Românul, octombrie 1914 (Anul 44, nr. 155-183)
1914-10-14 / nr. 166
ANUL 44-lea — No. 166 VOIEȘTE $! VEI PUTEA ANUNCIURI űlBia corp 7 pe o coloană în pagina III. . . Sfl b*B1 Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV. . . 30 bani Inserții și reclame in pagina III linia. . . . 2 J*î A se adresa: In România s 1» Administrația ziarului. L» Paris la d-mi Juliu F. Jones & C-ie, el bis ru* du Faubourg Montmatre. La Berlin , Viena: la d űl Rudolf Moses & Cd« La Geneve e 1« d-ni Hissenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56 ■&am BARIOFUOĂUI ROMÂNUL Fundator: C. A. ROSETTI MARȚI 14 OCTOMVRIE 1914 LUMINEATA-TE SI VEI FI ABONAMENTE In țară . . un an 18 lei . . . șease luni 9 lei In străinătate . un an 36 lei . . . șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecarei luni A se adresa: in laiănia, la Administrația ziarului și la oficiile *• poștale. 1.1 Paria: la «Ag'ence Internationale de jouruaux Gorbaty». Le lienn: la d-nul I. Betten hausen, Staatsbahnha L* Genere: Heinrich Massein. TELEFON No. 57/20 și 22/39 BUCUREȘTI, 13 OCTOMVRIE RĂZBOIUL CONSTATARI ȘI CONCLUZII Războiul durează de aproape trei luni. In acest interval el sa desfășurat în așa chip, ea dă loc la câteva constatări și concluzii. Prima constatare e aceia a egalinței fortelor. Numericește, poate că una din tabere e superioară celeilalte. Dar operațiunile militare au stabilit un echilibru. Germanii au cucerit Belgia și au invadat în Nordul Franței. Insă aci s’au oprit în fata zidului puternic format de armata franceză întărită cu trupe engleze. De o lună de zile Germanii a taet in regiunea dintre Marna și Disc. Ascunși în tranșee, ei nu pot fi izgoniți. Dar nici nu pot da îndărăt pe Francezi, de asemenea asanași in tranșee. Mai toate luptele se dau la capătele extreme ale frontului cu succese alternante pentru beligeranți. Pe frontul oriental Germanii au năvălit în Polonia rusească iar armata austriacă ține pe Rușiii po Pillzarî în Galiția.. Pe acest front se dau lupte aprige în jurul Varșoviei și a cetătei Przemysl. Rezultatul final al acestor lupte trebuie încă așteptat. Prin urmare situația generală e Aceasta: Germanii opriți focului pe frontul occidental, iar pe frontul oriental, ocuparea Poloniei ruse de către Germani e compensată de ocuparea Galiției de către fiu și Grograficeste. situația Germanilor e mai avantajată, în sensul că aiici un soldat inimic nu se află pe teritoriul german, pe când, în schimb, Germanii se află în țara inimică. Dar sub raportul militar această superioritate e neutralizată de faptul că Anglia blochează coasta germană, și ocupă coloniile gerrmane, fără a mai vorbi de atacul Japonezilor în contra privitreiei Klao-Ceu. Prin urmare ambele tabere au lie înregistrat după trei luni de războiu și avantagii și dezavantagii cari intre ele se compenseaza. Acuma concluzia care poate fi trasă din aceasta constatare e ca ambele tabere sunt angajate într’o luptă de slerie. Negreșit prelungîndu-se lupta, ea ar putea aduce un rezultat hotărîtor pentru una din părți, dar în acest scop lupta ar trebui prelungită peste puterile beligeranților. Nici unul din beligeranți nu dorește, nu poate dori o asemenea prelungire. Privind situația de azi și anticipând chiar asupra câtorva din luptele ulterioare, care se pot succeda fără să aducă o schimbare apreciabilă, o dificultate se prezinta spiritului. Care din beligeranți poate fi socotit învins și c are poate avea dreptul a i se considere învingător. Pe bună dreptate, nici amil. Ocuparea unui teritoriu nu e un indiciu de victorie. Ținta unei armate în luptă nu e ocuparea de teritorii, ci distrugerea forțelor adverse. Ordină agi, nici unul din beligerant? mi și-a răpus adversarul . Această constatare înlătură oarecum adoptarea unei eventuale interventioni de pace. I Negociațiuni de pace nu pot avea loc decât pe baza unei situațiuni clare, care să permită pretenții și refuzuri. Or nici unul dinbeligeranți nu se află într’o asemenea situațiune. De aci urmează o altă concluzie, că spre a se crei a condițiuni prielnice unor negociații mî de pace, războiul va mai fi dus cu înverșunare și multa vreme. Dacă această prelungire poate fi dezastruoasă pentru toate popoarele, în luptă, ea poate avea totodată un mare folos. Acela de a dovedi guvernanților greutatea de a deslănțui un nou războiu general. Războiul de a fi cu proporțiile lui, e poate ultima închinare adusă zeului Marte, CAZUL D-LUI LEONESCU CA ȘI NU Prin scrisoarea adresată d-lui ministru al instrucțiunei și d-lui director general al teatrelor, Vasile Leonescu, membru în cad mnițeiul de lectură de pe lângă Teatrul Național din București, lasă să se înțeleagă că dacă ar fi fost întrebat cu privire la scoaterea la pensie a aceluiași domn Leonescu, acesta din urmă societar al teatrului, ar fi zis NIT. Acesta ar fi fost primul nu rostit de d-sa, în comitetul de lectură, căci de cîte ori era întrebat dacă trebue să se joace piesele aceluiași domn Vasile Leonescu, răspundea cu o regularitate matematică: — Da! Până acum toată lumea a protestat că d. Vasile Leonescu era chemat să se pronunțe singur asupra lucrărilor sale, în calitate de membru în comitetul de lectură., dar fericitul autor tăcea. O singură dată și-a îngăduit comitetul să se pronunțe asupra intereselor sale fară ea să fie și d-sa de față — cum era și firesc de altfel! —și acum s’a făcut foc! E adorabil d. pensionar Vasile Leonescu cînd protestează înpotriva călcării vechiului și dragului său sistem de a fi singur judecător și pilot! Câți societari și în câte rânduri ne-au declarat că d. Vasile Leonescu nu-i reprezintă! Noul pensionar — care de fapt eșise de mult la pensie, că nu mai juca, — făcea parte insă, dintr’un Comitet al cărui rost este să Încurajeze literatura dramatică originală. Noi propunem ca d-sa să se adreseze „Societății scriitorilor Romini, precum și autorilor cari nu fac parte din această societate — afară de unul singur — și atunci să vedem dacă există în toată literatura noastră un glas, unul numai, care să se ridice în favoarea d-sale. Cum se explică atmosfera pe care și-a creat-o? Desigur că nu prin sprijinirea dramaticilor noștri — afară de unul. Apoi ca să încaseze leafă de secretar general de minister numai ca să joace o jumătate de rol pe an și numai ca să aibă posibilitatea de a sprijini un comitet interesului singur stator și mai singur autor dramatic, găsim că este din cale afară de mult, oricâte scrisori de protestare ar mai publica ruin „Epoca“. BETEȘUGUBEȚE DIN CAUZA Marelui cutrebur de pământ din Grecia.—unele case din Pireu dau prăbușit. Cu alte cuvinte, casele din Pireu sau făcut... purée. NUME CELEBRE Printre elevii admiși in ocoalele militare citim Romeo... Popescu și Napoleon... Ionescu. EROUL D-LUI MILLE Este Pantelii.zrm, acest eroi popular — grafie viatelor d-lui Mile, care, ocupă actualmente spiritul, și viina vajnicului polemist. Pardelimon este pentru d. Miile un reprezentativ, o personalitate rezumativă, în felul în care Carlyle ;i vedea pe Crommell, și pe Napoleon. Pruit Clinton este spiritul anarhic, care se revoltă împotriva Societăți. este negativul care simbolizează distracția în varierea unei omeniri mai bune, este idealistul care, alături de d. Mille și de nu mai puțin vigurosul său fost tovarăș d. Cocea — vai, lipsit de la datorie, alături de Pantelimon, la bară! — vârste reforma societăței românești, după, principii care să nu mai fie supărate întru nimic de burghelul Cod Penal. Pantelimon este pentru d. Miile un erou al regenerării ■morale din România. 'petre'dU și conruptă și de apela, if imbrățișcați ,îl apără, îl pune să. p.zească, integritatea morală a Adevărului. Uig. intervieviii și îl fotografiază ca pe un mare personagiu istoric al vremurilor în care trăim. Concluzia corală. Să ne facem Pantemponi! Să-l punem să țină conferințe, moralizatoare la sate! Să-i facem o gasetă. Să nu răspândim chipul în milioane de exemplare pentru ca toți. țăranii să radă, ce au de făcut după acest splendid prototop! Să pornim o cruciadă, o pante șimonedă, în contra procurorilor și a jandarmilor, care se intim mărite odăiii că iau și apărarea palatului ..Adevărului“ și a boilor pe care d MUle se căznește de midi să-i vindă ! E drept ca Printelhnon p un ip. prezent activ, dar numai pentru ment utilat ca democratică a d-lui. Miile și a popularității pe care o creiază !* D «araCME'S ddUlui ssirele dscrle. Cflrotterisdrlje nor rfimtns MINUNATE CRISTALISIRI ARTISTICE ASUPRA ACTUALELOR CONFLICTE ENORME — Furia ce a răscolit animalitatea în Europenii „civilizați*”, nebunia ce s’a întins peste cugetele liniștite, peste mințile echilibrate ale cărturarilor și filosofilor, poeților și artiștilor, conflictul de rasse și apoteoza unui patriotism minunat, incintator, purificator și fecund, tot acest spectacol ce are în el elementele dramei omenești și grandiozitatea cataclismelor cosmice, răpește d-lui Constantin Banu accente, formulări și sintetizări, cari vor rămâne în literatura noastră. Aceste caracterizări le găsim în numărul din urmă al „Flacârei“. Ce e Franța? Iată o antiteză ce va trebui să aibă locul ei în marile expresiuni artistice din toate timpurile. „Așadar, Franța nu esteprecum o credeau — curtezana sensuală și obosită cere, subt strălucirile înșelătoare ale fardului, ascunde „ultragiul ireparabil“ al unei existențe sleite, ci este încă fecioara robustă de alții dată, aceiași sublimă Jeanne d’Arc, al cărei braț vînjos nu tremură sub greutatea fierului mântuitor. Minune ? Desigur. Ca tot ceea ce nu înțelegem îndestul. Dar care ? A dorului de „revanșă“ 1 A datoriei de a-și apăra teritoriul ? A acestora și a ceva mai mare. A conștiinței ca mai presus de setea răzbunării ca și de ocrotirea vetrei strămoșești, este vorba de o întreagă civilizație care nu poate fi lăsată să piară pentru ca nimic nu ar putea-o înlocui“. Și ce poate fi mai splendid, mai cutremurător și mai profund decit acest imn al Parisului amenințat de a fi capturat și distras ? „Căci chiar cînd din monumentele tale strălucite, din catedralele tale mărețe, din splendidele tale bulevarde, pe care se rostogolesc nu numai luxul și desfrâul, dar și valul pururea nepotolit al celor mai ideal avînturi, nu ar mai rămine nimic, nici măcar o piatră care să amintească locul pe care se înnălța odinioară, intrio neîntrecută apoteoza, metropola civilizațiunei moderne, — tu totuși, aici atunci nu vei pieri ! Sufletul tău, marele tău suflet, va continua să trăiască, veșnic nebiruit,pretutindeni intotdeauna, așa cum traește, deși pă attea veacuri stinse, sufletul triumfător al Athenei și al Florenței..."" BMI .i^nqiiwiji ii fichiiii — articolul cMui O baiju ar trebui să fie cunoscut in Franța, pentru elogiul spiritului francez și in Germania — pentru recunoașterea formidabilei ei forțe militare, căci cu modul acesta mnarle popoare ar înțelege cum reflectă intro minte de intelectual aparținînd unei țări mici, însușirile lor mari și marile lor năzuințe ! j SEMPER - ------— maritim —----—~ NEGRU PE ALB im ZIAR Nu-l voi numi fiindcă nu ziste nevoe. In momentele de fată, un singur star romitevc — sau mai bine 3ts scrti numai în românește ... se bucură de Msig celebritate de a fi cunoscut fără ,4-yi pronunțe numele. Nu l voi, numi fiindcă poartă numele compromis pe care cei condamnați la muncă silnică, de îndată ce clemența regală , grațiasă, se grăbesc să și-l schimbe pentru ca, generațiile viitoare să nu i l mai lege de trecutul pătat. Adevărul este că un ziar și mai ales un ziar cotidian joacă exact acelaș rol ca și un individ, în societate. De altfel un ziar nu ide ait expresia mentalităței și caracterului unui indiciu sau al mai multora. El servește de instrument viu de propagandă al unor peroți, principii sau convingeri personale, pe care în alte ocesiuni le-ai putea spune de la tribuna publică, dar pe care, pentru simplificarea procedeului le spui prin scris, intr’o faae albă tipărită cu negru, pe care o pui la dispoziția, publicului doritor de a fi informat cil mai repede si cil mai felurit, ca să nu zic, cit mai exact, asupra unor anume fapte sau evenimente dela ordinea silei. Cazul ziarului de care vorbesc este însă cazul indivizilor pe care societatea se vede adesea ori nevoită să-i dea la o parte pentru a nu îngreuna, bunul mecanism al vieței cotidiene. Un măr stricat, aruncat din greșeală sau intenționat într’ui coș cu măre bune, le strică pe toate. Nu știu care va fi soarta statului de care vorbesc. Știu însă că revolta unanimă a publicului român contra lui, îi indică, sfîrșiul indivizilor ce se fac nedemni, să mai figureze iu societatea, pe care n’ău știut s'o prețuiască și s’o respecte îndeajuns. A vorbi mai mult despre un asemenea ziar, ar fi să ne scoborim propria noastră demnitate. Cei care vor avea urechi de auzit, vor auzi... Sunt „zile', însă atît de noroase că te crezi. în plină noapte- Or, ziarele cu adevărat românești. rUreduc A* apară și să trăiască de cit in Lumina Mei adevărate și -ți servească interesele legitime ale poporului român. KOH-Y-NOOR. ■ÜB S PICUIRI SCRISORILE CEI CE LE PRIMESC ȘI CEI CE NU LE PRIMESC. — O SCRISOARE A LUI BRIEUX» Tunurile bubne și viețile omenești sunt secerate. Artista e iu esența războiul. Cauzele și urmările lui nu sunt decit fapte dinainte și după ce se leagă doar cu războiul, in așteptarea acestor seceruri. imense de masă de oameni înșirate pe fronturile de luptă de sute de kilometri ale răbojului european găsesc prilejul, — și uneori cu cîe rar, — să nu mai auzit bubuiturile mortierelor uriașe și să-și îndrepte gândurile și inimile către cei lăsați acasă. Și atunci — cu toate că prilejurile sunt rare și mai ales de scurta durată, ce abundenta de scrisuri. Mai norocoși — in această privință, — decit imensele mulțimi de pe cîmpurile de luptă sunt răniții. tu liniștea bolnavă a spitalelor și in durerea fizică ce si chimie ei găsesc mai adesea, prilejul să scrie celora de acasă. Scrisorile lor sunt adesea documente omenești. Și astfel, un rănit german, prizonier azi în spitalul din Bordeaux scrie unui frate al său: Am căzut pe chipul de bătae și am fost transportat de ambulanța germană împreună cu alți 1550 de ai noștrii. Spre seară am aflat că Germanii bat in retragere. Medicii noștri o luară la fugă ferește. Ah. Lașii. Din fericire, cinci preoți și cinci surori de caritate rămaseră lingă noi. Fără ajutorul lor am fi murit de foame. A doua zi cavalerii francezi ne făcură prizonieri și un medic francez, foarte amabil ne-a pansat cu grije. Ziarul „Vortfaerts“ publică scrisoarea următoare pe care fiica unui institutor francez, la care un rănit german e îngrijit, a adresat-o logodnicei acestui prizonier, la Berlin: Domnișoară, toate femeile sunt surori prin inimă. Pe baza aceasta vă trimit cele mai calde prietenii, îngrijimi de logodnicul d voastră, întocmai cum ați îngriji de al meu, sunt sigură, dacă ar fi la voi. Aceștia sunt însă aceea cari pot scrie, fiindcă au cui serie, fie că sunt pe cîmpurile de luptă unde sunt în pericol să fie secerați de mortierele și gloanțele dușmane, fie că sunt rânji ehinuinduse prin spitale. Cîți însă din aceia cazi, formează armatele imense n’au cui scrie fiindcă n’au nici părinți, nici frați și nici logodnice... Acestora însă, le scrie academicei?• nul Rieux, următoarele: Fără îndoială sunt puțini printre soldații noștri, aceea cari nu primesc sau nu trimit scrisori Dar dacă e numai unul, acestuia ii scriu: Te văd de aci, băiatul meu. Vad neliniștea ta, și tristețea ta citnd vag mistrul apare cu un pachet de scrisori in mină și distribui minüilor avide plicurile cari închid dorințele familiei și sarutarile mamelor. Și cind ceilalți aleargă înaintea celuia ce distribue bucuriile, tu dacă o poți face, te îndepărtezi, tu știi că pachetul oricit de gros ar fi, nu conține nimic per trt, tine și nu vo ești, ca tovarășii tăi să vada ca n’ai familie și că nimeni nu-ți scrie. Ești singur. Cu toate acestea tu te lupți tot atit de bine ca și ceilalți camarazi. Și dacă lucrezi întocmai ea și ei tu ești totuși ceva mai mult decit ei. Tu te bați pentru viitor. Toți ceilalți se bat pentru trecut sau pentru prezent. Tu, pentru copiii pe care îi vei ave t Dacă cineva se bate pentru vreun ideal, acela ești tu. Tu te lupți pentru micii francezi cari se vor naște, tu te lupți pentru ca ei să nu sufere rușinea dominațiunei barbarilor. Dacă mori în luptă, bietul meu copil, nimeni nu te va túibge. Dar nu vei muri. Cînd te vei întoarce victorios tu știi bine că nu vei primi decit omagiile mulțimei. După ce vei fi primit și casele străzii vei fi din nou singur ca de obicei, pe cînd ceilalți se vor duce spre locuințele lor unde îi așteaptă mamele și fiu toni. Pentru tine nu e nici im colțișor unde să fie așezat tînărul erou, plecat băețandru, și reîntors venerabil, spre a povesti rjzeriile îndurate și gloriile avute. Curaj! Vreau să-ți spun un lucru, vreau să-ți fac o profeție: fapta frumoasă la care te gîndești, aceea căreia n’ai îndrăsuit să-i spui drgostea ta, aceea pe care o iubești sau pe care o vei aceea te va privi cu ochi iubita, dragi cind te vei reîntoarce și va ști că ai fost euragios. Fii dară vesei. Nu te gindi că vei muri. Și, la războiu, singurul mijloc de a nu fi omorît e să ucizi pe acela care te ochește. Să fugi nu folosește la nimic: gloanțele ating mai ușor pe acela care fuge. Ai încredere! Viața a fost mereu nedreaptă pina acum cu tine. Ea îți datorează o compensație. O vei avea. Nu zice: mă voi sacrifica. Spune-ți, voi învinge. Nu te rușina că nimeni nu-ți scrie. Fii mîndru. Ceilalți s’au născut într’o familie făcută. Tu, tu vei avea mîndria să o creezi pe a ta. Ei au primit, tu vei da și rolul tău, e din cele mai frumoase, încă odată, copilul meu, curaj, și noroc. Și dă-mi voe să-ți trimit un sărut, eu care nu am copil, țiecare nu ai tată. Documente omenești. Ele ne dovedesc — scrisorile, pe lîngă alte fapte din războiul de azi, —că nici bubuiturile mortierelor de 42 cm., nici în vălmășagul luptelor corp la corp, nici chiar falizele de brută săvîrșite de soldați în înflăcărarea luptelor, nici chiar dragostea pentru Patrie, nu pot nimici aici în cei de pe cîmpul de războiu, nici în cei ce pornesc îndurerați la aceste lupte, sentimentul de dreptate și de adevăr și sentimentul suprem al dragostei de aproape. Sentimentele acestea, — documente omenești, — sunt fapte ce iluminează înălțător perspectiva uriașă a luptelor de acum. ASISTENTA >N RASiQHI Din zi în zi depozitul comunal de combustibil, lemne și cărbuni, pe la Colentina, la o desvoltare mai mare. Zilele acestea scriitorul acestor tineluri a făcut o vizită, in acest depozit. In primul rînd ceea ce izbește ochiul este enorma cantitate de lemne tăiate, strînse în grămezi uriașe, in vasta curte a depozitului. Sunt acolo milioane de kilograme de lemne de fag și de cer, mari cantităti de cărbuni. Prevăzătoare, administrația comunală a pus de și șărat încă din vreme această cantitate, căci acuma nu ar fi de ajuns ferastraele mecanice actuale ca sa alimenteze stocul ce se consumă. La depozitul comunal vizitatorul observă înainte de toate o ordine perfectă. Grație reorganizărei acestui depozit, nu să produce nici îmbulzeală, nici confuziune. Eliberarea bonurilor de lemne se face cu ordine, in număr limitat, așa încât posesorul unui bon plătit este sigur că în ziua când are dreptul să-și ridice lemnele, el le va putea ridica în mod efectiv. Pentru particulari sunt rezervate două zile pe săptămînă, Miercurea și Vinerea, când își pot ridica lemnele. Celelalte zile ale săptamânei sunt rezervate pentru aprovizionarea diferitelor servicii comunale, ale școlilor, și ale funcționarilor primăriei Am vorbit cu mai mulți cetățeni cari se aprovizionaseră cu iervare și toți erau mulțumiți de modul cum funcționează depozitul. Unul din ei mi-a spus: — „Credeam că iar o să pierd cel puțin o jumătate de zi cu luarea lemnelor, ea acum un an. Am terminat însă acum totul în mai puțin de un ceas. ,Nu cântărirea la o singură basculă merge puțin cam încet, încolo totul s’a făcut repede. ( „Mi-am angajat o căruță, cu 4 lei și jumătate mia de kilograme] «I smMetid m fin mr*mi depozitului. Căruța era cântărită mai dinainte, de cu dimineață, așa încât nu i s’a mai luat daraua. „Ne-am îndreptat spre una din movilele de lemne, a pus căruțașul cam atât cât a socotit că e o mie de kilograme, apoi a venit la cîntar, am cântărit, am dat bonul și am plecat. E simplu și lesnicios. Uite, s’au gândit cei de la primărie să economisească și timpul oamenilor săraci, că și acela e bani" Cărbunii nu se prea vând ln particulari, fiindcă nu găsesc amatori. Populația săracă e obicinuită să întrebuințeze mai mult lemne. Cel puțin cât am fost eu, nimeni n’a luat cărbuni. In orice caz însă, și cărbunii sunt vînduți de primărie în cost, căc, după cum se știe, depozitul comunal n’a fost făcut pentru speculă, ci numai ca o ușurare a traiului populațiunei cu adevărat sărace. Ca să înlesnească populația săracă, primăria a cumpărat un număr de sobe de cărbuni foarte economice, la cari se poate găti și bucate. Prețul lor de vînzare e cît se poate de redus, 17 lei și 50 de bani. Se pare că nici acestea n’au însă mare succes, tot din cauză că cei săraci nu sunt obicinuiți să ardă cărbuni, deși acest combustibil e mai economice decât lemnele. * In rezumat, depozitul comunall de lemne,a înființat pentru prima oară de o administrație comunală liberală, ca urmare a măsurilor luate de d. Al. Constantinescu, ministrul domeniilor, de a acorda comunelor parchete din pădurile Statului, spre a fi vîndute direct la particulari — își îndeplinește menirea, spre cea mai mare mulțumire a populațiunei nevoiașe, Milioanele de kilograme de lemne sunt vîndute cu preț redus la mii de nevoiași, fără ca Primăria să facă nici un sacrificiu bănesc. E un rezultat desigur foarte apri.,ciabil. *, ■ % Hep. A.IWCHKT3E1 «J.UM11..L.I.............. .1.. .............JJIJI.I ■HIM---------------n (■, 0 vizită la depozitul comunal de lemne - SE DESvolta o activitate febrila pentru ca POPULATIA SARACA A CAPITALEI SA POATA FI ÎNDESTULATA cu COMBUSTIBIL —