Romanulu, ianuarie 1892 (Anul 36)

1892-01-24

ANUL AL XXXVI-LEA Voiesce și vei putea. A­N­U­N­CIURI Linia de 80 litere, petit pagina IV în« bei Dett0 » H n­i­­ni. . . . , , I­I­­ , Inserting și reclame pagina m și IV linia . , A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ Jianului. IN PARIS, la Havas- Laffire et C-nne, 8, Place de la Bonn, LA VIENA, la d-nif Haacenstein et Vogier, Otto IN ELVEȚIA, la „ Dif­­erite cele alte direct la administrațiunea (Jiarului — Scrisorile nefrancate se refasă — ESEMPLARUL 3 BANI IN CAPITALA ȘI 1Q BANI IN JUDEȚE DUMINICA 24 IANUARIU (12 IANURIU st. v.) 1892. Lumineza­ te și vei fi. ABONAMENTE Capitale și district», un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă sunft 4 lei Pentru Preoți și invițătorii din sate abonamentul este re­dus la 80 lei de an. Pentru tóte­­«rile Untat! poétálc, trimestrul IS 1*S­A se adresa: Și ROMANIA, la administrațiunea­­ fiarula! și oficiele postal* U H*TM- at 0-ale, 8, Place d* la Bourne j» GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la bi*. Fundator : C. A. ROSETTI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 12 Ediția de eém reurile postal*. ArtiMlel« aefvblieate i« ard. — Spre a da uă mai mare întin­dere propagărei ideilor nóstre, direcțiunea „Românului“ își a impus sacrificiul d’a pune­­]ia­­rul în vânzare, în tot timpul campanii electorale, cu prețul de­ 5 bani în capitala IO „ în­ județe, Ediția I apare de aci înainte a 6 ore dimineța și ediția 11-a, la 5 ore sera. BULETIN București­, 11/23 Călindar Motivul pentru care a fost disol­­vat consiliul comunal din Focșani, este după cum se spune în referatul d-lui ministru de interne, că: «Actualul consiliu comunal al o­­«rașului Focșani din județul Putna «se găsește redus, prin demisionarea «a șase din membrii săi, la mai pu­­­țin de două treimi, ast­fel că după «disposițiunea art. 22 din legea pen­etra alegerea consiliitor comunale, «urmeză a se convoca in adunare­a extra­ordinară colegiul electoral spre «a proceda la împlinirea locurilor va­­«cânte»... Acum câte­va zile, am invocat și noi aceiași disposițiune a art. 22 din lege, spre a susține ca trebuesce se se facă In b­ucuresci alegeri, spre împlinirea locurilor vacante din con­siliul comunal. Ziațele conservative insă, ne-au întrebat în care lege am găsit acea disposițiune, și au susținut că consiliul póte funcționa chiar cu 12 consilieri din 31, deci cu mult mai puțin de­cât 2 treimi. Referatul publicat în Monitor, este desmințirea cea mai formată ce li se dă de însăși d. Catargiu, care re­­cunosce că ilegală este alegerea pri­marului din Bucuresci și ca contra legel acel consiliu mai funcțio­­néza. Că altă procedare a d-lui L. Ca­targiu este acea de a nesocoti cu totul voința alegătorilor, disolvând tote consiliile comunale, în care nu se aleg conservatorii. Acestă sorta a avut-o­ și consiliul comunal din Roman, ca­re alesese, acum câte­va zile, ca primar pe d. Delimar cu un sincer democrat, in contra d-lui G. Botez. D. Catargiu n’a șovăit, a disolvat consiliul și a numit în comisia inte­rimară pe acel d. Botez, care rămă­sese în minoritate. D. Catargiu este partizan al represin­­tațiunei minorități, dar numai a mi­norități, cu escluderea desăvârșită a majorităței. D-sa merge și mai departe și tinde chiar la represintațiunea strei­nilor, astfel pentru moment a pus­­ comisia interimară din Roman doi streini, împământeniți abea de e­l, pe d-na Riegler și Didier Meltz, carl II dau mai multe garanții că nu vor fi represintanții majorității alegătorilor români. Probabil că în curând se va nu­mi și streinii neîmpământeniți, cari de­sigur vor represinta mai bine i­­deile bătrânului conservator. PROGRAMUL NOSTRU IV Monstruositățile ce există încă în moravurile și legile societății nostre, nu pot lasa nepăsători pe democrații români. Câte­va din ele, venindu-ne az­i in minte, suntem datori să le sem­nalăm, înainte de a expune reformele economice ce am dori se vedem făcăndu-se spre binele intregei popu­­lațiuni și în special al celei rurale. Astfel vedem ca in cele mai multe ramuri ale administrațiunei nóstre totul este centralisat in m­ânele gu­vernului central, astfel că cele mai mici îmbunătățiri de interes local depind, in multe cozuri de bunul plac al unui om. Nu înțeleg cum se pate retusa dreptul unui consilit comunal, sa faca paragale cum voeace, sa ali­nieze stradele, să -și echilibreze budgetul, după interesele sale, drept, ce ii se refușă aici, până ce nu are aprobarea ministrului. ■* Ne­putând acesta se între în spi­ritul Constituțiunei, cred că datoria democraților este să facă legi pentru ca autonomia comunei să devie un fapt, dar nu numai uă vorbă. Un fapt care ne surprinde încă, este acea contrazicere ce există în­tre Constituțiunea nostra și hotărîrile Curței de casațiune, care recunoaște legalitatea a unor acte numai ale stărei civile, pe când Constituțiunea nostra prescrie și obligativitatea ce­remoniei religiose pentru acele acte. Astăzi, când prin luarea Dobrogei avem cetățeni români, de religiune mahometană, astăzi când legalitatea actelor stărei civle este recunoscută de înalta Curte de casațiune, când libertatea consciinței este proclamata, trebue sa punem Constituțiunea nostra in armonie cu hotârrile jus­tiției și cu trebuințele timpului, lă­sând fie­căruia deplina libertate, în săvârșirea sau Desăvârșirea unor ce­remonii in care dânsul nu ține­ cra­ma! astfel, principiul libertății cons­­ciinței va putea sa fie pe deplin a­­sigurat. De aceia cred, că trebuie să fa­cem de urgența să lege, in acel sens, și se desființăm jurământul pentru tote funcțiunile elective, și pe cel religios pentru cele­l­alte. Același mesura trebue s- o luam in tote cozurile in care s’ar putea aduce la lovitura libertății consci­­inței. Tot in acel rând de idei trebue pus și principiul, recunoscut de ve­chii liberali: «piaenca no era un stat uuer». Cum libertatea nu póte sa esiste, cand ea aiarua de guvern, trebue sa proclamam autonomia bisencel, acu­lui anu jugul Statului care apasă a­­supra ei. Lied­­are sunt« trebuuia­u a «o»­gura acea independența, lasand ca afacerie biseriesei se se adminis­treze de credincioșii, cari mai bine de­cat biaiul, de­cât un ministru, une­ori ne-credi­­cios, vor scie care sunt nevoile, și aspiratiunile lor. Administrațiunea deci a averilor bisericelor și a celor­l­alte fondui ce s ar aduna de la particulari seu de la comune, s’ar mcredința unui comitet ales de enoriași care nind cu totul independent, ar putea se creeze aziluri pentru preoții murmi, se uea celor banani pensiuni și sâ ia alte mesui pentru îmbunătățirea traiului lor. Decá ondurile n’ar fi suficiente, comuna ar fi liberă să vie în ajuto­rul acelei instituțiuni, care s ar tran­sforma într’uă adevarată asistență, publică pentru toți enoriașii lipsiți de mijloce. Am avea deci pe lângă biserică, in fie­care comună, și aziluri pentru bătrâni și infirmi, precum și un biu­­roü al asistenței publice. Cred, câ adevărata misiune a preo­tului trebue ast­fel in­elesa, chiar și de credincioșii cel mai înfocați. Un drept, care ne-a fost mult timp tăgăduit și care nu este garantat prin nici una din legile nóstre, este drep­tul ce -i are fie­care cetățean sa resimte ia măsurile ilegale luate de autorități. Neputând fi nici ua sigu­ranță fara acel drept, suntem de părere ca el sa figureze printre re­vendicările nóstre, specificând ca di­ferendele de acesta natura sé fie ju­decate de jurați. Neputând admite ca un parte a României se fie supt dominațiunea unui regim escepțion­a, vom cere ca Dobrogea se afla aceiași administra­­țiune, aceieași drepturi ca și realul României , voind ca funcționarul se și aiea posițiunea asigurată, ne­­ințelegând unitatea unei a doua Ca­mere, asta­ Zl mai cu sema, când prin noua lege electorala, origina el este mai aceași ca a Autoarei de­putaților ; credând ca nu este bine ca monastirele sa fie numai un a­­su pentru cei ce nu produc nimic societății, fiind de părere ca prin pedepsirea osaudiților societatea nu trebue să aibă in vedere rasum­a­­rea ci îndreptarea celor râin­iți, fi­ind revoltați de neuroplarea ce se face Celor can au fost v»ot—« ale ereselei justiuei. si ne putând ad­mite legea centralisa­tore comunala care e în fiin­ța, vom cere se se ia grabnice măsuri de Îndreptare. In acel scop deci propunem a se încheia jena revendicărilor nos­­tre politice pun urmatorea declara­­țiune: Suntem pentru descentralizarea ad­ministrativa, voim să se dea comunei cea mai desăvârșită autonomie, lă­­sând’o stăpână pe tote treburile ei. Vom căuta in același timp a da des­­leganie cele mai drepte cestiuneler espuse mai sus, pentru ca: a) . Tóte actele etani civile si fie vala­bile, chiar daca ceremonia religiosă nu s’ar fi săvârșit ia urmă. b) Biserica să fie emancipată de sub dependința statului și să se Înființeze ad­ministration­, alese de enoriași, care să gereze averile bisericelor și care se devie in același timp, in adevărata asistența pu­blica la tote comunele. c) . Jurământul sa se suprime pentru sarcinele ce se obțin de la corpuri elec­tive, și cel religios pentru cele­ saite func­țiuni precum și inaintea instanțelor jude­­catoresci. d) . Dreptul de resistența la măsurile ilegale luate de autoritați și judecarea diferendelor de acesta natura, de câtre juriu. e) . Intrarea Dobrogiei sub regimul con­stituțional. 1). Garantarea posițiunei funcționarilor publici. Înaintarea In funcțiuni pe baza concursului. g) . Desființarea Senatului. h) Desființarea sectei monahice și trans­formarea monastirelor in asiluri pentru infirmi și la spital rurale. i) . Înlocuirea penitenciarelor prin case de corecțiune. ). Denonizarea osândiților, când nevino­văția lor se va constata, ast­fel ca s 6 li se acorde despagubii pentru daunele ce li s’a pricinuit. k). Facerea unei noui legi comunale, etc. etc. Vintilă C. A. Rosetti, intervia^luui Revenind asupra informației nóstre din ediția s-a cu prvire la multele ca­șuri de influența care s’au declarat in ultimele z‘ie la esternatele secun­dare de lete din capitală, adăugăm că și la mai multe Școli primare de ambe Scaun ca și la gimnastele de băeți influența s­a Încuibat de a bi­­nele, ținânu ast­fel departe de scria un număr destul de mare de elevi 81­lrow*»­Atragând incă vă dată seriosa luare aminte a autorităților în drept asupra naturii epidemice a acestei boli și asupra proporției numerice crescânde pe care o tadin Zl lu Zis Liedem­ ca ar n nimerit și eficace de a­­ncinde școlile cele mai tare a­­me­n­nțate de acesta periculosa epide­mie, precum sunt externatele se­cundare de fete, pentru timp de ca­­te­va septemant. Vom reveni. —x— L’independance roumaine anunță că primăria ar fi redus taxa de un ieu pe Zi ce percepe de la birjari la 50 de bani ; în același timp ar fi desființat taxa de 25 de lei ce percepe de la sălile de bal și spec­tacole. Nu putem da deplin credement acestei informații a Ziarului guver­namental când scrim că nu este in am­buțiunea unui consiliu comunal de a pune, de a reduce sau de a desființa taxe, fără autoritarea specială a corpurilor legiuitore. Se vede cât de colo că țiaru­l conservator vrea să facă reclamă e­­­lectorală cu această pretinsă re­formă. —x— Cu plăcere anunțăm că erl s’a celebrat căsătoria civilă a d-lui Leon Nicolenu, confratele nostru de la Universul cu d-șora Martin. Telegrame Rio de Janeiro, 21 Ianuarie Mai mulți prisonieri revoltați au pus mana pe cetațuia Santa Cruz și două­ ior­­turi; ei cereau reintorcerea lui Rouseca la putere; in timpul dimineței trupele mari­nei i-a silit se capituleze; șeful revoltaților s-a sinucis. Roma, 21 Ianuarie. Piarele continua a vorbi de boala Papii și anunța ca corpul diplomatic ar fi fost informat de acesta. Vaticanul desimte boala și este sigur ca corpul diplomatic nu a primit nici un știre, cu tote astea știrea persista in cer­curile politice și la Bursa. Papa a primit a­ fi pe cardinalul Ram­­polla și pe monseniorii MocCem și Persico cu care a expediat afacerile curente. Sfantul Părinte nu ese din casa din pre­­cauțiune. i.inf.rmia Românilor Sibiu, 21 Ianuarie Conferința românilor a datorit să mențină programa din 1881; toți ro­­­­manii vor trebui se păstreze ua pa­sivitate absoluta; in memoria se va remite împăratului; comitetul cen­­tral este însărcinat cu executarea a­­cestor resoluțiuni. Sibiu, 22 Ianuarie. —Astra tarijin s’a ținut ședința plenara a Adunării naționale. D-ru Vasile Lucaci, raportorul comisiunei de 40, propune șase cond­use, care se pri­mb­ă in aclamațiunile unanime. Dupe ele programul rauiaue neschimbat; pasivitatea se menține; memoriul va­g presentat nein­­­,aripat monarhului. Comitetul insaruinat cu așternerea memoriului e compus din V. Mangra, Raliu, Ba*ote, Lucaci. La sfarșit se citesc in aplausele furtunóse ale adu­­natei telegrame nenumerate din Romania, Berlin, Paris, Praga, Auvars și altele. A­­nimațiunea și însuflețirea sunt indescripti­bile. 1 FOIȚA ROMÂNULUI 24 IANUARIE X­EFOXT 3DS WXISTL E.A.­Or 47 PUTEM IUBI ? Ea era îmbrăcată cu un rochie stralucitore de sa­tin ca șofran, garnită de dantele negre și care se­măna cu un mantilă de nopte. Un kimono, a cărei stofă dispărea sub broderiile stralucitere acoperea piciorele sale. In odae era răs­pândit aroma acelor pastile japoneze, cari parfu­­mată fără a tulbura nervii, dar nu fără a vorbi sim­țurilor. Mâna mică, care atinse pe aceia a lui Mau­­riciu, apăsă fără voe degetele tânărului om, ca acele fructe, ce se detașază de la ramurile lor, fara voe, numai atingându-se. El se așeză într-un fotoliu mic, la distanță de me­dic judecând de la prima vedere că venirea lui e cu totul neașteptată, dar ghicind că ar avea în cu­rând ocaziune de a alege între înțelepciune și ne­bunie. Așteptând, el privi lung pe Mathilda, care cu ochii In tavan părea, că îndura cu plăcere exami­narea. — Nu credeți, Zise ea In sine, câ obiceiul casei este de a primi pe omeni, după cum ve primesc pe dv. adică fără cochetărie... ba chiar cu neglijență. — Oh damna 1 r spunse Cleguérec surizând, nu întreb ce­va mai mult. Dacá aveți plăcerea de a me primi, bine-voiți a ve menține în acesta lipsa de co­chetărie. Mâ­nuitor gândindu-mâ numai la cea ce s’ar pu­tea întâmpla déca... déca ați fi cocheta. El vorbea poze într’un mod mai serios de­cât se părea. Contesa nu avea aerul de frică. Ea continuă : — Positiv, acest bal m’a sdrobit de osteneală, și fiind­ca chiar acum am eșit din bal eu­n am avut curagiul de a indosi haina m­a. Dar a ve lăsa la ușă, după ce v’ați anunțat, asta ar însemna că sunt capriciosă, cea ce nu sunt. — Nici cochetă, nici capriciosă. Cine­va ar zice ca nu abusați de drepturile dv. Și dv. nu abuzați de­cât de un singur lucru. Și de care anume? întrebă ea, luând uă posiție impunatare. —­ De puterea frumuseței dv. Mauriciu nu spuse nimic mai mult, dar strălucirea ochilor săi, dovedea că spectatorul a fost demn de spectacol. In cea­ ce privește pe d-na Gravina, obosala de care se plângea, nu-l luase, trebue sa credem, puterea de a judeca pe Omeni. Ochii ei cei negrii, și ochii lui cei bruni, deopotrivă deprinși de a nimeri ținta lor se încrucișară ca niște cuțite stralucitore. Fara vce póte, cei doi adversari erau angajați în ast­fel de mod în­cât era dificil de a întrerupe acesta situație intr un mod corect. Ofensiva bruscă are șanse de reușită, în aseme­nea cazuri, dar ori câ­rvunciu a uitat scrima ga­lantă in fundul inimei sale, ori că aparținea la scara acelor rafinați, cari nu voesc a învinge prin sur­­pasa, ei rennase liniștit, tăcut și imobil, lăsând-o se vada numai pri tremuratul buzelor sale, că se pregătea la vorbă. Matilda, cea dintâi­, începu ast­fel: — Trebue se sfârșesc recunoscându-mi la greșală, zise ea. Îmi place lingușirea unor persane. L­uda vóstra are meritul de a fi neașteptată, căci d’abia m’al pri­vit aséra. —Simona de Montdauphin v’a absorbit. Le vé spun că v am reservat un loc la masa mea și d­e l’ați re­fuzat ! —Ce ai de respins d-le? — Domnä, replică abilul Cléguérec, de abia pricep ceea­ ce 'mi vorbiți și nu înțeleg, ceea ce ’mi spu­neți. — Aici sunteți surd? întrebă ea fără a arăta că e ofensată de neatențiunea lui. — Nu, dar eu nu ve ascult, de­cât cu ochii mei și d­e le spuneți niște lucruri, pe cari nu le-am au­zit de patru ani. Aveți milă de mine. Eu nu mai sunt unul din parisianii d­e tociți prin bețiea vinului, care face pe om nebun. — In acest moment eu­­ mi simt capul tot așa de slab ca și acela al sărmanilor indieni, cărora uă pi­cătură de licere le nimicește rațiunea, și cari sunt în stare a ve ucide, fără a ști atunci, ceea ce fac. In timp ce Mauriciu vorbi ast­fel, contesa î și scose brațele sale și-și rezemă obrajii sér pe cele doua mâni, ce le-a încrucișat. Apropiat ast­fel de junele om așa în­cât era in stare de a distinge caracterele săpate pe unul din inelele lui, ea II respunde : — Se va înveț, că cine­va trebue să nu se în­creadă nici uă dată în curio­sitatea unei femei și de a mea în particular? Iață ca-mi faci poftă sé merg sé me preumblu cu un flacon de fum în buzunar. (Va urasa)

Next