Românul, octombrie 1914 (Anul 44, nr. 155-183)

1914-10-28 / nr. 180

BUCUREȘTI, 27 OCTOMBRIE RĂZBOIUL EUROPEAN SITUAȚIA CREATĂ DUPĂ TREI LUNI DE OPERAȚIUNI MILITARE - Războiul european a luat o fizio­nomie care permite unele consta­tări și concluzii. Prima constatare care se impu­ne e că toate operațiile­­le pînă acum, cari au necesitat jertfe enor­m­e, n’au dus la un rezultat deci­siv. Nici unul din beligeranți nu poate fi mulțumit de situația în care se află, nici unul nu poate zice că și-a atins ținta. Germanii au dat bătălii crînce­­ne ca să cucerească Belgia; au cu­cerit-o în cea mai mare parte, dar se văd opriți în Flandra de Vest, unde au luptat zadarnic ca să pună mina pe porțiunea de coastă care le trebuia mai mult. Belgienii la rîndul lor, dacă au satisfacția de a-și fi supus inamicul la o ultimă înfrîngere, nu pot uita ca au pier­dut, cu tot eroismul pe care l’au dovedit cetățile Liege, Namur și Anvers și că poporul lor a trebuit în parte să emigreze, iar restul să se supună i­ominațiunei străine. Franța e invadată de Germani pe o cincime din teritoriul ei. De­sigur că nu aceasta e dorința fran­cezilor cari fac sforțări eroice ca să scape de inamic. Dacă însă Germanii pot constata cu bucurie că ei au­ invadat pămînt străin, trebue să constate cu durere că toate sforțările pe cari le-au făcut spre a înainta în Franța, au fost dejucate și înfrânte la un moment dat. Nu e de­sigur în sentimentul statului major german ca operațiu­nile din Franța, după trei luni de războiu să se găsească acolo timp, se află astăzi. Pe frontul oriental, situațiunea e aproape identică. Germanii au pătruns în Rusia, dar încercarea lor de a înainta mai departe și de a ocupa pozițiunea principală a Vrarșoviei, a fost respinsă cu mari pierderi. Iar aliata Germaniei, Austro-U­ngaria, a cărei armată o­­perează în unele părți ale Poloniei rusești, a pierdut toată Galiția o­­rientală și o parte a Bucovinei. E desigur o situ­ațiune groasă pentru imperiul dezavanta­­j absbar­­burgic, agravată de împrejurarea că el n’a reușit încă să răpună pe sîrbi, care îi crează mari dificul­tăți pe frontul sud-estic. In ultimile zece zile, vasta con­flagrație europ­eană s’a complicat prin intrarea Turciei în acțiune. Turcia, intrînd în ostilități cu Ru­sia, se află de fapt în războiu cu tot grupul Triplei înțelegeri. Lup­­tîmi alăturea de Germania și de Austro-Ungaria, Turcia are dă în­deplinit trei tipturi: să dea o lup­tă cu flota rusă din Marea Nea­gră, să reziste înaintării Rușilor în Caucaz și să organizeze o expe­diție în Egipt, în contra Angliei. Putea-ca Turcia să îndeplinească această întreită misiune? Intrarea Turciei e prea recentă, ca să pu­tem expprima măcar o părere. Din depărtatul Orient al Asiei, Japonia anunță că a ocupat Tzing­­tao, ceia ce o face stăpînă a provin­ciei Riao-cear«. Acest succes, de altminteri pre­văzut, al unui adversar al Germa­niei, e compensat de surprinză­toarele succese ale flotei germane în contra celei engleze. Nu mai vorbim de poliseia­­ distrugătoare a vasului german „Emden“ și de ac­țiunea deconcertantă a submarinu­lui No. 9. Flota germană a înregis­­trat în ultimile zile cîteva succese nai ordonate. Așa două vase ger­mane, „Gneisenau“ și „Dresden“ care au scăpat de blocujul anglo franco-japonez din Marea Galbe­nă, au ajuns cu bine în apele chi­liene și acolo au scufundat mai multe vase de războiu engleze. O altă expediție a flotei germane a avut loc în Europa chiar, spre coasta Angliei, în dreptul orașului Jarmouth. Această îndrăzneală a flrței germane e cu atît mai mare, cu cît ea a avut loc după ce Engle­zii au minat Marea Nordului. De­sigur că flota engleză stă încă a­­proape intactă în toate mările. Dar succesele repurtate de marina ger­mană sunt uimitoare mai ales prin spiritul de ofensivă care le-a ca­racterizat și prin superioritatea teh­n­ică a vaselor de cari s’a ser­vit marina germană. Aceste suc­cese știrbesc prestigiul flotei engle­ze și, ceia ce e mai grav pentru Anglia, deschid posibilitatea pen­tru flota germană de a amenința și ea la rîndul ei comerțul englez. In rezumat, situația creată de răz­boiul în curs e departe de a fi de­finitivă și duce la încheerea că os­tilitățile vor mai dura multă vre­me. Asistăm de abea la prima fază a războiului actual. ANUL 44-lea — No.­­80 VOIEȘTE SI ViI PUTEA S BANI EXEMPLARUL REDACȚIA: STR. ACADEMIEI. No. 19 ROMPNlSTRAȚIA, CALEA VICTORIEI, No. 56 ROMANUL Fundator : C. A. ROSETTI ANUNCI­RI Linia corp 7 pe o coloană ín­agina III . Linia corp 7 pe­ o coloană in insrina IV. Inserții și reclame în pagina II linia. A se adusa: In rtnmsinin : ta Admini­strațin ziarului, l.n­i‘ai*î»: la d-nii .Joh­n i’ Jones &­­Me. .".1 bis run <la 1­audovirg- MuUmark­e. La Berlin &­­ ienn : la i-nii Undnif Mouse & C-ie La­tîenî­vc î la d­-nii n­asseristein & Vogler și la toate agentile de publicitate. 50 bani 30 bani 2 lei O* in t, MARȚI 28 OCTOMVRIE 1914 LUMINEAZĂ-TE SI VEI FI ARONA­MIi NT­II , un an 13 lei . . . șe­ve« pui­­ 1 l 1 «tuto . lin an 3­5 lei . . . șeitan luat Abonamentele Încep la 1 și 15 ale i­c-ei trei luni l*i lei A se adress: In * ciutîhla: la .­VdUiîitistr­ida zbii­ tlini la atrei­le posi­u i­i­. la l'an­,­ la «Agence Internatiionale de jou­rnatut­­ lorbaty­. I c ț lena t la d-nul I. Be-ttenbnnsen, Slaatsbubnbo l.â ficnt'-vei TJcinric.li Másáéin. TELEFON No. 57,20 și 22 39 Un eveniment literar REVISTA „FLACĂRA“ DE SUB DIRECȚIA D-LUI C. BANU. ÎMPLINEȘTE TREI ANI DE LA APARIȚIE Pentru revistele literare româ­­nești trei ani de existență cit­esc o vrîstă respectabilă, a lea­de­oarece multe nici nu ajung să vadă cum cad foile din arborii sub umbra cărora au apărut pe o­­gorul literaturei. Flacăra a adunat în coloanel­e sale colaborarea celor mai dis­tinși dintre scriitorii noștri, fără spirit de bisericuță literară și fără consi­deren­te personale. Am putut întâlni în acelaș număr din popu­lara revistă colaborarea venera­bilului academician N. Gane și a celui mai îndrăzneț dintre inova­tori, a lui I. Minulescu. Acest e­­stectism a făcut ca revista să mul­țumească cerințele publicului ma­re și să poată dura, cu toată vi­tregia condițiilor din țara tră pentru revistele literare, noas­( De aceia ni se pare că scrie cu dreptate cronicarul literar al re­­­­vistei, d. C. Sp. Hasnaș, într’un articol de socoteli aniversare: „Flacăra trăește, fără să-și fa­­­­că din aceasta o ambiție, o glorie și un ideal. Ea tinde să aplice maxima poetului latin: Vivere non est necesse, nevesse est navigare.— Să trăești nu e necesar, necesar e însă să vîslești pe mare. Apari­­­ția sa o subordonează îndeplini­rii unui rol cultural, pe urmărit în chip statornic care l-a și din care și-a făcut o menire și o dato­rie: răspîndirea frumosului scris romînesc în mulurile Romînilor , celor mulți de pretutindeni.­­’de­­parte de preocupări curent și școală, și mai țnguste de­ departe , încă de cele de... clopotniță lite­rară. .,Flacăra“ a trecut peste­­­i­­ferențele de convingeri, tempera­ment și simpatii ale scriitorilor noștri și a isbutit să-i unească la un loc pentru realizarea unei o­pere comune prin ceea ce e sete de ideal și cult pentru frumos în sufletul fiecăruia. O singură con­­dițiune le-a impus­ să fie sinceri în intențiile lor artistice și sin­ceri în realizarea acestora. De a­­ceia o singură poezie nu a găsit adăpost în paginile aceea a sentimentelor „Flacări“, care n’au fost nici­cînd simțite și a­ impre­siilor care n’au existat de­cît in împerecheri ciudate de cuvinte. „Acest program atât de vast dar simplu, are față de savantele expuneri didactice ale maeștrilor întemeietori ce descalifică pe pla­iurile literat­urei, superioritatea foarte modestă de a fi fost respec­tat — pe cît pot fi de mult res­pectate în realitate cele mai ho­­tărîte intenții omenești. De aceea „Flacăra“ a putut întruni în pa­ginile sale și în cursul anului tre­cut proza și versurile d-lor Vla­­huță, Coșbuc, Delavrancea, Pră­­jescu-Voinești, Goga, Sadoveanu M. Codreanu, Cincinat Pave­les­cu, Galaction, Topîrceanu, Mefis­­to, D. Na­nu, V. Eftimiu, Mir­ela Rădulescu, Al.­­­azarian, N. Be­l­­diceanu, P. Locusteanu, etc., și a putut releva talente noui și atât de deosebite ca, de pildă pe d­r. C. Vissarion“. D. C. Banu, directorul revistei, a săvîrșit și va săvîrși încă în viitor o interesantă și rodnica o­­peră culturală prin întemeierea și conducerea revistei „Flacăra“, căreia îi urăm mulți ani de stră­lucită activitate în literatură și pu­bl­icistică romina. I. B. D­­a­dum, deputat, directorul revistei « „Flacăra“ FAPTE CARI NU SE UITĂ Atitudinea intelectualilor Din desfășurarea faptelor de pe uriașele câmpuri de luptă și din desfășurarea celor din însăși lă­­untrul Statelor, multe la­ număr, cari se războesc azi cu înverșu­nare și fără odihnă, se desprin­de un mare adevăr. Ideile și sen­timentele naționale uzurpate timp de mai bine de jumătate de veac tip ideile și sentimentele interna­ționale, renasc în sufletele celor mulți și în sufletul celor mai pu­țini cari conduc popoarele, și-și reiau astfel vechile lor drepturi.. Masele enorme de indivizi, edu­cate și în Franța și în Germania și într’o anume măsură în An­glia, la ideile și sentimentele so­cialismului internațional sau la ideile antimilitarismului, au por­nit la luptă supremă pentru apărarea Patriilor lor în pericol. Dar nu numai atît, însăși marii conducători ai acestor popoare, pe lângă că au îndemnat la luptă dar au pornit ei însăși la luptă. Vandervelde și Hervé îndeamnă populațiunile să se războiască și Hervé, purtătorul de cuvînt al antimilitarismului se înrolează în rîndurile vitejilor soldați france­zi. Intelectualii germani,—apără­tori ai manifestărilor internaționa­le pentru că însăși știința lor nu cunoaște numai hotarele Patriei lor, merg mai departe. Ei nu ad­mit pentru celelalte popoare drep­t­ul sfînt de a-și apăra, patriile, , așa cum de pildă Vanderwelde, punîndu-se din punctul de vede­re al intereselor germane, admi­te­ ca socialiștii germani să fie mai întîiii germani și apoi apără­tori ai socialismului internațio­nal. Intelectualii germani admit că acest drept sfînt îl are numai poporul german. De aceea ei nu se sfiesc să lanseze un apel către națiunile civilizate c­ărora vor să se­­­ arate că într’adevăr punctul­­de vedere de azi al politicei ger­mane e singurul drept și adevă­rat și prin urmare singurul demn de a fi valorificat. Așa crede Gus­tave von Schmoller, profesor de economie politică la universitatea din Berlin, autorul celebrei lu­crări: Politica socială și econo­mia politică; Wilhelm Wundt, marele psycho-phisiolog și autor­ii monumentalei lucrări: Psycho­logia popoarelor (Völkerpsicho­­logie); Roentgen, celebrul cian, descoperitor fil rozelor fisi­ X; Ernest Haeckel, naturalist cele­bru ale cărei opere științifice în­seamnă o dată în desvoltarea cul­turală a Europei moderne, Ger­hard Hauptmann, Sudermann, și însăși Ludwig Fulda, traducăto­rul lui Cyrano de Bergerac în limba lui Schiller și Goethe. Drep­turile naționale și sentimentele naționale uzurpate, nu numai că se valorifică, dar cer încă să fie valorificate de toată lumea. Iată fapte care nu se pot uita și nici că trebue să fie uitate pen­tru că ele înseamnă în istoria culturală a popoarelor o dată care în desfășurarea complexită­ții fenomenelor sociale, își are fără îndoiala o însemnătate spe­cifică. Fără îndoială că în întreaga manifestare a intelectualilor nu numai germani, dar a intelectua­lilor de azi de pretutindeni, e și influența unei atmosfere senti­mentale căreia mințile lor se su­pun, cu toată critica pe care o fac faptelor la cari iau parte sa­u nu mai asistă. Manifestarea lor, cu toate acestea, nu pierde din însemnătatea socială și chiar cul­­turală pe care o cuprinde. Manifestarea lor e o atitudine care cu toată aparența de contra­riu, poate aduce prin discuțiile ce le determină, lumina atît de ^ . . . necesara cunoașterii complexită­ții fenomenelor ce se desfășoară azi între furnicare uriașe de oa­meni minate de instincte, dar mi­nate și de idealuri. I. PODARII — ----------—«TVlIEll - . .. . BEȚE - ȘUGUBEȚE EROARE DE CORECTURA Citim într'un ziar din Capitală: „Credem că bucureștenii nu se vor lăsa a fi tîrîți pe calea pericu­loasă a acțiunilor pripte — în loc de... fripte (probabil, eroare de ti­par) și a mani­fest­ațiu­n­i­lor de stradă...“ E foarte propriu — chiar carac­teristic cuvîntul acesta, care de­semnează perfect de bine noțiu­nea, că nu pot ei de­cît fripți, și chiar opăriți, bucureștenii, dacă se vor lăsa ürîii de așa preținș­ii demagogi, cari în regolitate nu sînt de­cît cei negi,­­lideși reacționari !.. UNUI DOMN: VASILESCU­­POPESCU Nota bene: Se numește Vasi­lesen . Și, mai pane ’n coadă, nene, ....Pe Popescu. C—BID. Tată o problemă care interesea­ză azi nu numai pe financiari și oamenii de stat, ci pe toată lumea. Cît va costa războiul! Răspun­sul depinde fără îndoială de nu­mărul de­­ forțe puse în joc de statele în conflict armat, de ur­mările economice pe care le adu­ce războiul în statele beligerante și, mai ales, de durata războiu­lui. Din cauza duratei acesteia, evaluările ce s-ar putea face asu­pra cheltuelilor necesitate de răz­boiul actual, sunt fără îndoială a­­proximative. Lăsînd însă la o par­te acest caracter al evaluărilor, am vedea că războiul produce cea mai profundă perturbare din via­ța economică și financiară a Sta­telor. Să ne reamintim numai, spune marele economist Raul Le­roy-Beaulieu, că formidabilul conflict de azi pune în luptă di­rect sau indirect, ceva mai­ ald, din jumătatea genului omenesc: 854 milioane de ființe (State și colonii) din 1700 milioane can. formează populațiunea actuală a globului. De altfel trebue să ne reamin­tim că înainte chiar de declara­­țiunea de război situația finan­ciară a sumei civilizate a fost în parte sguduită de războiul bal­canic, revoluția mexicană, criza economică din Brasilia și din re­publica Argentina. Deja declara­ția de război, și chiar din momen­­t State, tul cînd războiul a devenit pro­babil, tot organismul financiar, atât de perfect și de delicat, al cir­culației valorilor între națiuni a fost paralisat. Paralisia aceasta continuă: o face schimb interna­țional e dislocat, toate marile Burse sunt închise, plățile între națiunile neutre devin greoaie, uneori trebue să fie suspendate. Dar în afară de aceste pierderi, războiul actual necesită urmă­toarele cheltueli directe: Bazîndu-ne că întreținerea­ mij­locie a unui soldat modern și că menținerea lui în stare de a lin­tea lupta, necesită 12 pînă la 12.50 lei (aceasta pentru fiece soldat al Germaniei, Austriei, Angliei, Rusiei și Franței) și evabând la circa șapte luni de zile durata războiului (perioadă echivalentă aceleia a războiului din ISTIT— 1871), ajungem la un tata­ apro­ximativ de $5 miliarde de lei. Dacă adăugăm și chelt­ielile ce­lorlalte națiuni (Belgia, Serbia, Muntenegru, Japonia și Statele neutre), mai avem în plus 3 pînă la 4 miliarde. Ajungem astfel la cifra de 38 sau 319 miliarde chel­tueli de război mimai. Dar, oda­tă operațiunile de război termina­te, vine o perioadă de transiție care va dura cel puțin două luni și va adăuga 4 sau 5 miliarde la chelniclile efective. Așa­dar chel­tuielile efective de război se ridi­că la cifra de 45 sau 50 de miliar­de lei,­­independent de sacrifi­ciile și pierderile particularilorj. csaESssmcmrw x a,cstt Cît va costa răsboiul --------------------------—«»rHArf TiniT—-------------------------­ — evaluările economistului râul leroy-beaulieu — Economistul Paul Leroy-Beau­­lieu, nu se oprește însă aci. El se întreabă cum vor putea face fa­ță diversele guverne tuturor a­­cestor cheltueli. In primul rînd, se va scoate de la­ marile bănci, mult mai puțin aur, care nu va servi decit la plățile internaționa­le; se va utiliza hîrtiile cu un curs forțat; se va emite apoi bonuri de tezaur­­ pe termen scurt. In fine se va întîrzia cheltuelile rechizi­­țiilor și diverselor furnituri. A­­ceasta în timpul războiului și pen­tru toate statele. După războia, va începe lichidarea care se va fa­ce­ în interval de patru sau cinci ani; cea mai mare parte din chel­­tuelile sumei civilizate va fi, în­­ tot timpul acestei perioade, ab­sorbită de vărsămintele împru­muturilor naționale. Pe de altă­­ parte va fi o încărcare nouă de 600 pînă la 700 pentru budgetul fiecărei țări beligerante. Aceasta va necesita impozite și operați­uni diferite: înstrăinarea de do­menii, extindere­­ d­e concesiuni, etc. In fața acestor cheltueli și în fața perspectivelor de cheltueli viitoare, care vor îndepărta — și încă pentru multă vreme—aten­țiunea statelor de la multe chel­tueli necesare operei de progres social și cultural, al diferitelor State, marele economist fran­cez, Paul Leroy-Beaudieu, nu se îngrozește de loc. Societățile, moderne, ne spune el, au o atît de mare forță de re­­înoir­e și progres, nicit dacă se fa­ce apel ca în 1870—1871, la ansam­bl­ul de forțe naționale, sarcina va putea fi suportată, nu fără su­ferință, dar nici cu prea mari ]­ierderi. Cifra aceasta de 45 sau 50 de miliarde cut va costa războiul, — dacă admitem că el va dura nu­mai șapte luni de zile — va gre­va după război a cheltuelile Sta­telor, într’o anume direcțiune, pentru încă vre-o cîțiva ani. Dacă am mai socoti că State­le după încheerea păcii vor tre­bui să cheltuiască sume enorme pentru noui pregătiri militare, numărul acestor cîțiva ani poate deveni destul de mare. Să se no­teze însă că toate aceste cheltueli, presupun în cele din ur­p, anu­me succese și anume înfrângeri. Depinde de ele ca aceste noui cheltueli să fie necesare sau chi­ar de prisos. Dar noi suntem în domeniul presupunerilor. Rămîne ca reali­zarea într’un fel sau altul a fap­telor viitoare, să le dea vre-o va­loare. Pînă atunci, rămîne evi­dent că războiul actual va costa 45 pînă la 50 de miliarde lei da­că, bine­înțeles, șapte luni de zile, va dura numai — i — Un port disputat Vedere generală a băei și portului Cattaro, pe care flota­­ anglo-francezo­cearcă să pună stăpinire I Chestiunea scumpirei pîinei con­tinuă să fie de o strictă actuali­tate. Se cunoaște stadiul în care se află această chestiune. Primăria, hotărâse­­ să examineze definitiv și să ia o hotărîre în viitoarea șe­dință, foarte apropiată a consiliu­lui coll­nial, asupra regulamentu­lui fabricărei pîinei. Pînă atunci picturile actuale au fost menținute. O mare parte a brutarilor, pre­văzând că hotărârea­ consiliului comunal, având în vedere elemen­tele de aprecie­re de care dispune, nu le va fi favorabilă, au hotărît să exercite o presiune asupra au­torității comunale și a publicului și au redus simțitor fabricația pîinei. Cîte­va zile la București s’a gă­sit cu foarte mare greutate pîine. Brutarii și-au greșit însă soco­telile, căci acest fapt a îndreptățit Primăria să ia cele mai energice măsuri pentru a preîntâmpina o eventuală grevă a brutarilor. Am publicat con­textul comuni­catului publicat de primărie în a­ceasta chestiune. Fiind informa** că greva va­ începe chiar de as­tăzi. Luni, Primăria a și luat mă­surile necesare ca populațiunea să nu ducă lipsă. Printr’un aranja­ment cu două dintre cele mai mari fabrici de pîine, „Viața” și „Mol­lor“, și prin alte măsuri, Primă­ri­a a asigurat zilnic fabricarea întregei cantități de pîine de cai are nevoie publicul Capitalei. Rămânea chestiunea desfacerei,­­ foarte dificilă, întru­cît raza e­norm­ă a orașului necesită un foar­te mare număr de locuri de vin­zare. Și această chestiune a fost însă rezolvata în mod foaimit mulții ai­tor. Pur și simplu prin ea se va găsi de vânzare la un foarte mare număr de comisariate de poliție a căror enumărare a și fost adusă la cunoștința publicului, apoi la percepțiile comunale, în diferite localuri aparținînd primăriei și l­a gheretele așezate la răspîntiile cartierelor mărginașe. In modul acesta chiar locurile cele mai depărtate vor avea în a­pro­piere depozite de pîine, Coinoscindu-se de mai înainte că întreaga cantitate necesară de pîine este asigurată, cîn­d toata lumea va fi sigură ca va găsi nim­­­e, și avînd în vedere și faptul ce r­ofturile de vânzare sunt destul de numeroa­se, este sigur că agi mite rațiile si incidentele cari regulat se petrec în asemenea ceazi­ri vor fi evitate.* fel Este sigur, de pe acuma, că­ast organizată, această bine-făcătoare a Primăriei acțiuni va a­­vea un desăvârșit succes, rezis­tenta nejustificată a brutarilor va fi înfrintă, și mai auzind sau mai târziu vor reîncepe să fabrice pîi­nea­ cu prețurile normale. Negreșit, ori­cît de bine va fi organizată fabricarea și vînzarea pîinei, vor fi mici incoveniente inevitabile. E de crezut însă că publicul va da și el, prin atitudi­nea sa, un concurs prețios admi­nistrației comunale. Toată lumea va trebui să aibă în vedere faptul că acest conflict între brutari și Primărie este isvorît numai din dorința primăriei de a feri publi­cul de speculatmni. In acest spirit publicul urmărește cu simpatie silințele ad­m­ini­strat­i ci comn 11 n­ale, cari, încă odată, nu se poate să nu fie încoronate cu deplin succes. Rep. --------------------BBBE3--------------­ AXCHETE CHESTIUNEA PAIKEI PRIMĂRIA A LUAT CELE MAI COMPLECTE MĂSURI CA UN CAZ DE GREVA A BRUTARILOR, POPULAȚIA SĂ NU SUFERE DE LIPSA DE PAINE NEGRU RE ALE BELGIA In ultimele trei luni, soarta Bel­giei, a bătut recordul așa ziselor probleme de la ordinea zilei. Nu cred să existe om pe lume, care să nu se fi simțit dator să-ți dea și el părerea asupra poporu­lui belgian pe care pînă mai ea nu-l cunoștea de­cît din nume, ca un popor de negustori pacimci, iar astăzi, chiar din senin, se po­menește cu un popor de adevărați războinici, ale cărui acte de e­­­roism, cred că-i de prisos să te mai citez. Fie­care zic, și-a dat părerea sa asupra soartei Belgiei. Unii au pîns-o: Finis Belgian!... Alții au pericit-o: Belgia se va dubla!.. Nu se știe care va­ fi surpriza­ zilei de mii­ne. Ceea­ ce trebue să­­ știe însă, este că pornirea răz­­boinică a populațiunei belgiene, nu este un accident, ci o firească re­­hoire a unei vechi tradiții care pnsă azi părea a fi adormit în sutu­­de­ belgienilor. Iuliu Cesar vorbește în „Comen­tariile“ sale cu foarte mult respect i admirație de belgieni. De altfel , sunt singurii Gali care s’au o­­pus cu succes invaziei Cimbrilor i Teutonilor și care tot timpul a­­poi au continuat hărțue­le cu ger­manii care căutau să le în­cal­ce teritoriul. Ceva mai mult, marele lub­t fes­ar, mărturisește că sub întări­­ LurVe de la Bibrax, a ezitat să dea ’apta cu ei, de­oarece faima m­­­­ejiei lor, ajunsese pînă la, cunoș­­'ința lui. Or, cînd ai așa strămoși, e greu ă-ți pleci astăzi fruntea și fără ’aptă, să deschizi porțile orașelor 'ărălitorilor. Ura nara­bdgien Hot le azi, ne amintește bravura ro­iților Ga­ i care puseseră pe gîn­­du­ri pînă chiar și pe Tulim Cesar. Iară ceea ce este poporul bel­gian — nu un popor de negustori acvi­ci, ci un adevărat popor­­ de războinici în care astăzi mai mult de­cît ori­cînd­ s-a deșteptat vechi­le virtuți strămoșești: KOH Y-NOOR.

Next