Românul, august 1915 (Anul 46, nr. 449-479)

1915-08-05 / nr. 453

ANUL 46-lea— No. 453 VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI Linia corp pe o coloană In pagina II. .80 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. . 80 ban Insert1, “i reclame în pagina III linia. . 3 lai A pe adresar In RomAula­t la Administrația ziarului. L* **»«•!■» la d-ni John F. Jones A C-ie, 31 bis r» du Faubourg Montmartre, La Berlin , Viena , la d-nii Rudolf MOSSE A 0-1« La íienev ® î la d-nn­ Haasenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate, REBâSȚIA, 8TR, A8ADEMÍEÍ, Ho. 19 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 g BAIU EXEMPLARUL ROMANUL Fundator: C. A. R0SETT1 MERCUR! 5 AUGUST 1915 LUMINE AZA-TE ȘI VEI FI abonamente !” •­­ an an 18 lei ■ • • șaase luni 9 lei U» Străinătate : un an 38 lei . . . șease luni 18 ie Abonamentele încep la 1 și 18 ale ae­cărei luni A sa adresat In ItoKăului la Administrație ziarului ți I« «ttei­ poștale: ** l*«i*I** la «Agence Internationale de Journan Gorbury», La Viena, la d-nul I. Bettenhausen, Steatsbahnhe La «enCre­t Heinrich Masseln. TELEFON No. 57/20 și 22/39 BUCUREȘTI 4 AUGUST Atîtea fițuici noul apar și în unele din ziarele vechi e atîta ne­voie de material pentru întreține­rea fierbințelii patriotice — care altfel se vede că s’ar stinge — în­cît orice fericit știutor al cititului și scrisului romînesc are unde să-și înșire „opiniile“ pentru „lumina­­­rea“ poporului romînesc. Mai cu seamă unii Ardeleni ve­niți la noi sunt cuprinși de o no­bilă pasiune pentru gazetărie. Da­că pentru înimele noastre calita­tea de român ardelean e cu deose­­v­ire scumpă, pentru rezolvarea di­plomatico-strategică a actualei si­tu­­ațiuni internaționale, ca și pen­tru chibzuita fixare a rolului Ro­­îun­niei în această problemă, sim­pla calitate amintită mai sus nu constitue un brevet special. Iată,, unul dintre ei s’a adăpos­tit la ADEVĂRUL, un drumeț grăbit care a debarcat cînd­va la masa unei cafenele bucureștene și s’a pus imediat pe lucru, să rezolve complexa problemă europeană. In care șî România e o DATA de cea mai mare importanță —pentru noi Avea inimă băiatul șî­î era destul. O inimă mare, cu bătăi repezi, ca­re pulsează sînge mult în cavitatea craniană șî dă imaginației un curs fără frîu... Pentru el toa­te „ideile” ajung să aibă valoare istorică și toate impresiile fugitive să fie so­cotite drept opinii profund în­teme­iate in realitatea vieții noastre ro­­m*r lihnești. Mai cu seamă cînd inima drumețului are de luptat și cu vre-o digestie dificilă, spiritul sau arde în culori negre și impresiile c a și profețiile pe care le face sunt sinistre ca niște glume de cioclu. Așa,, într’o zi rea, îi pare întîm­­plătorului diplomat că țara româ­nească este cîrmuită de o ceată de nevolnici și că Romînîi din Ar­deal degeaba mai bat la porțile bu­­cureștene — fiindcă fanteziile u­­nor capete mai aprinse nu sunt transformate imediat în fapte; al­tă dată îi pare că neamul romî­nesc întreg nu e vrednic să stea pe picioare și să se cârmuiască sin­gur și că de aceia trebuie să in­trăm cu toții în alcătuirea Rusiei sub guvernul unui membru al Di­nastiei Romanov; alteori i se abate să nu vadă nici un fel de legătură­­­ sufletească între neamul romî­nesc deoparte și de cealaltă a Car­­paților și declară ritos că „n’avem frați la București“ — și așa mai departe. , Dacă un asemenea ardelean s’ar mulțumi să spună jalea Ardealu­lui bîntuit de toate urgiile războiu deosebit de dureros, unui ni­meni n’ar putea să nu-1 asculte cu o compătimire sinceră șî cu răsu­net profund. Dar un asemenea dru­meț, grăbit­oare și idei, critica, face diplomație șî strategie, dă so­luții, indică rezultate, dă sfaturi, îndemnuri și chiar ordine, șî osîn­­dește grozav pe cei ce nu se confor­mează numai de­cît cu ele. Cum le poate da — am arătat cî­te­va mos­tre mai de preț. Ii dăm și noi un sfat, acestui dru­meț și celor care sunt ispitiți să-l drept model, să scrie mai puțin și să cugete mai mult. Să nu fie RECORDOMAM ai grafomaniei, să nu-și facă o glorie din a-l concura pe d. Miile și să nu se îmbete de o „literatură ” care, pe cât e de mediocră ca literatură pe atît e de detestabilă ca act politic. E ceasul chibzuelelor supreme în care nu oameni de curînd debar­cați la cafenea pot să-și îngăduie a aduce soluții definitive și imedia­te. Sunt încă atîtea de gîndit și de învățat, atîtea lipsuri sufletești ce trebuesc împlinite și pe care nu­mai calitatea de Ardelean, c hifu­rău amalgamată cu aceea de asiduu scrident la foaia naționalistului Internațional Mille, nu le împlineș­te nimănui. De ce să mai sporim numărul îm­părțitorilor comozi de anarhie ief­­tenă? E chiar una dintre cele mai lesnicioase îndeletniciri ale vremii în care trăim. "­**■ Conflictul uriaș al tuturor națiu­nilor lumii, care și-au deslănțuit patimi cu isbucniri seculare, poa­te face să vibreze și cea mai medio­cră inteligență de un fior ce i se pare inspirație divină. Dacă o a­­semenea mediocritate nu e străju­ită de destulă disciplină sufleteas­că și destul spirit critic, atunci po­litica internațională devine un joc fantezist în care soluțiile și sentin­țele curg cu ușurința stropilor din­­tr’un jet­ d’erau bătut de vînt. Ardeleni sau neardeleni, dar pur­tind o adevărată grijă de lucruri­le rom­înești, să lase mai întâi în pace și pe Rege, și guvernul și „somitățile“ lumii noastre politice și să și facă datoria față de pro­pria lor conștiință. Să se cerceteze , întru­cît sunt mai buni ori mai luminați de­cît cei pe care îi o­­gîndeșt »au îi ..luminează“, să cer­ceteze ce au făcut ei și n’au făcut alții, să măso­are cu slabele lor pu­teri greutatea pledecilor pe care au iluzia că le înfruntă și pe urmă să se apuce de lucrul cel mai lesni­cios din lume pentru cine a avut nenorocirea de a învăța meșteșu­gul scrisului, un biet articol de ga­zetă. Crede cineva că opinia publică se formează prin răspândirea tu­turor Insanităților celor ce o iau razna pe ogorul diplomației euro­pene? De­sigur, pentru pescuitorii în apă tulbure de la ADEVĂRUL oi ce zăpăcială e bine venită, dar nu pot fi de­cît răi rom­îni aceia care contribuie la creșterea zăpăce­lii. —I. R. Examenul medical al copiilor de școală — Cam 88 practică In Statele Delte ale Americei — Peste câteva zile sosește epoca inscrierei copiilor la școli. La noi, atunci cînd copilul este adus la școală, nimeni nu s­e interesează de sănătatea lui, iar direcțiunile școa­­lelor nu se preocupă de­cît de fap­tul ca actele fie­cărui copil, a că­rui inscriere se cere, să fie în peer­fectă regulă șî in scoaie ordnantă cu egile și regulamentele școlare. O astfel de procedare este însă greșită căci odată cu deschiderea cursurilor se pot strecura în școală copii cari pojarte ar suferi de vre-o boală i­ontiagioasă sau ar avea in­firmități cari î-ar face improprii de a putea fi supuși aceluiași sis­tem de educațiuni, ca și copiii des­voltați fzicește șî intelect­ualicește, un chip normal. Această lacună a existați șî e­­xistă încă, nu numai la noî, dar chiar în alte state mult mai civili­zate. In multe părți însă s’au luat măsuri de îndreptare înstituindu­­se un control medical serios care se practică la înscrierea­ copiilor in școli. Așa de pildă, în Statele Unite a­­le Americei de Nord, după propu­nerea profesorului universitar Wil­liam A. Burnham, s-a instituit un control medical pentru copii cari cer înscrierea în școli și care se practică in chipul următor: Ori­ce copil care cere înscrierea în școală, trebue să fie bine obser­vat de medic d­acă el este poprîce pentru școală, dacă suferă de vre-o afecțiune și dacă este destul de bine desvoltat fizicește și intelectu­­al ac ește. După terminarea perioadei­ de ob­servațiune medicală, medicul dă fie­cărui elev un buletin, care tre­buește predat învățătorului la presentarea elevului la școală și in care se arată întreaga stare fizică și intelectuală a candidatului la învățătură. Copii cu boale înfecti­­oase sunt excluși din­­ școală și nu sunt primiți de­cit la complecta lor vindecare; de asemenea nu sunt primiți rahitici sau vechi rahitici pentru care munca normală a școalelor le poate agrava boala, pentru acestea ,sunt­ instit­uțîuni de educațîune specială. Cei atinși de ciberrculoză sau anemie, nu sunt ad­miși de­cît la școalele în aer­ liber, cari există și în America, într-un număr destul de respectabil. Pentru întârziați la minte d­e a­semenea există­­ școli și cursuri spe­ciale, după cum există și pentru cel ce ar avea defecte mari la organe­le simțurilor. In sfârșit capii atinși de epilep­sie­­ sa­u alte boale pshihice conta­gioase nu sunt primiți în școli ci sunt trimiși în sanatorii. Natural că controlul sanitar al copiilor, cari cer înscrierea în școli, este variat în fie­care țară unde el se practică,, scopul urmă­­rit însă este acelaș. In unele părți acest control este mai sever,­­ în altele mai atenuat în toate însă se urmărește acelaș țel și anum­e de a nu se primi în școli de­cît copii perfect, sănătoși fiindcă nu­mai aceștia pot deveni cetățeni fo­lositori patriei lor. Bine­înțeles în­să că ar fi teu totul neum­an șî în contra civilizației, dacă copii cari ar suferi de vre-o afecțiune sau infirmitate, iar fî lăsați în pără­sire; societatea modernă s’a gîn­dit șî la aceștia, înfîiințînd1 azile sau sanatorii. In tot­­ cazul, este bi­ne ca acești copii, dîn nenorocire anormali, să nu fie amestecați cu cei normali șî perfect sănătoși. Nu avem pretențiunea ca și la noi să se facă controlul sanitar ri­guros și sever care se face copii­lor cari cer înscrierea în școalele publice, din Statele Unite, totuși nu este bine că ne lipsește ori ce control­­ medi­cal. ST. HAZNĂ — DE LA MASA CAFENEL.il — V­ESELE Un dus­ne­al Collaboratoru­l revistelor pican­te d. Inex. scrie nomn la „A­de­vă­rul“. E Intex­plicabil. Cotigarul din str. Sărindar prins cu vagoane peste rînd și cu trenuri speciale de boi, ouă și un­tură, sub supravegherea unui ma hăr anume însărcinat, se văică­­rează și protestează, ba face apel la lealitatea noastră ca să luăm act de apărarea sa, care de alt­fel nu-i ese cît o acuzare proprie. Faptele islînt fapte și pe deasu­pra precedentele — „Ica“ de pildă, fac să credem, să fim chiar siguri că nu m­­-a­m­ înșelat. In privința iuțeler cu care își transportă ouăle, untura și boii, este un adevărat mîncător nu de kilometrii cum spune la cinor­ato­grafi, — ei de... miille. „Destinul neamului se­­ desfășoa­ră ca o putere elementară“, scrie Honigman, iar Miile, dedesupt, ci cu vie vorbă de desfășurare și de putere elementară. Ca să-i împace și pe unii și pe ceilalți, sinvar­e puterile elemen­tare“ ale naibei să le fie ! Unde ești, Xeul, să le admiri puterința elementară ? „Ce trebua să știe un băiat tî­­năr” sau reclama unui cinemato­graf. Această — pardon — știință, o poate dobîndi numai cetind „Co­respondența lui Chițibuș cu ceri toa­­ ie sale”.­­ Honigman scrie despre Talpă. El care, pînă în prezent, cu­noscut numai vîrful ghetelor ! Miile a descoperit „frigurile vie­ței viitoare”. Se spunea desprte viața viitoare că ar fi în rai sau în iad — după om—că ar fi fără sfîrșit, etc., dar nimeni n’a comunicat­ pînă azi la mei că ar fi plină de.... friguri sau de alte maladii. Săracul Miile! Mai bine și-ar vedea de frigurile lui! Vă s­făt­ovesc, să nu cetiți pe Va­lerianu, Cîrnea, Dușcian, Costa Foru, Drumaru, etc., dacă voiți să­­ scăpați de friguri atât­ în viața as­ta cît și în cea de după moarte. Pe Miile l-au apucat frigurile de baltă numai găzduîndu-I! A apărut un volum întitulat „Vîrfuri de s­padă“, care conține șî lucruri bune. Un lucru însă, vîrfurile de spa­dă nu prezintă absolut nici un pe­ricol. Un vîrf de spadă este ca o spadă fără vîrf, ba ceva și mai rău, căci spada­ neasiouțită o în­trebuințezi -cel puțin ea ciomag. Dialog. — De unde au cei­­le la „Adevă­­rul untură ca să exporteze . - Dar ce, nu-i unge toată lu­mea ? ' ' ' - W. INTERVENTIA PAPEI CIND doar SE CEARTA IN­ Al treilea ce se bucură... zice un proverb. Ca toate proverbele însă, el poate fi atît de fals , cît să nu se potrivească de­loc cu rea­litatea. Mai aproape de adevăr este o anecdotă orientală, trans­crisă pe românește de un om care făcea admirabil folklor» fără să știe, am numit pe Anton Pann al nostru. O cunoașteți anecdota . Un om aude mare sgomot noap­tea­ afară pe stradă. E iarnă,. Ne­­avînd altceva cu, ce să se învest­­mînteze la plapuma și ese afară. Erem acolo doi oameni cari se cer­tau de foc. El intră în cearta tor cu gîndul ca să-î despartă. Rezul­tatul ! Se alege cu câteva lovituri spravene și cu plapumă furată! In Moliere o astfel de pățanie ar fi pricinuit exclama­ția : Que Dia­­ble al la it-il faire dans cette ga­lere ! Mutația mutandis cam același lucru s’a întâmplat cu recentul a­­s al Papei Benedict XV către soarele în luptă . Voind a le păca, el a trebuit să le consult­­e ca egal de vinovate, și ca deo­potrivă de greșite în vrăjmășia lor. Cum ar fi primit bine popoa­rele ce se războiesc cu atâta vrăj­mășie astăzi, consiliile Papei ! Ele au căzut ca untdelemnul peste foc... ■ Francezii învinuesc pe Papă, că nu voește să țină seamă de ,,bar­bariile“ întrebuințate de Germani, de invadarea­ Belgiei, pe cînd Wil­helm de­sigur nu înțelege a fi fă­cut vinovat de um războiu în ca­re a fost atras de ineluctabile ne­cesități politice și economice. A qui Ha faute ! De­sigur, ni­meni nu e vinovat. Și dacă ni­meni nu voește să recunoască a­­ceasta cină, natural că apelul Pa­pei a fost din cele cari nu pot să fie de­cît bine primite de nici si­nele din popoarele la care el se adresează. Sărman pontifice al Păcei! Ai uitat că glasul Domnului este azi o vox clamantis in deserto ; ai uitat că Satan este stăpânul tu­rnei, și că blândețea și iertarea sunt cuvinte fără înțeles atunci cînd mințile sunt, împietrite, a­­tunci cînd oarba vrăjmășie a pus stăpînire pe suflete ! Templele sunt azi demodate. Apel­urile la iertare sună fals ca un glas ce vine din altă lume. Pen­tru ca pacea să vină în­­ lume tre­­bue altceva de­cît consilii blînde : trebue să intervină forța care nu aționeaă, ci împinge,, silește, vio­lentează și apleacă talerul balan­ței ce Justiția, totdeauna cu ochii închiși, îl ține de-a pururi în ma­nde ei slabe ! Și atunci cînd Forța va sili pa­cea, ea se va încheia. Diplomații vor găsi formule abile ca să mascheze în principii răsunătoa­­­re, și în f­raze lapidare cari să facă deliciul copiilor ce vor în­văța istoria, de azi peste o sută de ani ! Lumea e o scenă. Dar regilor n­u e Dumnezeu cel blând, ci o zei­ță ce poruncește. Forța, fără să se obosească dă sfaturi. Papa nu e bun psiholog 1 SEMPER —-----------wsssEssar------------­ UN CONTINENT AL P4CIL Un continent al păcii... Unde?.. Și totuși, un ast­fel de continent, există azi, cînd continentul euro­pean, a însângerat lumea de la O­ceannul Atlantic, pîrui la oceanu pacific. Argentina, Brazilia­, Chile, — a căror înțelegere e cunoscută sub numele de A. B. C., — au semnat de­ținând un nou tratat de arbi­traj, care e un eveniment impor­tant în lumea politică sud ameri­cană. Iată textul acestui document : Art. 1. Contesta­țiunile indife­rent la ce chestiuni s’ar referi, ca­re ar­ putea surveni între cele trei părți contractante sau între două din ele și cari n’ar putea fi rzol­­vate pe cale diplomatică sau de arbitragiu, de acod cu termenii­­ tratatelor existente sau ai celor vi­­itoare, vor fi supuse studiului și aprecierea unei comisiuni perma­nente constituite în forma, men­ționată la art. 3. Părțile contractante sunt de a­­cord prin presentul act să nu prac­tice nici un act de ostilitate atîta timp cât comisiunea nu-șî va fi depus raportul și să-șî fi făcut cunoscută demisiunea, sau după perioada de un an despre ca.re a vorba în art. 5. Art. 2. Articolul precedent nu aduce nici o restricțiune obligați­unilor cari decurg din tratatele actuale de arbitraj sau celora ca­ri vor exista între părțile contrac­tante ; nici obligațiunea de a su­pune comisiuneî arbitrate chesti­ei ni cari, de acord cu acele trata­te, au fost sau pot fi rezolvate prin arbitraj. Art. 3. Pentru constituirea co­­misiunei permanente menționată in articolul întâia, fi­care din părțile contractante va desemna un delegat în timpul celor trei luni de schimbare a ratificării presantului tratat Fiecare guvern are puterea de a revoca actul de numire al dele­gaților săi la orice moment înain­te de începerea anchetei, dar va trebui să­ desemneze în acela­ș timp substituitul său și să facă cunoscută demisiunea sa în privin­ța acestei substituiri. Orice loc vacant provenind dintr’o altă cau­ză va fi ocupat de un titular fără ca să fie suspendate disposițiuni­­le stabilite în acest tratat. Art. 4. Contestațiunile mențio­nate la articolul prim, vor fi re­mise comisiunea spre a fi studia­te și vor fi obiectul unui raport tăcut imediat după sfîrșitul nego­cierilor diplomatice. Unul din cele trei guverne inte­resate poate să convoace comsiu­­nea, în urma unei simple comuni­cări oficiale a decisiunei sale că­tre celealte două guverne. Art. 5. Comisiunea­ permanentă se va­ uni în orașul Montevideo în cursul celor trei luni de la, convo­carea sa și va determina felul prin care ea­ va proceda pentru a îndeplini misiunea sa. Dacă din­tr-un motiv oare­care comisiunea nu se va putea întruni după expi­rarea unui termen de trei luni, ea va fi considerată ca constituită de drept pentru efectele perioa­delor indicate în acest articol. Părțile contractante se vor inspi­ra­­ din­­ antecedente și din toate in­formațiunile necesare anchetei. Comisiunea va presenta raportul ei în termen de un an de la data constituirei ei. In caz că ancheta va fi in­com­­plectă sau că raporturile nu vor fi prezentate în termenul fixat, o protograre de șase luni va putea fi consimțită de acord cu părțile contractante. Art. 6. Dacă raportul va fi su­pus guvernelor interesate­­ sau nu va putea fi prezentat în termenul prevăzut, părțile contractante vor deveni libere pe acțiunea lor spre a lucra cu­ mai bine în vederea in­tereselor lor în chestiunile în dis­­cuțiune. Art. 7. Prezentul tratat va fi ra­tificat și ratificările vor fi schim­bate ci­ mai curînd posibil la Rio de­ Janiero ; va rămîne învingă­toare încă un an după ce una din păr­țile contractante îl va fi de­nunțat. re și Alexandre Lira. (Guvernele Braziliei, Argenti­nei, Chilei, afirmă în consilier a­ți­unile acestui tratat că voia să în­lăture orice posbilitate de con­­t­act violent in viitor, conform­în­­duise ideilor de pace și de concor­die care inspiră politica lor inter­națională care e consolidarea fra­ternității între republicele sud-a­­fricane. Ele afirmă mai departe că au hotărît să adopte în viitor o linie de conduită proprie să ușu­­reze soluțiunea amicala a d­estiu­nilor cari, după tratatele anterioa­re, nu er­au supuse obligațiunilor de arbitragiu. Acest tratat a încoronat aspira­ți­unile Am­ericii de sud care re­prezintă azi mai mult ca ori­cînd pacea continentală. Și ast­fel se face că în vremuri­le când în Europa civilisa­tă... pa­cea și tratatele de arbitragiu sunt valori ce au fost răsturnate de un războiu ucigător și groaznic, în al­tă extremitate a pământului înro­șit de sînge omenesc, în America d­e sud, există vințe dornice de pace care știu să transforme un c­ontinent intrăm locaș al muncii liniștite și al dragostei frățești Tratatul acesta a fost semnat în ziua de 25 Maiu 1915 de cei trei miniștrii de externe ai Brasi­liei, Argentinei și Chilei, d-nii : Lauro Muller, José-Luis Muratu­­­intre oameni mm Pei frontul austrot stai­ in oraș pe valea râului Izonro unde se dau acum lupte mari numita HBIW Situația politică din Grecia Roma, 3 August. — Se­tele gr­a­­due să fie cunoscută dinainte de fi­i ori /Yi ii J You/i mi/vî n/YziId ei tu Si * _ o., i __ j v ***_»• fiind din Atena că nici­odată situ­ația politică din regatul elin n’a fost așa de încurcată ca în zilele d­e față. După părerea unor cercuri poli­tice, cabinetul Gunaris ar avea in­ten­ția să demisioneze în ziua de 3 August. După alții ar fi proba­bilă dizolvarea Camerei. In ori­ce caz, în cercurile parla­mentare se crede că reîntoarcerea la putere a d-lui Venizelos n’ar fi așa de iminentă, după cît s’ar cre­de. Se mai zvonește că în cazul cînd Regele Constantin ar chema pe d. Venizelos la putere, i-ar ce­re mai înainte să-i prezinte un expozeu asupra politicei externe pe care șeful liberalilor e dispus s-o urmeze. Corespondenții din Atena ai zi­arelor italiene au căutat în zadar să intervieveze pe d. Venizelos, ca­re păstrează cea mai absolută re­zervă asupra liniei de conduită de care se va călăuzi. Lumea politi­că din Atena, și mai ales cercuri­le guvernamentale erau­ încredin­țate că fostul prim-ministru vorbi la banchetul de onoare va ce i-a fost oferit de către primarul Capitalei, d. Benakis. Mare le-a fost însă amăgirea cînd au văzut că d. Venizelos a refuzat de a fa­ce cea mai mică declarație asupra situației. Guvenul pune mare preț pe șe­dința de redeschidere a Camerei. Toți deputații au fost telegrafie înștiințați de importanța acestui eveniment și au fost rugate eu stă ruîntă să nu lipsească de la această ședință. Atitudinea Serbiei începe să ne mulțumească opiniunea publică din Grecia. La Atena se răspîn­dise chiar svonul că guvernul elin ar fi pe punctul de a denunța alian­a greco-sîrbă. Un comunicat al guvernului în­să a dezmințit acest zvon. (A.T.L) Germania, care îndată a ridicat to­nul față de România, lovindu-se insă de atitudinea energică a gu­vernului din București. Ziarul „Messaggero“ nu se afl­­ă de fel surprins de răspunsul Gre­ciei pentru că sacrificarea d-lui Venizelos — zice — însemna deja Amurgul tuturor aspirațiunilor , veciei, însă diplomația germană , at și de data asta să încurce Jele stringînd pe Grecia în cercul influenței sale și a intereselor sale egoiste. Astfel Grecia vede cum se c­părtează ceasul său de o nemaî­p­­linită însemnătate istorică, pen­tru a suferi mai apoi urmările gre­­­­oale. După ziarul „Messaggero“ răs­­unsul Greciei nu pare a fi menit­ă a dă nici un efect asupra con­duitei Serbiei și este de așteptat că­­ i. Pasini să primească bine pre­mierile Quadruplicei asigurînd fel țărei sale un complex de fo­loase pe care altfel ar risca să-l dă­ la privința atitudinei Germaniei . și de Serbia, ziarul „Messagge­ro“ zice că dacă amenințarea s’ar pune în fapt, atunci s’ar grăbi in­­tervențiunea României din partea Juadrupli cei. Ziarul „Tribuna" nu consideră U­pun­sul Greciei ca dtul de clar, i zice că trebue să se aștepte vre-o stă lămurire, în timp ce Quadra­­dicea își urmează drumul său, pî­nă­ ce Grecia își va preciza singură­n mod definitiv calea. ..Giornale distala“ zice că după omunicatul din Atena, îșî menți­ne punctul său de vedere și anume că situațiunea diplomatică în Bal­cani ar fi rămas neschimbată, și e bine să se continue cu negocierile, nefiind încă hotărît rezultatul due­­l ■” între cele două diplomații adversare în capitalele statelor bal­canice. „Giornale d’Italia“ expune pericolul către care cir merge ore­­. .. sprijinindu-se de imperiile cent­­rale și atrage luarea aminte a o­­piniunei publice din statele balca­­nice asupra manoperilor diploma­ției germane, care nu face de­cit să ațîțe o țară în potriva celorlalte. Acelaș ziar crede că este semnifi­cativă călătoria la Copenhaga Prin­cipelui moștenitor grec după a propunerea de pace înaintată de Germanoia prin interm­ediul Rege­lui Danemarcei. — (A. T. 1.). Răspunsul Greciei și situația în Balcani Roma, 3 August. — Ziarele lo­cale zic că răspunsul negativ al Greciei la propunerile Quadrupli­­tes nu se poate considera ca o sur­priză. După „Corriere d’Italia­“ eram ndreptățiți să ne așteptăm că gu­vernul grec, conștient de toată râs­punderea unui pas de care depin­de viitorul însuși al elenismului,­­ nu urmeze curentele artificiale produse de austro-germani în con­tra acțiunea Ințelegerei care țin­tește să lămurească situațiunea și să cunoască pe adevărații prieteni ca și pe adversarii ascunși pentru ca să poată cântări la dreapta lor valoare pe acei cari vor lua parte la roadele biruinței în măsura sa­crificiilor făcute pentru cauza co­mună. Ziarul „Gior­me d’Italia" relevă că hotărîrea aliaților mai înainte de aminarea răspunsului oficial, tre- DANEMARCA $1 propunerea ii paca — o — ^Roma 3 August. — Se telegra­­fiază din Paris că un comunicat o­­fîcios din Copenhaga desmînte ști­rile după care Regele Danemarcei ar fi transmis Rusiei o propunere de pace dîn par­tea Aust­ro-Unga­­riei și Germaniei. Comunicatul vor­bește însă despre o scrisoare a prin­cipelui Valdemar către împără­teasa Mamă a Rusiei, fără carac­ter oficial. (A. T. I.)

Next