Scânteia Tineretului, aprilie 1952 (Anul 7, nr. 917-942)
1952-04-01 / nr. 917
Aplicând Hotărîrea Plenarei a Vl-a a C. C. al U. T. M. ★ ★ In sat prinde rădăcini trainice activitatea culturală Comitetul organizaţiei de bază U.T.M.in comuna Mâsca, raionul Arad se ocupă îndeaproape de felul în care tinerii ţărani muncitori din comună îşi petrec timpul liber. In acest fel se explică bogata activitate cultural-artistică pe care tinerii o desfăşoară la căminul cultural. In deosebi după apariţia Hotărîrii Plenarei a Vl-a a C.C. al U.T.M. cu privire la activitatea culturală de massă, în viaţa culturală a comunei s’a simţit un nou avânt pornit din rândul utemiştilor şi al tinerilor. Seară de seară, tinerii se adună în sălile căminului. Unii fac repetiţii la cor. Tinerii membri ai echipei de dansuri populare nu rămân cu nimic mai prejos. Ei repetă la rândul lor noi dansuri. Artiştii amatori care fac parte din cercul de teatru pregătesc şi ei o nouă piesă. In mijlocul tinerilor artişti amatori vine adeseori şi tovarăşul Ion Mihuţ, secretarul organizaţiei de bază de partid. Prezenţa lui în mijlocul tinerilor ţărani muncitori, sfaturile sale cumpănite, pline de miez, constitue pentru aceştia un serios imbold în muncă. Pentru a ridica pe trepte mai înalte munca artistică, potrivit cu indicaţiile Plenarei a Vl-a a C.C. al U.T.M. cu privire la activitatea culturală de massă, comitetul organizaţiei de bază U.T.M. ş-a propus să lărgească colectivele artistice cu încă 18 membri, dintre care majoritatea să fie fete. La propunerea comitetului organizaţiei de bază U.T.M., grupul de tineri artişti amatori s-a deplasat nu de mult în comuna învecinată, Măderat. Ei au prezentat un interesant program artistic, plin de învăţăminte pentru tinerii din satul vecin. Succesul acestui festival le-a dat aripi tinerilor artişti amatori care şi-au propus să mai dea asemenea festivaluri şi în alte comune din apropiere. La căminul cultural din comuna Mâsca cu loc aproape în fiecare duminică reuniuni tovărăşeşti. La o astfel de reuniune a vorbit tovarăşul Ioan Julan, membru in comitetul organizaţiei de bază U.T.M. din comună. Din programul care a urmat după conferinţă nu a lipsit nici obişnuita horă ţărănească. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M. organizează cu regularitate şi audiţii colective ale emisiunilor de radio. Popularizarea şi răspândirea cărţii în rândul ţăranilor muncitori, constitue deasemenea o preocupare a comitetului organizaţiei de bază U.T.M. Tovarăşul Radu Remus, membru în comitetul organizaţiei de bază U.T.M. se ocupă îndeaproape de activitatea care se desfăşoară la biblioteca căminului cultural. In jurul cărţilor se iscă adeseori discuţii vii care deschid gustul pentru citit la tot mai mulţi tineri. Activitatea cultural-artistică pe care organizaţia de bază U.T.M. o desfăşoară la căminul cultural din comuna Mâsca ajută din plin la educarea tineretului. Corespondent VICTOR ACKERMAN Cu echipa artistică printre tinerii ţărani muncitori SUCEAVA. (De la corespondenta noastră AURELIA CACINA). La întreprinderea „Exportterran“, din Rădăuţi, activitatea artistică a început să se îmbunătăţească în urma apariţiei Hotărîrii Plenarei a Vl-a a C.C. al U.T.M. cu privire la activitatea culturală de massă. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M. a antrenat în munca echipei artistice sindicale un număr însemnat de tineri. Intâlnindu-se de câteva ori pe săptămână la repetiţii, tinerii muncitori învaţă cântece, dansuri noi, şi pregătesc piese de teatru. Când tovarăşul Cărpuşă Gheorghe, secretarul organizaţiei de bază U.T.M. a propus ca echipa artistică de amatori să dea un festival la căminul cultural din comuna Frătăuţii Vechi, propunerea a fost primită cu însufleţire. In Duminica următoare, echipa artistică a plecat în comune Frătăuţii Vechi unde a prezentat un bogat program artistic. Tinerii ţărani muncitori au avut astfel prilejul să asculte poezii, dialoguri şi să vadă piesa ,,Zestrea Ilenei“. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M. şi-a propus ca pe baza unei strânse colaborări cu comitetul sindical, în duminicile următoare echipa artistică a întreprinderii să dea şi în alte comune din împrejurimi astfel de festivaluri. La colţul roşu al gospodăriei colective TIMIŞOARA. — (Dela corespondenţa noastră EVA DEUTSCH). Hotărîrea Plenarei a Vl-a a C.C. al U.T.M. cu privire la activitatea culturală de massă a servit ca îndrumar în desvoltarea şi îmbunătăţirea muncii cultural-artistice a tinerilor ţărani colectivişti din gospodăria agricolă colectivi „Şandor Petöfi“ din comuna Dumbrăviţa, regiunea Timişoara, întreaga activitate a tinerilor la colţul roşu al gospodăriei agricole colective se desfăşoară acum sub semnul preţioaselor indicaţii date de Plenara a VI-a a C.C. al U.T.M., pe tărâmul activităţii culturale de massă. Tinerii colectivişti din echipa de teatru se adună la colţul roşu pentru a repeta piesa „Zestrea Ilenei“. Utemiştii Elisabeta Goia, Ion Tibai, Alexandru Tomanicska, etc. care interpretează roluri în piesa „Zestrea Ilenei“ depun o muncă susţinută la repetiţii pentru reuşita piesei. Deasemeni comitetul organizaţiei de bază U.T.M. a antrenat tinerii colectivişti să citească. In ultima vreme, utemiştii Gömber Csaba şi Toldy Ladislau au citit Cărţile „Aşa s’a călit oţelul“, „Tânăra gardă“, şi „Negura“. Asupra acestor cărţi ei au făcut recenzii în cadrul reuniunilor tovărăşeşti. Tot în cadrul unei reuniuni tovărăşeşti organizată de comitetul organizaţiei de bază U.T.M., tovarăşul Gömber Csaba secretarul organizaţiei de bază U.T.M. din gospodăria agricolă colectivă „Şandor Petörfi“, a ţinut o conferinţă cu tema „Tito, duşman de moarte al tineretului“. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M de la gospodăria agricolă colectivă „Şandor Petöfi“, care a făcut un început bun în munca de educare comunistă a tineretului trebuie să-şi intensifice activitatea pentru a obţine noi succese. Pag. 2-a 1 Aprilis 1952 „Scânteia tineretului“ îndemânarea maiştrilor sticlari sovietici Muncitorii din fabricile de sticlă şi cristal execută cu o înaltă măestrie obiecte preţioase de cristal. Decorarea şi fasonarea obiectelor cer mult gust artistic şi pricepere. Mâinile îndemânatice ale sticlarilor dau viaţă modelelor complicate inspirate din arta decorativă populară. Jocul de lumini al minunatului obiect de cristal va străluci în casa eschimosului şi în colhozul georgianului, în casa locuitorului din Sahalin sau în locuinţa muncitorului din Leningrad. IN CLIŞEU : la fabrica de cristale din Gusevo în secția de sortare a obiectelor fabricate. Controlorul șef Zinaida Staroverova (stânga) și controlorul Nadejda Bjeslavscaia, în timpul lucrului. Industria sticlei și a cristalului a luat o mare desvoltare în Uniunea Sovietică. Ce să fiu ? Această întrebare frământă mult pe elevele din clasa Vila dela Şcoala Elementară Nr. 6 din Bucureşti. In curând vor absolvi cursul elementar şi vor trebui să hotărască cărei ramuri de activitate îşi vor închina priceperea lor, în ce domeniu se vor specializa. Intr’o zi, s’au dus la instructoarea de pionieri a detașamentului. I-au cerut sfatul, ca unei surori mai mari, utemiste. Le-a propus să organizeze o consfătuire despre cartea „Ce să fii“ a scriitorului sovietic E. Permiac. Toate elevele au început să se pregătească pentru Consfătuire. Cu fiecare filă, alături de eroii cărţii, Valia, Boris şi Permiac, elevele au început călătoria în lumea meşteşugurilor. Le-au plăcut nespus de mult fiecare meserie în parte despre care au citit: despre siderurgie, electricitate, mecanică de locomotive sau industria alimentară, şi câte altele. Citind despre „Sufletul viu al muncii" au înţeles pe deplin care este lucrat principal într’o meserie. Au înţeles că, în primul rând, trebue s’o îndrăgeşti, să te strădueşti să-i dai toată priceperea şi capacitatea de muncă pentru a realiza lucruri minunate. Odată cu sfârşitul călătoriei lor, a sosit şi ziua mult aşteptatei consfătuiri. Clopoţelul a anunţat sfârşitul ultimei ore. Au sosit şi invitaţii, elevele şi pionierele clasei a Vil-a de la Şcoala Elementară Nr. 5. Pioniera Adriana Sălăgeanu a citit referatul. A vorbit despre muncă, despre viaţă, despre viitorul fericit al copiilor. Toate cele spuse de ea au pătruns adânc în sufletele pionierelor. Cât de mult ar vrea şi ele să fie ca Timoha. Să cunoască bine meseria, să fie şi ele cuprinse de „sufletul viu al munţii". Să fie mecanici pe vase, să-i semene lui Chireev, mecanicul specialist în motoare cu explozie. Să devină aviatori, să se ia la întrecere cuvântul. Să ajungă stahanovişti, eroi ai muncii. La sfârşitul referatului, toate elevele erau nerăbdătoare să vorbească, să arate şi celorlalte colege, la ce şcoală îşi vor continua ele învăţătura, ce meserie isi aleg. Au început discuţiile. Din mijlocul unui grup o pionieră a început să vorbească. E pioniera Sorana Georgescu. „Cu multă atenţie am citit cartea ,,Ce să fii“ de E. Permiac, spuse ea. Mi-am dat seama că munca este cu atât mai frumoasă cu cât reuşeşti să creezi, să inventezi, să depăşeşti norme, să contribui la bunăstarea şi fericirea tovarăşilor tăi de muncă. De aceea, m’am hotărît să urmez Şcoala Medie Tehnică de Petrol. Cât de frumoasă va fi munca mea. De pe acum am început să o îndrăgesc". Discuţiile au devenit şi mai vii. Şi alte pioniere, vor, să spună ceva. „Eu aş vrea să devin tehnician agricol — a spus pioniera Petria Marcu. Mi-a plăcut mult botanica. Doresc foarte mult să lucrez pe câmpie, să merg alături de tractorist, să urmăresc roadele, să îndrumez colectiviştii, să aplic cu succes metodele lui Miciurin şi Lâsenco”. Pioniera a tăcut, îmbujorată la faţă, cu ochii sclipitori, este mândră de viitoarea ei meserie. Gândurile pionierelor, întrerupte pentru o clipă, îşi reiau sborul. Ajung la Bicaz şi văd cum se înalţă barajul, cum va stăvili apele spumoase ale Bistriţei, omulgându-i milioane de kilowaţi de energie electrică, care va pune în mişcare, zeci şi zeci de fabrici şi uzine., Cutreerând peste dealuri şi văi, munţi şi ape, ajung cât ai clipi, la Hunedoara, văd mii de tineri constructori acolo unde se ridică uzina cocsochimică. Laura Lebădă vrea să devină tehnician chimist, să pună in valoare bogăţiile naturale ale ţării, să lucreze în fabricile şi laboratoarele de chimie Pioniera Maria Prodan s’a gândit la satul în care s’a născut, la viaţa nouă care a înflorit în gospodăria colectivă. Ea este talentată la muzică şi participă la corul de la Palatul Pionierilor. Doreşte din Inimă să urmeze Şcoala Medie Tehnică de activişti culturali Se şi vede organizând biblioteci, îndrumând cu iscusinţă corul sătesc, discutând despre romanul „Pământ desţelenit" sau „Oameni la volan". Ori poate la un cămin cultural în satele din regiunea canalului Dunăre-Marea Neagră citind cu pescarii „Drum fără pulbere" de Petru Dumitriu. Timpul a trecut pe nesimţite. Dintr’un grup de pionieri care discutaseră foarte aprins, se aude deodată glasul pionierei Rodica Teodorov. „Tăticul meu m’a întrebat ce aş vrea să fiu. Dar de fiecare dată îi spuneam altă meserie, intr’o zi a discutat cu mine şi mi-a arătat că este timpul să mă hotărăsc. Acum vreau să devin tehnician arhitect, să construiesc nenumărate case pentru muncitorii patriei noastre. Parcă văd cum se vor înălţa frumoasele blocuri muncitoreşti”. Şi alte pioniere şi-au arătat dorinţa de a urma şcolile medii tehnice , cu toate doresc să devină cadre pregătite ale industriei şi agriculturii, să-şi aleagă unul din minunatele drumuri ce se deschid în faţa absolvenţilor şcolilor elementare. Consfătuirea s’a sfârşit. Pe stradă, însă, discuţiile au mai continuat. — Eu am să merg sigur la arte grafice. —■ Şi eu mă voi înscrie la măsurători terestre. Cât de mult le-a ajutat consfătuirea ! Acum, fiecare dintre eleve ştie exact ce are să devină, în ce domeniu va munci în viitor. Și toate elevele se pregătesc cu drag să înceapă specializarea lor, să muncească din toate puterile pentru binele patriei. CORNEL POPESCU ★ Ce să fiu? ★ ★ Fiu de muncitori, născut la marginea Bucureştiului, tânărul Morăraş Ion şi-a făcut ucenicia la garajul fostului capitalist Adamescu în condiţiuni nespus de vitrege. Câtă umilinţă şi mizerie n’a îndurat el în vremea când tinerii ucenici trebuiau să înveţe meseria pe furiş ! Actul revoluţionar de la 23 August 1944 l-a găsit calificat şofer. Morăraş a înţeles că de acum pentru el, ca şi pentru toţi tinerii muncitori din ţara noastră începe o nouă epocă de muncă constructivă, o epocă, în care orice vis, cât de îndrăzneţ, poate fi realizat. Plin de încredere el a păşit deaceia în rândurile partidului, alături de cei mai cinstiţi şi devotaţi fii ai clasei muncitoare. In 1946 s’a angajat ca şofer la R.A.T.A. Şi de atunci a funcţionat necontenit pe autobuzele de călători. Astăzi lucrează la autogara din Oraşul Stalin fiind unul dintre cei mai apreciaţi şoferi. ★ Au trecut mai bine de doi ani de când tânărul conducător auto Morăraş Ion a fost repartizat să lucreze permanent pe autobuzul Skoda Nr. 36.543 şi de atunci neîntrerupt, fără schimb, a lucrat numai pe această maşină. Acum, după ce a parcurs cu ea peste 90.000 kilometri fără reparaţii mari sau mici Şi cu cauciucurile originale, maşina arată în aşa fel încât parcă încă nu s’ar fi umblat cu ea. Motorului curat şi bine întreţinut, care funcţionează asemenea unui ceasornic nu i s’a clintit nici o piesă, cauciucurile originale verificate de curând vor mai rezista neschimbate încă la multe mii de kilometri, iar caroseria nou nouţă străluceşte de curăţenie, neprezentând nici măcar o zgârietură. In doi ani tânărul Morăraş Ion a adus autobazei o economie de peste 1.200.000 lei vechi rezultate din evitarea reparaţiilor mari şi mijlocii şi din întrebuinţarea raţională a carburanţilor, precum şi din menajarea cauciucurilor. La rândul ei, întreprinderea a stimulat pe tânărul şofer, acordându-i prime de producţie de peste 211.000 lei vechi. Care este cheia succeselor tânărului conducător auto Morăraş Ion ? Făcând o cursă cu autobuzul condus de dânsul, privind felul cum conduce şi ascultând lămuririle date, am priceput de ce acest şofer va deveni în curând sulamiist, atingând cu maşina sa 100.000 de kilometri fără reparaţii. Tovarăşul Morăraş Ion îşi cunoaşte la perfecţie maşina şi zi de zi îşi ridică nivelul profesional şi politic, studiind şi învăţând din minunata tehnică şi experienţă sovietică. Mult l-a preocupat pe tovarăşul Moraraş Ion modul cum se pot realiza cât mai multe economii. Era prin anul 1950, când urmând exemplul tovarăşilor săi Puşcaş Victor şi Alfianu Constantin şi-a luat maşina in păstrare socialistă pe bază de contract, după metoda sovietică Nina Nazarova. Studiind felul de lucru al şoferului sovietic Babchin, care constă in întreţinerea maşinei in asemenea condiţiuni, Încât să i se poată prelungi durata de funcţionare cât mai mult între două reparaţii capitale, precum şi experienţa altor conducători auto sovietici, Titov, Orehov şi Galinov, conducătorul auto tovarăşul Morăraş Ion s-a avântat în mişcarea sulamiistă. Ingrijindu-şi atent maşina, folosind-o în mod raţional, el reuşea să efectueze în bune condiţiuni parcursul. Pe zi ce trecea pe foaia de parcurs înregistra tot mai mulţi kilometri. Niciodată el nu a plecat în cursă înainte de a se convinge că radiatorul este umplut cu apă, că filtrul de ulei este astupat, că frâna şi bara de direcţie sunt bune şi că în general maşina este în bună stare de funcţionare. La sfârşitul fiecărei curse controla şi remedia orice început de defectare. In tot timpul parcursului celor peste 90.000 kilometri, tovarăşul Morăraş Ion a urmărit cu atenţie funcţionarea perfectă a motorului maşinii. Printr-o bună reglare a supapelor, a avansului, a mecanismului de aprindere şi a carburatorului, prin schimbarea la timp a vitezelor, manipularea la timp a pedalei de gaze şi asigurarea unui regim normal de turaţii, el a obţinut economii însemnate de carburanţi. Deasemenea fără să dăuneze motorului tânărul şofer a folosit un consum minim de combustibil. După întoarcerea din curse, revizia amănunţită a maşinei, ungerea şi reglarea pieselor, curăţirea filtrului şi caroseriei îi lua lui Morăraş mult din timpul lui liber, dar o mulţumire lăuntrică ii lumina chipul. Era mulţumirea muncii îndeplinite cu credinţă şi abnegaţie, mulţumirea grijii faţă de bunul obştesc al clasei muncitoare încredinţat lui. Tânărul Morăraş Ion este conştient că îngrijindu-şi bine maşina, efectuând kilometri cât mai mulţi, utilizându-i capacitatea maximă de transport, menajându-i cauciucurile şi economisind carburanţi şi lubrefianţi îşi face datoria către patrie, către clasa muncitoare, contribue şi el după puterile şi capacitatea lui la construirea unei vieţi mereu mai bune, mai fericite şi mai luminoase în Republica Populară Română. Viaţa nouă care se desvoltă zi cu zi sub ochii noştri, bucuria muncii paşnice şi libere îl îndeamnă pe comunistul şi utemistul Morăraş Ion să nu se mulţumească cu succesele obţinute până acum. El învaţă necontenit pentru a-şi îmbunătăţi munca, pentru a obţine noi succese. El studiază actualmente posibilitatea scăderii preţului de cost al transporturilor auto, la care se poate ajunge micşorând cheltuelile la benzină şi uleiuri, scăzând cheltuelile de reparaţii şi dublând rulajul cauciucurilor după metoda stahanoviştilor sulamiişti sovietici, V. Nerovnov şi A. Korsacov. Ufemistul Morăraş Ion, şi-a propus să nu se oprească la parcugerea a 100.000 kilometri, ci să caute să atingă cu maşina sa 150.000 kilometri fără reparaţii la motor. ION POPESCU Spre 100.000 km.! Din munca agitatorilor utemişti Pentru îndeplinirea planului de achiziţii „...Dacă vom sta de vorbă cu ţăranii muncitori, arătându-le avantajele ce le aduc valorificarea produselor prin cooperativă, putem fi siguri de rezultate frumoase. Pentru a ne putea duce munca la îndeplinire trebue însă să studiem Hotărîrea Consiliului de Miniştri şi a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român cu privire la reforma bănească şi reducerile de preţuri din 28 Ianuarie a. c., s’o cunoaştem dela un capăt la altul, căci numai astfel vom şti să arătăm ţăranilor muncitori importanţa deosebită a acestei Hotărîri". Şedinţa organizaţiei de bază U.T.M. din comuna Buziaş, regiunea Timişoara in care utemiştii au pornit munca pentru sprijinirea reformei băneşti a durat mult. Secretarul comitetului organizaţiei, tovarăşul Iosif Löffler, a arătat tinerilor că este o datorie a lor să lămurească pe ţăranii muncitori pentru a-şi valorifica produsele prin cooperativă. Şi deşi era târziu, după terminarea expunerii au urmat discuţii. Tinerii care până atunci îşi notaseră sarcinile ce le-au revenit, s-au ridicat, unul câte unul şi au cerut cuvântul. Primul s’a înscris, agitatorul utemist Petru Dodan. — Eu sunt agitator şi îmi dau seama de importanţa Hotărîrii. Va trebui să o studiem şi să o lămurim ţăranilor muncitori, înainte însă de a duce munca de lămurire în rândul ţăranilor muncitori, noi înşine utemiştii, trebue să fim exemplu. Noi trebue să fim printre aceia ce-şi valorifică prisosul de produse agricole prin cooperativă. Poţi oare să spui ţăranului muncitor să-şi valorifice produsele prin cooperativă, dacă tu nu faci la fel ? Cred că nu... După agitatorul utemist Petru Dodan au mai vorbit şi alţi utemişti. Cu toţii şi-au exprimat dorinţa de a munci pentru sprijinirea reformei băneşti. Concluziile le-a tras secretarul organizaţiei. — Tovarăşul Dodan a avut dreptate. Trebue să fim printre cei care îşi valorifică primii produsele prin cooperativă. Deasemenea celor şase agitatori le revine sarcina de a studia temeinic Hotărîrea, ca dealtfel fiecărui utemist. După concluzie, adunarea a luat sfârşit. Fiecare a plecat acasă. La lumina lămpii cu gaz, cu carnetul în faţă, agitatorul utemist Petru Dodan a studiat până târziu. Fiecare problemă principală, desprinsă din Hotărire şi-o nota în carnetul legat de ea şi ceea ce trebuia să facă. Târziu, când toţi ai casei se culcaseră agitatorul utemist termină de studiat. Putea acum să stea de vorbă cu ţăranii muncitori, să le arate de ce trebue să-şi valorifice produsele agricole prin cooperativă. De a doua zi, agitatorii împreună cu ceilalţi utemişti au început munca. In scurtă vreme cooperativa comunei a achiziţionat peste 700 kg. porumb, 56 kg. untură, 105 kg. carne bovine, 1456 ouă, 500 litri de lapte, 80 kg. fasole şi multe alte produse. ★ „...Munca de lămurire de la om la om, nu a fost pe măsura cerinţelor. Agitatorul Tripea Dumitru nu şi-a dus sarcina la îndeplinire. Ba mai mult, el n’a fost un bun exemplu şi nu şi-a valorificat produsele prin cooperativă. Hotărîrea cu privire la măsurile pentru consolidarea succesului reformei bănești ne dă un minunat prilej să ne analizăm încă odată munca. Să vedem cum a muncit fiecare dintre noi. „Am muncit oare după puterile noastre? Nu. O parte dintre agitatorii noștri au căutat să se achite formal de această sarcină. Ei nu au stat îndeajuns de vorbă cu ţăranii muncitori şi nu au folosit exemple concrete, convingătoare, care să facă pe ţăranii muncitori să înţeleagă că este bine să-şi valorifice produsele prin cooperativă. Ca exemplu îl avem pe tovarăşul Tripea...” Despre munca dusă de agitatorul Tripea Dumitru de la apariţia Hotărîrii cu privire la reforma bănească şi reducerile de preţuri şi până la apariţia Hotărîrii privind măsurile pentru consolidarea succesului reformei băneşti, secretarul organizaţiei de bază U.T.M. a spus multe lucruri. Mulţi tineri s’au ridicat apoi şi au criticat aspru pe agitatorul Tripea. Utemistul Petru Dodan vorbind despre munca lui Tripea a spus: Tripea este deobicei un agitator bun. Dar tocmai acum s’a lăsat pe tânjeală. Eu cred că cine nu munceşte pentru consolidarea reformei, înseamnă că nu e un bun utemist. Dar cred tot aşa de bine că Tripea se va îndrepta. Pe agitatorul Tripea Dumitru, l-a criticat aspru şi tânărul Preja Gheorghe, salariat al cooperativei şi toţi ceilalţi care au mai luat cuvântul. Când nimeni n’a mai avut nimic de spus, secretarul a arătat că munca politică pentru atragerea ţărănimii spre cooperativă, trebue intensificată. — Dacă noi vom sta de vorbă cu răbdare— a spus secretarul, — dacă vom arăta ţăranilor exemple concrete de avantagiile pe care le au valorificându-şi produsele prin cooperative, ei vor vedea în noi oameni serioşi care duc cu cinste cuvântul partidului în rândurile lor. Aproape la sfârşitul adunării, tinerii şi-au luat angajamente. Din locul de unde stătuse cu capul plecat, s-a ridicat şi agitatorul Tripea Dumitru. Rotindu-şi privirea pe feţele tinerilor, a început să vorbească : — Aveţi dreptate. Critica voastră e dreaptă. Am muncit prost, şi încă foarte prost. Nu am făcut ceea ce puteam face. Eu cer sprijinul vostru şi îmi iau un angajament . Să îmi câştig iar preţuirea voastră, muncind aşa cum trebue să muncească un utemist. Din ziua aceea, agitatorul Tripea Dumitru a început să muncească cu adevărat. A studiat încă odată Hotărîrea și a pornit la muncă. A stat de vorbă cu unul, a stat de vorbă cu altul, le-a arătat avantagiile vânzării prin cooperativă a produselor agricole. Intr’una din zile, bătu la poarta țăranului muncitor Maer Iosif. L-a chemat la poartă și a intrat în vorbă cu el. — Bede Iosif sta Hotărîrea cu reforma bănească... — Ia te uită cine s’a găsit să mă sfătuiască ,i-a răspuns Maer privindu-l de sus. — Nu-i așa bade, dacă vinzi prin cooperativă prisosul d-tale de produse, în binele dumitale o faci. Și agitatorul începu să-i explice. Maer îi zâmbi ironic. Agitatorul Tripea Dumitru se duse la el şi a doua zi. I-a vorbit atunci despre cei care vânduseră deja câte ceva la cooperativă şi îşi cumpăraseră apoi diferite lucruri trebuincioase. I-a arătat deasemenea că aceasta este o datorie patriotică faţă de stat şi faţă de poporul muncitor. Maer Iosif începuse să-l privească cu alţi ochi. — Păi — dac’o să am, am să vând la cooperativă. — Bade Iosif, anul trecut ai obţinut recoltă frumoasă. Dacă dumneata vei vinde la cooperativă ce ai de prisos şi alţii vor face la fel ca dumneata, înseamnă că tăiem apa de la moara chiaburilor şi a speculanţilor. Maer Iosif vedea că Tripea are dreptate. — Bine, să mă mai gândesc. — Gândeşte-te bine bade. In ziua următoare ţăranul muncitor Maer Iosif a vândut la cooperativă 100 kg. porumb, 3 kg. lână, 70 ouă şi 40 litri de lapte pe care le avea de vânzare şi pe care a luat bani buni. Nu se dumirea însă cum de nu făcuse treaba asta până acum. Tot aşa de bine ca agitatorul Tripea Dumitru au muncit şi alţi utemişti ca de pildă tinerii vânzători de la cooperativă. ★ De la adunarea generală în care a fost analizată munca dusă pentru sprijinirea reformei băneşti, a trecut o bucată de vreme. Cooperativa a reuşit să achiziţioneze mai multe produse: 1500 kg. porumb, 850 kg. grâu, 72 kg. untură, 153 kg. carne bovine, peste 10.000 kg. fân şi altele. Munca pentru îndeplinirea planului de achiziţii, continuă cu aceeaşi intensitate. MIRCEA SAVU Utemiştii din Podari în luptă pentru crearea întovărăşirilor de tip T. O. Z. CRAIOVA (de la corespondentul nostru). Anul trecut 23 de familii de ţărani săraci şi mijlocaşi din comuna Podari, regiunea Dolj, şi-au lucrat în comun pământul cu tractoarele şi maşinile S.M.T.ului de la Cârcea. Pe pământurile lor ei au obţinut o recoltă de 1500 până la 1800 kg. grâu la ha, pe când cei care şi-au lucrat individual pământul au obţinut abia 800 până la 900 de kg. grâu la ha. Apariţia Hotărîrii partidului cu privire la munca pe tărâmul construirii gospodăriilor colective şi al întovărăşirilor agricole i-a făcut pe întovărăşiţi din Podari să se gândească la formarea unei întovărăşiri de Up TOZ aşa cum le-a arătat Hotărîrea. Organizaţia de partid le-a sprijinit iniţiativa şi i-a îndemnat în aceiaşi vreme să stea de vorbă şi cu alţi ţărani muncitori pentru a-i lămuri să se înscrie. Organizaţia de bază U.T.M. sub îndrumarea organizaţiei de partid şi-a alcătuit un plan de muncă în această privinţă repartizându-i pe agitatori în echipele care duceau muncă de lămurire. Păun Vasile, Cioroianu Gogu, Tudor Ion, şi alţi agitatori utemişti şi-au lămurit în primul rând părinţii lor să se înscrie, ca apoi să poată participa cun cinste alături de comunişti la îndrumarea ţăranilor muncitori către întovărăşire. In urma muncii de lămurire dusă de organizaţia de partid la care au participat şi utemiştii, în comuna Podari numărul cererilor pentru întovărășirea de tip T.O.Z. a ajuns la 35. Poezii de la cititori Certificatul E linişte acum, şi printre ramuri Coboară pe pământ bănuţi de soare. Ostaşii, adunaţi pe iarba deasă, Citesc la umbră cărţi, broşuri, ziare. Eu stau alături; n’am luat nicio carte Că şi-aşa nu pricep citi şi scrie. Dar asta nu vreau să le-o spun, de teamă Să nu mă râdă vreunul, cine ştie... — Tovarăşe, îmi zise caporalul Văzându-mă că stau mai la o parte — Şti să citeşti ? — In acte-aşa se spune... Eu am certificat, dar... nu ştiu carte. — Păi, cum aşa ?... se poate oare, asta ? (Gândeşte o clipă şi apoi îmi spune): — „Eu înţeleg că nu cunoşti citirea. Dar... cu certificatul... cum rămâne ?“ (Am stat puţin să-mi amintesc mai bine. Privii la dânsul — poate — cu mirare, Că doar acuma pentru prima dată M’am întâlnit cu-această întrebare). — Demult, la domnu’nvăţător acasă Făcui un gard cu tata — şi rămase Ca’n loc de plată să primesc pe lucru Acest certificat de patru clase. In sat, în sărăcie şi în glod, Aşa trăiam pe vremuri, noi, odată. Dar azi mi-au spus tovarăşii că pot Să’nvăţ cititul, scrisul, în armată. .............................................................. a • Şi-a fost aşa cum spuse caporalul: O literă-apoi două, pe încetul Am început să’nvăţ cu drag în şcoală. Şi’n urmă pricepui tot alfabetul. Trimis-am carte pentru’ntâia oară In satul meu. Cu multă bucurie Am scris mândruţei şi i-am spus acolo : „Cu mâna mea e scrisă, măi Marie !“ Ce-o zice oare fostu’nvăţător ? Gândesc acum că poate o s’audă Că printre cei ce ştiu citi şi scrie Şi eu mă număr. — Tare i-o fi ciudă !..Şi poate că scrisoarea dela mine Va aminti în sat acea poveste, De’nvăţător, de gardul ce-i făcusem, De toate — toate lucrurile-aceste. Şi azi abia, când pot citi şi scrie Vedea-vor tata şi Maria — satul, Că școala ce-am făcut-o în armată Mi-a dat, cu-adevărat, certificatul. EMIL ANCAR Ce să citim Două noi colecţii de cărţi pentru pionieri şi şcolari EDITURA TINERETULUI Editura Tineretului tipăreşte începând din acest an două colecţii pentru pionieri şi şcolari,, menite să devină ajutoare preţioase în activitatea lor din şcoală, să-i atragă spre ştiinţă şi literatură. Colecţia „Ştiinţa învinge“ cuprinde lucrări şi îndrumări practice pentru cercurile de amatori, probleme interesante şi distractive, curiozităţi din toate ramurile ştiinţei şi tehnice. In broşurile colecţiei „Ştiinţa învinge“ se explică pe înţelesul pionierilor şi şcolarilor, probleme de ştiinţă şi tehnică a căror cunoaştere este necesară viitorilor constructori ai socialismului din patria noastră. „Ştiinţa învinge“ popularizează noile cuceriri ale străluciţilor cercetători sovietici în domeniul ştiinţei şi tehnicei. Colecţia „Ştiinţa învinge“ va ajuta pionierilor şi şcolarilor să-şi complecteze cunoştinţele căpătate în şcoală. Colecţia „Biblioteca şcolarului“ prezintă copiilor pagini minunate din operele scriitorilor noştri clasici, în care sunt zugrăvite suferinţele poporului în trecut şi lupta lui pentru libertate. Citind cărţile ce apar în această colecţie, pionierii şi şcolarii vor cunoaşte şi îndrăgi lucrările lui I. L. Caragiale, Alex. Sahla, M. Sadoveanu. In „Biblioteca şcolarului“ ei vor găsi basme ale povestitorilor Ion Creangă, Petre Ispirescu, Ion Slavici, versuri ale marilor noştri poeţi M. Eminescu, G. Coşbuc, etc. „Biblioteca şcolarului“ este un mijloc preţios pentru pionieri şi şcolari de a cunoaşte câteva din operele marilor noştri scriitori progresişti din trecut. Cele două colecţii, „Ştiinţa învinge“ şi „Biblioteca şcolarului“, trebuie să pătrundă în rânduri cât mai largi de pionieri şi şcolari. Lupta popoarelor din ţările coloniale şi dependente pentru libertate şi pace EDITURA C. G. M. „Lupta popoarelor din ţările coloniale şi dependente pentru libertate şi pace", lucrare apărută în Editura C.G.M., înfăţişează eroica luptă a popoarelor coloniale împotriva jugului colonialist, pentru pâine, independenţă şi pace. Epocala victorie a Uniunii Sovietice asupra fascismului hitlerist şi a imperialismului japonez, succesul revoluţiei chineze, precum şi slăbirea unor puteri coloniale ca Anglia, Franţa, Olanda — după cel de al doilea război mondial — au adus după sine creşterea avântului mişcărilor de eliberare naţională în colonii şi ţările dependente. Succesele obţinute în anii de după război în Vietnam, Indonezia, India, Malaezia, etc., se datoresc în primul rând faptului că în fruntea luptei antiimperialiste se află clasa muncitoare condusă de avantgarda ei, partidele comuniste şi muncitoreşti. Urmând măreţul exemplu al poporului chinez, care a reuşit să-şi cucerească libertatea şi independenţa dând o lovitură de moarte imperialismului, popoarele din ţările coloniale şi dependente au trecut de la acţiunile de protest, la lupta armată directă. Loviturile date de partizanii indonezieni intervenţioniştilor americani şi englezi, lupta armatei de eliberare vietnameză împotriva colonialiştilor francezi, acţiunile armatei populare din Malaezia împotriva cotropitorilor britanici, arată că ţările coloniale, care altădată erau rezerve ale capitalismului imperialist, se transformă azi in rezerve ale forţelor socialismului şi democraţiei, întărind puterea marelui lagăr al păcii şî vieţii.