Romanulu, iulie 1892 (Anul 36)

1892-07-31

718 situațiunea internă a imperiului ger­man și in special ținuta bătrânului cancelar în timpii din urmă. IétS, ce a vorbit dânsul: «Mai înainte de tóte vǎ mulțu­mesc din inimă pentru salutarea d-vóstra, care, dupa cum cred eu. In acastă măreție nu s’a mai făcut nici unul ministru german din tim­pul mai nou, fie în serviciu sau afară din serviciu, și, precum adaog cu modestie, nici mie cât timp am fost în serviciu. Am simțimântul, că nu ’mi pot atribui numai mie Intriga d-rentru recunoștință natural, nu personei mele, ci operei, la care am conlucrat. Eu am trăit mai mult și am venit sau­ ținu la lucru de­cât collaboratori mei, din cari numai eu ma mai aflu In viață și cărora li se cuvine un însemnată parte din aceste onoruri, ce se aduc astă­zi. Privind asupra trecutului n’ar trebui sâ se uite, că la înce­putul acestui secol domina Încă po­litica dinastică, și că politica națio­nală a început sǎ se desvolte abia In generația precedentă. Singuratecul nu pate sâ reguleze curentul timpu­lui, nici măcar sâ-l dea direcție, el pate sâ conducă cârma navei sta­tului numai dupa convingeri solide : dacă are noroc, atunci a servit țărei sale. De face acesta co ntinde mâ­­nare, atunci cade la uitare. «Noi, așa picând, ne-am scos sta­tul german și corona imperială din batalionele francese. Răsboiul era ne­cesar ; noi putem numai cu sabia sa desfacem legăturile nóstre cu alianța statelor germane, ce se făcuse sub protecțiunea rea­voltare a Franciei. In sensul acesta era una din pro­blemele mele să’i deschid săbiei ger­mane calea pe care se putä lovi, ceea­ ce­­ mi a și reușit la bătrânul meu suveran. Deja ca deputat al representanței federale In Frankfurt aveam simță­­mântul, că politica națională numai ast­fel pute reuși, dacă regele Pru­siei și armata sea ’i se pune în serviciu. Bătrânului meu suveran deja lupta cu Austria ’I-a cârtut forte greu și totuși acesta nu se putea ocoli. Natural, că bătrânul Imperal cu 73 de ani nu arâta plăcere nici pentru râsboiul cu Francia, dar și acesta era indispensabil pentru reîntemeierea unită­ții germane. Râsboiul francez trebuia așteptat­­ până atunci, până ce francezii vor perde răbdarea șil vor declara ei înșiși. Precum pentru statul imperial german era indispen­sabil un rǎsboiu, tot asemenea și pentru relațiunile interne nu se pu­tea ocoli Înființarea unei ore­care dictaturi. «Un proverb­­ zice : «Când cine­va voeste sâ facă un tort cu oua, tre­­bue sâ se spargă ouăle»; nu se pute face nimic fără a fi unul sau altul jignit; nu e posibil sâ fie cru­țate interesele tuturor. «Este uă necesitate și uă ursită pentru fie­care ministru conducător, că să aibă pace nu numai in stră­inătate, ci și in patrie. La curiosi­­tățile germanilor In comparație cu națiunea slavă și romanică, la noi va avea dânsul cu mult mai mulți dușmani de­cât la cești din urmă. Eu am avut să sparg multe ouă, de aceea ’mi au și rămas credincioși contrarii mei, și m’ar neliniști, dacă ași găsi consimțiment și sprijin în liniștea mea de simplu cetățăn, de la acel oment, contra cărora pe când eram cancelar am avut să port necontenit lupta cea mai grea. Că aceștia mă mai urăsc astă­zi­, este pentru mine uă mulțumire. Bună­voința lor nu era tocmai așa mult pentru persona mea, ca împărtășirea la lucrarea mea. Sudul este tot­de­­una mai vioiu pentru ori­ce ideie: acastă vioiciune s’a hrădătinat la alemanii de pe timp ai­­e formațiunei, el au un ore­ care imunolate, care ’i face să esceleze, căci legiunea, ce nu va fi întovărășită de inimă, gre­­șcesc e mai adese­ori, de cum ar cre­de ea însăși. N’ași voi să intru în istoria trecutului, ci numai să ating uă parte a politicei interne și es­­terne. Noi germanii, așezați In mij­locul Europei, trebue să ținem la uă­laltă mai mult de­cât alte na­țiuni, chiar dacă suntem mai puțin dispuși la acesta. Noi trebue să fim un trup și un suflet, dacă nu vrem să pierim. «Față de străinătate vom fi de­si­gur una, dar nu politica internă este mai grea. Chestiunea independenței se face la un partid tot atât de sim­țită, ca și la individ. Fie ce partid crede că e dator să se străduiască a dobândi că dominațiune­a sea proprie și nu face concesiuni. Par­tidele extreme nu sunt apte de a guverna, nouă nu ne pote folosi nici oă teocrație catolică nici una pro­testantă. Disputele confesionale sunt de regretat; la oă guvernare liniștită și durabilă duce numai ab­ilierea de păreri extreme și că guvernare în sensul vederilor germanilor culți. Eü­n fic din adius­a ger­manilor culți*, căci noi putem să fim guvernați de jos în sus tot atât de puțin, ca teocra­­ția, și câștigul de voturi la mase este un regretabil fenomen al tim­pului. Deja ca ministru credem eu, că vom­ putea pune capăt răului e­­xistent printr’u o contopire a partide­lor de mijloc. Insă năzuita unire dintre conservatori și liberali-națio­­nali nu putea nici ea să aibă durată. «De aceea fac atenți pe toți cari se intereseza de întărirea marei o­­pere, ca să tindă într’acolo, ca să se alinieze contrarietățile dintre fracțiu­nile fidele imperiului, ca astfel Reichs­tagul să rămână susținut ca fo­carul unităței germane la înălțimea ce o merită. Autoritatea Reichstagu­lui are să fie numai atunci delășu­­rată, când se va face cu acesta în­­stituțiune un mai mare contopire a clasei burgheze, din care nu voesc să fie lăsat la uă parte nici cel mai înalt cetățân al statului. «Eu nu pot, continuă principele, să abejir de politica ce am făcut’o patruzeci de ani și nici nu mă voiu lepăda de a ea; chiar daca ar voi cine­va să’mi lege gura, eu tot nu voiu tăcea. «Contrarii mei găsesc, că mie’mi ar sta mai bine în istorie, și, în fața revoltei mele contra ideii de a tăcea, ’mi dau sentințele cele mai aspre, din cari cele oficiose sunt cele m J­reu­voitore. Și apoi nu mă pot domini, cum de chiar după puțin timp după­ ce ’mi-am părăsit postul,­­sic, că eu sunt un om periculos, căci atunci uă parte din veninul ce se stropesce asupra mea trebue să cad­ă și asupra lucrărei ce eu am făcut’o, asupra împăratului și a sta­tului. Când cine­va voesce să arate că creatorul acestor succese ca pă un fel de caraghios, care nu scie ce voesce, atunci cu acestă injurie adusă autorului trebue să se mân­­jiască și opera acestuia. «Acesta tactică a collaboratorilor guvernului de astă­zii este uă erere regretabilă. Ași dori să incheia, pre­cum s’a început acesta solemnitate, cu un ura pentru împărat și pentru imperiu, dar pentru imperiu in în­tregimea sea, în care se cuprind toți principii germani și orașele li­bere, cu un cuvinit Reichstag-ul. * După acestă cuvîntare au urmat ovațiuni nesfârșite. Mai târziu principele a luat din nou cuvîntul și a <zis: Că este una din cele mai mari neonestități, ce se joca contra lui, pretențiunea că el ar fi un dușman al alianței aus­­triace. E natural ca să se țină tare la relațiunile actuale, cari sunt pen­tru amândouă părțile mai bune, de­cât legăturile de mai de mult, și care fi acum se aQă în cercetare", me­dicală la ospiciul Mărcuța. Nu putem de­cât sa felicităm pe cel ce a făcut descoperirea pungașilor și pe d. jude^de instrucție Tătăranu, care și-a dat tota sârguința sa pună la locul lor pe pun­gași cari pe lângă că inșelafi lumea, dar ajunseseră cu cutezanța lor, in cât—dupe informațiunile nostra positive—amenință pe cei ca voiau sa’i oprésca In protesiu­­nea lor de escrochi. Insă déca s’au luat măsuri in contra a­cestor espiratori ai societății, ou s’a scă­pat lumea cu desăvârșire de rele. Mai sunt fapte cari merită Încă stațiunea presei. Intre acestea este faptul ca espertizele, care in parte mare, sunt efectuate de pasane cari n­u numai că sunt incapabile și fără titluri, dar cari vă dată numite In a lu­mina opiniunea judecătorului. I­ Întunecă mai rea, fie pentru ca se fac judecători in causă, fie pentru că promit naivilor că vor câștiga averile lui Iov cu actul lor, fie că daci nu’i plătesc după dorința lor par­tea care l’au numit, fac ua constatare fără nici un Înțeles, fie C­ o sunt resplatiți și de împricinatul, care nu l’au numit și e adversar clientului și atunci cu actul de expertiza, dau dreptate, adversarului, ceea ce nu sunt chemați, căci Încalcă a­­tribuțiile judecătoresc­, fie in cele din urmă că anii din el nici nu sciu carte, ne cum să fie speciali In a face lumina jude­cății, se îmbulzesc prin sălile de ședințe cu samsarii trăgând lumea de mâneca se’i­rage in pâine, un­ val și auiir de judeca­tor care ar cuteza se le sfărâme odiOsa lor judecată Atunci petiții pe lângu minis­ter, amenințări pe tote caile și excitarea celor păcăliți de el a se pune su gceva contra celui ce ’î au descoperit și li-sa lasat din unghișora. De aceea ne permitem și act ca și cu samsarii se facem apel la Decanatele Cor­purilor de advocați din­­ era și a Celor in drept, ca tară Întârziere se ia măsuri se­riose și contra acestei plăgi de care e bantuita societatea, și mai cu sema cei mourți. Și de la data cu acestea se se ia măsuri, ca un om­ și care bine venit se iaca pe expert. Pe de alta parte se starpiasea complect creia de pungășeii samsaresci, dintre cei mai mul­i foști prin pușcării. Mai cerem, ca se se ia m­esuri și contra advocaților de contrabandă, cari furnica mai cu sema pe la ocale și piași și asupra cărora ne permitem a reveni. Țăranul deca sufere­aȘ­, în mare parte se datoreza acestei calamități care se nu­­m­esce advocați și cari pentru un interes ceva mai mare ce’l da adversarul satonu­­lui, vinde afacerea acestuia din urmă In­tr’un mod neomenos: ei au fost condamnați, nu pe probe ireputabile, ci pe baza unor pretinse documente și a unor falsificațiuni în­­drăsnețe. Condamnații nu au avut un comutare de pedepse așa precum aș­­teptau chiar cercurile în raport cu guvernul care domină pe prințul. Ci­mul care jacă rol de dictator la Sofia s’a arătat fără milă. Prințul Ferdi­nand, care prelungeste șederea s­a în străinătate, nu a considerat ca uă da­torie de a substitui clemența­rea unui act de nedreptate. Analele Bulgariei numiră acuma uă pagină negră mai mult. Istoria va judeca într'u a a fi în mod aspru pe șeful guvernului actual al acestei țări nenorocite. Sofia, 30 iulie. Agenția Balcanică află de la Odessa din sorginte privată că numitul No­­iaroff, unul din asasinii ministrului Bekieff, se află în acest județ unde învață dreptul. Noiaroff, care pare de­cât două clase gimnasiale, a fost pus de d. Puftata, fost însărcinat de afaceri al Rusiei la Filipopoli, la U­­niversitate prin recomandația lui Tu­­rekoieff. Profesorul Znamenski i-a dat un certificat de complesență care dice, că Noiaroff este bacalaureat în litere din Bulgaria. ESPERTIZELE Intr’un num­ar am denunțat fi noi pu­blicului delictul de fasificarea In proce­duri judecătoresci descoperite si inan­­tate Parchetului de la Tribunalul de Ilfov de actualul judecător — ajutor al ocol. III. (verde), Neagoe Ridu Colceag. — Dintre cei din bandă, compusă de mai mulți in­divizi, partea cea mai mare recidiviști, Ta­­nase Stanomir ce ’i mai­dice și Stanomi­­rescu și Alex. Teodorescu, fiind găsiți vi­novați de d. jude de instrucție Tătăranu, au fost Înaintati judecății corectionale prin ordonanța definitiva pentru delictul de fal­sificarea de proceduri, contrafăcând iscă­liturile unui nenorocit cătunt In demență ROMANULUI 31 IULIE ------------- — minnm - «c«t» țr-iia..­­—.■ [UNK] [UNK] ------­ LA MORTEA LUI Griia OfcE MAVCU8CU Te-ai dus !... și ne sdrobește acest cuvânt grăit ! Te-ai dus pentru vecie, artiste m­ult iubiți.. Da ... s’a topit acuma „grămada de pământ“ Ce­ era­ atât de tare, s’a stins al teu eu veni ! Ești mort și nu ne vine a crede ’n mortea ta, Căci ne obicinuisem mereu a te vedea Măreț la focul ramp­a, magistru genial Și intrupând în tine al artei ideal ! Te-am dus tu­flarea verstei din lumea de aci, Ca se desfegi în ceruri pe­„a fi toü a nu fi tu Acolo va dispare din cale ’ți ori­ce ură Ce, cât ai fost în viață, abucnea din gură ’n gură1 Și tu în vijelia de intrigi dușmănești, Luptat-ai cu furtuna și ’nvins-aî tote-acești­a Și ai remas titanic, de intrigi neclintit, Artist celebru, mare, artist desăvârșiți Și plângem toți acuma cu sufletul cernit, Pe caldul Manolescu, pe­ artistul mult iubit ! Pe cel ce-o viață­’ntrigă muncit’a pentru artă In­­ era ce a­i pare că’I, fără el, deșartă I... Căci s’a topit acuma „grămada de pământ“ Ce­ era atât de tare, s’a stins al­tei cuvînt ! Te duci in Horea vârstei din lumea de aci Ca se desiegi în ceruri pe­„a fi sau a nu fi /­“ Teodor Duțescu. Bucureșci, 16 iulie 1892 RUSIA ȘI BULGARIA Petersburg, 29 Iulie. Biarul de St. Petersburg vorbind de execuțiunile din Sofia­­ zice că scrrea acestei ecatombe va găsi un echou du­reros in totă lumea. Cei 4 executați din Sofia nu au fost judecați de un tribunal orim­ar așa precum o cerea justiția ci de un consiliu de resbel. ȘANDOR și ILEANA Nandor . Vin copilă ’n câmp la mine Se culegem lăcrăminte Brebenel și micșunele Din dumbrăvi, de pe pripare. Aice, cu cunune mândre Vreau sé te­ împodobesc Și s'asculți da mea iubire, Flore, rîul, fium șoptesc, Mielușeii de pe coste Fărmecați sĕ ne privescu ! Ear iubirea nóstră dragă, Fii de fii s­e povestescu! Eu sĕ-fi cânt din al meu fluer Leano tu se me ’nsoțesc! Și din ochii tei din cântec Se ’nțeleg, că mĕ iubescl /... * * * * Vin mireasa mea iubită Vin sub bradul de la stână Tuturor s'areți tu mândră Că de a<ji îmi ești stăpână ; Treci hotarul tou spre mine, Ori de vrei eu ii pășesc­, Țara vostră, îmi e visul, Ca pe tine o iubesc I Ileana Noi avem întinse miriști Unde pasc a nóstre turme Ș'așă dori a tale gânduri De la mine sé se curme Tu strein de a mea lege Și dușman, iu sé mé iei ? Iți păstrez eu ură ție Și la toți strămoșii tei­. ’Ți este dragă țâra nóstră, Vei păși a mea moșie . Remânere-ar țara vostră Sterpu totă și pustie, Tot streinul se râmând Făr’ de apă și pomênt Tu la mine de vei trece Loc găsi­ vel de mormînt Smara. Ceasul ori­cui o se sutie In durerea mea cea mare Se fi vrut eram în stare Viforu'n a lui turbare Se’l pornesc cu 'nfricoșare Ca se spulbere pământul Și mai iute de­cât vântul Intrecându-se cu gândul S’amuțâscă chiar cuvîntul Praf cenușe tot ași face Lumea 'ntragă ași preface In mormane tot ar zace Ori norocu mi s’ași întorce, Dar nu vrea fiind­că’n lume Cred că sunt inime bune Strein vifor ce s'adune Ceasul ori cui o se sune Rândunica. ADOLF D’ENNERY SCRISORE­A DE FEMEIE — Vera către Eduard — ............23 Decembre. . . . Vă l, că in scrisórea d-tele a doua. fți dai ca să cjlic așa, aerul că mă cuno­ci în destul, sau că m’am de­finit mai înainte de a mă cunosce personal, căci mă studiai cunoscăn­­du mă din vedere. Cât greșesc, spunând acesta bunul meu prietin I Iără pentru ce , întâi, dăcă m'ai fi definit nu m’al fi pus a’țî respunde la niște cestiuni forte fine, forte delicate, căci trebue sa­scis, că nu pot afirma nici nega, fiind uă ființă ce nu mă mulțumesc nu­mai cu spoiala unei case, ci cu temelia ei; îmi trebuesc probe palpabile de devotament și póte sacrificia pentru a me convinge. Póte mă găsesci excentrică, de, așa ’mi este feru). Al douilea, daci nu m­ai definit, același lucru, nu trebuia să’mi dai a înțelege lucruri la cari actualmente nu pot da nici uă ,resoluție, ast­fel vecili forte bine, că din raționamentul făcut (dilema) nasce conclusiunea că: și intr’un cas și Intr’altul nu trebuia să mă faci a ințelege lucruri la cari nu'ți pot respândi ......­. Fii in locul meu, judecă fără nici uă patimă și vei vedea că am dreptate. Am re­petat de mai multe ori acastă trasă, ca să te fac mai mult atent. M’ași simți forte fericită, ca peste câtă­va vreme sa prepar tragedia ce ai început o și la care iți urez suc­ces.—Ca să pot debuta, ca uă eroină demnă și să culeg lauri, ți-ași da și eu uă idee, iat’o­ amestecă și cetâ scene amoróse, adică Tera represen­­tată print’o femeie, care iubesce fórte mult pe finanțatul ei, de pildă vr’un domn însemnat ce a guvernat într’un timp de frumósa amintire, ca Ea (eroina) să cad­ă In,mâinile ina­micilor, ómeni răi, popor încă sem­­batic, să fie pusă în lanțuri, dusă prin niște bălți insim­itare, corido­­ruri lugubre, intr’uă celulă ce sămănă cu acelea din timpul inchiziției, acolo, cu lanțul de brațe să cânte, să cânte duios, să fie In scena acea ceva ce să atingă sublimul, să mișce, să trans­porte In lumea unui ideal perdut din cercul realității. Acolo eroina să fie un apogeu. Fă Iasă ca ariile să fie ceva na­țional — apoi. ca să scape, și să devie independentă. Aici iacăș să fie sublim. Nu însă jalnic, e mult mai plă­cut sa fie ceva trist, melancolic, eroic—un fel de tragedie-drama. Ce să’ți mai scriu ? Cred că am isprăvit astăzi. Rămâne să’ți <lic, primesce uă strângere de mână prietenesca. Vera. I> O 1’ IV A. Murgule, comă rotată, Mai scote-mé ’« dél­uă dată Sé’mi fac ochișorii rotă Sé mé uit la lumea totd. Veni iar timpul se vie, Ca românul iar se ’nvie Și de hoți sé míntuésed Țéra lül Ardelenéscá t Asta nu-l (érő de câini Și e țérd de tománl, Nu-t păment de ungureni Și l de néofl pământeni 1

Next