Scânteia Tineretului, aprilie 1952 (Anul 7, nr. 917-942)

1952-04-01 / nr. 917

Aplicând Hotărîrea Plenarei a Vl-a a C. C. al U. T. M. ★ ★ In sat prinde rădăcini trainice activitatea culturală Comitetul organizaţiei de bază U.T.M.­­­in comuna Mâsca, raionul Arad se ocupă îndeaproape de felul în care tinerii ţărani muncitori din comună îşi petrec timpul liber. In acest fel se explică bogata activitate cultu­ral-artistică pe care tinerii o desfă­şoară la căminul cultural. In deosebi după apariţia Hotărîrii Plenarei a Vl-a a C.C. al U.T.M. cu privire la activitatea culturală de massă, în viaţa culturală a comunei s’a simţit un nou avânt pornit din rândul ute­­miştilor şi al tinerilor. Seară de seară, tinerii se adună în să­­lile căminului. Unii fac repetiţii la cor. Tinerii membri ai echipei de dansuri popu­lare nu rămân cu nimic mai prejos. Ei re­petă la rândul lor noi dansuri. Artiştii ama­tori care fac parte din cercul de teatru pregătesc şi ei o nouă piesă. In mijlocul tinerilor artişti amatori vine adeseori şi tovarăşul Ion Mihuţ, secretarul organizaţiei de bază de partid. Prezenţa lui în mijlocul tinerilor ţărani muncitori, sfaturile sale cumpănite, pline de miez, constitue pentru aceştia un serios imbold în muncă. Pentru a ridica pe trepte mai înalte munca artistică, potrivit cu indicaţiile Ple­narei a Vl-a a C.C. al U.T.M. cu privire la activitatea culturală de massă, comite­tul organizaţiei de bază U.T.M. ş-a propus să lărgească colectivele artistice cu încă 18 membri, dintre care majoritatea să fie fete. La propunerea comitetului organizaţiei de bază U.T.M., grupul de tineri artişti amatori s-a deplasat nu de mult în comuna învecinată, Măderat. Ei au prezentat un interesant program artistic, plin de învă­ţăminte pentru tinerii din satul vecin. Suc­­cesul acestui festival le-a dat aripi tineri­lor artişti amatori care şi-au propus să mai dea asemenea festivaluri şi în alte co­mune din apropiere. La căminul cultural din comuna Mâsca cu loc aproape în fiecare duminică reu­niuni tovărăşeşti. La o astfel de reuniune a vorbit tovarăşul Ioan Julan, membru in comitetul organizaţiei de bază U.T.M. din comună. Din programul care a urmat după conferinţă nu a lipsit nici obişnuita horă ţărănească. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M. organizează cu regularitate şi audiţii co­lective ale emisiunilor de radio. Popularizarea şi răspândirea cărţii în rândul ţăranilor muncitori, constitue dea­­semenea o preocupare a comitetului or­ganizaţiei de bază U.T.M. Tovarăşul Radu Remus, membru în comitetul organizaţiei de bază U.T.M. se ocupă îndeaproape de activitatea care se desfăşoară la biblioteca căminului cultural. In jurul cărţilor se iscă adeseori discuţii vii care deschid gustul pentru citit la tot mai mulţi tineri. Activitatea cultural-artistică pe care or­ganizaţia de bază U.T.M. o desfăşoară la căminul cultural din comuna Mâsca ajută din plin la educarea tineretului. Corespondent VICTOR ACKERMAN Cu echipa artistică printre tinerii ţărani muncitori SUCEAVA.­­ (De la corespondenta noastră AURELIA CACINA). La întreprinderea „Exportterran“,­ din Rădăuţi, activitatea artistică a început să se îmbunătăţească în urma apariţiei Hotă­rîrii Plenarei a Vl-a a C.C. al U.T.M. cu privire la activitatea culturală de massă. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M. a antrenat în munca echipei artistice sin­dicale un număr însemnat de tineri. In­­tâlnindu-se de câteva ori pe săptămână la repetiţii, tinerii muncitori învaţă cântece, dansuri noi, şi pregătesc piese de teatru. Când tovarăşul Cărpuşă Gheorghe, se­cretarul organizaţiei de bază U.T.M. a propus ca echipa artistică de amatori să dea un festival la căminul cultural din co­muna Frătăuţii Vechi, propunerea a fost primită cu însufleţire. In Duminica urmă­toare, echipa artistică a plecat în comune Frătăuţii Vechi unde a prezentat un bogat program artistic. Tinerii ţărani muncitori au avut astfel prilejul să asculte poezii, dialoguri şi să vadă piesa ,,Zestrea Ilenei“. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M. şi-a propus ca pe baza unei strânse cola­borări cu comitetul sindical, în dumini­cile următoare echipa artistică a întreprin­derii să dea şi în alte comune din împre­jurimi astfel de festivaluri. La colţul roşu al gospodăriei colective TIMIŞOARA. — (Dela corespondenţa noastră EVA DEUTSCH). Hotărîrea Plenarei a Vl-a a C.C. al U.T.M. cu privire la activitatea culturală de massă a servit ca îndrumar în desvoltarea şi îmbunătăţirea muncii cultural-artistice a tinerilor ţărani colectivişti din gospodă­ria agricolă colectivi „Şandor Petöfi“ din comuna Dumbrăviţa, regiunea Timişoara, întreaga activitate a tinerilor la colţul roşu al gospodăriei agricole colective se des­făşoară acum sub semnul preţioaselor indi­caţii date de Plenara a VI-a a C.C. al U.T.M., pe tărâmul activităţii culturale de massă. Tinerii colectivişti din echipa de teatru se adună la colţul roşu pentru a repeta piesa „Zestrea Ilenei“. Utemiştii Elisabeta Goia, Ion Tibai, Alexandru Tomanicska, etc. care interpretează roluri în piesa „Zestrea Ilenei“ depun o muncă susţinută la repetiţii pentru reuşita piesei. Deasemeni comitetul organizaţiei de bază U.T.M. a antrenat tinerii colectivişti să citească. In ultima vreme, utemiştii Gömber Csaba şi Toldy Ladislau au citit Cărţile „Aşa s’a călit oţelul“, „Tânăra gardă“, şi „Negura“. Asupra acestor cărţi ei au făcut recenzii în cadrul reuniunilor tovărăşeşti. Tot în cadrul unei reuniuni to­vărăşeşti organizată de comitetul organiza­ţiei de bază U.T.M., tovarăşul Gömber Csaba secretarul organizaţiei de bază U.T.M. din gospodăria agricolă colectivă „Şandor Petörfi“, a ţinut o conferinţă cu tema „Tito, duşman de moarte al tinere­tului“. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M de la gospodăria agricolă colectivă „Şandor Petöfi“, care a făcut un început bun în munca de educare comunistă a tineretului trebuie să-şi intensifice activitatea pentru a obţine noi succese. Pag. 2-a 1 Aprilis 1952 „Scânteia tineretului“ îndemânarea maiştrilor sticlari sovietici Muncitorii din fabricile de sticlă şi cristal execută cu o înaltă măestrie obiecte preţioase de cristal. Decorarea şi fasonarea obiectelor cer mult gust ar­tistic şi pricepere. Mâinile îndemânati­ce ale sticlarilor dau viaţă modelelor com­plicate inspirate din arta decorativă populară. Jocul de lumini al minunatului obiect de cristal va străluci în casa eschimosului şi în colhozul georgianului, în casa locuitorului din Sahalin sau în locuinţa muncitorului din Leningrad. IN CLIŞEU : la fabrica de cristale din Gusevo în secția de sortare a obiec­telor fabricate. Controlorul șef Zinaida Staroverova (stânga) și controlorul Nadej­­da Bjeslavscaia, în timpul lucrului. Industria sticlei și a cristalului a luat o mare desvoltare în Uniunea So­vietică. Ce să fiu ? Această întrebare frământă mult pe elevele din clasa Vil­a dela Şcoala Elementară Nr. 6 din Bucureşti. In curând vor absolvi cursul elementar şi vor trebui să hotărască cărei ramuri de activitate îşi vor închina priceperea lor, în ce domeniu se vor specializa. Intr’o zi, s’au dus la instructoarea de pionieri a detașamentului. I-au cerut sfa­tul, ca unei surori mai mari, utemiste. Le-a propus să organizeze o consfătuire despre cartea „Ce să fii“ a scriitorului sovietic E. Permiac. Toate elevele au început să se pregătească pentru Consfătuire. Cu fie­care filă, alături de eroii cărţii, Valia, Boris şi Permiac, elevele au început călă­toria în lumea meşteşugurilor. Le-au plă­cut nespus de mult fiecare meserie în parte despre care au citit: despre siderur­gie, electricitate, mecanică de locomotive sau industria alimentară, şi câte altele. Ci­tind despre „Sufletul viu al muncii" au înţeles pe deplin care este lucrat princi­pal într’o meserie. Au înţeles că, în pri­mul rând, trebue s’o îndrăgeşti, să te strădueşti să-i dai toată priceperea şi ca­pacitatea de muncă pentru a realiza lu­cruri minunate. Odată cu sfârşitul călătoriei lor, a sosit şi ziua mult aşteptatei consfătuiri. Clopo­ţelul a anunţat sfârşitul ultimei ore. Au sosit şi invitaţii, elevele şi pionierele cla­sei a Vil-a de la Şcoala Elementară Nr. 5. Pioniera Adriana Sălăgeanu a citit re­feratul. A vorbit despre muncă, despre viaţă, despre viitorul fericit al copiilor. Toate cele spuse de ea au pătruns adânc în sufletele pionierelor. Cât de mult ar vrea şi ele să fie ca Timoha. Să cunoască bine meseria, să fie şi ele cuprinse de „sufletul viu al munţii". Să fie mecanici pe vase, să-i semene lui Chireev, mecani­cul specialist în motoare cu explozie. Să devină aviatori, să se ia la întrecere cu­vântul. Să ajungă stahanovişti, eroi ai muncii. La sfârşitul referatului, toate elevele erau nerăbdătoare să vorbească, să arate şi celorlalte colege, la ce şcoală îşi vor continua ele învăţătura, ce meserie isi aleg. Au început discuţiile. Din mijlocul unui grup o pionieră a început să vorbească. E pioniera Soran­a Georgescu. „Cu multă atenţie am citit cartea ,,Ce să fii“ de E. Permiac, spuse ea. Mi-am dat seama că munca este cu atât mai frumoasă cu cât reuşeşti să creezi, să inventezi, să depă­şeşti norme, să contribui la bunăstarea şi fericirea tovarăşilor tăi de muncă. De a­­ceea, m’am hotărît să urmez Şcoala Me­die Tehnică de Petrol. Cât de frumoasă va fi munca mea. De pe acum am început să o îndrăgesc". Discuţiile au devenit şi mai vii. Şi alte pioniere, vor, să spună ceva. „Eu aş vrea să devin tehnician agricol — a spus pio­niera Petria Marcu. Mi-a plăcut mult bo­tanica. Doresc foarte mult să lucrez pe câmpie, să merg alături de tractorist, să urmăresc roadele, să îndrumez colectiviştii, să aplic cu succes metodele lui Miciurin şi Lâsenco”. Pioniera a tăcut, îmbujorată la faţă, cu ochii sclipitori, este mândră de viitoarea ei meserie. Gândurile pionierelor, întrerupte pen­tru o clipă, îşi reiau sborul. Ajung la Bi­­caz şi văd cum se înalţă barajul, cum va stăvili apele spumoase ale Bistriţei, omul­­gându-i milioane de kilowaţi de energie electrică, care va pune în mişcare, zeci şi zeci de fabrici şi uzine., Cutreerând peste dealuri şi văi, munţi şi ape, ajung cât ai clipi, la Hunedoara, văd mii de tineri constructori acolo unde se ridică uzina cocsochimică. Laura Lebădă vrea să devină tehnician chimist, să pună in valoare bogăţiile natu­rale ale ţării, să lucreze în fabricile şi la­boratoarele de chimie Pioniera Maria Prodan s’a gândit la sa­tul în care s’a născut, la viaţa nouă care a înflorit în gospodăria colectivă. Ea este talentată la muzică şi participă la corul de la Palatul Pionierilor. Doreşte din Inimă să urmeze Şcoala Medie Tehnică de acti­vişti culturali Se şi vede organizând bi­blioteci, îndrumând cu iscusinţă corul să­tesc, discutând despre romanul „Pământ desţelenit" sau „Oameni la volan". Ori poate la un cămin cultural în satele din regiunea canalului Dunăre-Marea Neagră citind cu pescarii „Drum fără pulbere" de Petru Dumitriu. Timpul a trecut pe nesimţite. Dintr’un grup de pionieri care discutaseră foarte aprins, se aude deodată glasul pionierei Rodica Teodorov. „Tăticul meu m’a întrebat ce aş vrea să fiu. Dar de fiecare dată îi spuneam altă meserie, intr’o zi a discutat cu mine şi mi-a arătat că este timpul să mă hotărăsc. Acum vreau să devin tehnician arhitect, să construiesc nenumărate case pentru mun­citorii patriei noastre. Parcă văd cum se vor înălţa frumoasele blocuri muncito­reşti”. Şi alte pioniere şi-au arătat dorinţa de a urma şcolile medii tehnice , cu toate do­resc să devină cadre pregătite ale indu­striei şi agriculturii, să-şi aleagă unul din minunatele drumuri ce se deschid în faţa absolvenţilor şcolilor elementare. Consfătuirea s’a sfârşit. Pe stradă, însă, discuţiile au mai conti­nuat. — Eu am să merg sigur la arte gra­fice. —■ Şi eu mă voi înscrie la măsurători terestre. Cât de mult le-a ajutat consfătuirea ! Acum, fiecare dintre eleve ştie exact ce are să devină, în ce domeniu va munci în viitor. Și toate elevele se pregătesc cu drag să înceapă specializarea lor, să mun­cească din toate puterile pentru binele patriei. CORNEL POPESCU ★ Ce să fiu? ★ ★ Fiu de muncitori, născut la marginea Bucureştiului, tânărul Morăraş Ion şi-a fă­cut ucenicia la garajul fostului capitalist Adamescu în condiţiuni nespus de vitrege. Câtă umilinţă şi mizerie n’a îndurat el în vremea când tinerii ucenici trebuiau să în­veţe meseria pe­ furiş ! Actul revoluţionar de la 23 August 1944 l-a găsit calificat şofer. Morăraş a înţeles că de acum pentru el, ca şi pentru toţi ti­nerii muncitori din ţara noastră începe o nouă epocă de muncă constructivă, o epocă, în­ care orice vis, cât de îndrăzneţ, poate fi realizat. Plin de încredere el a păşit de­­aceia în rândurile partidului, alături de cei mai cinstiţi şi devotaţi fii ai clasei munci­toare. In 1946 s’a angajat ca şofer la R.A.T.A. Şi de atunci a funcţionat neconte­nit pe autobuzele de călători. Astăzi lu­crează la autogara din Oraşul Stalin fiind unul dintre cei mai apreciaţi şoferi. ★ Au trecut mai bine de doi ani de când tânărul conducător auto Morăraş Ion a fost repartizat să lucreze permanent pe autobuzul Skoda Nr. 36.543 şi de atunci neîntrerupt, fără schimb, a lucrat numai pe această maşină. Acum, după ce a parcurs cu ea peste 90.000 kilometri fără reparaţii mari sau mici Şi cu cauciucurile originale, maşina arată în aşa fel încât parcă încă nu s’ar fi umblat cu ea. Motorului curat şi bine întreţinut, care funcţionează asemenea unui ceasornic nu i s’a clintit nici o piesă, cauciucurile ori­ginale verificate de curând vor mai rezista neschimbate încă la multe mii de kilome­tri, iar caroseria nou nouţă străluceşte de curăţenie, neprezentând nici măcar o zgâ­rietură. In doi ani tânărul Morăraş Ion a adus autobazei o economie de peste 1.200.000 lei vechi rezultate din evitarea reparaţiilor mari şi mijlocii şi din întrebuinţarea raţio­nală a carburanţilor, precum şi din mena­jarea cauciucurilor. La rândul ei, între­prinderea a stimulat pe tânărul şofer, acor­­dându-i prime de producţie de peste 211.000 lei vechi. Care este cheia succeselor tânărului conducător auto Morăraş Ion ? Făcând o cursă cu autobuzul condus de dânsul, pri­vind felul cum conduce şi ascultând lămu­ririle date, am priceput de ce acest şofer va deveni în curând sulamiist, atingând cu maşina sa 100.000 de kilometri fără re­paraţii. Tovarăşul Morăraş Ion îşi cunoaşte la perfecţie maşina şi zi de zi îşi ridică nive­lul profesional şi politic, studiind şi învă­ţând din minunata tehnică şi experienţă sovietică. Mult l-a preocupat pe tovarăşul Mora­­raş Ion modul cum se pot realiza cât mai multe economii. Era prin anul 1950, când urmând exemplul tovarăşilor săi Puşcaş Victor şi Alfianu Constantin şi-a luat ma­şina in păstrare socialistă pe bază de con­tract, după metoda sovietică Nina Naza­rova. Studiind felul de lucru al şoferului sovietic Babchin, care constă in întreţi­nerea maşinei in asemenea condiţiuni, În­cât să i se poată prelungi durata de func­ţionare cât mai mult între două reparaţii capitale, precum şi experienţa altor con­ducători auto sovietici, Titov, Orehov şi Galinov, conducătorul auto tovarăşul Mo­răraş Ion s-a avântat în mişcarea sulamiistă. Ingrijindu-şi atent maşina, folosind-o în mod raţional, el reuşea să efectueze în bune condiţiuni parcursul. Pe zi ce trecea pe foaia de parcurs înregistra tot mai mulţi kilometri. Niciodată el nu a plecat în cursă înainte de a se convinge că ra­diatorul este umplut cu apă, că filtrul de ulei este astupat, că frâna şi bara de direcţie sunt bune şi că în general maşina este în bună stare de funcţionare. La sfâr­şitul fiecărei curse controla şi remedia ori­ce început de defectare. In tot timpul parcursului celor peste 90.000 kilometri, tovarăşul Morăraş Ion a urmărit cu atenţie funcţionarea perfectă a motorului maşinii. Printr-o bună reglare a supapelor, a avansului, a mecanismului de aprindere şi a carburatorului, prin schimbarea la timp a vitezelor, manipu­larea la timp a pedalei de gaze şi asigu­rarea unui regim normal de turaţii, el a obţinut economii însemnate de carburanţi. Deasemenea fără să dăuneze motorului tânărul şofer a folosit un consum minim de combustibil. După întoarcerea din curse, revizia amă­nunţită a maşinei, ungerea şi reglarea pie­selor, curăţirea filtrului şi caroseriei îi lua lui Morăraş mult din timpul lui liber, dar o mulţumire lăuntrică ii lumina chipul. Era mulţumirea muncii îndeplinite cu credinţă şi abnegaţie, mulţumirea grijii faţă de bu­nul obştesc al clasei muncitoare încredin­ţat lui. Tânărul Morăraş Ion este conştient că îngrijindu-şi bine maşina, efectuând kilo­metri cât mai mulţi, utilizându-i capacita­tea maximă de transport, menajându-i cau­ciucurile şi economisind­ carburanţi şi lu­­brefianţi îşi face datoria către patrie, către clasa muncitoare, contribue şi el după pu­terile şi capacitatea lui la construirea unei vieţi mereu mai bune, mai fericite şi mai luminoase în Republica Populară Română. Viaţa nouă care se desvoltă zi cu zi sub ochii noştri, bucuria muncii paşnice şi li­bere îl îndeamnă pe comunistul şi utemistu­l Morăraş Ion să nu se mulţumească cu suc­cesele obţinute până acum. El învaţă ne­contenit pentru a-şi îmbunătăţi munca, pentru a obţine noi succese. El studiază actualmente posibilitatea scă­derii preţului de cost al transporturilor auto, la care se poate ajunge micşorând cheltuelile la benzină şi uleiuri, scăzând cheltuelile de reparaţii şi dublând rulajul cauciucurilor după metoda stahanoviştilor sulamiişti sovietici, V. Nerovnov şi A. Kor­­sacov. Ufemistul Morăraş Ion, şi-a propus să nu se oprească la parcugerea a 100.000 kilometri, ci să caute să atingă cu maşina sa 150.000 kilometri fără reparaţii la mo­tor. ION POPESCU Spre 100.000 km.! Din munca agitatorilor utemişti Pentru îndeplinirea planului de achiziţii „...Dacă vom sta de vorbă cu ţăranii muncitori, arătându-le avantajele ce le aduc valorificarea produselor prin cooperativă, putem fi siguri de rezultate frumoase. Pen­tru a ne putea duce munca la îndeplinire trebue însă să studiem Hotărîrea Consiliu­lui de Miniştri şi a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român cu privire la reforma bănească şi reducerile de pre­ţuri din 28 Ianuarie a. c., s’o cunoaştem dela un capăt la altul, căci numai astfel vom şti să arătăm ţăranilor muncitori im­portanţa deosebită a acestei Hotărîri". Şedinţa organizaţiei de bază U.T.M. din comuna Buziaş, regiunea Timişoara in care utemiştii au pornit munca pentru spri­jinirea reformei băneşti a durat mult. Se­cretarul comitetului organizaţiei, tovarăşul Iosif Löffler, a arătat tinerilor că este o datorie a lor să lămurească pe ţăranii mun­citori pentru a-şi valorifica produsele prin cooperativă. Şi deşi era târziu, după terminarea ex­punerii au urmat discuţii. Tinerii care până atunci îşi notaseră sarcinile ce le-au revenit, s-au ridicat, unul câte unul şi au cerut cuvântul. Primul s’a înscris, agitato­rul utemist Petru Dodan. — Eu sunt agitator şi îmi dau seama de importanţa Hotărîrii. Va trebui să o stu­diem şi să o lămurim ţăranilor muncitori, înainte însă de a duce munca de lămurire în rândul ţăranilor muncitori, noi înşine utemiştii, trebue să fim exemplu. Noi tre­bue să fim printre aceia ce-şi valorifică prisosul de produse agricole prin coope­rativă. Poţi oare să spui ţăranului munci­tor să-şi valorifice produsele prin coope­rativă, dacă tu nu faci la fel ? Cred că nu... După agitatorul utemist Petru Dodan au mai vorbit şi alţi utemişti. Cu toţii şi-au exprimat dorinţa de a munci pentru spri­jinirea reformei băneşti. Concluziile le-a tras secretarul organi­zaţiei. — Tovarăşul Dodan a avut dreptate. Trebue să fim printre cei care îşi valori­fică primii produsele prin cooperativă. Deasemenea celor şase agitatori le revine sarcina de a studia temeinic Hotărîrea, ca dealtfel fiecărui utemist. După concluzie, adunarea a luat sfârşit. Fiecare a plecat acasă. La lumina lămpii cu gaz, cu carnetul în faţă, agitatorul ute­mist Petru Dodan a studiat până târziu. Fiecare problemă principală, desprinsă din Hotărire şi-o nota în carnet­ul legat de ea şi ceea ce trebuia să facă. Târziu, când toţi ai casei se culcaseră agitatorul ute­mist termină de studiat. Putea acum să stea de vorbă cu ţăranii muncitori, să le a­­rate de ce trebue să-şi valorifice produsele agricole prin cooperativă. De a doua zi, agitatorii împreună cu ceilalţi utemişti au început munca. In scurtă vreme cooperativa comunei a achi­ziţionat peste 700 kg. porumb, 56 kg. un­tură, 105 kg. carne bovine, 1456 ouă, 500 litri de lapte, 80 kg. fasole şi multe alte produse. ★ „...Munca de lămurire de la om la om, nu a fost pe măsura cerinţelor. Agitatorul Tripea Dumitru nu şi-a dus sarcina la îndeplinire. Ba mai mult, el n’a fost un bun exemplu şi nu şi-a valorificat pro­dusele prin cooperativă. Hotărîrea cu pri­vire la măsurile pentru consolidarea suc­cesului reformei bănești ne dă un minu­nat prilej să ne analizăm încă odată munca. Să vedem cum a muncit fiecare dintre noi. „Am muncit oare după puterile noastre? Nu. O parte dintre agitatorii noștri au căutat să se achite formal de această sar­cină. Ei nu au stat îndeajuns de vorbă cu ţăranii muncitori şi nu au folosit exem­ple concrete, convingătoare, care să facă pe ţăranii muncitori să înţeleagă că este bine să-şi valorifice produsele prin coope­rativă. Ca exemplu îl avem pe tovarăşul Tripea...” Despre munca dusă de agitatorul Tripea Dumitru de la apariţia Hotărîrii cu privire la reforma bănească şi reducerile de pre­ţuri şi până la apariţia Hotărîrii privind măsurile pentru consolidarea succesului re­formei băneşti, secretarul organizaţiei de bază U.T.M. a spus multe lucruri. Mulţi tineri s’au ridicat apoi şi au cri­ticat aspru pe agitatorul Tripea. Utemistul Petru Dodan vorbind despre munca lui Tripea a s­pus: Tripea este deobicei un agitator bun. Dar tocmai acum s’a lăsat pe tânjeală. Eu cred că cine nu munceşte pentru consolidarea reformei, în­seamnă că nu e un bun utemist. Dar cred tot aşa de bine că Tripea se va îndrepta. Pe agitatorul Tripea Dumitru, l-a criti­cat aspru şi tânărul Preja Gheorghe, sa­lariat al cooperativei şi toţi ceilalţi care au mai­ luat cuvântul. Când nimeni n’a mai avut nimic de spus, secretarul a arătat că munca politică pen­tru atragerea ţărănimii spre cooperativă, trebue intensificată. — Dacă noi vom sta de vorbă cu răb­dare— a spus secretarul, — dacă vom arăta ţăranilor exemple concrete de avantagiile pe care le au valorificându-şi produsele prin cooperative, ei vor vedea în noi oa­meni serioşi care duc cu cinste cuvântul partidului în rândurile lor. Aproape la sfârşitul adunării, tinerii şi-au luat angajamente. Din locul de unde stătuse cu capul plecat, s-a ridicat şi agi­tatorul Tripea Dumitru. Rotindu-şi privi­rea pe feţele tinerilor, a început să vor­bească : — Aveţi dreptate. Critica voastră e dreaptă. Am muncit prost, şi încă foarte prost. Nu am făcut ceea ce puteam face. Eu cer sprijinul vostru şi îmi iau un an­gajament . Să îmi câştig iar preţuirea voa­stră, muncind aşa cum trebue să muncea­scă un utemist. Din ziua aceea, agitatorul Tripea Du­mitru a început să muncească cu adevă­rat. A studiat încă odată Hotărîrea și a pornit la muncă. A stat de vorbă cu unul, a stat de vorbă cu altul, le-a arătat avan­­tagiile vânzării prin cooperativă a produ­selor agricole. Intr’una din zile, bătu la poarta țăranului muncitor Maer Iosif. L-a chemat la poartă și a intrat în vorbă cu el. — Bede Iosif sta Hotărîrea cu reforma bănească... — Ia te uită cine s’a găsit să mă sfătu­iască ,i-a răspuns Maer privindu-l de sus. — Nu-i așa bade, dacă vinzi prin coope­rativă prisosul d-tale de produse, în binele dumitale o faci. Și agitatorul începu să-i explice. Maer îi zâmbi ironic. Agitatorul Tripea Dumitru se duse la el şi a doua zi. I-a vor­bit atunci despre cei care vânduseră deja câte ceva la cooperativă şi îşi cumpăraseră apoi diferite lucruri trebuincioase. I-a ară­tat deasemenea că aceasta este o datorie patriotică faţă de stat şi faţă de poporul muncitor. Maer Iosif începuse să-l privea­scă cu alţi ochi. — Păi — dac’o să am, am să vând la cooperativă. — Bade Iosif, anul trecut ai obţinut re­coltă frumoasă. Dacă dumneata vei vinde la cooperativă ce ai de prisos şi alţii vor face la fel ca dumneata, înseamnă că tăiem apa de la moara chiaburilor şi a specu­lanţilor. Maer Iosif vedea că Tripea are dreptate. — Bine, să mă mai gândesc. — Gândeşte-te bine bade. In ziua următoare ţăranul muncitor Maer Iosif a vândut la cooperativă 100 kg. porumb, 3 kg. lână, 70 ouă şi 40 litri de lapte pe care le avea de vânzare şi pe care a luat bani buni. Nu se dumirea însă cum de nu făcuse treaba asta până acum. Tot aşa de bine ca agitatorul Tripea Dumitru au muncit şi alţi utemişti ca de pildă tinerii vânzători de la cooperativă. ★ De la adunarea generală în care a fost analizată munca dusă pentru sprijinirea reformei băneşti, a trecut o bucată de vreme. Cooperativa a reuşit să achiziţio­neze mai multe produse: 1500 kg. porumb, 850 kg. grâu, 72 kg. untură, 153 kg. carne bovine, peste 10.000 kg. fân şi al­tele. Munca pentru îndeplinirea planului de achiziţii, continuă cu aceeaşi intensitate. MIRCEA SAVU Utemiştii din Podari în luptă pentru crearea întovărăşirilor de tip T. O. Z. CRAIOVA (de la corespondentul nostru). Anul trecut 23 de familii de ţărani să­raci şi mijlocaşi din comuna Podari, re­giunea Dolj, şi-au lucrat în comun pă­mântul cu tractoarele şi maşinile S.M.T.­­ului de la Cârcea. Pe pământurile lor ei au obţinut o recoltă de 1500 până la 1800 kg. grâu la ha, pe când cei care şi-au lu­crat individual pământul au obţinut abia­ 800 până la 900 de kg. grâu la ha. Apariţia Hotărîrii partidului cu privire la munca pe tărâmul construirii gospodă­riilor colective şi al întovărăşirilor agri­cole i-a făcut pe întovărăşiţi­ din Podari să se gândească la formarea unei întovără­şiri de Up TOZ aşa cum le-a arătat Hotă­rîrea. Organizaţia de partid le-a sprijinit iniţiativa şi i-a îndemnat în aceiaşi vreme să stea de vorbă şi cu alţi ţărani muncitori pentru a-i lămuri să se înscrie. Or­ganizaţia de bază U.T.M. sub îndruma­rea organizaţiei de partid şi-a alcătuit un plan de muncă în această privinţă repar­­tizându-i pe agitatori în echipele care du­ceau muncă de lămurire. Păun Vasile, Cioroianu Gogu, Tudor Ion,­ şi alţi agita­tori utemişti şi-au lămurit în primul rând părinţii lor să se înscrie, ca apoi să poată participa cun cinste alături de comunişti la îndrumarea ţăranilor muncitori către înto­vărăşire. In urma muncii de lămurire dusă de organizaţia de partid la care au participat şi utemiştii, în comuna Podari numărul cererilor pentru întovărășirea de tip T.O.Z. a ajuns la 35. Poezii de la cititori Certificatul E linişte acum, şi printre ramuri Coboară pe pământ bănuţi de soare. Ostaşii, adunaţi pe iarba deasă,­­ Citesc la umbră cărţi, broşuri, ziare. Eu stau alături; n’am luat nicio carte Că şi-aşa nu pricep citi şi scrie. Dar asta nu vreau să le-o spun, de teamă Să nu mă râdă vreunul, cine ştie... — Tovarăşe, îmi zise caporalul Văzându-mă că stau mai la o parte — Şti să citeşti ? — In acte-aşa se spune... Eu am certificat, dar... nu ştiu carte. — Păi, cum aşa ?... se poate oare, asta ? (Gândeşte­ o clipă şi apoi îmi spune): — „Eu înţeleg că nu cunoşti citirea. Dar... cu certificatul... cum rămâne ?“ (Am stat puţin să-mi amintesc mai bine. Privii la dânsul — poate — cu mirare, Că doar acuma pentru prima dată M’am întâlnit cu-această întrebare). — Demult, la domnu’nvăţător acasă Făcui un gard cu tata — şi rămase Ca’n loc de plată să primesc pe lucru Acest certificat de patru clase. In sat, în sărăcie şi în glod, Aşa trăiam pe vremuri, noi, odată. Dar azi mi-au spus tovarăşii că pot Să’nvăţ cititul, scrisul, în armată. .............................................................. a • Şi-a fost aşa cum spuse caporalul: O literă-apoi două, pe încetul Am început să’nvăţ cu drag în şcoală. Şi’n urmă pricepui tot alfabetul. Trimis-am carte pentru’ntâia oară In satul meu. Cu multă bucurie Am scris mândruţei şi i-am spus acolo : „Cu mâna mea e scrisă, măi Marie !“ Ce-o zice oare fostu’nvăţător ? Gândesc acum că poate o s’audă Că printre cei ce ştiu citi şi scrie Şi eu mă număr. — Tare i-o fi ciudă !..­Şi poate că scrisoarea dela mine Va aminti în sat acea poveste, De’nvăţător, de gardul ce-i făcusem, De toate — toate lucrurile-aceste. Şi azi abia, când pot citi şi scrie Vedea-vor tata şi Maria — satul, Că școala ce-am făcut-o în armată Mi-a dat, cu-adevărat, certificatul. EMIL ANCAR Ce să citim Două noi colecţii de cărţi pentru pionieri şi şcolari EDITURA TINERETULUI Editura Tineretului tipăreşte începând din acest an două colecţii pentru pionieri şi şcolari,, menite să devină ajutoare pre­ţioase în activitatea lor din şcoală, să-i a­­tragă spre ştiinţă şi literatură. Colecţia „Ştiinţa învinge“ cuprinde lu­crări şi îndrumări practice pentru cercu­rile de amatori, probleme interesante şi distractive, curiozităţi din toate ramurile ştiinţei şi tehnice­. In broşurile colecţiei „Ştiinţa învinge“ se explică pe înţelesul pionierilor şi şco­larilor, probleme de ştiinţă şi tehnică a că­ror cunoaştere este necesară viitorilor con­structori ai socialismului din patria noas­tră. „Ştiinţa învinge“ popularizează noile cuceriri ale străluciţilor cercetători sovie­tici în domeniul ştiinţei şi tehnicei. Colecţia „Ştiinţa învinge“ va ajuta pio­nierilor şi şcolarilor să-şi complecteze cu­noştinţele căpătate în şcoală. Colecţia „Biblioteca şcolarului“ prezintă copiilor pagini minunate din operele scriitorilor noştri clasici, în care sunt zu­grăvite suferinţele poporului în trecut şi lupta lui pentru libertate. Citind cărţile ce apar în această colec­ţie, pionierii şi şcolarii vor cunoaşte şi îndrăgi lucrările lui I. L. Caragiale, Alex. Sahla, M. Sadoveanu. In „Biblioteca şco­larului“ ei vor găsi basme ale povestito­rilor Ion Creangă, Petre Ispirescu, Ion Slavici, versuri ale marilor noştri poeţi M. Eminescu, G. Coşbuc, etc. „Biblioteca şcolarului“ este un mijloc preţios pentru pionieri şi şcolari de a cu­noaşte câteva din operele marilor noştri scriitori progresişti d­in trecut. Cele două colecţii, „Ştiinţa învinge“ şi „Biblioteca şcolarului“, trebuie să pă­trundă în rânduri cât mai largi de pionieri şi şcolari. Lupta popoarelor din ţările coloniale şi dependente pentru libertate şi pace EDITURA C. G. M. „Lupta popoarelor din ţările coloniale şi dependente pentru libertate şi pace", lucrare apărută în Editura C.G.M., înfă­ţişează eroica luptă a popoarelor coloniale împotriva jugului colonialist, pentru pâine, independenţă şi pace. Epocala victorie a Uniunii Sovietice asupra fascismului hitlerist şi a imperia­lismului japonez, succesul revoluţiei chi­neze, precum şi slăbirea unor puteri co­loniale ca Anglia, Franţa, Olanda — după cel de al doilea război mondial — au adus după sine creşterea avântului mişcărilor de eliberare naţională în colonii şi ţările dependente. Succesele obţinute în anii de după răz­boi în Vietnam, Indonezia, India, Malae­­zia, etc., se datoresc în primul rând fap­tului că în fruntea luptei antiimperialiste se află clasa muncitoare condusă de avant­­garda ei, partidele comuniste şi muncito­reşti. Urmând măreţul exemplu al po­porului chinez, care a reuşit să-şi cucerească libertatea şi independenţa dând o lovitură de moarte imperialismu­lui, popoarele din ţările coloniale şi de­pendente au trecut de la acţiunile de pro­test, la lupta armată directă. Loviturile date de partizanii indonezieni intervenţioniş­­tilor americani şi englezi, lupta armatei de eliberare vietnameză împotriva colonia­liştilor francezi, acţiunile armatei popu­lare din Malaezia împotriva cotropitorilor britanici, arată că ţările coloniale, care altădată erau rezerve ale capitalismului imperialist, se transformă azi in rezerve ale forţelor socialismului şi democraţiei, întărind puterea marelui lagăr al păcii şî vieţii.

Next