Românul, octombrie 1914 (Anul 44, nr. 155-183)
1914-10-28 / nr. 180
BUCUREȘTI, 27 OCTOMBRIE RĂZBOIUL EUROPEAN SITUAȚIA CREATĂ DUPĂ TREI LUNI DE OPERAȚIUNI MILITARE - Războiul european a luat o fizionomie care permite unele constatări și concluzii. Prima constatare care se impune e că toate operațiilele pînă acum, cari au necesitat jertfe enorme, n’au dus la un rezultat decisiv. Nici unul din beligeranți nu poate fi mulțumit de situația în care se află, nici unul nu poate zice că și-a atins ținta. Germanii au dat bătălii crîncene ca să cucerească Belgia; au cucerit-o în cea mai mare parte, dar se văd opriți în Flandra de Vest, unde au luptat zadarnic ca să pună mina pe porțiunea de coastă care le trebuia mai mult. Belgienii la rîndul lor, dacă au satisfacția de a-și fi supus inamicul la o ultimă înfrîngere, nu pot uita ca au pierdut, cu tot eroismul pe care l’au dovedit cetățile Liege, Namur și Anvers și că poporul lor a trebuit în parte să emigreze, iar restul să se supună iominațiunei străine. Franța e invadată de Germani pe o cincime din teritoriul ei. Desigur că nu aceasta e dorința francezilor cari fac sforțări eroice ca să scape de inamic. Dacă însă Germanii pot constata cu bucurie că ei au invadat pămînt străin, trebue să constate cu durere că toate sforțările pe cari le-au făcut spre a înainta în Franța, au fost dejucate și înfrânte la un moment dat. Nu e desigur în sentimentul statului major german ca operațiunile din Franța, după trei luni de războiu să se găsească acolo timp, se află astăzi. Pe frontul oriental, situațiunea e aproape identică. Germanii au pătruns în Rusia, dar încercarea lor de a înainta mai departe și de a ocupa pozițiunea principală a Vrarșoviei, a fost respinsă cu mari pierderi. Iar aliata Germaniei, Austro-Ungaria, a cărei armată operează în unele părți ale Poloniei rusești, a pierdut toată Galiția orientală și o parte a Bucovinei. E desigur o situațiune groasă pentru imperiul dezavantaj absbarburgic, agravată de împrejurarea că el n’a reușit încă să răpună pe sîrbi, care îi crează mari dificultăți pe frontul sud-estic. In ultimile zece zile, vasta conflagrație europeană s’a complicat prin intrarea Turciei în acțiune. Turcia, intrînd în ostilități cu Rusia, se află de fapt în războiu cu tot grupul Triplei înțelegeri. Luptîmi alăturea de Germania și de Austro-Ungaria, Turcia are dă îndeplinit trei tipturi: să dea o luptă cu flota rusă din Marea Neagră, să reziste înaintării Rușilor în Caucaz și să organizeze o expediție în Egipt, în contra Angliei. Putea-ca Turcia să îndeplinească această întreită misiune? Intrarea Turciei e prea recentă, ca să putem expprima măcar o părere. Din depărtatul Orient al Asiei, Japonia anunță că a ocupat Tzingtao, ceia ce o face stăpînă a provinciei Riao-cear«. Acest succes, de altminteri prevăzut, al unui adversar al Germaniei, e compensat de surprinzătoarele succese ale flotei germane în contra celei engleze. Nu mai vorbim de poliseia distrugătoare a vasului german „Emden“ și de acțiunea deconcertantă a submarinului No. 9. Flota germană a înregistrat în ultimile zile cîteva succese nai ordonate. Așa două vase germane, „Gneisenau“ și „Dresden“ care au scăpat de blocujul anglo franco-japonez din Marea Galbenă, au ajuns cu bine în apele chiliene și acolo au scufundat mai multe vase de războiu engleze. O altă expediție a flotei germane a avut loc în Europa chiar, spre coasta Angliei, în dreptul orașului Jarmouth. Această îndrăzneală a flrței germane e cu atît mai mare, cu cît ea a avut loc după ce Englezii au minat Marea Nordului. Desigur că flota engleză stă încă aproape intactă în toate mările. Dar succesele repurtate de marina germană sunt uimitoare mai ales prin spiritul de ofensivă care le-a caracterizat și prin superioritatea tehnică a vaselor de cari s’a servit marina germană. Aceste succese știrbesc prestigiul flotei engleze și, ceia ce e mai grav pentru Anglia, deschid posibilitatea pentru flota germană de a amenința și ea la rîndul ei comerțul englez. In rezumat, situația creată de războiul în curs e departe de a fi definitivă și duce la încheerea că ostilitățile vor mai dura multă vreme. Asistăm de abea la prima fază a războiului actual. ANUL 44-lea — No.80 VOIEȘTE SI ViI PUTEA S BANI EXEMPLARUL REDACȚIA: STR. ACADEMIEI. No. 19 ROMPNlSTRAȚIA, CALEA VICTORIEI, No. 56 ROMANUL Fundator : C. A. ROSETTI ANUNCIRI Linia corp 7 pe o coloană ínagina III . Linia corp 7 pe o coloană in insrina IV. Inserții și reclame în pagina II linia. A se adusa: In rtnmsinin : ta Administrațin ziarului, l.ni‘ai*î»: la d-nii .John i’ Jones &Me. .".1 bis run <la 1audovirg- MuUmarke. La Berlin & ienn : la i-nii Undnif Mouse & C-ie Latîenîvc î la d-nii nasseristein & Vogler și la toate agentile de publicitate. 50 bani 30 bani 2 lei O* in t, MARȚI 28 OCTOMVRIE 1914 LUMINEAZĂ-TE SI VEI FI ARONAMIi NTII , un an 13 lei . . . șeve« pui 1 l 1 «tuto . lin an 35 lei . . . șeitan luat Abonamentele Încep la 1 și 15 ale ic-ei trei luni l*i lei A se adress: In * ciutîhla: la .VdUiîitistrida zbii tlini la atreile posiu ii. la l'an, la «Agence Internatiionale de journatut lorbaty. I c ț lena t la d-nul I. Be-ttenbnnsen, Slaatsbubnbo l.â ficnt'-vei TJcinric.li Másáéin. TELEFON No. 57,20 și 22 39 Un eveniment literar REVISTA „FLACĂRA“ DE SUB DIRECȚIA D-LUI C. BANU. ÎMPLINEȘTE TREI ANI DE LA APARIȚIE Pentru revistele literare românești trei ani de existență citesc o vrîstă respectabilă, a leadeoarece multe nici nu ajung să vadă cum cad foile din arborii sub umbra cărora au apărut pe ogorul literaturei. Flacăra a adunat în coloanele sale colaborarea celor mai distinși dintre scriitorii noștri, fără spirit de bisericuță literară și fără considerente personale. Am putut întâlni în acelaș număr din populara revistă colaborarea venerabilului academician N. Gane și a celui mai îndrăzneț dintre inovatori, a lui I. Minulescu. Acest estectism a făcut ca revista să mulțumească cerințele publicului mare și să poată dura, cu toată vitregia condițiilor din țara tră pentru revistele literare, noas( De aceia ni se pare că scrie cu dreptate cronicarul literar al revistei, d. C. Sp. Hasnaș, într’un articol de socoteli aniversare: „Flacăra trăește, fără să-și facă din aceasta o ambiție, o glorie și un ideal. Ea tinde să aplice maxima poetului latin: Vivere non est necesse, nevesse est navigare.— Să trăești nu e necesar, necesar e însă să vîslești pe mare. Apariția sa o subordonează îndeplinirii unui rol cultural, pe urmărit în chip statornic care l-a și din care și-a făcut o menire și o datorie: răspîndirea frumosului scris romînesc în mulurile Romînilor , celor mulți de pretutindeni.’departe de preocupări curent și școală, și mai țnguste de departe , încă de cele de... clopotniță literară. .,Flacăra“ a trecut pesteiferențele de convingeri, temperament și simpatii ale scriitorilor noștri și a isbutit să-i unească la un loc pentru realizarea unei opere comune prin ceea ce e sete de ideal și cult pentru frumos în sufletul fiecăruia. O singură condițiune le-a impus să fie sinceri în intențiile lor artistice și sinceri în realizarea acestora. De aceia o singură poezie nu a găsit adăpost în paginile aceea a sentimentelor „Flacări“, care n’au fost nicicînd simțite și a impresiilor care n’au existat decît in împerecheri ciudate de cuvinte. „Acest program atât de vast dar simplu, are față de savantele expuneri didactice ale maeștrilor întemeietori ce descalifică pe plaiurile literaturei, superioritatea foarte modestă de a fi fost respectat — pe cît pot fi de mult respectate în realitate cele mai hotărîte intenții omenești. De aceea „Flacăra“ a putut întruni în paginile sale și în cursul anului trecut proza și versurile d-lor Vlahuță, Coșbuc, Delavrancea, Prăjescu-Voinești, Goga, Sadoveanu M. Codreanu, Cincinat Pavelescu, Galaction, Topîrceanu, Mefisto, D. Nanu, V. Eftimiu, Mirela Rădulescu, Al.azarian, N. Beldiceanu, P. Locusteanu, etc., și a putut releva talente noui și atât de deosebite ca, de pildă pe dr. C. Vissarion“. D. C. Banu, directorul revistei, a săvîrșit și va săvîrși încă în viitor o interesantă și rodnica operă culturală prin întemeierea și conducerea revistei „Flacăra“, căreia îi urăm mulți ani de strălucită activitate în literatură și publicistică romina. I. B. Dadum, deputat, directorul revistei « „Flacăra“ FAPTE CARI NU SE UITĂ Atitudinea intelectualilor Din desfășurarea faptelor de pe uriașele câmpuri de luptă și din desfășurarea celor din însăși lăuntrul Statelor, multe la număr, cari se războesc azi cu înverșunare și fără odihnă, se desprinde un mare adevăr. Ideile și sentimentele naționale uzurpate timp de mai bine de jumătate de veac tip ideile și sentimentele internaționale, renasc în sufletele celor mulți și în sufletul celor mai puțini cari conduc popoarele, și-și reiau astfel vechile lor drepturi.. Masele enorme de indivizi, educate și în Franța și în Germania și într’o anume măsură în Anglia, la ideile și sentimentele socialismului internațional sau la ideile antimilitarismului, au pornit la luptă supremă pentru apărarea Patriilor lor în pericol. Dar nu numai atît, însăși marii conducători ai acestor popoare, pe lângă că au îndemnat la luptă dar au pornit ei însăși la luptă. Vandervelde și Hervé îndeamnă populațiunile să se războiască și Hervé, purtătorul de cuvînt al antimilitarismului se înrolează în rîndurile vitejilor soldați francezi. Intelectualii germani,—apărători ai manifestărilor internaționale pentru că însăși știința lor nu cunoaște numai hotarele Patriei lor, merg mai departe. Ei nu admit pentru celelalte popoare dreptul sfînt de a-și apăra, patriile, , așa cum de pildă Vanderwelde, punîndu-se din punctul de vedere al intereselor germane, admite ca socialiștii germani să fie mai întîiii germani și apoi apărători ai socialismului internațional. Intelectualii germani admit că acest drept sfînt îl are numai poporul german. De aceea ei nu se sfiesc să lanseze un apel către națiunile civilizate cărora vor să se arate că într’adevăr punctulde vedere de azi al politicei germane e singurul drept și adevărat și prin urmare singurul demn de a fi valorificat. Așa crede Gustave von Schmoller, profesor de economie politică la universitatea din Berlin, autorul celebrei lucrări: Politica socială și economia politică; Wilhelm Wundt, marele psycho-phisiolog și autorii monumentalei lucrări: Psychologia popoarelor (Völkerpsichologie); Roentgen, celebrul cian, descoperitor fil rozelor fisi X; Ernest Haeckel, naturalist celebru ale cărei opere științifice înseamnă o dată în desvoltarea culturală a Europei moderne, Gerhard Hauptmann, Sudermann, și însăși Ludwig Fulda, traducătorul lui Cyrano de Bergerac în limba lui Schiller și Goethe. Drepturile naționale și sentimentele naționale uzurpate, nu numai că se valorifică, dar cer încă să fie valorificate de toată lumea. Iată fapte care nu se pot uita și nici că trebue să fie uitate pentru că ele înseamnă în istoria culturală a popoarelor o dată care în desfășurarea complexității fenomenelor sociale, își are fără îndoiala o însemnătate specifică. Fără îndoială că în întreaga manifestare a intelectualilor nu numai germani, dar a intelectualilor de azi de pretutindeni, e și influența unei atmosfere sentimentale căreia mințile lor se supun, cu toată critica pe care o fac faptelor la cari iau parte sau nu mai asistă. Manifestarea lor, cu toate acestea, nu pierde din însemnătatea socială și chiar culturală pe care o cuprinde. Manifestarea lor e o atitudine care cu toată aparența de contrariu, poate aduce prin discuțiile ce le determină, lumina atît de ^ . . . necesara cunoașterii complexității fenomenelor ce se desfășoară azi între furnicare uriașe de oameni minate de instincte, dar minate și de idealuri. I. PODARII — ----------—«TVlIEll - . .. . BEȚE - ȘUGUBEȚE EROARE DE CORECTURA Citim într'un ziar din Capitală: „Credem că bucureștenii nu se vor lăsa a fi tîrîți pe calea periculoasă a acțiunilor pripte — în loc de... fripte (probabil, eroare de tipar) și a manifestațiunilor de stradă...“ E foarte propriu — chiar caracteristic cuvîntul acesta, care desemnează perfect de bine noțiunea, că nu pot ei decît fripți, și chiar opăriți, bucureștenii, dacă se vor lăsa ürîii de așa preținșii demagogi, cari în regolitate nu sînt decît cei negi,lideși reacționari !.. UNUI DOMN: VASILESCUPOPESCU Nota bene: Se numește Vasilesen . Și, mai pane ’n coadă, nene, ....Pe Popescu. C—BID. Tată o problemă care interesează azi nu numai pe financiari și oamenii de stat, ci pe toată lumea. Cît va costa războiul! Răspunsul depinde fără îndoială de numărul de forțe puse în joc de statele în conflict armat, de urmările economice pe care le aduce războiul în statele beligerante și, mai ales, de durata războiului. Din cauza duratei acesteia, evaluările ce s-ar putea face asupra cheltuelilor necesitate de războiul actual, sunt fără îndoială aproximative. Lăsînd însă la o parte acest caracter al evaluărilor, am vedea că războiul produce cea mai profundă perturbare din viața economică și financiară a Statelor. Să ne reamintim numai, spune marele economist Raul Leroy-Beaulieu, că formidabilul conflict de azi pune în luptă direct sau indirect, ceva mai ald, din jumătatea genului omenesc: 854 milioane de ființe (State și colonii) din 1700 milioane can. formează populațiunea actuală a globului. De altfel trebue să ne reamintim că înainte chiar de declarațiunea de război situația financiară a sumei civilizate a fost în parte sguduită de războiul balcanic, revoluția mexicană, criza economică din Brasilia și din republica Argentina. Deja declarația de război, și chiar din moment State, tul cînd războiul a devenit probabil, tot organismul financiar, atât de perfect și de delicat, al circulației valorilor între națiuni a fost paralisat. Paralisia aceasta continuă: o face schimb internațional e dislocat, toate marile Burse sunt închise, plățile între națiunile neutre devin greoaie, uneori trebue să fie suspendate. Dar în afară de aceste pierderi, războiul actual necesită următoarele cheltueli directe: Bazîndu-ne că întreținerea mijlocie a unui soldat modern și că menținerea lui în stare de a lintea lupta, necesită 12 pînă la 12.50 lei (aceasta pentru fiece soldat al Germaniei, Austriei, Angliei, Rusiei și Franței) și evabând la circa șapte luni de zile durata războiului (perioadă echivalentă aceleia a războiului din ISTIT— 1871), ajungem la un tata aproximativ de $5 miliarde de lei. Dacă adăugăm și cheltielile celorlalte națiuni (Belgia, Serbia, Muntenegru, Japonia și Statele neutre), mai avem în plus 3 pînă la 4 miliarde. Ajungem astfel la cifra de 38 sau 319 miliarde cheltueli de război mimai. Dar, odată operațiunile de război terminate, vine o perioadă de transiție care va dura cel puțin două luni și va adăuga 4 sau 5 miliarde la chelniclile efective. Așadar cheltuielile efective de război se ridică la cifra de 45 sau 50 de miliarde lei,independent de sacrificiile și pierderile particularilorj. csaESssmcmrw x a,cstt Cît va costa răsboiul --------------------------—«»rHArf TiniT—------------------------- — evaluările economistului râul leroy-beaulieu — Economistul Paul Leroy-Beaulieu, nu se oprește însă aci. El se întreabă cum vor putea face față diversele guverne tuturor acestor cheltueli. In primul rînd, se va scoate de la marile bănci, mult mai puțin aur, care nu va servi decit la plățile internaționale; se va utiliza hîrtiile cu un curs forțat; se va emite apoi bonuri de tezaur pe termen scurt. In fine se va întîrzia cheltuelile rechizițiilor și diverselor furnituri. Aceasta în timpul războiului și pentru toate statele. După războia, va începe lichidarea care se va face în interval de patru sau cinci ani; cea mai mare parte din cheltuelile sumei civilizate va fi, în tot timpul acestei perioade, absorbită de vărsămintele împrumuturilor naționale. Pe de altă parte va fi o încărcare nouă de 600 pînă la 700 pentru budgetul fiecărei țări beligerante. Aceasta va necesita impozite și operațiuni diferite: înstrăinarea de domenii, extindere de concesiuni, etc. In fața acestor cheltueli și în fața perspectivelor de cheltueli viitoare, care vor îndepărta — și încă pentru multă vreme—atențiunea statelor de la multe cheltueli necesare operei de progres social și cultural, al diferitelor State, marele economist francez, Paul Leroy-Beaudieu, nu se îngrozește de loc. Societățile, moderne, ne spune el, au o atît de mare forță de reînoire și progres, nicit dacă se face apel ca în 1870—1871, la ansamblul de forțe naționale, sarcina va putea fi suportată, nu fără suferință, dar nici cu prea mari ]ierderi. Cifra aceasta de 45 sau 50 de miliarde cut va costa războiul, — dacă admitem că el va dura numai șapte luni de zile — va greva după război a cheltuelile Statelor, într’o anume direcțiune, pentru încă vre-o cîțiva ani. Dacă am mai socoti că Statele după încheerea păcii vor trebui să cheltuiască sume enorme pentru noui pregătiri militare, numărul acestor cîțiva ani poate deveni destul de mare. Să se noteze însă că toate aceste cheltueli, presupun în cele din urp, anume succese și anume înfrângeri. Depinde de ele ca aceste noui cheltueli să fie necesare sau chiar de prisos. Dar noi suntem în domeniul presupunerilor. Rămîne ca realizarea într’un fel sau altul a faptelor viitoare, să le dea vre-o valoare. Pînă atunci, rămîne evident că războiul actual va costa 45 pînă la 50 de miliarde lei dacă, bineînțeles, șapte luni de zile, va dura numai — i — Un port disputat Vedere generală a băei și portului Cattaro, pe care flota anglo-francezocearcă să pună stăpinire I Chestiunea scumpirei pîinei continuă să fie de o strictă actualitate. Se cunoaște stadiul în care se află această chestiune. Primăria, hotărâse să examineze definitiv și să ia o hotărîre în viitoarea ședință, foarte apropiată a consiliului collnial, asupra regulamentului fabricărei pîinei. Pînă atunci picturile actuale au fost menținute. O mare parte a brutarilor, prevăzând că hotărârea consiliului comunal, având în vedere elementele de apreciere de care dispune, nu le va fi favorabilă, au hotărît să exercite o presiune asupra autorității comunale și a publicului și au redus simțitor fabricația pîinei. Cîteva zile la București s’a găsit cu foarte mare greutate pîine. Brutarii și-au greșit însă socotelile, căci acest fapt a îndreptățit Primăria să ia cele mai energice măsuri pentru a preîntâmpina o eventuală grevă a brutarilor. Am publicat contextul comunicatului publicat de primărie în aceasta chestiune. Fiind informa** că greva va începe chiar de astăzi. Luni, Primăria a și luat măsurile necesare ca populațiunea să nu ducă lipsă. Printr’un aranjament cu două dintre cele mai mari fabrici de pîine, „Viața” și „Mollor“, și prin alte măsuri, Primăria a asigurat zilnic fabricarea întregei cantități de pîine de cai are nevoie publicul Capitalei. Rămânea chestiunea desfacerei, foarte dificilă, întrucît raza enormă a orașului necesită un foarte mare număr de locuri de vinzare. Și această chestiune a fost însă rezolvata în mod foaimit mulții aitor. Pur și simplu prin ea se va găsi de vânzare la un foarte mare număr de comisariate de poliție a căror enumărare a și fost adusă la cunoștința publicului, apoi la percepțiile comunale, în diferite localuri aparținînd primăriei și la gheretele așezate la răspîntiile cartierelor mărginașe. In modul acesta chiar locurile cele mai depărtate vor avea în apropiere depozite de pîine, Coinoscindu-se de mai înainte că întreaga cantitate necesară de pîine este asigurată, cînd toata lumea va fi sigură ca va găsi nime, și avînd în vedere și faptul ce rofturile de vânzare sunt destul de numeroase, este sigur că agi mite rațiile si incidentele cari regulat se petrec în asemenea ceaziri vor fi evitate.* fel Este sigur, de pe acuma, căast organizată, această bine-făcătoare a Primăriei acțiuni va avea un desăvârșit succes, rezistenta nejustificată a brutarilor va fi înfrintă, și mai auzind sau mai târziu vor reîncepe să fabrice pîinea cu prețurile normale. Negreșit, oricît de bine va fi organizată fabricarea și vînzarea pîinei, vor fi mici incoveniente inevitabile. E de crezut însă că publicul va da și el, prin atitudinea sa, un concurs prețios administrației comunale. Toată lumea va trebui să aibă în vedere faptul că acest conflict între brutari și Primărie este isvorît numai din dorința primăriei de a feri publicul de speculatmni. In acest spirit publicul urmărește cu simpatie silințele administrati ci comn 11 nale, cari, încă odată, nu se poate să nu fie încoronate cu deplin succes. Rep. --------------------BBBE3-------------- AXCHETE CHESTIUNEA PAIKEI PRIMĂRIA A LUAT CELE MAI COMPLECTE MĂSURI CA UN CAZ DE GREVA A BRUTARILOR, POPULAȚIA SĂ NU SUFERE DE LIPSA DE PAINE NEGRU RE ALE BELGIA In ultimele trei luni, soarta Belgiei, a bătut recordul așa ziselor probleme de la ordinea zilei. Nu cred să existe om pe lume, care să nu se fi simțit dator să-ți dea și el părerea asupra poporului belgian pe care pînă mai ea nu-l cunoștea decît din nume, ca un popor de negustori pacimci, iar astăzi, chiar din senin, se pomenește cu un popor de adevărați războinici, ale cărui acte de eroism, cred că-i de prisos să te mai citez. Fiecare zic, și-a dat părerea sa asupra soartei Belgiei. Unii au pîns-o: Finis Belgian!... Alții au pericit-o: Belgia se va dubla!.. Nu se știe care va fi surpriza zilei de miine. Ceea ce trebue să știe însă, este că pornirea războinică a populațiunei belgiene, nu este un accident, ci o firească rehoire a unei vechi tradiții care pnsă azi părea a fi adormit în sutude belgienilor. Iuliu Cesar vorbește în „Comentariile“ sale cu foarte mult respect i admirație de belgieni. De altfel , sunt singurii Gali care s’au opus cu succes invaziei Cimbrilor i Teutonilor și care tot timpul apoi au continuat hărțuele cu germanii care căutau să le încalce teritoriul. Ceva mai mult, marele lubt fesar, mărturisește că sub întări LurVe de la Bibrax, a ezitat să dea ’apta cu ei, deoarece faima mejiei lor, ajunsese pînă la, cunoș'ința lui. Or, cînd ai așa strămoși, e greu ă-ți pleci astăzi fruntea și fără ’aptă, să deschizi porțile orașelor 'ărălitorilor. Ura narabdgien Hot le azi, ne amintește bravura roiților Ga i care puseseră pe gînduri pînă chiar și pe Tulim Cesar. Iară ceea ce este poporul belgian — nu un popor de negustori acvici, ci un adevărat popor de războinici în care astăzi mai mult decît oricînd s-a deșteptat vechile virtuți strămoșești: KOH Y-NOOR.