Satul Socialist, octombrie 1970 (Anul 2, nr. 436-462)

1970-10-20 / nr. 452

PAGINA 2 SATUL SOCIALIST 11Ш Nr. 452 - Mart­ 20 octombrie Marţi 20 octombrie SOARELE răsare la ora 6 ţi 36 de minute. Apune la ora 17 ţi 23 de minute. De la începutul anului au trecut 293 de zile. Bină la sfîrşitul anului au rămas 72 de zile. STAREA VREMII: Timpul probabil pentru 20 oc­tombrie , vremea se încălzeşte, cerul va fi variabil, mai mult noros în jumătatea de nord-vest a ţării, unde temporar va ploua. Vintul va sufla moderat, predo­­minînd din sectorul vestic. Tem­peraturile minime vor fi cuprin­se între zero şi 10 grade, iar maximele între 7 şi 17 grade. Timpul probabil pentru 21, 22 şi 23 octombrie , vremea se va încălzi în prima jumătate a in­tervalului, mai ales în jumăta­tea de sud-est a ţării. Apoi vre­mea se va răci la început in Maramureş, Crişana şi Banat, a­­poi şi in rest. In regiunile de deal şi de munte se va semna­Se împlinesc 88 de ani de la moartea pictorului Ion An­­dreescu, unul dintre clasicii picturii româneşti, între 1872 şi 1878 a fost profesor de desen la Buzău. Lucrările din această perioadă evocă, într-o viziune concentrată şi gravă, imaginea satului românesc de la sfîrşitul secolului trecut, cu suferinţele şi aspectele lui mizere, ca şi pri­velişti de tîrguri. Remarcăm dintre aceste tablouri : „Casă la drum* * *, „Cumpăna satului*, „Margine de sat", „Tîrg în preajma Buzăului". între 1879 şi 1882 îşi continuă activitatea în Franţa, frecventînd Acade­mia Julian şi pictînd în mijlo­cul naturii, la Barbizon. Multe din tablourile pictate în aceas­tă epocă sunt adevărate capo­dopere : „Iarna la Barbizoni*, „Pădurea de fagi“, „La arat", „Autoportret**. Şi în Franța. Este unul dintre cele mai mari muzee etnografice în aer liber din Europa, care adăpos­teşte case şi gospodării ţără­neşti amplasate aici după cri­teriul zonelor etnografice. Creat în 1936, muzeul este si­tuat în cea mai frumoasă re­giune a Capitalei, zona lacu­rilor asanate din nordul oraşu­lui, şi ocupă o suprafaţă de 9 ha. Muzeul satului este un obiec­tiv turistic de primă mărime şi îngăduie călătorului sosit la Bucureşti să ia un contact con­cludent cu întreaga ţară, con­centrată sub raport folcloric pe numai cîteva hectare. Dezvoltarea la care a ajuns astăzi se bazează pe reorgani­zarea după planuri de pers­pectivă şi criterii ştiinţifice, din 1947. Din acest an, cînd defi­nea circa 4 200 de obiecte, el CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE­­ Tranchilizantele constituie­ un grup de medicamente al căror efect îl constituie calmarea şi sedarea nervoasă, înlăturînd frica şi stările de tensiune psi­hică. Ele sînt utilizate în trata­­mentul nevrozelor. Cele mai bune dintre tranchilizante sînt acelea care, avînd o acţiune de calmare a psihicului bolnavu­lui, îi păstrează neatinsă cu­noştinţa şi capacitatea intelec­tuală. Trebuie subliniat faptul nat şi folclor, accentuîndu-se­­ mereu mai mult imaginea de sinteză a satului românesc. I TRANCHILIZANTELE (I) ( că este o mare greşeală să se ■ folosească tranchilizante de că- t tre oameni sănătoşi pentru _ a­­ combate unele reacţii psihice ■ trecătoare, cum sînt spaima, e­­moţiile, tensiunea nervoasă. în­­ acelaşi timp, administrarea ■ fără discernămînt a acestor medicamente prezintă şi peri- ■ colul obişnuinţei, ducînd In a-­­ numite cazuri chiar la toxico-­­ manie. » м­а— la lapoviţă şi ninsoare. Vintul va prezenta intensificări din sec­torul vestic. Temperatura in scădere, mai ales în nordul tă­rii, unde minimele vor fi cu­prinse între minus 3 grade şi plus 17 grade. Temperaturile ma­xime vor fi cuprinse între 6 şi 16 grade, mai ridicate în sud­­estul ţării. Ion Andreescu rămîne pictorul peisajului rustic şi al vieţii ţă­­răneşti. Peisajele, portretele şi naturile moarte pictate de I. Andreescu sînt opere realiste, sobre, constituind o imagine fi­delă a frumuseţilor naturii şi a vieţii trudnice a ţăranului. MEDALION ION ANDREESCU POVESTEA VORBEI • MICA ENCILOPIDE # Ш0$ТИТЕ Sííiíí:®;*: -lîiôí : ■: SiSÜΟ.W: - SS " '■ MICA ENCICLOPEDIE : MUZEUL SATULUI (I) s-a­ îmbogăţit cu alte mii de că­tenurile arhitectonice, de piese al căror număr depăşeşc diversifică obiectele de artiza­re azi cifra de 14 000. Se îm­bogăţesc permanent colecţiile cu piese originale, se multiplic Ingăduiţi-mi, stimaţi cititori, sa vă fiu din nou ghid în labirintul industrial al Tirgului internaţional de la Bucureşti, prezentîndu-vă alte şi alte exponate care exprima progresul tehnico-ştiinţific al con­temporaneităţii. Pavilionul Uniunii Sovietice de­ţine o suprafaţă de 1 850 m.p. Este dificil pentru un vizitator, fie el chiar de specialitate ,să selecteze cele mai reprezentative expo­nate. Peste 180 de întreprinderi so­vietice îşi expun produsele. Sînt prezentate produse ale unor în­treprinderi de prestigiu. Sînt astfel expuse maşini-unelte, aparataj şi utilaj electronic, maşini energeti­­­ce, instalaţii şi dispozitive pentru control şi automatizare, maşini şi utilaje pentru industria uşoară. Printre acestea se află o maşină de dimensiuni aproape minuscule ce sudează cuprul cu aluminiul fără încălzire, metodă unică în prac­­­ica mondială. Ea asigură o înaltă productivitate , între 60—200 de suduri pe oră. Mult interes stîrnesc în rîndul vizitatorilor şi maşinile electronice de calcul cu destinaţii diferite printre care se numără şi maşina „MIR-1“, folosită pentru automatizarea calculelor inginereşti de la birourile de construcţii. Un loc important în pavilionul sovietic îl ocupă exponatele Aca­demiei de Ştiinţe. Sînt prezentate cele mai noi maşini care sporesc simţitor posibilitatea cercetărilor în domeniul ştiinţelor naturale. Printre acestea amintim defecto­­scopul gama — rotativ, „RID-21**, diferite tipuri de gama-relee şi multe alte aparate. Un viu interes stîrnesc în rîn­dul tuturor vizitatorilor şi expona­tele pavilionului Statelor Unite ale Americii. încă de la intrare facem cunoştinţă cu realizările savanţilor americani în domeniul cuceririi spaţiului cosmic, prin prezenţa pe o uriaşă platformă a modulului de comandă al navei „Apollo-10“, prin hublourile căreia astronauţii au putut privi luna de la o distanţă de numai 15 km, determinînd locul unde avea să aselenizeze mai tîr­­ziu nava „Apollo-1i“. Intrînd în pavilionul propriu-zis, vizitatorii au sub priviri aparate electronice ultramoderne. Printre acestea se numără și un aparat electronic de tipul „4 501 Conver­tor*. Informațiile primite pe tubul intern al „Memoriei** de la o sursă externă sînt transformate automat în semnale video sau de radio frec­venţă modulate, destul de uşor vi­zibile pe televizoare cu ecran mare sau captate în aparate de recepţie. Expoziţia prezintă şi aparatul „576 înregistrator cu semiconducători**, care reprezintă cele mai moderne caracteristici în domeniul verifică­rii de diode, tranzistori etc. Ultimul model de automobil, „Gremlin 1970“, expus şi el în ca­drul Tirgului internaţional de la Bucureşti, reuneşte dimensiunile şi economicitatea unui automobil mic, avînd totuşi spaţiul şi puterea unui automobil de dimensiuni mari. Linia elegantă a capotei și capacul alungit al motorului sînt doar două dintre caracteristicile care îl fac deosebit de atrăgător și de aspectuos. Tabloul exponatelor din pavilio­nul Statelor Unite ale Americii e completat de o variată gamă a pro­duselor de uz casnic. O bucătărie cu patru instalaţii principale şi 11 mobile, veselă şi diverse obiecte de strictă necesitate pentru gospo­dine, toate prevăzute cu dispozitive de automatizare, ceea ce face ca pe de o parte să scurteze conside­rabil timpul de preparare a unor mîncăruri iar pe de altă parte munca fizică a gospodinei să fie mult uşurată. Prezenţă prestigioasă în cadrul Tirgului internaţional­­de la Bucu­reşti, pavilionul Israelului prezin­tă numeroşilor vizitatori exponate de cele mai variate tipuri şi în­trebuinţări : aparatură medicală clasică şi de medicină nucleară, aparate pentru cercetarea ştiinţifi­că în numeroase domenii, instala­ţii electronice de semnalizare ru­tieră, cabluri electrice etc. Reţin de asemenea atenţia echipamen­tele pentru irigare şi compresoa­­rele. PETRE SURUPACEANU EXPRESIE A PROGRESULUI TEHNICO - ŞTIINŢIFIC »­7 CONTEMPORAN Aspect de la Tîrgul internaţional Bucureşti Vreau să scriu o monografie (Urmare din pag. 1) monografie a satului şi cere părerea redacţiei cum să orga­nizeze tematic lucrarea, ce do­menii să abordeze şi ce întin­dere să-i dea. Mărturiseşte că la început n-a avut de gînd să se oprească decît asupra isto­ricului şcolii şi asupra tezau­rului folcloric din partea lo­cului. Îi răspundem bucuros, ară­­tîndu-i însă, de la bun început, că însuşi cuvîntul „monografie" semnifică nu o parte din isto­ricul comunei, ci totalitatea lui: apariţia localităţii, dezvoltarea ei de-a lungul vremii, descrie­rea evenimentelor istorice pe­trecute în vatra ei, dezvoltarea demografică, istoricul institu­ţiilor locale (şcoală, cămin cul­tural, cor, bibliotecă, dispen­sar), folclor şi glosar dialectal (dacă este cazul), etnografie, o privire asupra meşteşugurilor, un istoric al agriculturii locale (tradiţii, culturi specifice, dina­mica recoltelor, istoricul coope­rativei agricole, al secţiei de mecanizare­ şi al impulsului pe care apariţia, consolidarea şi dezvoltarea acestor factori l-au dat vieţii satului contem­poran în ansamblul ei). O lucrare monografică este desigur o operă complexă. Ea cere din partea autorului o mare capacitate de sinteză a materialului documentar, fap­tic şi statistic, cunoaşterea u­­nor domenii diverse, cunoaşte­rea în profunzime a satului de la începuturile sale pînă azi, ca şi perspectivele sale de dezvol­tare multilaterală. Tocmai de aceea, cele mai bune lucrări monografice sînt rodul colabo­rării unui colectiv de trei-patru intelectuali din sat (profesor de limba română, profesor de istorie, inginer agronom și me­dic). Fără îndoială, se poate apu­ca de o astfel de întreprinde­re chiar şi un singur om, cum este cazul învăţătorului care ne-a scris, dar ambiţia lui tre­buie să fie sporită de o docu­mentare profundă şi multilate­rală, de o mare putere de muncă. Vrem să credem că tînărul învăţător care ne-a prilejuit a­­ceste rînduri este înzestrat din plin cu toate aceste virtuţi. Îi dorim succes şi-l rugăm să ne trimită fragmente din lucrarea sa. Vrem să-l încurajăm şi noi, făcînd loc în ziarul nostru, mă­car fragmentar, operei căreia îi închină o energie pe care tinereţea sa o întrebuinţează frumos, rîvnind să devină cro­nicarul satului în care şi-a gă­sit viaţă un rost de gospodar cu mintea şi condeiul. PRIMARUL SABO. Reportaj de DRAGOŞ VICOL Sadova începe la marginea Cîmpulungului Moldovenesc, pe malul Moldovei, fi jerpuieşte printre muncele, drum de peste 10 km spre zarea albastră a moli­zilor de la Prag, unde drumurile se sfîrșesc, dar încep potecile fi plaiul spre culmi fi peste culmi. Pînă aici însă cei 10 km de aşe­zare muntenească îfi înfiră de-a lungul şoselei fi al apelor limpezi ale Sadovei casele, arborii fructi­feri, grădinile cu flori, fineţele fi ogoarele de cartofi. Intîi un sat — aşezare de har­nici crescători, de viteji fi dîrji doborîtori de pădure — şi ţi se pare că auzi, în vînt şi-n fom­et, frînturi din balada Mioriţei. Cu­vintele înfloresc parcă pe faţadele albe ale caselor noi, pe ultiţele u­­luitor de frumoase ale femilor, în graiul muzical al oamenilor. Cunosc satul acesta de multă vreme, de pe cînd ceea ce este el acum părea un vis fără sorţi de împlinire. L-am văzut însă an de an devenind altul, i-am văzut an de an pe oameni mai bucuroşi şi mai cuceriţi de visul lor, coborînd de pe toate potecile fi­uliţele la lucru, oriunde îi chema dragostea lor proverbială de a munci. Rînd pe r­ind, satul lor s-a îmbogăţit, a căpătat altă faţă. Pe strada prin­cipală au apărut trotuare. Şcoala s-a înnoit şi s-a împrejmuit cu gard înflorat din beton. Drumurile au căpătat aşternut de piatră mă­runtă. S-au ivit podurile şi s-au arcuit altele noi. Casele ce se construiesc de vreo 10 ani în­coace arată ca nişte vile. Copiii din cel mai îndepărtat cătun al comunei sînt aduşi la şcoala din centru cu autobuzul. In curînd circumscripţia sanitară se va muta în clădirea sa nouă, mare, con­fortabilă, cu etaj, din cărămidă. Au construit-o oarbenii cu banii lor şi cu mîna lor. In alt cătun se construieşte un magazin al coo­perativei de consum. In centru, „la ciupercă" — aşa-i spun oame­nii pavilionului pentru horă — se fac măsurători pentru viitorul ma­gazin universal şi complex de de­servire. Însemn toate amănuntele aces­tea şi am mereu în minte ima­ginea unui om cutreierînd comuna. Un om mijlociu de stat, cu o figură luminoasă, cu un zîmbet mereu însoţit de reflexele unui dinte de aur. Un om care este mereu peste tot, care parcă n-are o clipă de odihnă. Rar ai să-i vezi bicicleta rezemată în faţa consiliului popular. In schimb o găseşti oriunde se munceşte ceva, oriunde se întreprinde ceva. Fiind­că acesta este Ion Zbranca, prima­rul Sadovei , un om harnic, între­prinzător, plin de idei şi bun or­ganizator. De aceea a şi fost ales în fruntea comunei. Oamenii erau convinşi că el va şti să le organi­zeze şi să le călăuzească energiile în direcţia dorinţelor lor. Erau convinşi că el se identifică pe de­plin cu ceea ce au vrut şi vor să devină comuna lor. Ştiau că în­tre el şi obşte se va stabili un climat de deplină înţelegere, de deplină colaborare. Şi în plus, ştiau că va fi îndrumat şi sprijinit cu nădejde de către comitetul de par­tid, de către deputaţi şi de că­tre ei înşişi, obştea. Am mereu în minte imaginea acestui om cutreierînd comuna ca­re are mereu ceva nou în peisajul ei, care respiră parcă mereu ceva nou. Simt că omul acesta, comunis­tul acesta, pe care îl cheamă Ion Zbranca nu e preocupat numai de înfăţişarea exterioară a comu­nei sale, ci că dragostea lui de muncă, dăruirea lui­­şi omenia lui au schimbat ceva şi schimbă me­reu ceva şi în peisajul interior, sufletesc, al oamenilor pe care îi conduce şi care îl sprijină cu atîta încredere. ...Iată alţi bărdănaşi, împodobiţi după datină, fluturînd pe scheletele de lemn ale unor noi case, iată cisternele albe trecînd pline de lapte proaspăt spre fabrica „Ra­­răul" din Cîmpulung, iată-i pe cîţiva vecini discutînd un proiect de canalizare prin captarea unei căderi de apă, iată echipele artis­tice plecînd la un nou concurs, iată hora de duminică, iată re­morcile coborînd cu buşteni, iată atîtea şi atîtea lucruri mai de sea­mă sau mai mărunte care alcă­tuiesc viaţa cea nouă a Sadovei. Toate la un loc reflectă o anume grijă, o anume strădanie şi o anu­me dragoste faţă de obşte, de care e de la sine înţeles că Ion Zbran­ca nu e străin. 1 ■ O dată cu însămînţările din toamna aceasta au intrat în procesul de înmulţire noi soiuri de grîu create de amelioratori români. Staţiunile experimentale şi unită­­ţile agricole de stat şi cooperatiste specializate se vor însămînţa pe aproape 30 000 ha. Este vorba de soiurile „Dacia", „Excelsior", „Fa­­vorit", „Moldova", „Caracal 277% „Lovrin 10 şi 231" şi „Turda 195% Aceste soluri s-au remarcat în pe­rioada experimentării prin pro­­ducţii ridicate, precocitate, rezis­tenţă la iernare, secetă, cădere şi boli. Solul „Dacia", bunăoară, a dat rezultate bune in zonele mari de cultură a griului. Producţii ri­dicate au dat şi solurile „Excel­sior" în Dobrogea şi „Bărăgan", „Moldova" între Siret şi Prut şi „Favorit" in Cîmpia Transilvaniei.­­­ In staţiunea balneo-climate­­­­rică Slănic-Moldova a înce­put construcţia unui botel cu 7 ni­vele, care va dispune de camere însumind 174 locuri, restaurant, INFORMAŢII bar, precum şi saloane special a­­menajate pentru diferite tratamen­te. In aceeaşi localitate se află in construcţie un modern complex balnear, cu 500 locuri. Prin darea lor în folosinţă vor fi satisfăcute integral cererile pentru odihnă şi tratament in această staţiune. Щ In unităţile viticole botoşă­­nene, culesul strugurilor se apropie de sfirşit. Pentru asigura­rea unei capacităţi sporite de pre­lucrare a noii recolte de struguri, la Hlipiceni a fost pus în funcţiu­ne un centru de vinificaţie. El este amplasat în bazinul viticol din sud-estul judeţului şi poate prelu­cra 9 tone de struguri pe oră. Noul centru dispune, de asemenea, de un spaţiu de depozitare de 200 va­goane vin.­­ De mai multă vreme, peştera TM de la Năsal este cercetată cu viu interes. Exploratorii nu sînt însă speologi, ci specialişti ai Com­binatului industriei alimentare din Cluj. Ei au descoperit, recent, în timpul unor lucrări de prelungire şi modernizare a galeriei folosite ca spaţiu pentru fermentarea cu­noscutelor brînzeturi, un nou gol subteran, lung de peste 40 de me­tri. S-a stabilit că această ramifi­caţie a peşterii, necunoscută pînă acum, are o vechime milenară şi că a fost săpată de mina omului, uneltele folosite păstrîndu-se neal­terate. Cercetările au demonstrat că deschiderea noii galerii nu per­turbă cu nimic microclimatul spe­cific peşterii şi nici dezvoltarea a­­celei specii de mucegai care asi­gură procesele fermentative ce dau caşului de Năsal calităţi nu­tritive şi gustative deosebite. La intrarea în această peşteră a fost amplasată o fabrică de preparare a brînzeturilor care va intra în funcțiune anul viitor. Accidentele de muncă, O FATALITATE? Pe această temă am întreprins zilele trecute o investigaţie în ju­deţul Sălaj. Ideea ne-a sugerat-o cel mai recent accident, soldat cu un tragic deznodămînt. UN TINĂR ŞI-A PIERDUT VIAŢA DUPA PRIMELE SALE ORE DE MUNCĂ Cite speranţe de viitor, cite vi­suri frumoase nu şi-o fi făcut în ziua aceea Ion Crişan, proaspăt absolvent al şcolii de mecanici agricoli din Zalău. Fusese reparti­zat să lucreze la secţia de mecani­zare din Crişeni. Entuziast ca orice tînăr la vîrsta de 19 ani, s-a suit la volanul tractorului şi a pornit cu nădejde la treabă. I s-a cerut să transporte la batoză, cu remor­ca, snopii de pe­ tarlaua numită „peste deal**. A făcut două curse, iar la a treia, cînd a ajuns la o cotitură, remorca nu a luat vira­jul complet și s-a răsturnat împre­ună cu tractorul care l-a prins pe băiat dedesubt. După două ore, primele sale ore de muncă, Ion Crişan îşi sfîrşea tinereţea într-o baltă de singe. Organele în drept, mai puţin reprezentanţii Direcţiei agricole (!?), s-au prezentat la faţa locului şi au făcut cercetările cu­venite. Iată constatările lor : Ion Crişan circula cu tractorul în vi­teza a cincea pe o pantă de 8 grade ; cînd să întoarcă la capătul tarlalei, a încercat să frîneze ; dar tractorul şi remorca — fără să ştie tractoristul — avea sistemul de frinare defect ; roţile din stingă s-au oprit, cele din dreapta au continuat să ruleze, iar tracto­rul s-a rostogolit de cîteva ori. Cauzele acestui accident ? Sînt mai multe . Conducerea secţiei de mecanizare şi a cooperativei agri­cole au permis tinărului mecani­zator să se urce la volan şi să circule cu tractorul şi remorca de­fecte, cu toate că miliţia ridicase talonul remorcii ; în plus, factorii de răspundere nu au luat măsuri, potrivit ordinului nr. 100 al Minis­terului Agriculturii şi Silviculturii, pentru a bloca cu plăcuţe vitezele a patra şi a cincea de la tractorul pe care avea să lucreze un meca­nizator fără vechime, de un an, deci fără experienţă în muncă ; la toate acestea se adaugă faptul că mecanizatorului nu i s-a făcut in­structajul cuvenit, iar el a trans­portat cîţiva cooperatori in re­ ANCHETA NOASTRĂ ÎN JUDEŢUL SĂLAJ marcă, unul dintre aceştia — Va­sile Irimuş — alegîndu-se cu frac­tura unui picior. Fireşte, pentru cele două acci­dente de muncă, unul mortal, iar celălalt cu incapacitate temporară de muncă, în baza legii nr. 5 cu privire la protecţia muncii, orga­nele de anchetă au cerut urmări­rea penală a inginerului Emil Ta­­maş şi a preşedintelui Augustin Crişan, care s-au făcut vinovaţi de nerespectarea normelor de tehnica securităţii muncii. Flagranta lor nesocotire, nepă­sarea au dus aşadar, la un dezno­dămînt tragic : curmarea unei vieţi în floare, pierderea unui me­canizator pentru pregătirea căruia statul a făcut însemnate chel­tuieli, retezarea unui toiag pentru bătrîneţele unor părinţi bolnavi care aveau mare nevoie de spriji­nul fiului lor. TRIBUTUL PLATIT NEGLIJENŢEI : PESTE 700 000 LEI ANUAL Cazul prezentat mai sus nu re­prezintă un unicat în agricultura judeţului Sălaj. Aşa cum afirma inginerul Petre Oprea din cadrul Inspectoratului judeţean de pro­tecţia muncii, între 1 ianuarie şi 30 septembrie în unităţile agricole socialiste au avut loc peste 30 ac­cidente de muncă din care două mortale, două cu invaliditate şi restul cu incapacitate temporară­ de muncă. „Am rămas cu droi prunci, spu­nea vărsînd lacrimi amare soţia lui Ion Antal care a lucrat la sec­ţia de mecanizare din Fildu. Trac­torul omului meu avea sistemul de pornire stricat. Pentru asta oprea motorul în pantă şi îl pornea, lă­­sîndu-1 să meargă în vale. Intr-o zi l-a pornit de lingă buza unei prăpăstii, s-a prăvălit şi dus a fost**. . „Lucram la C.L.F. Jibou, poves­teşte Martin Drami. Pentru că nu aveam rampă ca să rostogolim butoaiele, le ridicam pe braţe şi unul mi-a căzut pe picior. Acum mă aflu cu el fracturat, sînt în incapacitate temporară de muncă**. „Am rămas fără mină, afirma cu indignare mecanizatorul Nico­­lae Sarai, de la I.M.A. Zalău , deoarece conducerea cooperativei agricole din Hereclean nu a mar­cat, așa cum scrie ordinul 100 al M.A.S., locurile periculoase. Am trecut printr-un asemenea loc fără să fiu avertizat, m-am răsturnat cu tractorul și am rămas trei ore cu mina sub volan pînă s-au mortificat ţesuturile. Şi ar fi putut să fie mai rău dacă nu aş fi avut la tractor cabină de protecţie**. La fel, cu legitimă mîhnire, se plîng toţi ceilalţi lucrători agricoli care s-au accidentat datorită următoa­relor cauze : • starea tehnică necorespunză­toare a sculelor, dispozitivelor, utilajelor şi instalaţiilor ; *­­ • lipsa unor dispozitive de ri­dicare şi sprijinire a pieselor şi ambalajelor grele cu volum ridi­cat ; • manipularea necorespunză­toare de piese, de utilaje, substanţe inflamabile şi nocive ; • organizarea necorespunzătoare a locului de muncă, neglijarea in­structajelor, lipsa de supraveghere în timpul procesului de producţie. Fireşte nerespectarea normelor de tehnica securităţii muncii, care duce la accidente ca celei amintite r­are şi serioase urmări cu im­plicaţii economice. Astfel, numai ajutoarele pentru incapacitate tem­porară de muncă s-au ridicat anul trecut în unităţile agricole ale ju­deţului Sălaj la suma de 372 000 lei. La rîndul lor, pensiile de inva­liditate au însemnat 310 000 lei alături de care se adaugă alte 90 000 lei, atribuiţi ca pensii copii­lor rămaşi orfani în urma acciden­telor de muncă mortale. Deci, pes­te 700 000 lei se duc anual pe apa sîmbetei datorită accidentelor, fără a mai vorbi de sănătatea şubre­zită, de vieţile pierdute care repre­zintă pagube incalculabile şi ire­cuperabile. CE FAC ORGANELE COMPETENTE ? „Printre unităţile din subordi­­nea consiliului popular judeţean cea care manifestă o preocupare foarte slabă pe linia protecţiei muncii este direcţia agricolă. Cu prilejul deplasărilor în teren, re­prezentanţii direcţiei agricole nu iau măsuri operative de înlăturare a deficienţelor. Mai mult, la pro­ducerea accidentelor mortale, nici tovarăşul director Vaier Mican, nici alt reprezentant al său nu se deplasează la faţa locului, potrivit obligaţiilor care îi revin din legis­laţia actuală". Afirmaţia aparţine inginerului Pavel Popa, inspector-şef la In­spectoratul de protecţia muncii- Sălaj. Am cerut şi părerea celui vizat, directorul Direcţiei agricole- Sălaj. „Intr-adevăr — a fost nevoit dumnealui să recunoască — nu am fost la cele cîteva accidente mor­tale, fie că ne-au anunţat prea tîrziu, fie că nu ne-au anunţat deloc**. La rîndul nostru ne între­băm : dacă aşa stau lucrurile, dacă responsabilitatea in unităţi lasă atît de mult de dorit incit infor­marea direcţiei agricole nu se face regulat şi operativ, cum lucrează acest organ şi ceilalţi factori răs­punzători de bunul mers al acti­vităţii în agricultura judeţului ? Se vede că mai e încă mult de făcut, în special pe linia întăririi disciplinei. De altfel, aşa se ex­plică şi frecvenţa ridicată a acci­dentelor de muncă. Trecînd prin unităţi, reprezentanţii organului agricol judeţean nu se interesează de multiplele aspecte ale protec­ţiei muncii. Faţă de această si­tuaţie, Ministerul Agriculturii şi Silviculturii are datoria să ia mă­suri categorice. Ministerul face eforturi materiale editînd broşuri şi alte materiale de propagandă, furnizînd unităţilor agricole filme şi diafilme pe tema protecţiei muncii, popularizînd cazuri tipice de accidente în muncă şi recoman­­dînd măsuri concrete de preve­nire a lor. Dar această acţiune lăudabilă trebuie finalizată, îm­pletită strîns cu controlul asupra felului cum se aplică instrucţiunile cu privire la protecţia muncii, pre­­venindu-se numeroasele accidente de muncă de felul celor ce au avut loc atît în Sălaj, cit şi în alte ju­deţe ale ţării. Ele nu se datoresc nicidecum fatalităţii, ci, aşa cum am văzut, sînt efecte directe ale neprevederii, ale indisciplinei. AUREL IVAN MIERCURI, 21 OCTOMBRIE TELEVIZIUNE 18.00 Deschiderea emisiunii. Micro­­avanpremiera. 18.05 Universal șotron — Enciclopedie pentru cei mici. 18.30 CABINETUL ECONOMIC T.V. 19.20 1001 de seri — Emisiune pentru cei mici 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 REFLECTOR 20.15 Telecinemateca : DRAGOSTE NEÎMPLINITĂ. 21.55. ACTUALITATEA LITERARA. 22.15 BUCURIILE MUZICII — uverturi ce­lebre. 22.45 Telejurnalul de noapte.

Next