Romanulu, noiembrie 1891 (Anul 35)

1891-11-25

9110 ________________________ BUCURESCI, 24 RAPCIUNE Multă prudență și multă seriosi­­tate să cere de la un $iar când tra­­tază cestiunile cari intereseza aface­rile publice. U­ mică ușurință póte să producă perturbațiuni în societate cari nu se pot linisci cu înles­nire. Acest exemplu ni l’a dat, în dife­rite rânduri, presa nostră, acest e­­xemplu ni’l da acum de curând Zia­ristica austriacă. Idilele trecute, cu ocasiunea primi­rii delegațiunelor austro-ungare, de împăratul, Wiener Tagblatt a publicat oă declarațiune ce ar fi făcut’o Frantz Iosef deputatului Jawroski. Declara­­țiunea fiind forte gravă, căci, după fata vieneză arăta situațiunea forte nelinișcită, a produs cea mai mare îngrijire. A zice că un împărat vede resbelul apropriat din causa situațiu­­nei europene și din causa femetei în Rusia, este că declarațiunea de resbel e apropiată. Dacă împăratul Napoleon III ar fi pronunțat aceste cuvinte pe timpul când era tare și mare, negreșit că Europa ar fi luat imediat pușca la ochi și ar fi stat gata ca la cel dintâ un semnal să tragă. A<ji arbitrii Eu­ropei sunt împărații Austriei Germaniei. Când ei vorbesc, cuvin­și­tele lor au cea mai mare valore. Ele au produs cea mai mare tulburare la Bursă. Valorile au scădut în așa mod că autoritățile financiare s’au pus în mișcare. S’a dat diferite comunicate prin care se desminte afirmările Ziarului vienez. Cu tote acestea redacțiunea Ziarului Wiener Tagblatt, stăruind în afirmarea sea, că e de bună credință, că cere uă cercetare judiciară, sin­dicatul Bursei a procedat la uă an­chetă și apoi s’a dus în corpore la ministrul de finanțe cerând ca gu­vernul să intervie a constata ade­vărul. Guvernul, fără a aștepta a­­acestă impulsiune, a procedat prin un număr dre­ care de deputați cari vedeau în toată acestă afacere oă lo­vitură de Bursă premeditată. Afacerea a venit și înaintea Ca­merei, în ședință publică, a pro­vocat oă discuțiune forte agitată și a dat indirect loc la uă critică a re­gimului bunului plac la care e su­pusă presa în Austro-Ungaria. Șapte oratori din diferite fracțiuni au bla­mat mai mult sau mai puțin cu vii­­ciune ușurința cu care Wiener Tag­­blatt a aruncat în public pretinsele sale informațiuni asupra introvorbi­­rei împăratului cu deputatul polonez Jaworski. La sfârșitul ședinței contele Taaffe a cerut un notă, discutata In consi­liul de miniștrii și care conține urmă­­torele declarațiuni : «Guvernul îm­­părtășește indignarea acestei Camere în privința noutațiunilor de sensa­­țiune cari au fost răspândite, precum și manoperile de Bursă. El le con­damnă cu energie. Sindicatul Bursei din Viena a numit uă comisiune de anchetă pentru a cunosce origina acestor manopere și procurorul imperial va procede asemenea la uă instrucțiune. Guvernul aprobă și se­­condăză în măsurile competenței sale sforțările care vor fi făcute pentru a lumina faptele și a pedepsi pe vi­novați.» In ceea­ ce se atinge de cestiunile adresate privitor la la Ziarul Wiener Tagblatt, contele Taaffe a afirmat că acest ziar nu face parte din foile oficiase, n’are nici oă relațiune cu guvernul și nu primește nimic din fondurile destinate presei. D-niî Lueger și Kaizl, deputați din grupul tinerilor cehi, au răspuns pri­mului ministru. Cel d’ánteia a zis că în lumea politică și în presă, Wie­ner Tagblatt se consideră ca organ oficios al guvernului și că proba a­­cestei afirmări este că acel Ziar se bucură de privilegiul de a fi vândut în bi­rourile de tutun care depândă de ministrul de finance, pe când acestă favore este refusată la alte Ziare. D. Kaizl a criticat mai în general legislațiunea privitore la vânzarea Zia­relor pe calea publică și reclamă un tratament pentru tota presa. In galeriele Camerei se arăta nu­mele a două deputați polonezi cari se zic forte mult compromiși în a­­facerile noutăților false și operațiu­­nelor de Bursă cari au resultat din ele. Ca să nu se compromită aceste două personagie cari sunt în raport cu u­ importantă casă de credit, e te­mere ca autoritățile să nu arangieze lucrurile ast­fel ca să nu isbutăscă ancheta. Dintr’uă noutate nesocotită, dată de un ziar, s’a produs însă nu numai uă perdere însemnată la Bursă, dér­ută sngrijire și peste frontieră. Diferite gu­verne streine, între care mai cu se­­mă cel rusesc , au cerut explica­­țiuni. Respunsurile au fost catego­rice și asiguratore, dar óre­care în­­douială tot a rămas. Ca un ziar să menție afirmarea s-au și să cerá sin­gur anchetă judiciară, lasă mult de gândit. Nu stim ce va f­ie ancheta de­putaților, a sindicatului Bursei și a procurorului general ; dacă se va căuta să se cocoleșască afacerea ca să nu se compromită unii din depu­tați, ea de sigur va constata că este oă invențiune a fetei vieneze și to­tul se va termina aci. Insă în opi­­niunea publică europeană perturba­­ciunea nu se va calma până în vara viitóre. Un nebun aruncă uă piatră în gârlă și sute de înțelepți nu o pot să o scriu. Așa s’a întâmplat și cu acest eveniment. ROMANULL 25 NOEMBRE 1891 Belgia și Francia Subt titlu : Neutralitatea Belgiei, Belgia și Francia, d. Woeate, fostul ministru In cabinetul clerical, a pu­blicat că broșura care nu o avem încă subt ochi, dar despre care te­legraful a dat analiza ziarelor fran­­ceze. D. Woeste constată că s’a produs In Francia oă mișcare ostilă contra Belgiei. Acesta atitudine nu pate fi justificată in nici un mod. Belgia înțelege a avea cu Germania aceleași rapoturi de prieteșug ca și cu Fran­cia. Francia pretinde ca are că «cine nu este cu ea, este contra ei ?» A­­cesta acusațiune contra Belgiei pleacă de jos și prietinii pă cei în loc să se unesca a o discuta, el din contra se ajută a o răspândi. D. Woeste amintesce tote acusa­­țiunile cari au fost îndreptate con­­tra Belgiei în Francia și în Germa­nia și cari au întâlnit tot­deuna protestări din partea Belgiei. El exa­­minază apoi deca legăturile de rasă și interesele pute să unască Francia cu Belgia. S-a adus acusațiuni regelui din causa originei sale germane. In care timp și în care loc a dat el oca­­siune de imputări ? Și n’a avut cele mai bune raporturi personale cu su­veranii și șefii de stat ce s’au suc­cedat în Francia ? Regele a căutat tőle ocasiunile pentru a declara omenilor politici belgieni că nici un deta n’a înche­iat un tratat cu Germania sau cu un altă putere. Cuvântul unui suve­ran onest nu prețuesce őre nimic ? D. Woeste se întreba care pate fi scopul campaniei întreprinsă de Fran­cia contra Belgiei ? Este pentru a aduce uă ruptură ? S’atinge de­ auto­­ritarea dinainte, în cazul eventualității unui resbel, d’a năvăli în Belgia și în urma unui succes a o anecsa la Fran­cia? Suntem în drept de a cere guver­nului francez de a desvăli proectele sale, de a le desaproba. D. Woeste crede că Belgia va a­­coperi Francia la frontiera s­a de Nord, cea ce va face ca se înles­­nescă acestei puteri de a -și duce tote forțele sale în alte punturi. Autorul broșurei e laminără cu dea­­mănuntul, din puntul de vedere is­toric, raporturile Belgiei cu Francia de la 1830. El combate cea ce s’a zis do­uă scrisore­a lui Leopold II către Wilhelm I dupe succesul arma­tei germane, în jurnalul prințului Fre­deric, moștenitorul coronei germane, și arăto­are cari îndoieli în privința esactității reproducțiunei. El convine cu tóte acestea de a se ține socotela de circonstanțele în care scrisorea lui Leopold II a fost scrisă. Se a­­flase că contele Benedetti încredin­țase d-lul de Bismarck un proect de anecsarea Belgiei la Francia. Nu era natural ca regele să nu véia cu in­diferență un eveniment care îl scăpa de un asemenea pericol și care tre­buia să consolideze independența Belgiei ? Regele și-a adus cu tote a­­cestea aminte numai de­cât datoria de neutru, conform tratatelor. D. Woeste dă­uă desmințire for­mală unui scriitor care ’și a per­mis de a pretinde că regele s’a felici­tat de sfărâmarea armatei franceze. El stabilește că, după tratate, Bel­gia are dreptul suveran de a ridica fortificațiuni și că nimeni nu ’i a discutat acest drept. Fortificând Lie­giul, Belgia a arătat lămurit că ea vresce să închidă frontierele sale la tote năvălirile, ori de unde ar veni. Tratatul secret cu Germania este să invenț­iune și uă fabulă. Un ase­menea tratat, de alt­fel, nu ar lega Belgia. Camerile și guvernul belgian sunt unanime în acesta privință. Cât despre clausa secretă de la 1831, după care regele Belgiei tre­­bue să se înțelegă cu puterile ga­rante asupra măsurilor reclamate pentru conservarea fortificațiunilor sale, tot­deuna sunt reservate Inde­pendenței și neutralității Belgiei, ea nu a fost ratificată de camerile bel­­giane. De alt­fel, acastă clausă nu țintesce de­cât pe năvălitori. Fostul ministru critică cu energie alegațiunile după care regele urmază oă politică secretă al cărei scop ar fi de a împinge Belgia, fără voia ei, pe căi ostile Franciei. Prin acesta se voeace a despărți pe rege de popor și a-i slăbi pe amândouă. Cursa e grosolană. Belgia este în drept de a compta pe protecțiunea puterilor ga­rante. Trebue ca penele îndrăsnețe să scă că Belgia este acum decisă a trăi ca uă națiune independentă. Ori­ce fusiune cu altă țară străină, este peste putință. Dăm loc aci unei scrisori a d-lui Hugo, antreprenorul Hotelului de France, relativă la discuția care a avut loc idele acestea prin presă, în privința noului sistem de canali­­zare. Domnule Redactor. In urma celor publicate în Constituțio­nalul în contra sistemului Tout - l'égout, introdus de Primăria Capitalei, me simt dator a face câte­va observațiuni, obser­­vațiuni pe care le-am căpătat din expe­riența. înainte însă, țin să stabilesc un lucru acela că sunt cu totul imparțial în aface­re adică că nu sunt nici proprietar de case și nici nu urmăresc alte interese. Eu sunt numai chiriașul Hotelului de France și n’am dat înapoi în fața cheltueielii pen­tru a introduce la hotelul ținut de mine sistemul Tout a l'égout, propus pentru prima dată de Primăria Capitalei. Doresc ca publicul să nu fie indus In erore și o­­pinia tuturor să fie edificata pe deplin a­­supra adevărului. Fie­care ar trebui să mulțumască Pri­măriei pentru introducerea noului sistem bine­făcător atât din punctul de vedere hygienic cât și al conformului. Nu cred să existe un singur oraș mare în Europa care să nu fie favorizat de natură cu un sol in condițiunile cerute și care să nu fi adop­tat sistemul de care ne este vorba. Fie­care pote sa’și aducă aminte și toți clienții mei pot să marturisescă In ce stare era Hotelul de France mai înainte. Osebit de mirosul cel greu, ce exala încontinuu peste tot locul din diferitele murdării, se mai adaugau necurățeniile din latrine care debordau, fărâ a putea fi oprite, in coti­darele Hotelului, de­și societatea barome­­trică trimetea omenil sor regulat vă dată pe săptămână. Pe lângă acesta locuitorii din rez­ de chaussée pot afirma la câte neplăceri, ba chiar bólé, să expuneau din causa lipsei de hygiena. Din parte’mi n’am de­cât a mulțumi­t- noi. Primăriei pentru că a adus Capitalei acest serviciu și am ferma speranță că a­­ceste rânduri vor stimula și pe alții ca să introducă sistemul Tout - l'égout l atât de salutar din tóte punctele de privire. Primiți, ve rog, Domnule Director, vă dată cu mulțumirile mele pentru inserarea acestor linii și asigurarea înaltei mele con­­siderațiuni, Filip Hugo Antreprenorul Hotelului de France. Monumentul lui Bismarck Indeta dupa căderea fostului can­celar dă subscripțiune s’a deschis in tot imperiul german pentru a-i ri­dica un monument național. Orga­­nisatorii acestei subscripțiuni au a­­dunat până acum un milion­ de mărci. Dar se pare că esecutarea procetu­­lui lor întâmpină dificultăți asupra naturii cărora nu se pote explica in­deajuns. In fața acestor dificultăți Ziarul Noutățile din Hamburg a pu­blicat o­ notă destul de încurcată care zice că timpul actual nu este favorabil pentru ridicarea unui mo­nument în marmoră sau în bronz destinat a perpetua suvenirul servi­­ciilor făcute de fostul cancelar pa­triei germane, și că ar fi mai opor­tun și mai lesne de a produce în public, în mod demn de subiect, mo­numentul literar ce fostul cancelar­­ și-a ridicat el singur, adică de a pu­blica uă edițiune ^complectă a dis­cursurilor sale politice pronunțate până acum. ȚARA DE FOC Comunicare geograficii, etnologici, statistici și industriali a inginerului Iulio­ Popper, născut în Bucuresci (Traducțiunea raportului ținut la Insti­­­tuto Geografico Argentina­). (Urmare­ l) Mater­ia­tea la Aurul Acum 4 ani și mai bine, când am avut onorea se fac cunoscut *ca rabinilor mem­brii al institutului, resultatele primelor mele esplotari, eram departe de a presimți, ca vâsle cele Înguste și Pampa Țerel de foc, care până atunci a fost teatrul gonirei idi­lice de guanaci, vulpi, câni și taco-tuci ; fluviile și heleșteile împrejurul cărora fur­nizau grupe de gâști, rațe, potârnichi, te­­roteri, lebede ibisi și flam­angi, unde șoi­mul și vulturul Țerel de foc sbera singu­ratic deasupra înălțimilor și abisurilor,— atunci nu credeam că va veni un moment când acele domenii nestrăbătute de nimeni ale Ona-Indianululi vor fi albia Llepadătu­­rilor, omenilor din tote țările, ca vor servi ca așii desertorilor, deportaților și bandi­ților tuturor rase, și că regiunea aurului pe care am descoperit’o, va fi teatrul u­­nei lupte depravate a guerillei care Ia timp de 2 ani și mai bine, spre a se nu­mi «strălucitele grăunțe urzite“, și pe care­ un poet plin de dispreț, considera ca­­ aur deșert»—întocmai ca vulpea cu struguri­ din fabula.— Ca și California și Australia, Țara de foc începe analele sale, deși într’uă me­­sura mai mica, prin nisce aventuri singu­lare, ale căror sămbure era numai meta­lul cel delicat. Dar precum tóle d’aci par că se deosibesc de lucrurile din cele­ l’alte tari, așa și aurul, nu se gasesce aci prin mine sau arterii de quartz, in torente alu­vionare de săpun și aur. 1) A.se­ ved­a „Românalii" de U 23,23, si 24 No­­embre. Voese se descriu pe scurt straniul chip, în care aurul apare In acesta regiune. * In tote regiunile de mine—așa se nu­mesc ele in tratate complete de mineralo­gie—grăunțele de aur, sunt duse în adân­cimile oceanelor de către fluvii și fluri, cari le rup din­ leagănul lor de quartz, ale înălțimilor munților; în Țara de Joc se întâmplă tocmai contrariul, acolo câlâto­­rnece aurul pe drumul contrariu, acolo is­­oarele scot aurul din rădăcini și le aduc pe Înălțimea castelor. Întocmai ca și Jupiter din mitologie, apare regele metalelor pe țermurile Terei de foc, cu zgomot detonator și înfiorător Prea luminatul aur, văjuirea deslanțuite­­lor elemente, furioselor, neinfrânatelor u­­ragane, ca se’și execute aparițiunea stra­­lucitore. Se nu credeți, d­lar că e vorba de vre­­uă legenda mitologică sau aevaa de fabula fantastică. Incera numai să fac simpla descriere a unui fenomen care sta în perfecta armo­nie cu legile naturii. In Țara de foc de a lungul costei țăr­murilor oceanului Atlantic sunt puternice lungi bănci de nisip sub­marine. Ele sunt resturi de munți dispăruți, ruinele unor periaje geologice de mult dispărute, sunt enorme depuneri de nisip, silex, piatra de stâncă, surpaturi de quartz și quartita, porfir de granit, porfir de stâncă, diorit, serpentis, syenit, trachit și amplu bolit, in cari se intalnesce ades pietriș de magnet, fier de titan și pietriș de sulf, cari pe ici și colea sunt amestecate cu mici granatiti și rubine, cu platina și grăunțe de aur.­­ Când apele maret isbite de furtuna se imping la țărm spumegând In fosfores­cență, când talazurile colosale a căror lungi aspecte se perd intr’ua masă informă de apă, spumă și nori, când urmărite de u­­ragane deslanțuite, gatuind in fuga­ l tur­bata, ating fundul marei și imping băncile de nisip, atuncea masca cea mobilă se sgudue, valurile cârjâtore­s și însușesc nisi­pul și pietrele scormolesc, se ridică in sus se umflă și apucând cu uă puternica greu­tate, furiosul atac se sparge cu un sgomot detonator și aruncă departe ruinele de mi­nerale spumegatore ale apelor confundate. Cine n’a avut încă ocasiunea vre­mă déja să observe de pe castele libere turbarea elementelor deslânțuite, cu greu va putea pricepe tata acesta măreție impunatare, și sublimul unui ast­fel de spectacol, spai­­mantatarea, pocnitoria visulie însoțită de mugetul surd, resună puternic, umple vez­­duhul cu uă vibrare adormitore, care pare a fi nepatrunsă. Val de acea corăbiei Val de acel calatori cari se luptă In ast­fel de momente în mijlocul valului de­parte de golfl Val de acela, care la ferm se impotivesce formidabilei împunsături a valurilor, cari se isbesc de țărm. Costa tresaltă, mari bucăți de stâncă se desprind multe sute de piciore înălțime și rupe cu sine sute de mii metri cubici de pământ în acea grozavă cădere. De pe țermul deșert dispar tote aluviunile și mii de tone de stânci enorme, de gneis, și granit se ridică ca să minge de uriașele valuri. Intre puternicile bubuituri ale tonurilor, ale acestui himn impunător, desbarcă pe țermurile Țârei de foc, maiestatea sa au­rul strălucind. Ma­sele de pietriș, de nisip și stînci, ri­dicate de valuri și aruncate până la cea mai înaltă linie a­­ érmului, sunt răpite din nou de curentul maret, pe când părtice­lele de metal, aur, platină, cad la pamânt grație greutăților specifice mai mari și pă­trund în crăpături sau remân pe pământul cel mare de humă al țărmului. După ce furia elementelor s’a liniștit, FORȚA ROMÂNULUI 25 NOEMBRE LEO^EE Th­ISBuR.ET 14 ROTIM ZUB . D-ra d’Oberkorn avea și alt­ceva demn de admi­rat afară de părul său. Avea o gură mititică, fină, mai curând austriacă de­cât germană; o gură a că­ror buze rose, se despărțea fi just pentru a lăsa să se vadă un șir de dinți albi ca mărgăritarul. Ochii, de culore albăstruie, treceau cu o repezisiune surprin­­zătore de la reverie la o intensitate de privire aprope neașteptată din partea unei blondine. In fine vicon­tele de Lavaudieu, care nu cunoștea femeile mai pu­țin de­cât caii—bine înțeles din punctul de vedere plastic—resumă în interiorul său, impresiunea sa, sub acesta formulă semnificativă pentru un Parisian de atare competință : — Deci mitstica asta ar fi bine îmbrăcată! De acesta dorință însă, nu era departe și o altă dorință mult mai realizabilă în acest moment. Puțină conversație în lipsă de puțină toaletă. Cu tote aces­tea tânărul Alain esită. Nu că era timid. El a în­­drăsnit adese ori să atace necunoscute mai impo­sante, în locuri mai puțin nemerite ca să încurajeze îndrăsnață , dar­­ și aduse aminte a fi judecat aspru raportele comerciale între Cléguerec și colonul ger­man. «D-Zeu știe tóte batjocurile ce va trebui sé aud, cugetă el, dacă Maurice m’ar vedea la Zece pași de­parte de casa­ Cenușie !» Involuntar el întorse capul într’o parte și alte pen­tru a se asigura dacă Annie cu cavalerul său nu erau în apropiere... Cu tote acestea el se află deja la piciorele prispei. El salută. ÎI se respunsă printr’un salut pe care o mamă parisiana l’ar fi găsit póte prea politicos ; dar Parisul era departe, și mai departe, încă... era mama Irinei, Alain­e&ilă. D-ra d’Oberkorn ’I scose din nu­­vezia. Ea puse cartea pe genuchi, și întrebă cu un limbagiu forte corect cu tote că avea un accent cam pronunțat și căutând puțin cuvintele : — Presupun că doriți să știți unde se află amicul vostru ? ’1 vei găsi la ușina Iul­ acolo. Cu uă mână fină, dar sbărcilă prin aerul cel viu, și póte din causa muncei tănăra fetiță arăta locul unde se află usina. — Cred­ că va reveni în curând ? întrebă Lavau­dieu, ea și cum i se părea că D-ra d'Oberkorn știa ceva. — Ea părea a fi găsit acestă chestiune forte na­turală, și respinse scoțându-și un ceas de aur din cingutóre . — Sunt un­spre­zece ore. D. Cléguerec părăsește usina pe la două­spre­zece. Alain escită mai puțin; el era înlăturat de ori­ce pericol pentru cât­va timp. •— Sorélé este cald, declară el. — Voiți să vă așezați aci la umbră ? întrebă stă­pâna casei­ Cenușiă cu un simplicitate prea mare pen­tru ca omul cel mai mărginit din lume să se fi pu­tut mândri. — Alain nu era un îngăm­at defect rar agil la tinerii din specia lui , nu că au mai multă mo­destie ca altă dată , dar posed mai puțină naivitate și în definitiv un îngâmfat este un naiv care primește cu ușurință propriul său prestigiu. Două minute în urma cei doi prieteni se așezază unul lângă altul pe banca de braț la umbra acope­rișului. — Cum găsești țara nostra ? Întrebă ea fără nici o aparență de intimidare. — Dar acesta nu e țara D-vostră D-șara, respinse Alain accentuând asupra acestor două cuvinte, pentru a’l arăta că este în curentul situațiunei. — Oh ! Zise dinsa, aveam duoI­ spre*Zece ani când am venit cu tata aci in Nord—Est. Eu caut să-mi Inchipuesc că m’am născut aci. — Ce­­ nu regretați țara natală ? Ea părea a căuta un moment gravitatea ce putea să aibă acastă imputare, apoi cea urmă . — Eram bogați. Tatăl meu avea un funcțiune fru­­mosă; el a fost pedepsit din causa prea marei sale sincerități. Am perdut totul ; mama a murit de ne­­cas. Atunci am plecat pe de o parte fiind­că trebuia să lucrăm de aci Înainte, și pe de alta pentru a nu mai vedea pe răutăcioșii cari au omorît pe uă ne­vinovată. Cum ași putea daz regreta țara mea. — De câți ani sunteți aci la Casa­ Cenușie. — De aprope patru ani. — Carl v’ați părut patru secole ? — Nu lucrez mult. Tată mea nu mă are de­cât pe mine pentru a ține casă. — Oh!.. Zise Alain, aruncând asupra locuinței uu privire ușor de priceput și care fu pricepută. — Casa este săracă ; ea mă preocupă cu atât mai mult, Zi se d ra d Oberkorn. ’Mi dau tote silințele ca tatăl meu, se nu observe prea mult totul ce ne lip­sește, când se intorce de la câmp. — Cu tote acestea, ocupațiunile dv. vă las și tim­pul pentru lectură. Aveți aerul de a ve simți prea bine aci pe bancă? (Va urma), —---- 1 ' in—tt HI Mw 11

Next