Romanul, noiembrie 1898 (Anul 42, nr. 219-241)
1898-11-26 / nr. 238
2 »uMUUUMMairi M4MU. M->wv l»E*^t5S«Säf!»ai ll Mil riHMI mil lim II IIniIIIMlMl» tesc birui, mĕ strîng bine la opincă și mă svîrl în foc cu pieptul deschis Dumneata te mai codești.. ai carnea moale. . ești trăit bine. Nu-i vorbă, om și om dar corvada tot eu o duc. D- voastră ați venit în plimbare pe la noi prin munți stați o zi două, ne mai luați din purici și de-alcî cine știe prin ce țări vă duceți, ca să treacă vremea mai repede, că vi se urăște. . Eu încetini am crescut, nu cetini mori. Era mitul nopții și Jan tot vorbia. Politică, religie, moarte, cîntec... nimic nu era străin de mintea lui. Pot eu să le scriu cum le spunea el ? — Multe-ai mai fost știind, dragă Jane! — Hei, Domnule, cât ai stat d-ta aici? Două zile. Patruzeci să stai și n’ai să afli câte știri eu... A doua zi, când plecam, Jan îmi striga din poartă, fluturîndu-și căciula : — Să mă treci la nemoare ! E, dragă Jane, să scriu eu cum vorbești tu—cu mîinile în șoldu i-am trece amîndoi la nemoarte ... A. Vlahuță. LEIȚI. ( L, e íí e n c 1 it) Un om nenorocit odihnea într'o peșteră, și iată auzi o sbierătură înfricoșată, și aceasta se vedea a fi răcnitură de fiară sălbatecă, care 1a foarte spăimîntat. El începu să ia fuga,și ajungînd la gura peșterii, văzu un leu mare venind către el, de care nu era cu putință mai mult să poată scăpa. Nenorocitul de om socoti acum că aci îi stă moartea sa , însă de mare mirare îi fu, văzînd fiara cu pas încet apropiindu-se de sine, fără de a se vedea într’însa cît de mic semn de vrăjmășie ori de sălbatecă mînie, și strigă cu ton jalnic, ca și cum ar vrea să se roage de ajutor la omul acela. El fiind om de natura sa cu îndrăsneală și deschis, din aceste semne capătă acum inimă, mai de aproape a căuta la înfricoșatul său oaspe. El vezi că leul se apropie de dînsul șchiopătînd de un picior, unde avea rană și era foarte umflat. Vezînd această blîndă purtare a leului se făcu mai îndrăsneț, pînă ce mai pe urmă fără de frică se duse la dînsul, și luîndu-i piciorul cel vătămat, începu 7 cu scuipii ai umezi rana și făcea in chipul doctorului, care venind la bolnavul său, căută unde ce scădere are. Apoi vezu că un spin fără seamă mare îi străbătuse călcîiul piciorului și aceasta era causa umflăturii și șchiopătării. Omul nostru vezu cum-i că leul nu-i primește de rou că el cu atîta îndrăsneală era către dîn- sul, ci mai prietenos încă se arăta! și prin lingușiturile sale vrea să-l înșciințeze ca și de aci încolo așa să se poarte. Deci i a tras spinul afară și apă ROMANUL sînd umflătura, multă materie curs din piciorul lui; insă el cu mare răbdare purtă durerea aceasta. Simțind leul după aceasta că-i era mai ușor la picior, pre cît putu în tot modul se silea a și arăta bucuria și mulțumirea sa, începu a sări și a alerga toată jur împrejur bătea cu coada sa cea înfricoșată și lingea mîinile și picioarele doctorului său. Insă nu fură destul aceste arătări de aplecăciune ale leului, ci dintr’această clipă de ochi Androcles era numele omului, se făcu oaspele leului; apoi aicî odată leul mu eșea la vînat, ca să nu aducă acasă toate cele răpite care cu oaspele sĕu le împărțea. Intr’această sălbatecă stare a trăit Androcles cîte-va luni. Mai pe urmă rătăcind el prin pădure, a căzut în mîinile unor ostași armați, cari erau trimeșî să-l caute pre el. Deci prinzîndu-l pre dînsul îl aduseră legat la Domnul său, de unde fugise. Și fiind legile țărei acesteia în contra robilor foarte aspre, deci după ce ținură judecată pentru el, aflară că este vinovat, și pentru această fugă a lui spre pedeapsă s’a judecat cum ca să se dea unui leu turbat, să’l rupă în bucăți; și au lăsat leul mai multe zile să flămînzească, ca mai turbat să se facă și mai cumplit să 1 rupă. Sosind acum timpul cel hotărît, iată aduc pre nenorocitul acest rob și-l puseră în mijlocul teatrului unde treimea să se facă pradă fiarei acelei sălbatice. Și era locul acela de toate laturile închis, iar pe deasupra mai multe mii de oameni stat împrejur așteptînd cumplita și înfricoșata luptă. Deodată apoi auziră niște răcnturi groaznice, cât pe toți privitorii i-au coprins florile, și pre un leu cumplit văzură eșind dintr’o cușcă pe care atunci o deschisese și era tot înfășurat de mînie și cu ochii înfocați, ca și un mormînt deschis. Atunci în tot prejurul se făcu o tăcere jalnică Ochii tuturor priveau la locul cel de ucidere să vadă umplitul sfîrșit al celui hotărît spre jertfă, întristarea poporului celui adunat la priveliște, vrînd se schimbă într’ mirare, văzînd că leul în loc de a înghiți pre cel dat lui spre pradă, cu plecăciune se culca la picioarele lui se lingușa pre lingă dînsul, ca și un câine credincios pre lîngă domnul său, și se bucura de dînsul ca și muma după ce iarăși a aflat pre fiul său cel perdut. Mai marele locului aceluia, fiind și el aci de față, porunci lui Androcles să-i deslege lui taina acestei necuprinse întîmplări, cum de o fiară așa ‘sălbatecă într’o clipeală de ochi, putu săși schimbe firea sa de răpire înnăscută, apoi să se facă așa de domestică și nevătămătoare. Androcles începu a povesti înaintea a tot poporului celui adunat, cum a petrecut el viața sa în codru ; apoi zise mai pe urmă, cum că tocmai acela cu care acum înaintea lui, acolo ar fi fost prietenul și hrănitorul lui. Toți privitorii stau încremeniți de imirare și se bucurară de această,descoperindu-li-se lor acum că și fiarele cele mai sălbatice, prin mulțumire se domesticesc și capătă simțiri de om. Atunci toți într’un glas se rugară de mai marele locului,ca să aibă îndurare de aerta pe acest nenorocit om , și găsind loc această rugăciune la inima Domnului, nu numai că-1 iertă, ci și leul i l-a dat în dar, carele într’acest chip de două ori acum l’a mîntuit de la moarte. O OTI I* I Ateneul Român Conferințele publice ce se vor ține la Ateneul Român, vor fi următoarele : Duminică 29 Noembrie (11 Decembre) 8 și luni, ore seara : a) Inaugurarea conferințelor de V- A. Ureche; b) Versus î în onoarea lui C. Barcu c) D. Ionescu Gion. Frumoasele arte la București până la 1800. Joi 3| 15 Decembre 8 și jum. ore sera : d. doctor Babeș, Apa Bucuriscenilor. Duminică 6|18 Decembe 8 și jum. ore seara : d. N. Xenopol. Divinități moderne. Joi 10|22 Decembre 8 și jum. ore seara : d. inginer Tudor Demetrescu. Marina noastră. Duminică 13|25 Decembre 8 și jum. ore seara : D. Georgescu Victorian. Rolul artelor representative ale fermei în renascerea noastră artitică.. Joi 17|29 Decembre 8 și jum. ore seara D-n . Smara Schițe din Tergovișe. Duminică 20 Decembre (1 Ianuarie 1899) 8 și jum. ore seara : D. M. Caloianu, Exilul lui Ovid. Duminică 27 Decembre (8 Ianuarie 1899) 8 și jum. ore seara: D. V. A. Urechiă, i.oenul Li Gr. D. Ghica. ANU , 1899 Duminică 3 șl• Ianuarie 8 și jum d e seara: d. Belu, Școala noastră politică. Joi 7|19 Ianuarie 8 și um. de seara : d. Anghel Demetrescu, Cum s’a format poemele homerice. Duminică 10(22 Ianuarie 8 și jom. ore ,seara: d. Scarlat Arion, Gestiunea socială. Joi 14(26 Ianuarie ) și jum. ore sera : d. I . Toma Tomescu, Legile hcredităței. __ Duminică 17(29 Ianuarie 8 și jum. ore seara : d. Barbu Delavrancea, Ideal și Realitate. Joi 21 Ianuarie (2 Februarie) 8 ore seara: d. Caloian Tudor Vladimirescu. Dumincă 24 Ianuarie (5 Februarie) 8 ore și jum. seara: d. Grigore Tocilescu, Ziua de 24 Ianuare: Joi 28 Ianuarie (9 Februarie) 8 ore și jum. seara : d. Al. J. Șonțu, Legile și moravurile în progresul social. Duminică 31 Ianuarie (12 Februarie) 8 și jum. ore seara : d. Tache Ionescu, O dramă de Ibsenioî 4110 Februarie 8 ore și jum. sera : d. Lupu Antonescu, Mama în literatura română: Duminica 7(19 Februarie 8 ore și jum. seara: d. D. Ebriceanu, Despre căsătoria în biserica noastră națională în timpurile vechi și în present, în raport cu canoanele și legile civile. Joi 11(23 Februarie 8 și jum. ore seara : d. D. Bălănescu, Vasile Conta. Duminică 14 26 Februarie 8 ore și jum. sera: d. Dr. Luca, Despre bătrâni și bătrânețe. Joi 18(30 Februarie 8 ore și jum. seara : d. Matei Drăghiceanu, Apele subterane și alimentarea Capitalei. Duminică 21 Februarie (5 Martie) 8 și jum. ore seara : d. G. D. Teodorescu. Prelații români din secol. trecuți. Joi 25 Februarie (9 Martie) 8 și jum. ore seara : d. Teodor Speranță: Lues și modă. Duminică 28 Februarie (12 Martie) 8 ore și jum. seara : d. h. Obreja. Patologia mintală a țărănimei noastre în ultimul deceniu. Joi 4( 16 Martie 8 ore și jum. seara: d. D Dragu, Câți ne bucurăm de progres în știință, artă și viață socială. .Duminică 7,9 Martie 8 și jum. ore seara : d. Marin Dumitrescu, Individualismul și Colectivismul în Istorie. Joi 11(22artie 8 ore și jum. sera: d. D. Olănescu, Despre teatru. Duminică 14(26 Martie 8 și jum. ore seara: d. D. Băiianu, Teoria „Super- Omului sau Übermensch“. Duminică 21 Martie 8 și jum. ore seara : Caotura Conferințelor de V. A. Urechiă. Conferințele ce se vor mai ține afară de cele notate mai sus se vor anunța prin ziare: zeci de ani germanii au făcut mai mult pentru acea localitate decât turcii și călugării catolici într’un interval de 8 secole: „Palestina e din natura sa o țară a vinului, iar germanii sunt acei cari au recretat cultivarea vieței care pierise. Pe podgoriile Carmelului se produce un vin care se exportază astăzi în mare cantităț spre Europa și America. Indigenii, mahomedani și creștinii au început să înțeleagă marele folos de care se bucură astăzi activitatea industrială și agricolă a germanilor, și mulți din el au învățat și limba acestor din urmă.* Corespondentul numitului ziar crede că cu construcția portului din Haifa pe care-l numește „Cheia orientului” vor fi însărcinate forțe germane mulțumită vizitei de deunăzi a împăratului Germaniei. Prima casă de aluminiu.—In Chicago în present se edifică prima casă de aluminiu Fațada casei, care e tocmai în strada cea mai de frunte a orașului, se va presenta in celelalte case de tot interesantă. Fațada adică va fi acoperită, după cum se scrie, cu plăci de aluminiu groase de la cm- Și frumos poleite. Casa care nu poate să ardă, va fi strînsă de 2 columne de fier. Ferestrile casei vor fi mai largi de 6.60 metri, înălțimea casei va fi de 64 metri și va avea 17 etaje. FELIT UIMI Germanii în Palestina. —Corespondentul ziarului din Londra Daily News, descrie situația Germanilor de la Haifa principalul port al Palestinei, în modul următor: Cartierul german din Haifa se deosebește foarte mult de arhitectura celorlalte cartiere din vechiul oraș. Cartierul germanilor constitue astăzi un mic orășel german n toată puterea cuvîntului o nouă patrie a acestora. Colonia s’a fondat acum vre-o 30 ani de către o misiune din Wurtemberg, care a venit pentru a sprijini creștinismul și viața creștină. Cei d’Intâiü sosiți au renunțat de a ajunge la scopul lor prin învățăminte dogmatice și prin preselitism, s’au mărginit numai de a servi ca exemplu tuturor, atât în ceea ce privește meseriile cât și prin modul de viețuire. Vice-consulul german, d. Kaeller însuși un vechi colonist povestește: „Când am sosit aci în anul 1869, nu existau vii și era foarte puțină cultură de măsline. Pămîntul pe care ședem și care a ajuns astăzi o gradină foarte fertilă, era atunci deșert. Prima sosea cum se cade de la Haifa la Nazaret a fost construită de germani. Cea mai mare parte a pădurilor de măslini a fost plantată de germani. Corespondentul englez declară foarte categoric că a acești tren dona. Serviciul de navigațiune Ministerul lucrărilor publice a numit o comisiune compusă din d-nii Ang. Saligny, directorul general al C F. R. maior Coandă, directorul S. M. R. și Caputineanu, secretar general al acelu minister, pentru a se pronunța asupra propunerilor făcute Statului român de către d. Bentley, în numele companiei mediviale pentru înființarea unui serviciu de navigație direct între Constanța-Alexandria (Egipt). Corpurile Legiuitoare CAMERA Ședința de la 23 Noembrie 1898 Ședința se deschide la ora 2 și 15 minute, sub președinția d-lui Dimitrie Gianni. Deputați prezenți 107. Pe banca ministerilă sunt d-nil miniștrii C Stoicescu și Merichide.. D. președinte anunță Camerei întărea din viață a d-lui Berceanu, deputatul colegiului I de Brăila. Se procede la alegerea unui membru în comisia de indigenat, în locul d-lui Politimos, demisionat, și rezultatul scrutinului este balotugia. Se citește proectul de lege prin care se acorda cetățenia d-lui E. Econoran, mare comerciant din București. Votul e nul. Se citește proectul de lege pentru recunoașterea calităței de cetățean lui Vasile Georgescu, român din MaceFOSȚA ZIARULUI „ROMÂNUL“ ciutei imersei 15 Marele vistier, avea sarcina de a pune caftan asupra persoane, pe care domnul o onora cu vr’un rang; era șeful socotelelor și cheltuelilor statului împărțea dările prin țara și nu lua parte la consiliul miniștrilor, decît în afaceri de bani și cînd era chemat. Marele spătar, ținea spada domnului, cînd nu o purta el și era comandantul și capul oștilor. El judeca în palatul său pe cei ce atîrnau de autoritatea sa și lua parte în Divanului domnesc. Afară de acești cinci demnitari mai era și încă unul: Marele Postelnic, însărcinat cu paza camerei de dormit a domnului, iar mai tîrziu el deveni secretarul și consilierul intim al lui. El ședea totdeauna în picioare înaintea domnului, intra oricînd la dînsul, fără să-l vestească. El judeca prigonirile curtenilor, ținea corespondența, cu țările streine, introducea la domn pe oricine cerea audiență. In divanul domnesc, el nu avea vot, dar se primea de multe ori ca locțiitor al domnului, cînd afacerea nu suferea întîrziere. Curtea domnească era păzită de copil de casă (garda domnească) îmbunicați în uniformă poloneză și steagul lor avea pe o parte Sf. Constantin și Elena, și pe cealaltă vulturi țârei. Arma sulița cu stegulețe și arca cu săgeți. Alegerea domnului se făcea la Mitropolie sau la Curtea Domnească. Intre cei dintâi alegători erau Mitropolitul, episcopi și banul Olteniei cu boeri lui cei mai de frunte de peste Olt. Apoi pârcălabii orașelor Tîrgoviște, Cîmpulung și Curtea d’ Argeș. Domnul ales de boeri pleca la Constantinopol spre a fi recunoscut de înalta Poartă, care îl întărește dîndu-i caftan,—în schimbul a cîtorva sute de pungi de bani,—pe scaunul domniei La întoarcerea în țară era primit cu un alaiü mare, pe care îl descriem aci, cum vom putea mai bine. Caimacami domnești soseau în București și anunțai că vine Vodă în țara cu învestitură împărătească. La Giurgiu sau la Oltenița îi e șasi înainte boeri. De peste Dunăre și pînă la Giurgiu sau la Oltenița era însoțit de Cadiul Asan și de Chehaia Bei din Rusciuk sau Silistra. Aceștia îl încredința cu mare pompă în mina boerilor, care îl conduceau pe partea dreaptă a Argeșului pînă la satul Radovanu unde se făcea în biserică o slujbă. A doua zi trecea Argeșul și venea în mănăstirea Negoești pe partea stingă a Argeșului și aci ascultați iar o liturghie. De acolo plecau și veneau în mănăstirea Văcărești unde mitropolitul cu episcopii primeau pe noul domn cu Evanghelia și cu crucea la ușa bisericei. Aci se slujea o leturghie și Vodă remînea seara acolo în casele egumenilor pînă a doua zi în acest timp se pregătea cortegiul și primirea în București. Cortegiul intră în capitala prin podu Beilicului (azi Calea Șerban Vodă. El se începea cu marele Aga călare urmîndu-i amploiați sei și corpul podarilor, avînd la spinare topoare îmbrăcați în mușamale și cîte o bardă sau teslă la brîă. Apoi urmau arnăui călări cu căpeteniile lor, și căpitanii cu timpane înainte. Venea corpul fruntașilor, corpul seimenilor, corpul lipcanilor și ciohodarî domnești. După dînșii, boeri călări și imediat în Izma lor Vodă călare, îmbrăcat domnește, calul impodobit cu arnașamentul de catifea roșie, cusută în diferite fiori de aur, era ținut de amîndouă laturile, cu mîinile pe coapseîu calului de bași ciohodari. După domn venea marele Spătar ținînd sabia domnului, și un al doilea spătar care ținea cuca domnească cu coifu de pîslă căptușit cu mătase. După ei veneau steagurile domnești de mătase cusuți cu aur. Apoi urma marele Vistier călare cu câte două pungi mari atîrnate în dreapta și în stingă, de șeaua calului pline cu banii de argint noi, pe cari i aducesi din Constantinopol unde fuseră turnați la haina din ordinul vizirului pe socoteala domnului. Acești bani erau asvîrliți în dreapta și în stinsa pe tot parcursul cortegiul, la privitori ce steteau înșirați pe filfi în două părțile drumului. In urna venea corpul cazanelor, marele hatman și negustorii: lipscani, marchitani cojocari, ișlicari, carapelari, papugii, cismari și covaci. După dînșii veneau tulumbagii și sacagii. (Va urma)