Romanul, noiembrie 1898 (Anul 42, nr. 219-241)

1898-11-26 / nr. 238

2 »uMUUUMMairi M4MU. M->wv l»E*^t5S«Säf!»ai ll Mil riHMI mil lim II IIniIIIMlMl» tesc birui, mĕ strî­ng bine la opincă și mă svîrl în foc cu pieptul deschis Dumneata te mai codești.. ai carnea moale. . ești trăit bine. Nu-i vorbă, om și om dar corvada tot eu o duc. D- voastră ați venit în plimbare pe la noi prin m­unți stați o zi două, ne mai luați din purici și de-alcî cine știe prin ce țări vă duceți, ca să treacă vremea mai repede, că vi se urăște. . Eu în­cetini am crescut, nu cetini mori. Era mitul nopții și Jan tot vorbia. Politică, religie, moarte, cîntec... nimic nu era străin de mintea lui. Pot eu să le scriu cum le spunea el ? — Multe-ai mai fost știind, dragă Jane! — Hei, Domnule, cât ai stat d-ta aici? Două zile. Patru­zeci să stai și n’ai să afli câte știri eu... A doua­ zi, când plecam, Jan îmi striga din poartă, fluturîndu-și căciula : — Să mă treci la nemoar­e ! E, dragă Jane, să scriu eu cum vor­bești tu—cu mîinile în șoldu i-am trece amîndoi la nemoarte ... A. Vlahuță. L­EIȚI. ( L, e íí e n c 1 it) Un om nenorocit odihnea într'o peșteră, și iată­ auzi o sbierătură în­fricoșată, și aceasta se vedea a fi răcnitură de fiară sălbatecă, care 1­a foarte spăimîntat. El începu să ia fuga,și ajungînd la gura peșterii, văzu un leu­ mare ve­nind către el, de care nu era cu putință mai mult să poată scăpa. Nenorocitul de om socoti acum că aci îi stă moartea sa , însă de mare mirare îi fu, văzînd fiara cu pas încet apropiindu-se de sine, fără de a se vedea într’însa cît de mic semn de vrăjmășie ori de sălbatecă mînie, și strigă cu ton jalnic, ca și cum ar vrea să se roage de ajutor la omul acela. El fiind om de natura sa cu îndrăsneală și deschis, din aceste semne capătă acum inimă, mai de aproape a căuta la înfricoșatul său oaspe. El vez­i că leul se apropie de dîn­­sul șchiopătînd de un picior, unde avea rană și era foarte umflat. Ve­zînd această blîndă purtare a leului se făcu mai îndrăsneț, pînă ce mai pe urmă fără de frică se duse la dînsul, și luîndu-i piciorul cel vătă­mat, începu 7 cu scuipii a­i umezi rana și făcea in chipul doctorului, care venind la bolnavul său, căută unde ce scădere are. Apoi vezu că un spin fără seamă mare îi străbătuse călcîiul piciorului și ace­asta era causa umflăturii și șchiopătării. Omul nostru vezu cum-i că leul nu-i primește de rou că el cu atîta îndrăsneală era către dîn-­ sul, ci mai prietenos încă se arăta! și prin lingușiturile sale vrea să-l înșciințeze ca și de aci încolo așa să se poarte. Deci i a tras spinul afară și apă­ ROMANUL sînd umflătura, multă materie curs din piciorul lui; insă el cu mare răbdare purtă durerea aceasta. Sim­țind leul după aceasta că-i era mai ușor la picior, pre cît putu în tot modul se silea a și arăta bucuria și mulțumirea sa, începu a sări și a alerga toată jur împrejur bătea cu coada sa cea înfricoșată și lingea mîinile și picioa­rele­­ doctorului său. Insă nu fură destul aceste arătări de aplecăciune ale leului, ci dintr’această clipă de ochi And­rocles­­ era numele omului, se făcu oaspele leului; apoi aicî o­­dată leul mu eșea la vînat, ca să nu aducă acasă toate cele răpite care cu oaspele sĕu le împărțea. Intr’această sălbatecă stare a trăit Androcles cîte-va luni. Mai pe urmă rătăcind el prin pădure, a căzut în mîinile unor ostași armați, cari erau trimeșî să-l caute pre el. Deci prin­­zîndu-l pre dînsul îl aduseră legat la Domnul său, de unde fugise. Și fiind legile țărei acesteia în contra robilor foarte aspre, deci după ce ținură judecată pentru el, aflară că este vinovat, și pentru această fugă a lui spre pedeapsă s’a judecat cum ca să se dea unui leu turbat, să’l rupă în bucăți; și au lăsat leul mai multe zile să flămînzească, ca mai turbat să se facă și mai cum­plit să 1 rupă. Sosind acum timpul cel hotărît, iată aduc pre nenorocitul acest rob și-l puseră în mijlocul teatrului unde tre­imea să se facă pradă fiarei acelei săl­batice. Și era locul acela de toate la­turile închis, iar pe deasupra mai multe mii de oameni stat­ împrejur așteptînd cumplita și înfricoșata luptă. De­odată apoi auziră niște răcnturi groaznice, cât pe toți privitorii i-au coprins florile, și pre un leu cumplit văzură eșin­d dintr’o cușcă pe care atunci o deschisese și era tot înfășu­rat de mînie și cu och­ii înfocați, ca și un mormînt deschis. Atunci în tot prejurul se făcu o tă­cere jalnică Ochii tuturor priveau la locul cel de ucidere să vadă umpli­­tul sfîrșit al celui hotărît spre jertfă, întristarea poporului celui adunat la priveliște, vrînd se schimbă într’ mirare, văzînd că leul în loc de a în­­­ghiți pre cel dat lui spre pradă, cu plecăciune se culca la picioarele lui se lingușa pre lingă dînsul, ca și un câine credincios pre lîngă domnul său, și se bucura de dînsul ca și muma după ce iarăși a aflat pre fiul său cel perdut. Mai marele locului aceluia, fiind și el aci de față, porunci lui Androcles să-i deslege lui taina acestei necuprinse întîmplări, cum de o fiară așa ‘sălba­tecă într’o clipeală de ochi, putu să­­și schimbe firea sa de răpire înnăs­cută, apoi să se fac­ă așa de domestică și nevătămătoare. Androcles începu a povesti înaintea a tot poporului celui adunat, cum a petrecut el viața sa în codru ; apoi zise mai pe urmă, cum că tocmai acela cu care acum înaintea­­ lui, acolo ar fi fost prietenul și hră­­­­nitorul lui. Toți privitorii stau încremeniți de i­mirare și se bucurară de această,des­­coperindu-li-se lor acum că și fiarele­­ cele mai sălbatice, prin mulțumire se domesticesc și capătă simțiri de om. Atunci toți într’un glas se rugară­­ de mai marele locului,ca să aibă îndu­rare de aerta pe acest nenorocit om , și găsind loc această rugăciune la inima Domnului, nu numai că-1 iertă, ci și leul i l-a dat în dar, carele în­­tr’acest chip de două ori acum l’a mîntuit de la moarte. O O­TI I* I Ateneul Român Conferințele publice ce se vor ține la Ateneul Român, vor fi următoarele : Duminică 29 Noembrie (11 Decembre) 8 și luni, ore seara : a) Inaugurarea con­ferințelor de V- A. Ureche; b) Ver­sus î în onoarea lui C. B­arcu c) D. Ionescu Gion. Frumoasele arte la București până la 1800. Joi 3| 15 Decembre 8 și jum. ore sera : d. doctor Babeș­, Apa Bucuri­scenilor. Duminică 6|18 Decemb­e 8 și jum. ore seara : d. N. Xenopol. Divinități mo­derne. Joi 10|22 Decembre 8 și jum. ore sear­a : d. inginer Tudor Demetrescu. Ma­rina noastră. Duminică 13|25 Decembre 8 și jum. ore seara : D. Georgescu Victorian. Ro­lul artelor representative ale fermei în renascerea noastră arti­tică.. Joi 17|29 Decembre 8 și jum. ore seara D-n . Smara Schițe din Tergoviș­­e. Duminică 20 Decembre (1 Ianuarie 1899) 8 și jum. ore seara : D. M. Ca­­loianu, Exilul lui Ovid. Duminică 27 Decembre (8 Ianuarie 1899) 8 și jum. ore seara: D. V. A. Urechiă, i.oenul Li Gr. D. Ghica. ANU , 1899 Duminică 3 șl­­• Ianuarie 8 și jum­ d­ e seara: d. Belu, Școala noastră politică. Joi 7|19 Ianuarie 8 și um. d­e seara : d. Angh­el Demetrescu, Cum s’a format poemele homerice. Duminică 10(22 Ianuarie 8 și jom­. ore ,seara: d. Scarlat Arion, Gestiunea socială. Joi 14(26 Ianuarie ) și jum. ore sera : d. I . Toma T­omescu, Legile h­credi­tăței. __ Duminică 17(29 Ianuarie 8 și jum. ore seara : d. Barbu D­elavrancea, Ideal și Realitate. Joi 21 Ianuarie (2 Februarie) 8 ore seara: d. Caloian Tudor Vladimirescu. D­umi­ncă 24 Ianuarie (5 Februarie) 8 ore și jum. seara: d. Grigore Toci­­lescu, Ziua de 24 Ianuar­e: Joi 28 Ianuarie (9 Februarie) 8 ore și jum. seara : d. Al. J. Șonțu, Legile și moravurile în progresul social. Duminică 31 Ianuarie (12 Februarie) 8 și jum. ore seara : d. Tache Ionescu, O dramă de Ibsen­ioî 4110 Februarie 8 ore și jum. sera : d. Lupu Antonescu, Mama în literatur­a română: D­uminica 7(19 Februarie 8 ore și jum. seara: d. D. Ebriceanu, Despre căsăto­ria în biserica noastră națională în tim­purile vechi și în present, în raport cu canoanele și legile civile. Joi 11(23 Februarie 8 și jum. ore seara : d. D. Bălănescu, Vasile Conta. Duminică 14­ 26 Februarie 8 ore și jum. sera: d. Dr. Luca, D­espre bătrâni și bătrânețe. Joi 18(30 Februarie 8 ore și jum. seara : d. Matei Drăghiceanu, Apele sub­terane și alimentarea Capitalei. D­uminică 21­­ Februarie (5 Martie) 8 și jum. ore seara : d. G. D. Teodorescu. Prelații români din secol. trecuți. Joi 25 Februarie (9 M­artie) 8 și jum. ore seara : d. Teodor Speranță: Lues și modă. Duminică 28 Februarie (12 Martie) 8 ore și jum. seara : d. h­­. Obreja. Pa­tologia mintală a țărănimei noastre în ultimul deceniu. Joi 4( 16 Martie 8 ore și jum. seara: d. D Dragu, Câți ne bucurăm de pro­gres în știință, artă și viață socială. .D­uminică 7­,9 Martie 8 și jum. ore seara : d. Marin Dumitrescu, Individu­alismul și Colectivismul în Istorie. Joi 11(22­artie 8 ore și jum. sera: d. D. Olănescu, Despre teatru. Duminică 14(26 Martie 8 și jum. ore seara: d. D. Băii­anu, Teoria „Super- Omului sau Übermensch“. Duminică 21 Martie 8 și jum. ore seara : Caotura Conferințelor de V. A. Urechiă. Conferințele ce se vor mai ține afară de cele notate mai sus se vor anunța prin ziare: zeci de ani germanii au făcut mai mult pentru acea localit­ate de­cât turcii și călugării catolici într’un interval de 8 secole: „Palestina e din natur­a sa o țară a vinului, iar germanii sunt acei cari au­ recretat cultivarea vieței care pierise. Pe podgoriile Carmelului se produce un vin care se export­ază astă­zi în mare cantită­ț spre Europa și America. Indigenii, mahomedani și creștinii au început să înțeleagă marele folos de care se bucură astă­zi activitatea industrială și agricolă a germanilor, și mulți din el au învățat și limba acestor din urmă.* Corespondentul numitului ziar crede că cu construcția portului din Haifa pe care-l numește „Cheia orientului” vor fi însărcinate forțe germane mulțumită vi­zitei de deunăzi a împăratului Germaniei. Prima casă de aluminiu.—In Chicago în present se edifică prima casă de alu­miniu Fațada casei, care e tocmai în strada cea mai de frunte a orașului, se va presenta in cele­l­alte case de tot in­teresantă. Fațada adică va fi acoperită, după cum se scrie, cu plăci de aluminiu groase de la cm- Și frumos poleite. Casa care nu poate să ardă, va fi strînsă de 2 columne de fier. Ferestrile casei vor fi mai largi de 6.60 metri, înălțimea casei va fi de 64 metri și va avea 17 etaje. FELIT UIMI Germanii în Palestina. —Coresponden­tul ziarului din Londra Daily­ News, descrie situația Germanilor de la Haifa principalul port al Palestinei, în modul următor: Cartierul german din Haifa se deose­bește foarte mult de arh­itectura celor­­l­alte cartiere din vechiul oraș. Cartierul germanilor constitue astă­zi un mic o­­rășel german n toată puterea cuvîntu­­lui o nouă patrie a acestora. Colonia s’a fondat acum vre-o 30 ani de către o misiune din Wurtemberg, care a venit pentru a sprijini creștinismul și viața creștină. Cei d’Intâiü sosiți au re­nunțat de a ajunge la scopul lor pri­n învățăminte dogmatice și prin preseli­­tism, s’au mărginit numai de a servi ca exemplu tuturor, atât în ceea­ ce pri­vește meseriile cât și prin modul de viețuire. Vice-consulul german, d. Kaeller însuși un vechi­ colonist povestește: „Când am sosit aci în anul 1869, nu existau vii și era foarte puțină cultură de măsline. Pămîntul pe care ședem și care a ajuns astă­zi o gradină foarte fertilă, era atunci deșert. Prima sosea cum se cade de la Haifa la Nazaret a fost construită de germani. C­ea mai mare parte a pădurilor de măslini a fost plan­tată de germani. Corespondentul englez declară foarte categoric că a acești tren don­a. Serviciul de navigațiune Ministerul lucrărilor publice a nu­mit o com­isiune compusă din d-nii Ang. Saligny, directorul general al C F. R. maior Coandă, directorul S. M. R. și Caputineanu, secretar general al acelu minister, pentru a se pronunța asupra propunerilor fă­cute Statului român de către d. Ben­tley, în numele companiei mediviale pentru înființarea unui serviciu de navigație direct între Constanța-A­­lexandria (Egipt). Corpurile Legiuitoare CAME­RA Ședința de la 23 Noembrie 1898 Ședința se deschide la ora 2 și 15 minute, sub președinția d-lui Dimitrie Gianni. Deputați prezenți 107. Pe banca ministerilă sunt d-nil miniștrii C Stoicescu și M­­eri­­chide.. D. președinte anunță Camerei în­tărea din viață a d-lui Berceanu, de­putatul colegiului I de Brăila. Se procede la alegerea unui membru în comisia de indigenat, în locul d-lu­i Politimos, demisionat, și rezultatul scrutinului este balotugia. Se citește proectul de lege prin care se acorda cetățenia d-lui E. E­­conoran, mare comerciant din Bu­curești. Votul e nul. Se citește proectul de lege pentru recunoașterea calităței de cetățean lui Vasile Georgescu, român din Mace­FOSȚA ZIARULUI „ROMÂNUL“ ciutei imersei 15 Marele vistier, avea sarcina de a pune­ caftan asupra persoane, pe care domnul o onora cu vr’un rang; era șeful socotelelor și cheltuelilor statului împărțea dările prin țara și nu lua parte la consiliul miniștrilor, de­cît în afaceri de bani și cînd era che­mat. Marele spătar, ținea spada dom­nului, cînd nu o purta el și era co­mandantul și capul oștilor. El judeca în palatul său pe cei ce atîrnau­ de autoritatea sa și lua parte în Diva­nului domnesc. Afară de acești cinci demnitari mai era și încă unul: Marele Postelnic, însărcinat cu paza camerei de dormit a domnului, iar mai tîrziu el deveni secretarul și consilierul intim al lui. El ședea tot­deauna în picioare înaintea dom­nului, intra ori­cînd la dînsul, fără să-l vestească. El judeca prigonirile curtenilor, ținea corespondența, cu țările streine, introducea la domn pe ori­cine cerea audiență. In divanul domnesc, el nu avea vot, dar se pri­mea de multe ori ca loc­țiitor al domnului, cînd afacerea nu suferea întîrziere. Curtea domnească era păzită de copil de casă (garda domnească) îm­­buni­cați în uniformă poloneză și stea­gul lor avea pe o parte Sf. Constantin și Elena, și pe cealaltă vulturi țârei. Arma sulița cu stegulețe și arca cu săgeți.­ ­ Alegerea domnului se făcea la Mitropolie sau la Curtea Domnească. Intre cei dintâi­ alegători erau Mitropolitul, episcopi și banul Olteniei cu boeri lui cei mai de frunte de peste Olt. Apoi pârcălabii orașelor Tîrgoviște, Cîmpulung și Curtea d’ Argeș. Domnul ales de boeri pleca la Constantinopol spre a fi recunoscut de înalta Poartă, care îl întărește dîndu-i caftan,—în schimbul a cîtor­va sute de pungi de bani,—pe scaunul domniei La întoarcerea în țară era primit cu un alaiü mar­e, pe care îl descriem aci, cum vom putea mai bine. Caimacami domnești soseau în Bu­curești și anunțai­ că vine Vodă în țara cu învestitură împărătească. La Giurgiu sau la Oltenița îi e șasi înainte boeri. De peste Dunăre și pînă la Giurgiu sau la Oltenița era însoțit de Cadiul Asan și de Che­­haia Bei din Rusciuk sau Silistra. Aceștia îl încredința cu mare pom­pă în mina boerilor, care îl conduceau pe partea dreaptă a Argeșului pînă la satul Radovanu unde se făcea în biserică o slujbă. A doua zi trecea Argeșul și ve­nea în mănăstirea Negoești pe partea stingă a Argeșului și aci ascultați iar o liturghie. De acolo plecau și veneau în mă­năstirea­ Văcărești unde mitropolitul cu episcopii primeau­ pe noul domn cu Evanghelia și cu crucea la ușa bi­­sericei. Aci se slujea o leturghie și Vodă remînea seara acolo în casele egu­menilor pînă a doua zi în acest timp se pregătea cor­tegiul și primirea în București. Cortegiul intră în c­ap­it­al­a prin­­ podu Beil­icului (azi Calea Șerban­­ Vodă. El se începea cu marele Aga că­lare urmîndu-i amploiați sei și cor­pul podarilor, avînd la spinare topoare îmbrăcați în mușamale și cîte o bardă sau teslă la brîă. Apoi urm­au ar­­nău­i călări cu căpeteniile lor, și căpitanii cu timpane înainte. Venea corpul fruntașilor, corpul seimenilor, corpul lipcanilor și cio­­hodarî domnești. După dînșii, boeri călări și imediat în I­zma lor Vodă călare, îmbrăcat domnește, calul impodobit cu arna­­șamentul de catifea roșie, cusută în­­ diferite fiori de aur, era ținut de­ amîndouă laturile, cu mîinile pe coap­­seîu calului de bași­ ciohodari. După domn venea marele Spătar ținînd sabia domnului, și un al do­ilea spătar care ținea cuca domnea­scă cu coifu de pîslă căptușit cu mătase. După ei veneau steagurile dom­nești de mătase cusuți cu aur. Apoi urma marele Vistier călare cu câte două pungi mari atîrnate în dreapta­­ și în stingă, de șeaua calului pline cu banii de argint noi, pe cari i a­­ducesi din Constantinopol unde fuseră turnați la haina din ordinul vizirului pe socoteala domnului. Acești bani erau asvîrliți în dreapta și în stinsa pe tot parcursul corte­giul, la privitori ce steteau înșirați pe filfi­ în două părțile drumului. In urna venea corpul cazanelor, marele hatman și negustorii: lipscani, marchitani cojocari, ișlicari, carap­­elari, papugii, cismari și covaci. După dînșii veneau tulumbagii și sacagii. (Va urma)

Next