Romanulu, iulie 1892 (Anul 36)
1892-07-31
718 situațiunea internă a imperiului german și in special ținuta bătrânului cancelar în timpii din urmă. IétS, ce a vorbit dânsul: «Mai înainte de tóte vǎ mulțumesc din inimă pentru salutarea d-vóstra, care, dupa cum cred eu. In acastă măreție nu s’a mai făcut nici unul ministru german din timpul mai nou, fie în serviciu sau afară din serviciu, și, precum adaog cu modestie, nici mie cât timp am fost în serviciu. Am simțimântul, că nu ’mi pot atribui numai mie Intriga d-rentru recunoștință natural, nu personei mele, ci operei, la care am conlucrat. Eu am trăit mai mult și am venit sau ținu la lucru decât collaboratori mei, din cari numai eu ma mai aflu In viață și cărora li se cuvine un însemnată parte din aceste onoruri, ce se aduc astăzi. Privind asupra trecutului n’ar trebui sâ se uite, că la începutul acestui secol domina Încă politica dinastică, și că politica națională a început sǎ se desvolte abia In generația precedentă. Singuratecul nu pate sâ reguleze curentul timpului, nici măcar sâ-l dea direcție, el pate sâ conducă cârma navei statului numai dupa convingeri solide : dacă are noroc, atunci a servit țărei sale. De face acesta co ntinde mânare, atunci cade la uitare. «Noi, așa picând, ne-am scos statul german și corona imperială din batalionele francese. Răsboiul era necesar ; noi putem numai cu sabia sa desfacem legăturile nóstre cu alianța statelor germane, ce se făcuse sub protecțiunea reavoltare a Franciei. In sensul acesta era una din problemele mele să’i deschid săbiei germane calea pe care se putä lovi, ceea ce mi a și reușit la bătrânul meu suveran. Deja ca deputat al representanței federale In Frankfurt aveam simțământul, că politica națională numai astfel pute reuși, dacă regele Prusiei și armata sea ’i se pune în serviciu. Bătrânului meu suveran deja lupta cu Austria ’I-a cârtut forte greu și totuși acesta nu se putea ocoli. Natural, că bătrânul Imperal cu 73 de ani nu arâta plăcere nici pentru râsboiul cu Francia, dar și acesta era indispensabil pentru reîntemeierea unității germane. Râsboiul francez trebuia așteptat până atunci, până ce francezii vor perde răbdarea șil vor declara ei înșiși. Precum pentru statul imperial german era indispensabil un rǎsboiu, tot asemenea și pentru relațiunile interne nu se putea ocoli Înființarea unei orecare dictaturi. «Un proverb zice : «Când cineva voeste sâ facă un tort cu oua, trebue sâ se spargă ouăle»; nu se pute face nimic fără a fi unul sau altul jignit; nu e posibil sâ fie cruțate interesele tuturor. «Este uă necesitate și uă ursită pentru fiecare ministru conducător, că să aibă pace nu numai in străinătate, ci și in patrie. La curiositățile germanilor In comparație cu națiunea slavă și romanică, la noi va avea dânsul cu mult mai mulți dușmani decât la cești din urmă. Eu am avut să sparg multe ouă, de aceea ’mi au și rămas credincioși contrarii mei, și m’ar neliniști, dacă ași găsi consimțiment și sprijin în liniștea mea de simplu cetățăn, de la acel oment, contra cărora pe când eram cancelar am avut să port necontenit lupta cea mai grea. Că aceștia mă mai urăsc astăzi, este pentru mine uă mulțumire. Bunăvoința lor nu era tocmai așa mult pentru persona mea, ca împărtășirea la lucrarea mea. Sudul este totdeuna mai vioiu pentru orice ideie: acastă vioiciune s’a hrădătinat la alemanii de pe timp aie formațiunei, el au un ore care imunolate, care ’i face să esceleze, căci legiunea, ce nu va fi întovărășită de inimă, greșcesc e mai adeseori, de cum ar crede ea însăși. N’ași voi să intru în istoria trecutului, ci numai să ating uă parte a politicei interne și esterne. Noi germanii, așezați In mijlocul Europei, trebue să ținem la uălaltă mai mult decât alte națiuni, chiar dacă suntem mai puțin dispuși la acesta. Noi trebue să fim un trup și un suflet, dacă nu vrem să pierim. «Față de străinătate vom fi desigur una, dar nu politica internă este mai grea. Chestiunea independenței se face la un partid tot atât de simțită, ca și la individ. Fie ce partid crede că e dator să se străduiască a dobândi că dominațiunea sea proprie și nu face concesiuni. Partidele extreme nu sunt apte de a guverna, nouă nu ne pote folosi nici oă teocrație catolică nici una protestantă. Disputele confesionale sunt de regretat; la oă guvernare liniștită și durabilă duce numai abilierea de păreri extreme și că guvernare în sensul vederilor germanilor culți. Eün fic din adiusa germanilor culți*, căci noi putem să fim guvernați de jos în sus tot atât de puțin, ca teocrația, și câștigul de voturi la mase este un regretabil fenomen al timpului. Deja ca ministru credem eu, că vom putea pune capăt răului existent printr’u o contopire a partidelor de mijloc. Insă năzuita unire dintre conservatori și liberali-naționali nu putea nici ea să aibă durată. «De aceea fac atenți pe toți cari se intereseza de întărirea marei opere, ca să tindă într’acolo, ca să se alinieze contrarietățile dintre fracțiunile fidele imperiului, ca astfel Reichstagul să rămână susținut ca focarul unităței germane la înălțimea ce o merită. Autoritatea Reichstagului are să fie numai atunci delășurată, când se va face cu acesta înstituțiune un mai mare contopire a clasei burgheze, din care nu voesc să fie lăsat la uă parte nici cel mai înalt cetățân al statului. «Eu nu pot, continuă principele, să abejir de politica ce am făcut’o patruzeci de ani și nici nu mă voiu lepăda de a ea; chiar daca ar voi cineva să’mi lege gura, eu tot nu voiu tăcea. «Contrarii mei găsesc, că mie’mi ar sta mai bine în istorie, și, în fața revoltei mele contra ideii de a tăcea, ’mi dau sentințele cele mai aspre, din cari cele oficiose sunt cele m Jreuvoitore. Și apoi nu mă pot domini, cum de chiar după puțin timp după ce ’mi-am părăsit postul,sic, că eu sunt un om periculos, căci atunci uă parte din veninul ce se stropesce asupra mea trebue să cadă și asupra lucrărei ce eu am făcut’o, asupra împăratului și a statului. Când cineva voesce să arate că creatorul acestor succese ca pă un fel de caraghios, care nu scie ce voesce, atunci cu acestă injurie adusă autorului trebue să se mânjiască și opera acestuia. «Acesta tactică a collaboratorilor guvernului de astăzii este uă erere regretabilă. Ași dori să incheia, precum s’a început acesta solemnitate, cu un ura pentru împărat și pentru imperiu, dar pentru imperiu in întregimea sea, în care se cuprind toți principii germani și orașele libere, cu un cuvinit Reichstag-ul. * După acestă cuvîntare au urmat ovațiuni nesfârșite. Mai târziu principele a luat din nou cuvîntul și a <zis: Că este una din cele mai mari neonestități, ce se joca contra lui, pretențiunea că el ar fi un dușman al alianței austriace. E natural ca să se țină tare la relațiunile actuale, cari sunt pentru amândouă părțile mai bune, decât legăturile de mai de mult, și care fi acum se aQă în cercetare", medicală la ospiciul Mărcuța. Nu putem decât sa felicităm pe cel ce a făcut descoperirea pungașilor și pe d. jude^de instrucție Tătăranu, care și-a dat tota sârguința sa pună la locul lor pe pungași cari pe lângă că inșelafi lumea, dar ajunseseră cu cutezanța lor, in cât—dupe informațiunile nostra positive—amenință pe cei ca voiau sa’i oprésca In protesiunea lor de escrochi. Insă déca s’au luat măsuri in contra acestor espiratori ai societății, ou s’a scăpat lumea cu desăvârșire de rele. Mai sunt fapte cari merită Încă stațiunea presei. Intre acestea este faptul ca espertizele, care in parte mare, sunt efectuate de pasane cari nu numai că sunt incapabile și fără titluri, dar cari vă dată numite In a lumina opiniunea judecătorului. I Întunecă mai rea, fie pentru ca se fac judecători in causă, fie pentru că promit naivilor că vor câștiga averile lui Iov cu actul lor, fie că daci nu’i plătesc după dorința lor partea care l’au numit, fac ua constatare fără nici un Înțeles, fie C o sunt resplatiți și de împricinatul, care nu l’au numit și e adversar clientului și atunci cu actul de expertiza, dau dreptate, adversarului, ceea ce nu sunt chemați, căci Încalcă atribuțiile judecătoresc, fie in cele din urmă că anii din el nici nu sciu carte, ne cum să fie speciali In a face lumina judecății, se îmbulzesc prin sălile de ședințe cu samsarii trăgând lumea de mâneca se’irage in pâine, un val și auiir de judecator care ar cuteza se le sfărâme odiOsa lor judecată Atunci petiții pe lângu minister, amenințări pe tote caile și excitarea celor păcăliți de el a se pune su gceva contra celui ce ’î au descoperit și li-sa lasat din unghișora. De aceea ne permitem și act ca și cu samsarii se facem apel la Decanatele Corpurilor de advocați din era și a Celor in drept, ca tară Întârziere se ia măsuri seriose și contra acestei plăgi de care e bantuita societatea, și mai cu sema cei mourți. Și de la data cu acestea se se ia măsuri, ca un om și care bine venit se iaca pe expert. Pe de alta parte se starpiasea complect creia de pungășeii samsaresci, dintre cei mai muli foști prin pușcării. Mai cerem, ca se se ia mesuri și contra advocaților de contrabandă, cari furnica mai cu sema pe la ocale și piași și asupra cărora ne permitem a reveni. Țăranul deca sufereaȘ, în mare parte se datoreza acestei calamități care se numesce advocați și cari pentru un interes ceva mai mare ce’l da adversarul satonului, vinde afacerea acestuia din urmă Intr’un mod neomenos: ei au fost condamnați, nu pe probe ireputabile, ci pe baza unor pretinse documente și a unor falsificațiuni îndrăsnețe. Condamnații nu au avut un comutare de pedepse așa precum așteptau chiar cercurile în raport cu guvernul care domină pe prințul. Cimul care jacă rol de dictator la Sofia s’a arătat fără milă. Prințul Ferdinand, care prelungeste șederea sa în străinătate, nu a considerat ca uă datorie de a substitui clemențarea unui act de nedreptate. Analele Bulgariei numiră acuma uă pagină negră mai mult. Istoria va judeca într'u a a fi în mod aspru pe șeful guvernului actual al acestei țări nenorocite. Sofia, 30 iulie. Agenția Balcanică află de la Odessa din sorginte privată că numitul Noiaroff, unul din asasinii ministrului Bekieff, se află în acest județ unde învață dreptul. Noiaroff, care pare decât două clase gimnasiale, a fost pus de d. Puftata, fost însărcinat de afaceri al Rusiei la Filipopoli, la Universitate prin recomandația lui Turekoieff. Profesorul Znamenski i-a dat un certificat de complesență care dice, că Noiaroff este bacalaureat în litere din Bulgaria. ESPERTIZELE Intr’un numar am denunțat fi noi publicului delictul de fasificarea In proceduri judecătoresci descoperite si inantate Parchetului de la Tribunalul de Ilfov de actualul judecător — ajutor al ocol. III. (verde), Neagoe Ridu Colceag. — Dintre cei din bandă, compusă de mai mulți indivizi, partea cea mai mare recidiviști, Tanase Stanomir ce ’i maidice și Stanomirescu și Alex. Teodorescu, fiind găsiți vinovați de d. jude de instrucție Tătăranu, au fost Înaintati judecății corectionale prin ordonanța definitiva pentru delictul de falsificarea de proceduri, contrafăcând iscăliturile unui nenorocit cătunt In demență ROMANULUI 31 IULIE ------------- — minnm - «c«t» țr-iia..—.■ [UNK] [UNK] ------ LA MORTEA LUI Griia OfcE MAVCU8CU Te-ai dus !... și ne sdrobește acest cuvânt grăit ! Te-ai dus pentru vecie, artiste mult iubiți.. Da ... s’a topit acuma „grămada de pământ“ Ce era atât de tare, s’a stins al teu eu veni ! Ești mort și nu ne vine a crede ’n mortea ta, Căci ne obicinuisem mereu a te vedea Măreț la focul rampa, magistru genial Și intrupând în tine al artei ideal ! Te-am dus tuflarea verstei din lumea de aci, Ca se desfegi în ceruri pe„a fi toü a nu fi tu Acolo va dispare din cale ’ți orice ură Ce, cât ai fost în viață, abucnea din gură ’n gură1 Și tu în vijelia de intrigi dușmănești, Luptat-ai cu furtuna și ’nvins-aî tote-aceștia Și ai remas titanic, de intrigi neclintit, Artist celebru, mare, artist desăvârșiți Și plângem toți acuma cu sufletul cernit, Pe caldul Manolescu, pe artistul mult iubit ! Pe cel ce-o viață’ntrigă muncit’a pentru artă In era ce ai pare că’I, fără el, deșartă I... Căci s’a topit acuma „grămada de pământ“ Ce era atât de tare, s’a stins altei cuvînt ! Te duci in Horea vârstei din lumea de aci Ca se desiegi în ceruri pe„a fi sau a nu fi /“ Teodor Duțescu. Bucureșci, 16 iulie 1892 RUSIA ȘI BULGARIA Petersburg, 29 Iulie. Biarul de St. Petersburg vorbind de execuțiunile din Sofia zice că scrrea acestei ecatombe va găsi un echou dureros in totă lumea. Cei 4 executați din Sofia nu au fost judecați de un tribunal orimar așa precum o cerea justiția ci de un consiliu de resbel. ȘANDOR și ILEANA Nandor . Vin copilă ’n câmp la mine Se culegem lăcrăminte Brebenel și micșunele Din dumbrăvi, de pe pripare. Aice, cu cunune mândre Vreau sé te împodobesc Și s'asculți da mea iubire, Flore, rîul, fium șoptesc, Mielușeii de pe coste Fărmecați sĕ ne privescu ! Ear iubirea nóstră dragă, Fii de fii se povestescu! Eu sĕ-fi cânt din al meu fluer Leano tu se me ’nsoțesc! Și din ochii tei din cântec Se ’nțeleg, că mĕ iubescl /... * * * * Vin mireasa mea iubită Vin sub bradul de la stână Tuturor s'areți tu mândră Că de a<ji îmi ești stăpână ; Treci hotarul tou spre mine, Ori de vrei eu ii pășesc, Țara vostră, îmi e visul, Ca pe tine o iubesc I Ileana Noi avem întinse miriști Unde pasc a nóstre turme Ș'așă dori a tale gânduri De la mine sé se curme Tu strein de a mea lege Și dușman, iu sé mé iei ? Iți păstrez eu ură ție Și la toți strămoșii tei. ’Ți este dragă țâra nóstră, Vei păși a mea moșie . Remânere-ar țara vostră Sterpu totă și pustie, Tot streinul se râmând Făr’ de apă și pomênt Tu la mine de vei trece Loc găsi vel de mormînt Smara. Ceasul oricui o se sutie In durerea mea cea mare Se fi vrut eram în stare Viforu'n a lui turbare Se’l pornesc cu 'nfricoșare Ca se spulbere pământul Și mai iute decât vântul Intrecându-se cu gândul S’amuțâscă chiar cuvîntul Praf cenușe tot ași face Lumea 'ntragă ași preface In mormane tot ar zace Ori norocu mi s’ași întorce, Dar nu vrea fiindcă’n lume Cred că sunt inime bune Strein vifor ce s'adune Ceasul ori cui o se sune Rândunica. ADOLF D’ENNERY SCRISOREA DE FEMEIE — Vera către Eduard — ............23 Decembre. . . . Vă l, că in scrisórea d-tele a doua. fți dai ca să cjlic așa, aerul că mă cunoci în destul, sau că m’am definit mai înainte de a mă cunosce personal, căci mă studiai cunoscăndu mă din vedere. Cât greșesc, spunând acesta bunul meu prietin I Iără pentru ce , întâi, dăcă m'ai fi definit nu m’al fi pus a’țî respunde la niște cestiuni forte fine, forte delicate, căci trebue sascis, că nu pot afirma nici nega, fiind uă ființă ce nu mă mulțumesc numai cu spoiala unei case, ci cu temelia ei; îmi trebuesc probe palpabile de devotament și póte sacrificia pentru a me convinge. Póte mă găsesci excentrică, de, așa ’mi este feru). Al douilea, daci nu mai definit, același lucru, nu trebuia să’mi dai a înțelege lucruri la cari actualmente nu pot da nici uă ,resoluție, astfel vecili forte bine, că din raționamentul făcut (dilema) nasce conclusiunea că: și intr’un cas și Intr’altul nu trebuia să mă faci a ințelege lucruri la cari nu'ți pot respândi ....... Fii in locul meu, judecă fără nici uă patimă și vei vedea că am dreptate. Am repetat de mai multe ori acastă trasă, ca să te fac mai mult atent. M’ași simți forte fericită, ca peste câtăva vreme sa prepar tragedia ce ai început o și la care iți urez succes.—Ca să pot debuta, ca uă eroină demnă și să culeg lauri, ți-ași da și eu uă idee, iat’o amestecă și cetâ scene amoróse, adică Tera representată print’o femeie, care iubesce fórte mult pe finanțatul ei, de pildă vr’un domn însemnat ce a guvernat într’un timp de frumósa amintire, ca Ea (eroina) să cadă In,mâinile inamicilor, ómeni răi, popor încă sembatic, să fie pusă în lanțuri, dusă prin niște bălți insimitare, coridoruri lugubre, intr’uă celulă ce sămănă cu acelea din timpul inchiziției, acolo, cu lanțul de brațe să cânte, să cânte duios, să fie In scena acea ceva ce să atingă sublimul, să mișce, să transporte In lumea unui ideal perdut din cercul realității. Acolo eroina să fie un apogeu. Fă Iasă ca ariile să fie ceva național — apoi. ca să scape, și să devie independentă. Aici iacăș să fie sublim. Nu însă jalnic, e mult mai plăcut sa fie ceva trist, melancolic, eroic—un fel de tragedie-drama. Ce să’ți mai scriu ? Cred că am isprăvit astăzi. Rămâne să’ți <lic, primesce uă strângere de mână prietenesca. Vera. I> O 1’ IV A. Murgule, comă rotată, Mai scote-mé ’« déluă dată Sé’mi fac ochișorii rotă Sé mé uit la lumea totd. Veni iar timpul se vie, Ca românul iar se ’nvie Și de hoți sé míntuésed Țéra lül Ardelenéscá t Asta nu-l (érő de câini Și e țérd de tománl, Nu-t păment de ungureni Și l de néofl pământeni 1