Satul Socialist, ianuarie 1973 (Anul 5, nr. 1137-1160)

1973-01-31 / nr. 1160

Mult aşteptată, iarna şi-a afirmat prezenţa in întreaga ţară. Iar aici, la Braşov, hotelul Teleferic, işi descoperă acum o nouă frumuseţe ! la Întrecere ANUL V Nr. 1160 MIERCURI 31 IANUARIE 1973 1­4 pagini — 30 de bani STOICĂNEŞTI! CHEAMĂ La Stoicăneşti ninge. Casele stau ghemuite s­ub omăt într-o aşteptare liniştită şi caldă. Cîm­­pul aşternut de la o zare la alta se răsfaţă în jocul fulgilor de nea ce nu mai contenesc. Dincolo de aparenţa armoniei peisagistice, atmosfera e febrilă. Din nou oa­menii s-au adunat la sediul coo­perativei agricole. Concentrarea le aprinde privirile. „E greu să obţii succese, spu­ne Dumitru Tudose, preşedintele cooperativei agricole, Erou al Muncii Socialiste, dar şi mai greu e să le duci mai departe". Acest spirit de nemulţumire creatoare, de încredere şi satis­facţie, de hotărîre şi convingere că mersul înainte e posibil şi ne­cesar, a dominat lucrările sesiu­nii consiliului popular comunal în care a fost lansată Chemarea la întrecere către toate comune­le ţării, pentru continua lor dez­voltare „Am muncit — spuneau oame­nii —, numai prin muncă am­ ajuns aici. Am primit, din partea Consiliului de Stat pentru a pa­tra oară Ordinul Muncii clasa I. Faima noastră e faimă de oameni harnici­ Acum ni s-a acordat cinstea de a ne adresa întregii țări. Trebuie să cumpănim bine ca vorba noastră să nu rămînă doar pe hîrtie. Să-i dăm acope­rire în fapte". Adunării festive i-a fost impri­mat astfel un puternic caracter de lucru. Marea întrecere a şi în­ceput. Obiectivele sunt ambiţioa­se. Soluţiile adoptate poartă am­prenta inteligenţei şi hărniciei întregii obşti. Dumitru Tudose, cel care se identifică atît­­ de bine cu modul de a judeca al fiecăruia, cel care pentru locuitorii comunei a deve­nit un simbol, se declară de ase­menea duşman al rutinei şi în­­gîmfării „care — zice dinsul — sînt surori cu prostia şi duc la rău. Am făcut noi, cei de la Stoi­căneşti, ce-am făcut, dar fiecare ştie că treburile nu merg de la sine. Totul trebuie condus prin experienţa vieţii, prin hotărîrea de mai bine". Sufletul ţăranului din Stoică­neşti creşte în demnitate. Bogă­ţia materială e însoţită de cea spirituală. Anul trecut s-au în­făptuit multe la Stoicăneşti. îm­plinirile sînt sesizabile pe multi­ple planuri : darea în folosinţă a unei şcoli generale cu 8 săli, a unui magazin universal , se con­struieşte un dispensar etc. Adunarea generală a coopera­torilor din decembrie 1972 a ho­­tărît şi alte măsuri de importan­ţă deosebită în viaţa oamenilor ; costul biletelor de tratament în staţiuni va fi intregral suportat de cooperativă ; anual, fiecare cooperator va beneficia de un concediu de odihnă de 20 de zile pentru care va primi o indemni­­zaţie ; ajutorul ce se acordă coo­peratorilor de către casa de pen­sii va fi substanţial majorat prin contribuţia directă a cooperativei. Pentru a putea beneficia de a­­ceste înlesniri, cooperatorului nu i se cere decît să muncească, să-şi realizeze sarcinile de plan, să nu absenteze nemotivat de la lucru. Creşterea puterii economice a cooperativei stă chezăşie continu­ei îmbunătăţiri a vieţii fiecăruia ... După sesiunea consiliului popular, primarul Dumitru Prună şi ajutoarele sale n-au plecat a­­casă. Au desfăşurat pe masa de lucru planurile adoptate. Sarcini­le sunt defalcate pe circumscripţii electorale, pe unităţi economice, pe gospodării ţărăneşti. Fiecare cunoscîndu-le, le va putea înde­plini bine. La plecarea din Stoicăneşti am văzut oameni venind de la bru­tărie cu pîine sub braţ. E o pîine albă ca omătul cîmpului, şi cres­cută. E dulce. Are gustul bun al muncii — cea mai mare bucurie a omului. Anul trecut la Stoică­neşti s-au obţinut 4 665 kg de grîu la hectar. în toamnă s-a pus sub brazdă sămînţa unor recolte şi mai bogate. Noua etapă a între­cerii patriotice pentru continua ridicare a bunăstării ţării a luat un start bun la Stoicăneşti. PAUL URDEA (în numărul viitor al ziarului nostru vom publica Chemarea consiliului popular al comunei Stoicănești, județul Olt, către toate consiliile populare comunale din Republica Socialistă România). Este staţiunea experimentală principalul promotor al noului în zona sa de activitate ? TEMATICA DE CERCETARE SĂ RĂSPUNDĂ CERINŢELOR AGRICULTURII JUDEŢULUI „Cauza principală a neputinţei de a rezolva, la nivelul cerinţelor, toate problemele specifice agricul­turii din Banat — evidenţia în ca­drul primei anchete a dezbaterii de faţă Nicolae Văcaru, vicepreşe­dintele Uniunii cooperativelor a­­gricole din judeţul Timiş — se da­­toreşte, în primul rînd, necorelării planului tematic de cercetare cu necesităţile judeţului". Este situa­ţia întîlnită în Timiş, un caz sin­gular, aparte ? Ne-am pus­ întreba­rea acum, în perioada cînd se de­finitivează tematica de cercetare a staţiunilor experimentate. Am so­licitat de această dată opinia spe­cialiştilor din Argeş , judeţ pri­vilegiat, am spune, în care îşi des­făşoară activitatea Staţiunea ex­perimentală horticolă din Ştefă­­neşti, cea agricolă din Albota şi Institutul de cercetări­­ pomicole din Mărăcineni. Ing. MIHAI RIZEA, director ge­neral adjunct al Direcţiei generale agricole judeţene : „Cercetarea, în­deosebi în ultimii doi ani, şi-a adus un aport important la dez­voltarea agriculturii judeţului nos­tru. O demonstrează creşterea apreciabilă a producţiei în toate sectoarele de activitate. Să anali­zăm, de pildă, mediile producţii­lor de grîu şi porumb : în anul 1970, acestea nu depăşeau 800—900 kg la hectar ; în anul 1972, ca ur­mare a aplicării — în majoritatea unităţilor producătoare — a teh­nologiilor adecvate, producţia me­die de grîu a ajuns la 1 900 kg la hectar, iar cea de porumb la 2 400 kg la hectar (în condiţii de neiri­­gare). Sigur, este loc şi pentru mai bine, mai ales că rezervele de care dispune agricultura judeţului sunt mari. Un singur exemplu: circa 22 la sută din terenul arabil al Argeşului (adică 40 000 de hecta­re) este reprezentat de smolniţă, categorie de sol greu, pentru a că­rui cultivare eficientă sunt necesa­re studii serioase. Pînă în prezent, însă, cercetarea n-a făcut nimic, în acest sens. Terenurile sunt culti­vate fără a avea o bază ştiinţifică, necunoscîndu-se în mod real ce­rinţele. Aceasta determină oscilaţii mari de recoltă, obţinerea unor re­zultate cu mult sub posibilităţi. Si­tuaţia se datoreşte faptului că Sta­ţiunea experimentală din Albota nu deţine teren pe această catego­rie de sol (cele 1 200 de hectare ale acesteia sunt amplasate numai pe podzol) şi nici nu manifestă prea mult interes pentru a-l obţine. Acum trei ani, de pildă, s-a pus problema preluării de către staţi­une a circa 1 000—2 000 hectare pe smolniţă, dar sîntem în 1973 şi se duc încă tratative... Pe de altă parte la întocmirea planurilor te­matice de cercetare nu sîntem con­sultaţi şi noi, cei legaţi direct de sectorul productiv." MARIA MIHAESCU (Continuare în pag. a 3-a) • CE AŞTEAPTĂ COOPERATORII ŞI MECANIZA­TORII ARGEŞENI DE LA CERCETĂTORII ŞTIINŢIFICI ? • ÎNTOCMIREA PLANURILOR TEMATICE ALE STAŢIUNILOR EXPERIMENTALE — CU LARGA CON­SULTARE A SPECIALIŞTILOR. • RODUL CERCETĂRILOR SA-ŞI FACĂ MAI RA­PID LOC IN PRACTICA AGRICOLĂ. Datorită extinderii acordului global la toate culturile — porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr etc. cooperativa agricolă din Cozieni, judeţul Buzău, a obţinut, în anul trecut, sporuri mari de recolte. Pe această cale a sporit substanţial şi cîştigul coopera­torilor. Dumitru Stanciu, Gh. Ceauşu şi Nicolae Anca, de exemplu, au obţinut, de pe suprafeţele lucrate în acord global, producţii aproape duble faţă de cele prevăzute. Ia­­tă-i, în fotografia alăturată, ridicîndu-şi de la magazie cantităţile de porumb cuvenite ca retribuţie suplimentară. Ei şi toţi ceilalţi cooperatori din Cozieni sînt hotărîţi ca în acest an să depună eforturi şi mai mari pentru valorificarea rezervelor de creştere a producţiei, existente în unitatea lor. Acordul global le oferă posibilităţi nelimitate pen­tru sporirea veniturilor lor şi creşterea puterii economice a cooperativei agricole. Fotó : C. STOICESCU RITM INTENS LA REPARAREA UTILAJELOR AGRICOLE Imediat ce au terminat executa­rea arăturilor destinate însămînţă­­rilor de primăvară, mecanizatorii de la S.M.A. Vişina au trecut la revizuirea şi repararea tractoare­lor şi maşinilor ce vor fi folosite în campania agricolă de primăva­ră. Pînă la această dată, ei au re­parat peste 50 de tractoare, 32 gra­pe cu discuri, 22 semănători SPC- 6, 40 de grape stelate, 20 de sape rotative şi alte utilaje. In această acţiune s-au remarcat, în mod de­osebit, mecanizatorii Stavrache Cioară, Dumitru Colac, Ion Sma­­randache, Florea Croitoru şi alţii. DAN ZAMFIRESCU coresp. „Satului socialist" La ordinea zilei — o acţiune care impune mobilizarea mijloacelor mecanice şi a forţei de muncă DESZĂPEZIREA CĂILOR DE ACCES J • CUVÎNTUL METEOROLOGILOR : î VA CONTINUA SĂ NINGĂ J • DEZĂPEZIREA — O ÎNDATORIRE J A TUTUROR­­ • SĂ SE POATĂ SPUNE : „ÎN TOATE CENTRELE DE PRODUCŢIE LU­­J­CRĂM NORMAL" J • CÎMPULUI îi TREBUIE ZĂPADĂ, DAR ŞI ÎNGRĂŞĂMINTE — POT FI ACESTEA TRANSPORTATE? In sfîrşit, după multe, cam prea multe zile de iarnă doar cu nume­le, ceea ce este caracteristic aces­tui anotimp, zăpada, a căzut în strat gros pe întinse zone ale ţării, mai ales în Oltenia, Muntenia şi Moldova. Meteorologii ne-au asigu­rat că şi în zilele următoare vre­mea rămîne prielnică ninsorilor, în întreaga ţară. De cînd se ştie, săteanul aşteaptă nerăbdător ză­pada, atît pentru rostul ei de pro­tector al semănăturilor împotriva îngheţului, cît şi pentru că din ză­padă se acumulează apa atît de necesară culturilor, în primăvară. După cum, dacă nu se iau măsuri specifice împrejurărilor, ninsorile pot îngreuna desfăşurarea normală a activităţilor de producţie, depla­sarea oamenilor în şi între locali­tăţi, acolo unde treburile îi recla­mă. Iată de ce, preocupările comite­telor executive ale consiliilor populare comunale, ale conduce­rilor cooperativelor agricole, în­treprinderilor agricole de stat, sta­ţiunilor pentru mecanizarea agri­culturii, ale cetăţenilor trebuie să se îndrepte spre asigurarea tuturor condiţiilor ca zăpada să fie un aliat al omului în strădaniile lui pentru producţii agricole spornice, iar nu un potrivnic. Pe această linie, în multe zone din ţară s-au întreprins şi se întreprind acţiuni de preîntîmpinare a even­tualelor greutăţi pe care le-ar pu­tea provoca zăpada. Direcţiile de drumuri şi poduri ale consiliilor populare judeţene au primit în do­tare şi au pregătit pentru folosire operativă un mare număr de mij­loace mecanice, îndeosebi pentru dezapezire pe drumurile naţiona­le şi judeţene. De-a lungul căilor principale de acces au fost instala­te parazăpezi, pentru a împiedica pătrunderea zăpezii viscolite pe drumurile publice. Dar,­­ se înţele­ge, activitatea întreprinderilor specializate, cu toate eforturile lu­crătorilor lor, nu este de ajuns pentru a înlătura orice pericol de înzăpezire. Reuşita acţiunii depin­de nemijlocit de participarea largă a cetăţenilor la înfăptuirea ei. Consiliile populare comunale sunt chemate să antreneze cetăţenii la curăţirea zăpezii de pe partea ca­rosabilă a drumurilor, astfel încît să se asigure permanent circulaţia nestingherită a tuturor mijloacelor de transport. Este de la sine înţe­les că fiecare cetăţean are obliga­ţia elementară de a curăţa zăpada din faţa propriei locuinţe şi de pe trotuare, pentru a se asigura cir­culaţia normală a pietonilor. In cazul că se impune un volum ma- TEOHARIE OPREA (Continuare In pag. a 2-a) aj,­Uuuui SociaMte, flAetedwţi de cuw/tekăZWe agMccrfe, Dialog cu GHEORGHE MAFTEI, Erou al Muncii Socialiste, preşedintele cooperativei agricole din Ţibucani, judeţul Neamţ In august 1952 o mină de ţărani din Ţibucanii Neamţului sătui de sărăcie şi mizerie, hotărîţi să-şi croiască un nou destin îşi uneau bruma de avere creînd nucleul noului sistem de muncă şi viaţă al satului — cooperativa agrico­lă. Erau puţini şi nevoiaşi. Adu­ceau în gospodăria comună doar 140 ha de pămint, patru boi şi trei cai. Sediul şi-l stabiliseră în­tr-o şură Nu dispuneau de nici o construcţie. Valoarea întregii lor averi obşteşti abia trecea de 30 000 Iei. Priveau însă cu încre­dere viitorul. Se bazau pe hărni­cia lor, pe ajutorul statului, pe calităţile de bun gospodar ale celui pe care îl aleseseră în frun­tea lor — tînărul şi neobositul activist comunist Gheorghe Maf­tei. Anul trecut, la sfîrşitul celui de al doilea deceniu de existen­ţă, cooperatorii din Ţibucani dis­puneau de 2 500 ha teren arabil, 700 de vaci cu lapte, 10 autoca­mioane şi două tractoare, iar în grajdurile noi şi moderne îngră­­şaseră şi valorificaseră la stat 1000 de bovine şi 500 de porci. Fondul de dezvoltare al coopera­tivei, peste 16 milioane lei. Pre­şedinte, acelaşi Gheorghe Maftei. D. ATANASIU (Continuare in pag. a 4-a) 1. DE CE îl RESPECTĂ OAMENII; 2. DE CE AU ÎNCREDERE ÎN El ŞI îl URMEAZĂ ÎN ORICE ACŢIUNE; 3. CUM AU REUŞIT SĂ SE FACĂ ECOUL GÎNDURILOR SI NĂZUINŢE­A ii LOR OAMENILOR, SĂ-I ÎNŢELEAGĂ Şi SĂ ACŢIONEZE ÎN INTERESUL BUNĂSTĂRII LOR, AL PROGRESULUI SI PROSPERITĂŢII TĂRII. „Totdeauna să tii seama de ce e drept si in folosul tuturor" In atelierul de strungărie al școlii profe­sionale de me­canici agricoli din Biled-Timiș, elevii urcă trep­tele pregătirii profesionale. 1 #v ■ ■« V . Va invitam • la Diósig! ! PASIUNEA SI COMPETENTA AU DINAMIZAT VIAŢA CULTURAL-ARTISTICĂ A COMUNEI Comuna Diosig din judeţul Bihor are peste treispre*­zece mii de locuitori şi figurează in documentele mu­zeului local ca fost oraş in urmă cu peste 150 de ani. In curînd, Diosigul işi va recăpăta oficial vechiul cer­tificat urban, de data aceasta in accepţia modernă a cuvintului. Dar nu despre aceste lucruri dorim să vor­bim. L-am căutat pe Alexandru Bogodai, directorul căminului cultural, ca să ne spună in ce măsură se stabileşte o corespondenţă deplină, firească in ultimă instanţă, intre realizările social-economice şi cele cul­­tural-artistice. „Cum e şi firesc, constată interlocutorul, „ omul bun la muncă in afara curţii sale e cu siguranţă şi bun gospodar in casă, e bun familist, activist obştesc, are dezvoltat simţul colectivităţii. Nu spun că unul sau al­tul dintre consătenii mei ar întruni toate aceste cali­tăţi în acelaşi timp şi nici nu vreau ca pe baza expe­rienţei mele de animator cu vechime să creez in două vorbe omul-model al satului contemporan. Problema e mai complexă, eu vreau să accentuez numai faptul că acolo unde una măcar dintre calităţile spuse mai sus e dominantă, celelalte există totuşi, mai mult sau mai puţin manifestate. Aici intervine cel care are me­nirea de a anima viaţa spirituală a obştii, iar cu acest prilej e pusă in evidenţă priceperea sau nepriceperea lui". — Vorbiţi-ne, deci, despre „priceperea sau neprice­perea“ dumneavoastră... — Nu ştiu care dintre cele două calităţi opuse imie caracteristică, dar vă veţi convinge, desigur, din cele ce am să vă spun. In urmă cu 15 ani, cînd am fost numit director de cămin cultural, nu cred că aş fi putut po-TM vesti cuiva vreun lucru de soi despre viaţa cultural-ar­­tistică a comunei. Oradea fiind aproape, orice încer­­care merită să atragă în vreun fel tineretul către că­min era sortită eşecului. M-am frămintat mult pînă să găsesc priza la tineri.­ Erau mulţi în sat pe vremea a­­­ceea, mult mai mulţi decît astăzi. Români şi maghiari. Intr-o iarnă, din curtea unui gospodar ieşeau o mulţime de fete şi băieţi în costume populare. Umblau cu ,,turca", un obicei tradiţional de sărbători. A doua zi am avut intîlnire cu ciţiva dintre ei şi am hotărit să alcătuim o formaţie de „turcă" la căminul cultural. — Totul a decurs după aceea mai bine decît mi-aş fi în­ QP chipuit. Numărul mare de tineri m-a obligat să alcă­tuiesc două formaţii, acum bine cunoscute în judeţ. Găsisem deci primul antidot al navetelor către specta­­­­colele orădene. Dar acest început palid trebuia grab- QP­nic amplificat. Pe cei mai buni recitatori din cele două formaţii folclorice i-am înştiinţat că vor juca într-o piesă de teatru, iar pe ceilalţi că vor trebui să intîrzie­m mai mult la repetiţii pentru dansuri. In cîteva zile a­­veam oameni suficienţi pentru două echipe de teatru şi două formaţii de dansuri a cite 12 perechi . Dezvoltarea vieţii cultural-artistice a acestei comune a fost mereu o replică pe măsura dezvoltării coopera­tivei agricole şi a celorlalte unităţi economice locale•­­ Alexandru Bogodar nu uită să ne vorbească că gospo­darii din Diosig au devenit cunoscuţi in întrega ţară pentru producţia de legume şi carne, situindu-se de două ori pe locul întii, de cincisprezece ori pe locul doi şi de cinci ori pe locul trei pe ţară. Aceştia au fost decoraţi de două ori cu Ordinul Muncii clasa I. „In a­­­fl a­ceste condiţii, continuă directorul, în faţa căminului­­ cultural au stat obiective tot mai dificil de realizat. (Continuare In pag. a 2-a) • • # P • _ ION LONGIN POPESCU %

Next