sé protesteze contra acuzărilor ce li se aducă ungurilor că el maghiarisază cu forța. E vorba numai, deca după atâtea dovezii zdrobitore ca Ungurii nu-și au locul între poporele citite, se va mai găsi în Europa un stat unde memoriul ministrului unguresc când el va fi gata, se fia luat în considerația, se fie crezute aserțiunile dintr’cnsul. Ungurii și-au perdut creditul. Prințul de Bismarck și d. de Munstr New York World publică că întrevorbire ce un representant al agenției Dulzier la Paris e avut cu ,d. Blowitz, corespondentul tiarului Times, în privința articolului relativ și prințul de Bismarck și d. de Munster, representantul Germaniei pe lângă republica franceză. D. de Blowitz a repetat încă să déta că el s’a credut cu desăvârșire autorisat de a publica între vorbirea cu d. Munster, pentru că nu l’a rugat să ție secretul. El tjice că n’a tradat nici uă dată nici un secret și, ca să probeze acesta, de anecdota următóre : Fiind la Roma acum câțiva ani, am avut uă conversație cu Papa actual, mai mult de două ore, a fost într’adeverita convobire din cele mai interesante și din cele mai însemnate de care eu n’am mai avut și care ar fi produs, daca ași fi publicat’o, cea mai adânca mișcare ce’și póte cine-va închipui. Fiecare scia ca la doua ore de dim:nea cardinalul Jacobini m’a rugat, din partea Papei, de a nu spune nimic despre acea convorbire. Deci, nu numai ca n’am publicat nimic, dar dhar am rupt notele ce luasem, și pot adaoga că nici du’mi mai aduc aminte cea ce mi s’a zis. D. de Blowitz a primit, cu tote acestea, după publicarea articolului privitor la convorbirea prințului de Bismarck cu d. de Munster, vizita unui trimis al ambasadorului german la Paris care s-a zris că contele Munster era nemulțumit. Spuind acesta, corespondentul tiarului Times adaugă : .Contele Munster arăta mai cu sema părere de reü ca am introdus numele princsei de Bismarck în articolul meu. Dar am observat trimisului că eu nu împărtășesc în acest punt sentimentele contelui. Se scia forte bine ca princesa de Bismarck totdeuna s’a interesat de politica urmata de bărbatul seu și a luat un mare parte la ea. Densa e considerata învederat, și póte cu reson, ca cel mai mare geniu politic și diplomatic din timpul său. Ea este considerată ca adevărata fondatore a imperiului german, și serviciile date patriei sale și impăratului Wilhelm I i se par așa de mari ca disgrația i s’a părut un act d’uă nedreptate monstruosa până la blestem. Era deci natural ca indignarea sea sa fie mai estrema și mai violenta ca acea a bărbatului seu, și, gândindu-se, tóta lumea o va scula. Un diplomat, pe care nu voesc a’l numi de frica a nu’i displace, cum am displăcut contelui de Munser, mi-a cfls chiar ca violența princesei era astfel ca, pe când Wilhelm II a trimis portretul său prințului de Bismarck ca semn de stima, ea s’a infuriat contra a ceea ce densa numea un act de hipocrisie, a trimis portretul la Friedrichsruh și l’a pus la grajduri. S’ar fi putut critica un asemenea procedură din parte, decá se găsea în starea sea de spirit ordinar. Dar în supărarea și furia ce o cuprinsese, orice violență părea sculabila, pentru ca femeia unui personagiu ca prințul de Bismarck trebue natural se fie disperata de modul cum a tratat imperatul pe bărbatul seu. Iată cea ce am fus persanei tiiisa de către contele de Munster, care ié atirma ca ambasadorul a autorizat agenția Wolff la Berlin a dclara ca „ ste muita fantasie“ in istoria ce am publicat. Acea persona ’mi-a isis ca contele de Munster l’a rugat de a me informa despre acesta și spera că nu l voia lua în mine de ren. Respinsem că, deorece conele de Munster era nemulțumit de publicarea conversațiunei sale, eu înțeleg furne bine reserva ce voeste sa fuca prin intermediul agenției din Berlin. Dar pentru a reveni la subiectul meu, cred ca contele Munster este un om din cei mai onești și din cei mai franci care există și scia cu el forte des a rîs prințului de Bismarck: «Dear aveți trebuință de un om care trebue se minți, chemați vie și puneți altul in locul meu». Cred intr’adevér ca el n’a mințit nici un déla In viața mea, și déca a afirmat ca darea mea de somn, așa cum am scris’o, așa cum a fost publicată, a fost false, nu cred că nu este adevărat. Dar până acum, cum scrii bine, el n’a zis nimi vuna cu tóte că Gueetta de Hamburg, organul prințului de Bismank, l-a somat, și gândesc ca de órece este mai bine de un lună de la articolul meu, se pote considera tăcerea mea de cel mai neîncredator om cu uâ proba adeverata despre cele ce am spus. De alt fel eu nu ved pentru ce contele de Master se protejeze contra convorbiri sale. Este drept ca ea desvetesca adânca agrațiune mintală a d-lut de bismark la un epoca însemnata a vieței sale, dar ea ne arata pe d. de Murster ca un observator cu desăvârșire fin; un om care a considerat ca datoriunea era de a explica pentru ce tînerul împărat a luat resplciunea de a înlătura pe principele de Bismarck și cari erau motivele care l’au impins ca sé se desparța de cancelarul pentru care, înainte de acesta ruptură, n’a încetat de a simți un sincera admirațiune ca om politic, ca patriot și ca om de stat, înf[jur|națiui]i Monitorul de atji publică decretul prin care d. Poni este numit ministru al cultelor și instrucțiunei publice. —x— Sunt numiți din coloneii Paladi și Gorjan comandanți al brigadelor de infanterie în capitală, d. colonel Candiano comandant al brigadei din Câmpulung și d. colonel Leon al brigadei din Focșani. D. G. Vernescu, ministru de financie, care era să plece asérá în străinătate, a amânat plecarea pentru asta sérá. —x— Eri s’a întâmplat uă nenorocire la Băneasa. Că trăsură cu patru neguțători din capitală străbatea bariera liniei, când acu trenul că se zăresce venind cu mare iuială. Unul din cei patru voiesce să sară, dar din nenorocire trăsura isbutescă să iasă după sine, ér cel care a sărit a fost ajuns de tren și l-a tăiat amândouă piciorele. El a fost ridicat și pornit la domiciliul său după șoseaua Basarab, dar până acasă a încetat din