Romanulu, noiembrie 1891 (Anul 35)
1891-11-25
9110 ________________________ BUCURESCI, 24 RAPCIUNE Multă prudență și multă seriositate să cere de la un $iar când tratază cestiunile cari intereseza afacerile publice. U mică ușurință póte să producă perturbațiuni în societate cari nu se pot linisci cu înlesnire. Acest exemplu ni l’a dat, în diferite rânduri, presa nostră, acest exemplu ni’l da acum de curând Ziaristica austriacă. Idilele trecute, cu ocasiunea primirii delegațiunelor austro-ungare, de împăratul, Wiener Tagblatt a publicat oă declarațiune ce ar fi făcut’o Frantz Iosef deputatului Jawroski. Declarațiunea fiind forte gravă, căci, după fata vieneză arăta situațiunea forte nelinișcită, a produs cea mai mare îngrijire. A zice că un împărat vede resbelul apropriat din causa situațiunei europene și din causa femetei în Rusia, este că declarațiunea de resbel e apropiată. Dacă împăratul Napoleon III ar fi pronunțat aceste cuvinte pe timpul când era tare și mare, negreșit că Europa ar fi luat imediat pușca la ochi și ar fi stat gata ca la cel dintâ un semnal să tragă. A<ji arbitrii Europei sunt împărații Austriei Germaniei. Când ei vorbesc, cuvinșitele lor au cea mai mare valore. Ele au produs cea mai mare tulburare la Bursă. Valorile au scădut în așa mod că autoritățile financiare s’au pus în mișcare. S’a dat diferite comunicate prin care se desminte afirmările Ziarului vienez. Cu tote acestea redacțiunea Ziarului Wiener Tagblatt, stăruind în afirmarea sea, că e de bună credință, că cere uă cercetare judiciară, sindicatul Bursei a procedat la uă anchetă și apoi s’a dus în corpore la ministrul de finanțe cerând ca guvernul să intervie a constata adevărul. Guvernul, fără a aștepta aacestă impulsiune, a procedat prin un număr dre care de deputați cari vedeau în toată acestă afacere oă lovitură de Bursă premeditată. Afacerea a venit și înaintea Camerei, în ședință publică, a provocat oă discuțiune forte agitată și a dat indirect loc la uă critică a regimului bunului plac la care e supusă presa în Austro-Ungaria. Șapte oratori din diferite fracțiuni au blamat mai mult sau mai puțin cu viiciune ușurința cu care Wiener Tagblatt a aruncat în public pretinsele sale informațiuni asupra introvorbirei împăratului cu deputatul polonez Jaworski. La sfârșitul ședinței contele Taaffe a cerut un notă, discutata In consiliul de miniștrii și care conține următorele declarațiuni : «Guvernul împărtășește indignarea acestei Camere în privința noutațiunilor de sensațiune cari au fost răspândite, precum și manoperile de Bursă. El le condamnă cu energie. Sindicatul Bursei din Viena a numit uă comisiune de anchetă pentru a cunosce origina acestor manopere și procurorul imperial va procede asemenea la uă instrucțiune. Guvernul aprobă și secondăză în măsurile competenței sale sforțările care vor fi făcute pentru a lumina faptele și a pedepsi pe vinovați.» In ceea ce se atinge de cestiunile adresate privitor la la Ziarul Wiener Tagblatt, contele Taaffe a afirmat că acest ziar nu face parte din foile oficiase, n’are nici oă relațiune cu guvernul și nu primește nimic din fondurile destinate presei. D-niî Lueger și Kaizl, deputați din grupul tinerilor cehi, au răspuns primului ministru. Cel d’ánteia a zis că în lumea politică și în presă, Wiener Tagblatt se consideră ca organ oficios al guvernului și că proba acestei afirmări este că acel Ziar se bucură de privilegiul de a fi vândut în birourile de tutun care depândă de ministrul de finance, pe când acestă favore este refusată la alte Ziare. D. Kaizl a criticat mai în general legislațiunea privitore la vânzarea Ziarelor pe calea publică și reclamă un tratament pentru tota presa. In galeriele Camerei se arăta numele a două deputați polonezi cari se zic forte mult compromiși în afacerile noutăților false și operațiunelor de Bursă cari au resultat din ele. Ca să nu se compromită aceste două personagie cari sunt în raport cu u importantă casă de credit, e temere ca autoritățile să nu arangieze lucrurile astfel ca să nu isbutăscă ancheta. Dintr’uă noutate nesocotită, dată de un ziar, s’a produs însă nu numai uă perdere însemnată la Bursă, dérută sngrijire și peste frontieră. Diferite guverne streine, între care mai cu semă cel rusesc , au cerut explicațiuni. Respunsurile au fost categorice și asiguratore, dar órecare îndouială tot a rămas. Ca un ziar să menție afirmarea s-au și să cerá singur anchetă judiciară, lasă mult de gândit. Nu stim ce va fie ancheta deputaților, a sindicatului Bursei și a procurorului general ; dacă se va căuta să se cocoleșască afacerea ca să nu se compromită unii din deputați, ea de sigur va constata că este oă invențiune a fetei vieneze și totul se va termina aci. Insă în opiniunea publică europeană perturbaciunea nu se va calma până în vara viitóre. Un nebun aruncă uă piatră în gârlă și sute de înțelepți nu o pot să o scriu. Așa s’a întâmplat și cu acest eveniment. ROMANULL 25 NOEMBRE 1891 Belgia și Francia Subt titlu : Neutralitatea Belgiei, Belgia și Francia, d. Woeate, fostul ministru In cabinetul clerical, a publicat că broșura care nu o avem încă subt ochi, dar despre care telegraful a dat analiza ziarelor franceze. D. Woeste constată că s’a produs In Francia oă mișcare ostilă contra Belgiei. Acesta atitudine nu pate fi justificată in nici un mod. Belgia înțelege a avea cu Germania aceleași rapoturi de prieteșug ca și cu Francia. Francia pretinde ca are că «cine nu este cu ea, este contra ei ?» Acesta acusațiune contra Belgiei pleacă de jos și prietinii pă cei în loc să se unesca a o discuta, el din contra se ajută a o răspândi. D. Woeste amintesce tote acusațiunile cari au fost îndreptate contra Belgiei în Francia și în Germania și cari au întâlnit totdeuna protestări din partea Belgiei. El examinază apoi deca legăturile de rasă și interesele pute să unască Francia cu Belgia. S-a adus acusațiuni regelui din causa originei sale germane. In care timp și în care loc a dat el ocasiune de imputări ? Și n’a avut cele mai bune raporturi personale cu suveranii și șefii de stat ce s’au succedat în Francia ? Regele a căutat tőle ocasiunile pentru a declara omenilor politici belgieni că nici un deta n’a încheiat un tratat cu Germania sau cu un altă putere. Cuvântul unui suveran onest nu prețuesce őre nimic ? D. Woeste se întreba care pate fi scopul campaniei întreprinsă de Francia contra Belgiei ? Este pentru a aduce uă ruptură ? S’atinge de autoritarea dinainte, în cazul eventualității unui resbel, d’a năvăli în Belgia și în urma unui succes a o anecsa la Francia? Suntem în drept de a cere guvernului francez de a desvăli proectele sale, de a le desaproba. D. Woeste crede că Belgia va acoperi Francia la frontiera sa de Nord, cea ce va face ca se înlesnescă acestei puteri de a -și duce tote forțele sale în alte punturi. Autorul broșurei e laminără cu deamănuntul, din puntul de vedere istoric, raporturile Belgiei cu Francia de la 1830. El combate cea ce s’a zis două scrisorea lui Leopold II către Wilhelm I dupe succesul armatei germane, în jurnalul prințului Frederic, moștenitorul coronei germane, și arătoare cari îndoieli în privința esactității reproducțiunei. El convine cu tóte acestea de a se ține socotela de circonstanțele în care scrisorea lui Leopold II a fost scrisă. Se aflase că contele Benedetti încredințase d-lul de Bismarck un proect de anecsarea Belgiei la Francia. Nu era natural ca regele să nu véia cu indiferență un eveniment care îl scăpa de un asemenea pericol și care trebuia să consolideze independența Belgiei ? Regele și-a adus cu tote acestea aminte numai decât datoria de neutru, conform tratatelor. D. Woeste dăuă desmințire formală unui scriitor care ’și a permis de a pretinde că regele s’a felicitat de sfărâmarea armatei franceze. El stabilește că, după tratate, Belgia are dreptul suveran de a ridica fortificațiuni și că nimeni nu ’i a discutat acest drept. Fortificând Liegiul, Belgia a arătat lămurit că ea vresce să închidă frontierele sale la tote năvălirile, ori de unde ar veni. Tratatul secret cu Germania este să invențiune și uă fabulă. Un asemenea tratat, de altfel, nu ar lega Belgia. Camerile și guvernul belgian sunt unanime în acesta privință. Cât despre clausa secretă de la 1831, după care regele Belgiei trebue să se înțelegă cu puterile garante asupra măsurilor reclamate pentru conservarea fortificațiunilor sale, totdeuna sunt reservate Independenței și neutralității Belgiei, ea nu a fost ratificată de camerile belgiane. De altfel, acastă clausă nu țintesce decât pe năvălitori. Fostul ministru critică cu energie alegațiunile după care regele urmază oă politică secretă al cărei scop ar fi de a împinge Belgia, fără voia ei, pe căi ostile Franciei. Prin acesta se voeace a despărți pe rege de popor și a-i slăbi pe amândouă. Cursa e grosolană. Belgia este în drept de a compta pe protecțiunea puterilor garante. Trebue ca penele îndrăsnețe să scă că Belgia este acum decisă a trăi ca uă națiune independentă. Orice fusiune cu altă țară străină, este peste putință. Dăm loc aci unei scrisori a d-lui Hugo, antreprenorul Hotelului de France, relativă la discuția care a avut loc idele acestea prin presă, în privința noului sistem de canalizare. Domnule Redactor. In urma celor publicate în Constituționalul în contra sistemului Tout - l'égout, introdus de Primăria Capitalei, me simt dator a face câteva observațiuni, observațiuni pe care le-am căpătat din experiența. înainte însă, țin să stabilesc un lucru acela că sunt cu totul imparțial în afacere adică că nu sunt nici proprietar de case și nici nu urmăresc alte interese. Eu sunt numai chiriașul Hotelului de France și n’am dat înapoi în fața cheltueielii pentru a introduce la hotelul ținut de mine sistemul Tout a l'égout, propus pentru prima dată de Primăria Capitalei. Doresc ca publicul să nu fie indus In erore și opinia tuturor să fie edificata pe deplin asupra adevărului. Fiecare ar trebui să mulțumască Primăriei pentru introducerea noului sistem binefăcător atât din punctul de vedere hygienic cât și al conformului. Nu cred să existe un singur oraș mare în Europa care să nu fie favorizat de natură cu un sol in condițiunile cerute și care să nu fi adoptat sistemul de care ne este vorba. Fiecare pote sa’și aducă aminte și toți clienții mei pot să marturisescă In ce stare era Hotelul de France mai înainte. Osebit de mirosul cel greu, ce exala încontinuu peste tot locul din diferitele murdării, se mai adaugau necurățeniile din latrine care debordau, fărâ a putea fi oprite, in cotidarele Hotelului, deși societatea barometrică trimetea omenil sor regulat vă dată pe săptămână. Pe lângă acesta locuitorii din rez de chaussée pot afirma la câte neplăceri, ba chiar bólé, să expuneau din causa lipsei de hygiena. Din parte’mi n’am decât a mulțumit- noi. Primăriei pentru că a adus Capitalei acest serviciu și am ferma speranță că aceste rânduri vor stimula și pe alții ca să introducă sistemul Tout - l'égout l atât de salutar din tóte punctele de privire. Primiți, ve rog, Domnule Director, vă dată cu mulțumirile mele pentru inserarea acestor linii și asigurarea înaltei mele considerațiuni, Filip Hugo Antreprenorul Hotelului de France. Monumentul lui Bismarck Indeta dupa căderea fostului cancelar dă subscripțiune s’a deschis in tot imperiul german pentru a-i ridica un monument național. Organisatorii acestei subscripțiuni au adunat până acum un milion de mărci. Dar se pare că esecutarea procetului lor întâmpină dificultăți asupra naturii cărora nu se pote explica indeajuns. In fața acestor dificultăți Ziarul Noutățile din Hamburg a publicat o notă destul de încurcată care zice că timpul actual nu este favorabil pentru ridicarea unui monument în marmoră sau în bronz destinat a perpetua suvenirul serviciilor făcute de fostul cancelar patriei germane, și că ar fi mai oportun și mai lesne de a produce în public, în mod demn de subiect, monumentul literar ce fostul cancelar și-a ridicat el singur, adică de a publica uă edițiune ^complectă a discursurilor sale politice pronunțate până acum. ȚARA DE FOC Comunicare geograficii, etnologici, statistici și industriali a inginerului Iulio Popper, născut în Bucuresci (Traducțiunea raportului ținut la Instituto Geografico Argentina). (Urmare l) Materiatea la Aurul Acum 4 ani și mai bine, când am avut onorea se fac cunoscut *ca rabinilor membrii al institutului, resultatele primelor mele esplotari, eram departe de a presimți, ca vâsle cele Înguste și Pampa Țerel de foc, care până atunci a fost teatrul gonirei idilice de guanaci, vulpi, câni și taco-tuci ; fluviile și heleșteile împrejurul cărora furnizau grupe de gâști, rațe, potârnichi, teroteri, lebede ibisi și flamangi, unde șoimul și vulturul Țerel de foc sbera singuratic deasupra înălțimilor și abisurilor,— atunci nu credeam că va veni un moment când acele domenii nestrăbătute de nimeni ale Ona-Indianululi vor fi albia Llepadăturilor, omenilor din tote țările, ca vor servi ca așii desertorilor, deportaților și bandiților tuturor rase, și că regiunea aurului pe care am descoperit’o, va fi teatrul unei lupte depravate a guerillei care Ia timp de 2 ani și mai bine, spre a se numi «strălucitele grăunțe urzite“, și pe care un poet plin de dispreț, considera ca aur deșert»—întocmai ca vulpea cu struguri din fabula.— Ca și California și Australia, Țara de foc începe analele sale, deși într’uă mesura mai mica, prin nisce aventuri singulare, ale căror sămbure era numai metalul cel delicat. Dar precum tóle d’aci par că se deosibesc de lucrurile din cele l’alte tari, așa și aurul, nu se gasesce aci prin mine sau arterii de quartz, in torente aluvionare de săpun și aur. 1) A.se veda „Românalii" de U 23,23, si 24 Noembre. Voese se descriu pe scurt straniul chip, în care aurul apare In acesta regiune. * In tote regiunile de mine—așa se numesc ele in tratate complete de mineralogie—grăunțele de aur, sunt duse în adâncimile oceanelor de către fluvii și fluri, cari le rup din leagănul lor de quartz, ale înălțimilor munților; în Țara de Joc se întâmplă tocmai contrariul, acolo câlâtornece aurul pe drumul contrariu, acolo isoarele scot aurul din rădăcini și le aduc pe Înălțimea castelor. Întocmai ca și Jupiter din mitologie, apare regele metalelor pe țermurile Terei de foc, cu zgomot detonator și înfiorător Prea luminatul aur, văjuirea deslanțuitelor elemente, furioselor, neinfrânatelor uragane, ca se’și execute aparițiunea stralucitore. Se nu credeți, dlar că e vorba de vreuă legenda mitologică sau aevaa de fabula fantastică. Incera numai să fac simpla descriere a unui fenomen care sta în perfecta armonie cu legile naturii. In Țara de foc de a lungul costei țărmurilor oceanului Atlantic sunt puternice lungi bănci de nisip submarine. Ele sunt resturi de munți dispăruți, ruinele unor periaje geologice de mult dispărute, sunt enorme depuneri de nisip, silex, piatra de stâncă, surpaturi de quartz și quartita, porfir de granit, porfir de stâncă, diorit, serpentis, syenit, trachit și amplu bolit, in cari se intalnesce ades pietriș de magnet, fier de titan și pietriș de sulf, cari pe ici și colea sunt amestecate cu mici granatiti și rubine, cu platina și grăunțe de aur. Când apele maret isbite de furtuna se imping la țărm spumegând In fosforescență, când talazurile colosale a căror lungi aspecte se perd intr’ua masă informă de apă, spumă și nori, când urmărite de uragane deslanțuite, gatuind in fuga l turbata, ating fundul marei și imping băncile de nisip, atuncea masca cea mobilă se sgudue, valurile cârjâtores și însușesc nisipul și pietrele scormolesc, se ridică in sus se umflă și apucând cu uă puternica greutate, furiosul atac se sparge cu un sgomot detonator și aruncă departe ruinele de minerale spumegatore ale apelor confundate. Cine n’a avut încă ocasiunea vremă déja să observe de pe castele libere turbarea elementelor deslânțuite, cu greu va putea pricepe tata acesta măreție impunatare, și sublimul unui astfel de spectacol, spaimantatarea, pocnitoria visulie însoțită de mugetul surd, resună puternic, umple vezduhul cu uă vibrare adormitore, care pare a fi nepatrunsă. Val de acea corăbiei Val de acel calatori cari se luptă In astfel de momente în mijlocul valului departe de golfl Val de acela, care la ferm se impotivesce formidabilei împunsături a valurilor, cari se isbesc de țărm. Costa tresaltă, mari bucăți de stâncă se desprind multe sute de piciore înălțime și rupe cu sine sute de mii metri cubici de pământ în acea grozavă cădere. De pe țermul deșert dispar tote aluviunile și mii de tone de stânci enorme, de gneis, și granit se ridică ca să minge de uriașele valuri. Intre puternicile bubuituri ale tonurilor, ale acestui himn impunător, desbarcă pe țermurile Țârei de foc, maiestatea sa aurul strălucind. Masele de pietriș, de nisip și stînci, ridicate de valuri și aruncate până la cea mai înaltă linie a érmului, sunt răpite din nou de curentul maret, pe când părticelele de metal, aur, platină, cad la pamânt grație greutăților specifice mai mari și pătrund în crăpături sau remân pe pământul cel mare de humă al țărmului. După ce furia elementelor s’a liniștit, FORȚA ROMÂNULUI 25 NOEMBRE LEO^EE ThISBuR.ET 14 ROTIM ZUB . D-ra d’Oberkorn avea și altceva demn de admirat afară de părul său. Avea o gură mititică, fină, mai curând austriacă decât germană; o gură a căror buze rose, se despărțea fi just pentru a lăsa să se vadă un șir de dinți albi ca mărgăritarul. Ochii, de culore albăstruie, treceau cu o repezisiune surprinzătore de la reverie la o intensitate de privire aprope neașteptată din partea unei blondine. In fine vicontele de Lavaudieu, care nu cunoștea femeile mai puțin decât caii—bine înțeles din punctul de vedere plastic—resumă în interiorul său, impresiunea sa, sub acesta formulă semnificativă pentru un Parisian de atare competință : — Deci mitstica asta ar fi bine îmbrăcată! De acesta dorință însă, nu era departe și o altă dorință mult mai realizabilă în acest moment. Puțină conversație în lipsă de puțină toaletă. Cu tote acestea tânărul Alain esită. Nu că era timid. El a îndrăsnit adese ori să atace necunoscute mai imposante, în locuri mai puțin nemerite ca să încurajeze îndrăsnață , dar și aduse aminte a fi judecat aspru raportele comerciale între Cléguerec și colonul german. «D-Zeu știe tóte batjocurile ce va trebui sé aud, cugetă el, dacă Maurice m’ar vedea la Zece pași departe de casa Cenușie !» Involuntar el întorse capul într’o parte și alte pentru a se asigura dacă Annie cu cavalerul său nu erau în apropiere... Cu tote acestea el se află deja la piciorele prispei. El salută. ÎI se respunsă printr’un salut pe care o mamă parisiana l’ar fi găsit póte prea politicos ; dar Parisul era departe, și mai departe, încă... era mama Irinei, Alaine&ilă. D-ra d’Oberkorn ’I scose din nuvezia. Ea puse cartea pe genuchi, și întrebă cu un limbagiu forte corect cu tote că avea un accent cam pronunțat și căutând puțin cuvintele : — Presupun că doriți să știți unde se află amicul vostru ? ’1 vei găsi la ușina Iul acolo. Cu uă mână fină, dar sbărcilă prin aerul cel viu, și póte din causa muncei tănăra fetiță arăta locul unde se află usina. — Cred că va reveni în curând ? întrebă Lavaudieu, ea și cum i se părea că D-ra d'Oberkorn știa ceva. — Ea părea a fi găsit acestă chestiune forte naturală, și respinse scoțându-și un ceas de aur din cingutóre . — Sunt unsprezece ore. D. Cléguerec părăsește usina pe la douăsprezece. Alain escită mai puțin; el era înlăturat de orice pericol pentru câtva timp. •— Sorélé este cald, declară el. — Voiți să vă așezați aci la umbră ? întrebă stăpâna casei Cenușiă cu un simplicitate prea mare pentru ca omul cel mai mărginit din lume să se fi putut mândri. — Alain nu era un îngămat defect rar agil la tinerii din specia lui , nu că au mai multă modestie ca altă dată , dar posed mai puțină naivitate și în definitiv un îngâmfat este un naiv care primește cu ușurință propriul său prestigiu. Două minute în urma cei doi prieteni se așezază unul lângă altul pe banca de braț la umbra acoperișului. — Cum găsești țara nostra ? Întrebă ea fără nici o aparență de intimidare. — Dar acesta nu e țara D-vostră D-șara, respinse Alain accentuând asupra acestor două cuvinte, pentru a’l arăta că este în curentul situațiunei. — Oh ! Zise dinsa, aveam duoI spre*Zece ani când am venit cu tata aci in Nord—Est. Eu caut să-mi Inchipuesc că m’am născut aci. — Ce nu regretați țara natală ? Ea părea a căuta un moment gravitatea ce putea să aibă acastă imputare, apoi cea urmă . — Eram bogați. Tatăl meu avea un funcțiune frumosă; el a fost pedepsit din causa prea marei sale sincerități. Am perdut totul ; mama a murit de necas. Atunci am plecat pe de o parte fiindcă trebuia să lucrăm de aci Înainte, și pe de alta pentru a nu mai vedea pe răutăcioșii cari au omorît pe uă nevinovată. Cum ași putea daz regreta țara mea. — De câți ani sunteți aci la Casa Cenușie. — De aprope patru ani. — Carl v’ați părut patru secole ? — Nu lucrez mult. Tată mea nu mă are decât pe mine pentru a ține casă. — Oh!.. Zise Alain, aruncând asupra locuinței uu privire ușor de priceput și care fu pricepută. — Casa este săracă ; ea mă preocupă cu atât mai mult, Zi se d ra d Oberkorn. ’Mi dau tote silințele ca tatăl meu, se nu observe prea mult totul ce ne lipsește, când se intorce de la câmp. — Cu tote acestea, ocupațiunile dv. vă las și timpul pentru lectură. Aveți aerul de a ve simți prea bine aci pe bancă? (Va urma), —---- 1 ' in—tt HI Mw 11