Romanul, iulie 1898 (Anul 42, nr. 122-146)

1898-07-22 / nr. 139

ucra semăna cu un arhierophanti> Sin cu o pitoniță cu părul despletit. El se mișca, se ostenea, respiri gesticula, se preumbla cu pași re­pezi, și adesea ori peruca lui juca un rol important: o arunca in aer, o prindea, o ridica,­­și acoperea capul, apoi iar o arunca, excita strigăte năbușite și mai că simțea atacuri de nervi. Unul din prieteni ’i surprinse într’o zi găsindu’l plin de lacrămi. — Dumnezeul meu ! ’i zise a­­ceasta, ce ai ? — Plfing de o Închipuire ce’mî fac Când renumitul Kant profesa la Koenipsberg, luase obiceiul d’a fixa ochii pe haina unuia din au­ditori ; la acea haină intr’o <ii lip­sea un nasture așa că locul era neocupat și avea privilegiul d’a concentra privirile și fixa atențiunea profesorului. Firea lui impercepti­bilă ’i mișcau creerii și animau improvisațiunea. Șease luni durată aceste relațiuni intinse Intre un spațiu de loc și creerii unui filo­sof, când studentul de care e vor­ba, din Întâmplare Își cusu nastu­rele. Mare ia mirarea sărmanului Kant când la intrarea lui în clasă zări bucata de metal!. . în cremeni roși și se făcu palid la față , lan­țul ideilor se rupse și secțiunea lui din acea zi fug detestabilă. Corespondența specială a Romînului Din Ploești Orașul nostru în timpul verei îșî are aspectul obișnuit de peste an. Nimic nu schimbă aspectul acestui revoluționar oraș. Singură statua li­­bertățea se înăbușește și se supăra de rolul muștelor de vară. Petrecerile în Ploești sunt rare. Ni­mic nou și neobișnuit. Dar săptămâna trecută a adus la noi o distracție cam rară. O trupă de gimnastică condusă de d-l. Al. Stoenescu profesor de gim­nastică la Seminarul din Curtea de Argeș a poposit pe Luni în orașul nostru și Marți a dat o representație în Pavilionul Societăței filarmonice. Tot ce Ploeștii a avut mai de elită a asistat la această representație și a admirat danțurile și combătute e­­secutate cu multă maestrie de aces­­tă trupă. La finele spectacolului s’a execu­tat Statuele de marmură. Succesul a fost desăvârșit. Felicitămi pe tânărul profesor Sto­­enescu, pentru ceasurile de distracție ce ni le-a procurat și îl mai invităm să vină. I. FELURIMI Soarta unui milion de oameni.­­— Un învățat statistician englez spune ur­mătoarele: Dintr’un milion de copii, caii se nasc, mor în cel dintâiü an al vieții, 15.000. In anul al doilea mai mor 53.000, iar într’al treilea alți 28.000. In anii următori mortalitatea e mai mică, până la anul al trei­spre­zece­lea. In acest an mor cam vr’o pa­tru mii. Dela acest an până la 45, mor de bóle și de greutățile vieții, ca soldați, ca marinari, mineri etc., în număr rotund o jumătate de milion. La sfîrșitul anului 60 se mai găsesc încă 370.000 de veterani. Anul 80 îl a­­jung însă numai 37.000. Dar la sfîrși­­tul anului 95 au mai rămas din milion abia 233 de moși, al căror număr scade repede. Dar anul 108 îl ajunge numai cel din urmă, care nu întârziie nici el să-și dea obștescu sfîrșit și să co­boare la mulțimea cea mare de morți și să umple numărul lor. Ce face mama pentru copil, nu pote copilul pentru mamă.—Un tînăr când ajunse bogat, voi să-și arate mul­țumirile către mamă-sa, pe care o iubea foarte mult. El îi spuse, că va căuta să facă pentru ea mai mult decât a făcut dânsa pentru el. Mama lui însă îi spuse, că nu se poate. Intr’o di sedând de vorbă, mama învîrtea un ghem și din nebăgare de seamă îi cădu din mână. Tînărul se pleca, îl ridica și-l dete. Dar abia îl avu în mână și mama sa îi dete din nou drumul jos. Din nou tînărul se plecă și îl dă. Peste câte­va secunde iarăși cade ghemul. — Atunci fiul sau plictisit îi dice: —• Ține-i dragă mamă bine în mână, că mi-sa urît de câte­ orî îl tot ridicai. La aceasta mama îi răspunse : — De- ai sei de câte ori ți-am ridicat eu un măr, pe care îl aveai în mână și nu m’am supărat, ai fi înțeles, că eu spuneam drept când voiam să te fac să înțelegi, că nici­odată nu poți răsplăti pe o mamă. Un Trandafir uriaș.—In Jar­din de marine din Toulon se afla un tran­dafiri ale cărei ramuri acoper 1200 urme pătrate. In fie­care an dă 40—50,000 de trandafiri. Hoți în automobile.­De când s’a deschis sezonul hotelierii locui­­lor de distracție din Bretagne și din Normandia sunt exploatați de o bandă de escroci de elită, contra cărora de cele mai multe ori nu pot lua mesuri. Aplicând recursele ocomoțiunei moderne, acești șar­latani călătoresc în bande, unii in automobile, alții in biciclete. Sunt îmbrăcați după ultimul jurnal, gea­mantanele lor bine încdsate. Ei fac pe servitorii să vadă la dânșii tu­­ruri de mare preț, își dau titluri nobile și nume po­pulare, ducele de X, contele de Y, marchizul de Z, și sunt întovărășiți se înțelege de femei frumușețe cutalete foarte elegante. Banda după ce se instalează în­­tr’un hotel, își capătă repede încre­derea patronului prin buna lor dispoziție, prin aerele de noblețe ce-și dădeau, și prin cheltuelile lor risipitoare. Cu modul acesta ajunge de îm­prumută de la hotelier sume forte mari în vederea cecurilor—bine­înțeles false—pe care unul de ai lor are să o încaseze. După aceia sub pretext pe plimbare toată cli­ca pleacă în grabă și bieții hoteli­eri se aleg cu geamantanele goale, al căror conținut a fost golit în cuferele automobilier. ROMANUL VARIETĂȚI Călătoriile plantelor. — Cartofii au fost mai întîn­s aduși din America în Anglia, la 1856, de aci au fost im­portați la Italia, în 1590, apoi la 1616 în Franța, la 1623 în Irlanda, la 1710 în Germania nordică, la 1717 în Saxo­nia, la 1726 în Suedia și la 637 au fost aduși în Filanda. Se­­ zice că pa­tria secării este Egipetul. Fasolea a fost adusă de la marea Caspică. Cas­traveții și bostanii au fost aduși din Asia sudică. Caietul crește sălbatec pe lângă marea Mediterană. Usturoiul crește tot sălbatic prin Sicilia. Spa­ranghelul a fost adus din Siberia. Pa­tria lintei se zice a fi palestina, iar a orezului și a meiului. India-Ostica. Pe aceste două din urmă — i- a adus Alexandru cel mare în Europa. Ri­dichea a crescut mai întâiu în China. Pătrunjelul în Egipet. Vișinele au fost aduse de Lucus în anul 74 a Chr. din Cherasus — de acolo numele de cirașă — de lângă marea Neagră la Roma; de aici au ajuns la anul 55 d. Chr. în Anglia. Pruna este adusă din Turkestan și Siria, migdalele din A­frica ; persicele agudele și nucile au fost aduse din Persia; gutuile din in­sula Creta, Pepenele de pe insula Me­­lor, mărul și smochina din Asia, a­­semenea și lămâile și portocalele. Cas­tanele sălbatice sunt din Tesalia, sal­câmul e din America nordică, aseme­nea și platanii. Micșunelele, marcisul și garoafele sunt de origine din su­dul Europii. Din Asia a fost adus hiacintul, din Siria, crinul, din India estică Jasminul, din China asterica, din Japonia hortensia, din Asia nor­dică rezeda, din America centrală a­­loc­e din America sudică pas­­sifloara, din Peru heliotropul și flo­­rea soarelui. In anul 1359 a adus naturalistul Gessner din Constantino­­pol tulipanul. -------------------------------------------------­t­elegrame Regele la Petersburg Peterhoff, 19 iulie. Azi, la cele 11 dimineața, tre­nul imperial­­ și-a făcut intrarea în gara Peterhoff. In momentul oprirei în fața pe­ronului, M. S. Imperaiul, încon­jurat de Mari Duci și de o stră­lucită suită militară, a înaintat către vagonul din care se cobora Regele și a salutat în mod cordial pe M. S. Regele și pe A. S. R. Principele Moștenitor, urându-le bună-venire. Cei duci Suverani au trecut apoi în revistă, în su­netul imnului național garda de onore înșirată pe român, pe­ron. M. S. împăratul a presentat M. S. Regelui pe Exc. La comitetele Murachew, ministru afacerilor străine, precum și pe ofițeri ge­nerali cari 'L însoțeam Din parte­a I M. S. Regele presintă M. S. împăratului pe Excelența Sa d. Sturdza, președinte al consiliului de miniștri, precum și pe toate persoanele din suita regală. Majestățile lor, precum și Prin­cipele Moștenitor, S’au urcat în trăsurile Curiei, spre a se duce la palatul Peterhoff, unde un prînz de familie ’I a întrunit cu toți membri familiei imperiale, presenți la Peterhoff. La întrunirea ce a avut loc în urma acestui prânz, M. S. Regele a presintat MM. S­. împărătesei Marie și împărătesei Alexandra Feodorovna pe Exc. Sa D. Sturdza și pe toate celelalte persoane din suită, cu cari Ma­jestățile lor au bine-voit a se în­treține în mod afabil. După prândi, M. S. Regele, în­soțit de vice-amiralul Arseniev, și A. S. R. Principele Moștenitor de Princip­ele Dolgoroukov au îna­poiat, în trăsură, visita Marilor Duci cari locuesc în Peterhoff și Oranienbaum, iar sora M. S. Re­gele și Principele Moștenitor au luat masa în familie la Marele Duce Mihail Nicolaevitsch. M. S. împăratul a numit pe M. S. Regele comandant al regimen­tului 18 de infanterie, Vologda, care a luat o parte gloriasa la luptele din jurul Plevnei. A. S. S. Marele Duce Constantin Constan­­tinovitsch a remis M. S. Regelui diploma prin care M. S. Regina este numită membră a Academiei de șciințe din St. Petersburg. Resboîul Spano-American Paris,20 Iulie „Temp» anunță că depeșile din Porto-Rico zic că nu mai sunt în stare să spaniolii resiste forțelor americane. New-York, 20 iulie După «Journal», voluntarii spa­nioli de lângă Ponce în insula Porto-Rico, refuză de a asculta și de a lupta în comun cu tru­pele regulate în contra america­nilor. New­port-Neros. 20 Iulie Generalul Brooke a plecat la Porto-Rico cu 119 ofițeri și 5x19 oameni. NEW-York. 20 Iulie Orașul Ponce (Porto-Rico) s’a predat Statelor­ Unite. Washington, 20 Iulie Amiralul Cervera a trimes prin intermediul d-lui Cambon, un raport amănunțit asupra bă­tăliei de la Santiago de Cuba, acest raport a fost supus mai intțm­ departamentului marinei. Aci nu este permis să se pu­blice nimic asupra conținutului acestui raport. Washington, 20 iulie. Cabinetul a fixat condițiunile de pace următoare : cedarea lui Por­to-Rico , recunoașterea indepen­denței Cubei ; cedarea uneia din insulele Larrén cel puțin și a u­­nei stațiuni de cărbuni în Filipine. Nu este vorbă de indemnitate de bani, nu se va face nici un ar­mistițiu. Cestiunea Filipinelor va fi re­gulată probabil d­e o­ comoisiune is­­pano-americană. Cabinetul se o­­pune in unanimitate la anexarea Filipinelor cu Statele­ Unite. Suveranitatea Spaniei în apele Indiilor occidentale și Marea Caraibes trebue să înceteze cu desăvârșire. Statele­ Unite nu iau răspun­­dere datoriilor Cubei și Porto- Rico Tratatele de comerț între Cuba. Porto-Rico și cele­l­alte părți ale regatului spaniol se vor anula. Berna, 20 iulie Ziarele zic că consiliul fede­ral a înștințat pe Don Carlos, care șade la Lucerna, că va tre­bui să părăsească îndată terito­riul elvețian, dacă ar provoca vre o mișcare oare­care în Spania. Ultime Informațîuni 5 . Dosarul afacerea abatelui Morisseau, condamnat la 5 i­ni închisoare de Curtea cu jurați din Iași, a venit înaintea înaltei Curți de Casație secția de vacanță. Condamnatul nu invoacă nici un motiv pe d­ecurs, rezervându-și dreptul a se dezvolta la ziua ter­menului, care este fixat pentru 3 August. «t. Săptămâna viitoare se vor începe lucrările de transformare și de reparație la filtrele de la Arcuda. O publicație a Primăriei va pune în vederea locuitorilor Ca­pitalei că, pe tot timpul execu­tării acelor lucrări absolut indis­pensabile, apa din cișmelele ora­șului să fie prealabil fiartă. <. După informațiile oficiale primite de ministerul domeniilor și agriculturei, recolta în toată țara se anunță splendidă.­­ Poliția a găsit asvârlit o a­­seară la Teiü doi copii gemeni, noul născuți. Ei erau în pânză fină, indicând ast­fel că aparțin unei mame cu stare.­­ Poliția a luat măsuri contra vînzătoarelor de florii de pe strade și din gradinele și localurile publice și cari lăsaț­ foarte mult de dorit din punctul de vedere al curățeniei și chiar constituiaă o primejdie din punctul de vedere al moralităței. Foița ziarului „ROMÂNUL“ (3 Becri-Mustafa „Dar dacă mâine îți vei în­­tarce cuvântul, cu ce mă vei despăgubi ? „Cu ce se te despagubesc” ? Cu capul meu ! „Bine, primesc. Rostind aceste cuvinte, Sul­tanul Murad, făcu semn la patru oficieri ai suitei sale de a lua pe umeri pe Bech­­tafa, că­ruia vinul îi luase puterea de a se ține pe piciore, și le porun­ci de a -i duce în seraiu pre­cum se află, plin de noroi și fără a schimba nimica din drențele ce avea pe dînsul. In vremea acésta, Becri-Mus­ tafa, dulce legănat de un vis, nu înceta de a cânta cât îl ajuta gla­sul acest cântec destul de cunos­cut în Orient: «Când drăguța ’mî o’ntâlnesc­, Legănându’șî corpul sau, Atunci uit orî­ce durere. Innot numai în plăcere. Și iubitei efi Îi­c^id­l : Scolăte, adu’mî ploschița. Tu a mea dulce fetiță Ce’n pahar știi a turna. Las să pice în pahar, Mierea dulce dupe buzeți , Dintr’acésta băutură, Chiar o ploscă eu ași bea Și tambura să mai scoată, Glasuri dulci desfătătore . Mai dă’mi încă o ploschiță . In beție să m’adoarmă. Acum eată c’a sosit, Ai iubire! și ai plăcere! . Moment dulce așteptat. Ce de mult eu am visat,— Intr'ast­fel de mod ajungând la seraia, Bedi­-Mustafa, fu așe­zat binișor pe o sofa, unde fu lăsat să doarmă până a doua­ zi. Care ’i fu mirarea, când se deșteptă, de a vedea d’asupra ca­pului său, în loc de miserabilul tavan al cociorobei sale, auritele arabescuri și împrejurul sau mo­bile strălucite și covore de cea mai mare bogăție! Vase umplute cu cele mai a­­lese parfumuri, ardeau­ în cele patru colțuri ale camerei, și ae­rul de afară, mai înainte de a pătrunde pînă la dînsul îmbălsă­mat de aceste deosebite miro­suri, era preînnoit prin stufișul de lilieac și de iasomie ce slu­­jeau de perdele ferestrelor sale. Credea că tot visează , se șter­se la ochi spre a vedea mai bi­ne , făcu câți­va pași prin came­­ră; și spre a se asigura mai bi­ne pipăi tate aceste obiecte, dar pe când își preumbla mâinele pe murdarele și zdrențurosele lui hai­ne, se convinse pe deplin că ră­mase ceea ce era: adică Bedi­-Mustafa. Ii veni în minte atunci că, po­te pe când se afla beat, fără să știe ce face, se introdusese în­­tr’acest palat, și că dacă stăpâ­nul palatului s’ar afla acolo, pare că n’ar scăpa fără a primi mai multe lovituri și fără a fi pus la falangă. In spaima sa îșî isbi palmele cerând ajutor lui Dumnezeu­ La zgomotul ce’l făcu, o per­dea de catifea din fundul apar­tamentului se rădică, și un băr­bat cu o îmbrăcăminte cusută nu­mai în fir de aur se înfățișă pe prag, cu un hanger la brâu, și în mâna dreptă cu un buzdugan îm­brăcat în argint. Bedi­-Mustafa rămase mut de frică, căci sub acest costum, re­cunoscu pe marele păzitor al sul­tanului. „Unde mă aflu eu aci ? Stri­gă el: «In seraiul înălțime! Sale, îi răspunse păzitorul făcându’l un compliment forte adâncit. Bedi­-Mustafa, Galben și uimit, se lăsă să cadă pe un divan, și nu găsi în el putere spre a cjice un cuvânt. I se păru că venise spre a’î citi sentința de morte. Când însă vezu că intră un mare număr de bărbați cu haine strălucite, nu știu ce să mai facă și îî veni să sară pe fereastră, însă băgă de samă că păzitorul sultanului se apropiase de dînsul și ’l ținea de braț. Atunci unul din acei bărbați, Se apropie de Mustafa, și după ce’i dădu salutul, selam : «Eu sunt Marele Vizir al sul­tanului Murad, îi­­ zise acest băr­bat, și a’m venit să te rog spre a avea bunătatea să mă am în­de­­aproape vedere. „Când veți dori de a’mi cere socotelile administrației mele, cu umilință te rog de a porunci să vie ne­­mnul vostru servitor. (Va urma).

Next