Scînteia Tineretului, iunie 1956 (Anul 11, nr. 2202-2227)
1956-06-01 / nr. 2202
Un roman ' , al generaţiei învingătorilor') ! De anii copilăriei îţi aminteşti întotdeauna cu drag, te emoţionezi de fiecare dată cînd îţi revin în memorie prietenii şi jocurile copilăriei şi adolescenţei. Sînt însă oameni pentru care amintirea copilăriei şi a tinereţii aduce şi alte bucurii: bucuria devotamentului pentru lupta în slujba poporului, a tovarăşilor de nădejde întemeiate în anii furtunoşi ai adolescenţei. Reîntîlnind unul din prietenii acesteia, îl regăseşti în trăsăturile mari, aşa cum era în copilărie, te regăseşti parcă şi pe tine însuţi. Amintirea unei copilării şi tinereţi zbuciumate, plină de lipsuri şi greutăţi, dar bogată în fapte mari, şi prin aceasta, deosebit de frumoasă, ne-o evocă scriitorul sovietic Vladimir Beleaev în trilogia sa „Cetate veche“ (Cetate veche, Casa cu fantome şi Oraş la mare). Autorul îşi începe povestirea în lumea frămîntată a unui mic orăşel de graniţă din Ucraina, cu ulicioarele strimte şi strîmbe, unde, nu departe de casele luxoase ale bogătaşilor, se înecau în noroi cocioabele sărăcimii. Sîntem în primii ani de după Revoluţia din Octombrie, în anii grei ai războiului civil, cînd armatele roşii erau nevoite să părăsească vremelnic unele teritorii. In oraş îşi făceau de cap bandele lui Petliura, poporul era jefuit, burghezii şi moşierii semănau cu îndîrjire otrava şovinismului, iar cei bănuiţi a fi simpatizanţi ai bolşevicilor erau împuşcaţi. In ciuda terorii, oamenii simpli, ucraineni, ruşi sau polonezi aşteptau însă cu nerăbdare întoarcerea Puterii Sovietice. In această atmosferă încordată, neliniştită, în toiul luptei pe viaţă şi pe moarte între lumea veche şi cea nouă, şi-au trăit copilăria Vasili Mandjura, luzik Starodomski, Petea Maremuha, Saşa şi Galea — eroii principali ai cărţii. Asupra dezvoltării caracterului şi concepţiilor lor, evenimentele epocii respective îşi pun amprenta cu tărie. Pentru Vasili, luzik, Petea, naivităţile copilăriei dispar mai repede decît la alţii* ei se maturizează fiind martori la lupta împotriva gardiştilor albi, învăţînd să-i urască pe aceştia şi să-i iubească pe bolşevici — apărătorii poporului. La o vârstă fragedă, cînd alţi băieţi mai bat mingea pe maidan, ei se întrebau ce au de făcut pentru a fi de partea bolşevicilor şi socoteau că aceasta înseamnă neapărat să loveşti în petliurişti, să sabotezi organizaţia cercetaşilor petliurişti şi chiar să dai foc caselor bogătaşilor sau să tragi o sfîntă de bătaie odraslelor acestora. Vasili, Iuzik, Şura şi toţi prietenii lor — copii crescuţi în cartierul Zarecie, cartierul mizeriei şi sărăciei — cunoscuseră nedreptatea, inegalitatea socială chiar de la primii lor paşi în viaţă. Prigonirea unor oameni care le erau dragi năştea la „cei din Zarecie“ — „mămăligarii“, cum erau porecliţi — o ură instinctivă faţă de bogătaşi, faţă de petliurişti. Copiii au o foarte bună ţinere de minte; ei nu-i vor uita niciodată pe cei care l-au ucis pe bolşevicul Sergusin, pe cei care l-au prigonit pe cel mai drag profesor al lor, Valerian Dimitrievici Lazarev. Anii cei grei ai războiului civil au trecut şi odată cu ei au trecut şi anii copilăriei. Copiii de ieri au devenit adolescenţi entuziaşti, plini de dragoste pentru viaţa cea nouă, însetaţi de fapte mari. Tînăra putere sovietică trecea atunci prin greutăţile perioade Vladimir Beleaev: „Cetate veche“ — trilogie — Editura Tineretului, 1955. Cei de refacere şi de trecere la construcţia socialismului. Ţara avea nevoie de tot mai mulţi rauncitori calificaţi pentru a-şi făuri o puternică industrie socialistă. In noua orînduire munca devenise o chestiune de onoare, de cinste, a fi muncitor însemna a face parte din clasa cea mai înaintată, cea mai revoluţionară. Sfătuiţi de comunistul Polevoi , una din figurile importante ale cărţii care schimbase şi ei mantaua militară cu salopeta, Vasili, Saşa, Petruşi, Galea şi încă mulţi alţi tineri prieteni de-ai lor se înscriu la o şcoală de meserii. Urmărind în carte drumul vieţii acestor tineri, se emoţionează profund sinceritatea şi curăţenia lor morală, încrederea lor în cauza căreia s-au dedicat. Pentru această cauză nici un sacrificiu nu li se părea prea mare. Ei nu numai că munceau bine, dar depuneau tot sufletul în producţie ca şi în activitatea comsomolistă, dînd dovadă de iniţiativă şi spirit de răspundere, care pot izvorî numai din deplina identificare cu lupta comună pentru socialism. Aceasta a chezăşuit succesul luptei lor nu numai pentrudezvoltarea industriei, nu numai împotriva duşmanului de clasă, dar — ceea ce era deosebit de greu — al luptei împotriva ideologiei burgheze, pentru smulgerea tineretului de sub influenţa concepţiilor şi moravurilor înapoiate. Impresionează, de pildă, felul cum au atacat şi au biruit ei neajunsurile şi manifestările dăunătoare într-un domeniu care ar părea pentru unii minor: petrecerea de către tineret a timpului liber, distracţia tinerilor. Tocmai în acest domeniu ideologia burgheză — sub diferitele forme pe care le lua — exercita o presiune puternică, scontînd tocmai pe prejudiciile pe care leputea aduce luptei pentru formarea omului nou, luptei pentru culturalizarea lui. Intuind importanţa pe care o are această problemă pentru tînăra generaţie, Vladimir Beleaev a insistat în mod special asupra episodului în care, evocînd amintiri din viaţa comsomoliştilor din cel de al treilea deceniu al secolului nostru, arată cum erau combătute maimuţăreala după moda decadentă şi apucăturile moralei burgheze, cu arma atît de eficace a satirei ascuţite. In dorinţa de a pune beţe în roate construcţiei socialismului, elementele în descompunere, vîndute burgheziei, se agăţau de cele mai perfide mijloace. Şi forma cea mai „nevinovată“ cu „acte în regulă“, o folosea, de pildă, fosta contesă Rogal-Piontkovskaia prin şcoala de dans pe care o înfiinţase. Această „înaltă clasă“ de răspîndire în „mase“ a „manierelor elegante“, a ultimelor „noutăţi“ în materie de modă şi dans din Apus, era folosită de duşmanii Puterii Sovietice cu un scop precis. Schimonoselile decadente nu făceau decît să mutileze curăţenia sufletească a tinerilor, rupîndu-i de preocupările pentru o înaltă calificare, pentru însuşirea unei culturi bogate. Vasili, Petea, Saşa, Golovaţki, îşi dau seama că sub firma inofensivă a şcolii de dans se întinde o cursă tinerilor cinstiţi. Şi comsomoliştii încep lupta împotriva acestei „şcoli“. Cu pricepere, cu înţelegerea specifică celui ce cunoaşte bine şi îndeaproape tineretul, autorul descrie mijloacele pe care le foloseau comsomoliştii, arzînd cu fierul roşu al satirei maimuţărelile şi destrăbălarea. Paginile închinate acestei acţiuni constituie o adevărată călăuză vie pentru fiecare activist utemist în ţesătura complicată a muncii de educare comunistă a tinerilor, de smulgere a lor de sub influenţa moralei burgheze. Dar din galeria de eroi pe care ne-o prezintă Beleaev în cartea sa fac parte şi Kotka Grigorenko şi Angelica Adrîhevici. Amîndoi au crescut in familii bogate, au cunoscut de mici luxul, huzurul, satisfacerea oricăror capricii. Ei au fost educaţi în spiritul unei duşmănii profunde împotriva clasei muncitoare. Kotka este laş, meschin, şiret. Şi aceasta va face ca el să devină un duşman înrăit al Puterii Sovietice. Deşi crescută într-un mediu familiar nesănătos, Angelica are o mare puritate sufletească ; ea se străduieşte sincer să înţeleagă ce se petrece in jurul ei. Şcoala, unii prieteni, o ajută să înţeleagă lucrurile în adevărata lor lumină. Ea face eforturi vădite să-l înţeleagă pe Vasili şi pe ceilalţi comsomolişti şi să le pătrundă concepţiile despre viaţă. In Angelica există resurse sufleteşti care-i dau posibilitatea să vadă lucrurile într-un chip nou, îi dau tăria să se despartă de familie şi să caute, muncind prin forţele proprii, să devină un om întreg. Pentru tăria ei de caracter, pentru frumuseţea chipului moral al acestei talentate fete (ea devine mai tîrziu o cunoscută şi apreciată pianistă) cititorul o îndrăgeşte pe bună dreptate, în timp ce Kotka, devenit un spion şi un sabotor ticălos, te face sări urăşti din toate puterile. ★ Revenind după mulţi ani în vechiul orăşel din Ucraina, Vasili îşi aminteşte de anii copilăriei petrecuţi în oraşul natal. „De cîte ori după revărsarea apelor nu hoinăream noi pe malurile miloase ale rîului, visînd să găsim, dacă nu chiar o comoară pierdută de cine ştie ce vizir turc, cel puţin vreo doi bănuţi de aur. N-am dat noi peste aur, dar în schimb am aflat marea fericire. Aveam o ţară, o patrie, cum ar dori să aibă toţi muncitorii cinstiţi din lumea întreagă". Iată marea fericire pe care această generaţie a început să şi-o făurească încă din copilărie încă din „Cetatea veche“, care a devenit azi de nerecunoscut. S. LUPU ★ Readucerea la viaţă Soldatul Vasilii Cerepanov, mort la 3 iulie 1943 din cauza unei răniri la gleznă în urma unei explozii, trăieşte şi astăzi. Vi se pare straniu. Nu-i aşa ? Aici însă nu este vorba de vreo eroare în registrele de evidenţă ale unităţii sale, după cum ar fi îndemnaţi unii cititori să creadă. Soldatul Cerepanov „a murit" intr-adevăr din cauza puternicei hemoragii produsă de explozie. Dar el trăieşte şi astăzi. Şi ceea ce este mai interesant, e faptul că el nu este singurul ostaş „înviat". Asemenea lui se mai găsesc şi alţi numeroşi tovarăşi de arme, pe care medicina modernă i-a readus la viaţă. Readucerea la viaţă sau „reanimarea", cum i se spune în limbaj ştiinţific, a devenit o metodă obişnuită care, aplicată la timp şi in condiţiile cerute, poate salva viaţa unui om. In ce constă această metodă ? In primul rind trebuie să cunoaştem care moarte poate fi învinsă. Ştiinţa medicală deosebeşte două feluri de „morţi“. Una, este „moartea clinică“. Ea începe din clipa în care inima „nu mai bate“. Această moarte durează 5—10 minute. După acest scurt timp, urmează adevărata moarte — „moartea fiziologică". Atunci începe alterarea compuşilor chimici care alcătuiesc celulele şi deci ţesuturile şi organele corpului. Numai din prima moarte, din cea clirică, dacă nu trec mai mult de 6—7 minute, omul poate fi readus la viaţă. I CULŢUL | ŞTIINŢEI | 1 j TEHNICII I Cu ajutorul unui aparat special de transfuzie şi al unui sistem de pompă pentru respiraţie artificială, viaţa accidentatului poate fi salvată. Bineînţeles, organismele tinere au mai multe şanse de supravieţuire decît organismele îmbătrînite. Sîngele transfuzat trebuie să fie încălzit la temperatura corpului, să conţină adrenalină pentru stimulat activitatea inimii şi să fie oxigenat pentru a favoriza respiraţia la nivelul ţesuturilor irigate. Ca urmare a experienţei medicilor sovietici, astăzi metoda readucerii la viaţă este larg răspîndită şi în spitalele din ţara noastră, mai ales în cadrul serviciilor chirurgicale. In felul acesta, cu ajutorul ştiinţei, viaţa a făcut încă un pas asupra morţii, împingîndu-i hotarul mai departe. Dr. M. ŞERBAN Cariera de marmoră de la Ruşchiţa V-aţi glndit vreodată ce reprezintă marmora, cum s-a format şi ce calităţi are ? Calcarele, roci comune, foarte răspîndite în natură, în anumite condiţii de temperatură şi presiune se modifică, se transformă în roci de calitate superioară care sunt folosite de noi pentru construcţii, ornamente arhitectonice, sculpturi etc. Dintre marmorele cele mai apreciate în ţara noastră este şi aceea care se exploatează la Ruschiţa încă din 1883, căpătînd denumirea de „marmoră de Ruschiţa". Cariera este situată într-o regiune foarte accidentată, acoperită de păduri seculare. Ea ocupă o suprafaţă de circa 16 ha. şi prezintă o adîncime de peste 100 m. Pereţii netezi, înalţi ai excavaţiei par lustruiţi de o armată de uriaşi. instalaţiile moderne de exploatare, cele 2 macarale de 15 şi 12 tone, scripeţi, instalaţiile de abataj şi de modulare sunt mecanizate. Datorită lor se extrag blocuri mari care ajung pnă la 25 tone. Marmora de la Ruschiţa, albă şi roză, cu o mare rezistenţă la intemperii, îndeplineşte condiţiile necesare pentru a fi folosită la construcţiile de suprafaţă, edificii şi monumente arhitectonice, mozaicuri pentru şosele moderne etc. Ea reprezintă proprietăţi tehnice asemănătoare marmorelor greceşti şi italiene de la Paros, Carrara şi Pantelikon, care au servit încă din antichitate la crearea unor opere arhitectonice ce-au rămas pînă-n zilele noastre. Puritatea marmorei de Ruschiţa permite utilizarea ei la fabricarea varului, sticlei, ceramicei superioare etc. Ing. G. DOFESCU Ce-i un milimetru ? A mia parte dintr-un metru, vei zice. Dă-l încolo de milimetru. Nu merită nici o atenţie. Hm! Un milimetru! — ar zice profanii. Dar de la un milimetru, de la afurisita asta de miime, pleacă povestea noastră. Adică nu a noastră, de fapt, ci a unui compresor de aer comprimat de 45 m.c./minut. Compresorul acesta a sosit la Petrila ţanţoş şi mult aşteptat. Metalurgiştii din Reşiţa ii dăduseră formă şi viaţă. Dar nu o viaţă de compresor sau de om. Ei dăduseră o viaţă de gîză, de omidă care se întinde primăvara pe pomi şi moare odată cu ploile tomnatice. Compresorul acesta are 3 cilindri. Adică atîţia trebuia să aibă, că în prezent are numai doi. Ghinionistă mina Petrila ! Parcă ar juca la Pronosport ! Unul din cilindri s-a spart. Cauza? O veţi vedea imediat. Grosimea cilindrului n-a fost uniformă pe întreaga cursă a pistonului. Intr-un loc a fost mai subţire cu un milimetru doar, bătăii să-l bată de milimetru, că de la el se trage tot necazul. Şi tocmai acolo unde n-a existat milimetrul ăsta in grosimea cilindrului, tocmai acolo s-a spart cilindrul. Şi ştiţi poate cum se procedează in asemenea cazuri: telegrame, adrese, unele după altele, ca muştele vara. — Alo, Combinatul metalurgic? Spart cilindrul. — Bravo ! — Ce bravo, că-i din cauza voastră ! — Aloi Reşiţa? Trimiteţi specialişti! — De ce? — Spart compresorul ! — Specialiştii să constate căspart ? — Nu, să-l repare, că avem nevoie urgentă de el ! Cilindrul era montat de citeva luni de zile — şi se spărsese doar de-o lună. Cind iată că în ziua de 12 septembrie 1955 veniră tovarăşi de la Reşiţa: Otti Scher şi Francisc Schreiber. Ai constatat, au încheiat procese verbale şi au plecat. N-au uita să ia cilindrul cu ei. — Vă salutăm, dragi mineri Vi-l trimitem imediat. Luda aceasta. — Putem spera ? au întreba petrilenii — Cum ? Mai încape vorbă . Ce nu facem noi pentru mineri? Și pune-te pe așteptat. Compresorul trebuia să-și înceapă activitatea. Mina Petrila avea nevoii absolută de el. — Ne plîngem — spuneau tovarăşii de la Petrila, — ne plingem pe bază de... plan. Nouă n se cere cărbune şi printre solicitanţi sînt şi reşiţenii. Combinatul... Noi le dăm cărbune. Noi cerem de astă dată cilindrul. Şi ce nu ni-l trimit ? ...Şi dacă au văzut minerii pe■ tpileni că vorbele lui Otto Sebei şi Francisc Schreiber nu se mai adeveresc, au demontat de Ic compresorul 25 de acelaşi calibre cilindrul necesar şi l-au pus Ic compresorul 21. A mers ce-a mers dar pe la 13 noiembrie ,,s-a intlmplat altă dandanaAxul de torsiune era defect. Cele trei părţi ale axului in loc să fie torsionate la 120 grade, erau torsionate doar la 90 grade. Avaria era o consecinţă a livrării maşinii fără ca manivelele axului să fi fost împănate. Şi axul „s-a cotit“ pină s-a defectat. Repede a fost demontat axul şi tot repede, pe baza unor rapide schimburi de telegrame, s-a convenit a-l trimite urgent la Reşiţa. Era prin noiembrie anul trecut. Uzina furnizoare a primit axul cu specificaţia: „Rugăm, reparaţi-l urgent. Ne trebuie ultra urgent." ★ ...Şi iarăşi timpul a trecut. Urgentări, adrese, rugăminţi, apeluri la conştiinţă, la adresa directorului general al Combinatului, dar toate acestea au fost zadarnice. Iată, a trecut de atunci multă vreme şi nici axul, nici cilindrul n-au mai venit reparate. Şi mai au compresoarele astea o boală, au un consum exagerat de ulei. Mecanicii de la mina Petrila, înciudaţi de namila asta de oţel şi fier, care „papă gătita ulei, s-au hotărit să-i vie de hac. Un grup de tehnicieni, printre care şi Carol Kraghel, Victor Borody şi Iosif Piro, au făcut un dispozitiv pentru reducerea consumului de ulei. Se aşteaptă insă piesele reparate de la Reşiţa. întrebarea este: pină cînd durează aceste „reparații" ? Dar ele sunt mai lungi în durată decit fabricația a zeci de compresoare ? Nu de alta, dar compresorul V3 de 45 m.c. In momentul de față e extraordinar de cerut pentru procesul muncii in mină. Cu ajutorul lui se va face rambleul pneumatic al abatajelor. Problema a devenit publică. Dacă conducerea Combinatului reşiţean nu ţine seama nici de acest lucru, sperăm că metalurgiştii reşiţeni nu vor suferi ca din cauza birocraţiei conducerii această vină să apese continuu asupra lor. Corespondent A. PANIS Milimetrul buclucaş Nu de mult la oficiul de valorificare a peştelui din oraşul Galaţi a luat fiinţă o secţie de conservare şi preparare a peştelui. Chiar din prima lună de la Înfiinţare, colectivul de muncă al acestei secţii şi-a realizat planul de producţie în proporţie de 112%. Utilizarea in mod raţional a utilajului şi calificarea muncitorilor ce deservesc maşina de inchis automat cutiile, au dus la folosirea întregii capacităţi de lucru a utilajului şi la reducerea rebuturilor din cauza bombajelor cu 0,63 faţă de planificarea făcută. Toate acestea au contribuit la scăderea preţului de cost a produsului finit cu 0,63 lei pe unitate de produs. In foto: împachetatul peştelui in cutii este una din operaţiile care cere multă îndemînare, în fața cîntarului muncitoarele Elena Bujoreanu şi Dumitra Iacomiriu. De la O. N. T. Carpaţi Joi au început la agenţiile O.N.T. Carpaţi din Bucureşti, Arad, Iaşi, Timişoara, Oradea, Oraşul Stalin şi Constanţa înscrierile pentru călătoriile turistice ce vor avea loc în lunile iulie, august şi septembrie in U.R.S.S., R. P. Ungară, R. Cehoslovacă, R. P. Polonă, R. P. Bulgaria şi R. D. Germană. Pentru Bucureşti înscrierile se fac la agenţia O.N.T. Carpaţi din str. Aristide Briand nr. 1 între orele 10-18. La înscriere se vor complecta două formulare tip şi se vor depune patru fotografii 3—4 şi precum şi o sumă de bani I echivalentă cu 50 la sută din costul călătoriei. Ansamblul artistic studenţesc Corul de pildă precum şi echipele de dansuri, datorită bogăţiei repertoriilor şi măiestriei artistice cu care le execută se bucură de o largă popularitate atît în Cluj cit şi în împrejurimi. Recent, membrii ansamblului au cules aplauzele spectatorilor din Sibiu şi Oraşul Stalin unde au făcut un turneu de cîteva zile. Acest ansamblu participă şi la concursul echipelor sindicale de amatori, calificîndu-se pentru faza regională. In fotografie vedem corul Universităţii, dirijat de Traien Felea şi o echipă de dansuri. CLUJ (de la corespondentul nostru). Activitatea cultural-artistică ocupă un loc de seamă în viaţa studenţilor universităţii clujene „Victor Babeş". Ea se manifestă sub diverse forme, de la vizionări de filme, audiţii muzicale, întâlniri cu artişti şi scriitori şi pînă la organizarea şi pregătirea de spectacole cuprinzand cîntece și dansuri in deosebi în cadrul ansamblului artistic. CORESPONDENŢII NE SCRIU Drumul este iarăşi bun Sunt multe treburi care te îndeamnă să mergi din sat în centrul de comună. Totuşi, ţăranii muncitori din satul Orvişele (raionul Marghita) se încumetau cu greu să pornească spre Brusturi, centrul de comună. Chiar cînd treburi urgente îi îndemnau, ezitau să străbată acest drum. Era tot numai gropi, iar cînd ploua, era o adevărată nenorocire... Cu situaţia aceasta tinerii din sat nu s-au mai putut împăca. Şi, la îndemnul comuniştilor, utemiştii şi tinerii ţărani muncitori au pornit să repare drumul. Prin muncă voluntară ei au astupat gropile, au nivelat drumul. Iar pentru ca apa, provenită din ploi să nu mai formeze bălţi, au săpat şi şanţuri pe marginile drumului, pe o distanţă de 1.200 m. La această acţiune de interes obştesc au participat mulţi utemişti şi tineri. Cei mai harnici însă s-au dovedit a fi Pavel Tirpea, Florian Roman, Mina Platon, Florea Tăutu, Ioan Fonal, Teodor Rusu şi alţii. Corespondent ION HOVA Se înfrumuseţează satul Locul acesta viran, napaan as buruieni, strică tot aspectul. Inchipuiţi-vă numai, intr-o parte, două clădiri înalte şi frumoase — a căminului cultural şi a şcolii elementare de 7 ani — iar în faţa lor un loc lăsat în paragină, în care buruienile cresc în voie. Terenul acesta încurca toate socotelile ţăranilor muncitori din comuna Gepiu (raionul Salonta) şi, mai cu seamă, a învăţătorilor, care treceau zilnic pe acolo ca să ajungă la şcoală. „Ce bine ar fi — gîndeau ei — dacă în locul ăsta ar fi un parc...“ Şi ideea aceasta, încolţită în mintea câtorva doar, a început să fie îmbrăţişată de tot mai mulţi oameni. Iar într-o zi, sub imboldul comuniştilor, învăţătorii de la şcoala elementară împreună cu utemiştii şi pionierii au pornit la lucru. Buruienile au fost smulse, terenul a săpat şi nivelat. S-au făcut apoi ronduri de flori şi s-au plantat chiar 76 pomi. De asemenea parcul a fost împrejmuit, pe o distanţă de 180 metri, cu gard viu. In fruntea acestei acţiuni de înfrumuseţare a comunei au fost comunişti şi utemişti ca, de pildă, Aurelia Costa, Nicolae Viluşniac, Traian Boloş, Ana Corizdan şi alţii. Corespondent AUREL ANASTASIU în secţie sunt trei drapele Muncitorii fabricii de bunuri de larg consum din Tg. Jiu,au sărbătorit, de curind, pe tinerii din secţia acordeoane — secţia tineretului — pentru succesele însemnate obţinute în întrecerea socialistă. Cu acest prilej secţia tineretului a primit două drapele: unul de secţie fruntaşă pe raion, iar celălalt — de fruntaşă pe regiune Drapelul regiunii era cunoscut de tineri, pentru că îl mai avuseseră odată în cursul anului. Acum revenise din nou la ei. Acesta era acum al treilea drapel primit — deoarece deţin, de trei luni, pe cel de secţie fruntaşă pe fabrică. După decernarea drapelelor, directorul fabricii a citit scrisoarea de mulţumire adresată tinerilor din secţie de către minister înminîndu-le, totodată şi suma de 2000 lei, oferiţi ca premii, pentru buna realizare a noulu acordeon „Pionier“. Printre cei premiaţi au fost tovarăşii Martir Hay, Eugen Şişmăneanu, Mişi Răducanu, Dumitru Ostaşu şi alţii. De asemenea, din fondu directorial, au mai fost premiaţi peste 200 de muncitori fruntaşi în producţie. Mulţi dintre ei şi-au luat angajamentul şi sunt hotărîţi ca, pe viitor să obţină în muncă rezultate şi mai frumoase. Corespondent SAVA BARAN Cantitate... dar şi calitate La Industria Bumbacului din Capitală, vrednicele ţesătoare înscriu pe graficele de producţie noi realizări în muncă. Ca întotdeauna, tinerele se află şi ele printre fruntaşe în această luptă. A devenit bine cunoscută, în întreprindere, tînăra Sofica Păun. Ea lucrează în secţia de tăiat pînzeturi. Angajamentul său şi-l depăşeşte zilnic cu cîte 12.000 m. pînzeturi şi totodată obţine o calitate ridicată a produselor. Succese de seamă obţine în muncă şi ţesătoarea Maria Stanca. Ea lucrează la 4 războaie şi-şi depăşeşte regulat sarcinile de plan cu 15 la sută asigurînd, de asemenea, o bună calitate a produselor. In secţia preparaţie, comunista Irina Domnăru, bobinatoare, întrece zilnic norma cu 3 kg. şi dă canete de calitate superioară. Paralel cu aceasta, aplisind metoda sovietică Başchirov ea ajută lucrătoarele mai slabă să-și ridice „calificarea profesională. Corespondent Emilian georgescu Hărnicia elevilor Nimic nu este mai plăcut decît să-ţi petreci timpul liber într-o grădiniţă, cu multă verdeaţă, cu umbră... Dorinţa aceasta o aveau şi cetăţenii oraşului Hîrşova (raionul Hîrşova). Grădiniţa din mijlocul oraşului nu-i atrăgea însă. Nu era de loc îngrijită. Nu peste mult timp, lucrurile s-au schimbat. Grădiniţa căpătase un aspect frumos, atrăgător şi începuse să primească vizitatori. Ce se întâmplase ? Nimic deosebit. Elevii de la Şcoala medie mixtă din Hîrşova, care doreau ca şi oraşul lor să aibă un aspect cit mai frumos, au luat sub patronal această grădiniţă şi, prin muncă voluntară, au amenajat-o. Mai întîi au plivit-o de buruieni, au semănat apoi gazon pe marginea rondurilor de flori, au sădit tufe noi de trandafiri şi alte flori — acolo unde lipseau. Totodată ei au reparat băncile existente cit şi gărduleţul ce înconjoară grădiniţa. Acum numeroşi oameni ai muncii din oraş îşi petrec timpul liber în frumoasa grădiniţă. Ei sunt recunoscători celor peste 100 elevi, şcolari şi pionieri de la şcoala medie mixtă care, prin munca lor, le-au asigurat acest loc atrăgător şi plăcut. Corespondent CORNEL STAVRU Cunoştinţe necesare unui om cult Ecoul pe care l-au stîrnit discuţiile purtate în jurul propunerilor Ministerului Invătămîntului cu privire la dezvoltarea şi ridicarea nivelului invăţâmîntului de cultură generală, este încă viu, puternic. El este întreţinut de dezbaterile care încă mai au loc intre profesori, între părinţi, intre elevi. Faptul că schimburile de păreri la care asistăm acum nu au un caracter oficial şi organizat nu trebuie să ne împiedice să desprindem cîteva lucruri de o deosebită semnificaţie. Este de remarcat, în primul rind, faptul că natura propunerilor, importanţa viitoarelor măsuri cuprinse in ele te obligă să-ţi exteriorizezi mulţumirea, aş spune chiar entuziasmul. Nu poţi închide în tine bucuria pe care ţi-o produce ivirea unui lucru bun, deosebit de necesar, aşteptat. La aceasta se adaugă încă un fapt a cărei subliniere încă continuă. Este pentru prima dată in istoria invăţămlntului nostru cind Ministerul Invăţâmîntului publică „propuneri“ şi nu dintro dată „măsuri". Nu se poate să nu vezi In această iniţiativă, care, desigur este piatra fundamentală a unei tradiţii, o manifestare a încrederii pe care Ministerul Invăţămîntului o arată maselor largi ale cadrelor didactice din ţara noastră. Este, fără îndoială, o expresie a convingerii Ministerului nostru că rolul cadrelor didactice, al acelora care lucrează nemijlocit pe şantierul in care se pun bazele omului de tip nou, nu se reduce la aceea de a aplica măsuri, ci constă şi în obligaţia de a contribui la elaborarea lor. Sigur că măsuri concepute în acest fel cuprind în ele o forţă mobilizatoare deosebit de valoroasă. * Fiecare din propunerile Ministerului ar merita un comentariu amplu, pentru a pune în evidenţă valoarea lor. Intr-adevăr absolvenţii şcolii noastre de 10 ani nu au un orizont suficient de larg de cunoştinţe caracteristice omului cult. Nu voi exemplifica această afirmaţie prin indicarea unor variate domenii din cultura universală, care, fiindcă nu-şi găseau loc in planul de invăţămînt al celor zece ani de studii din şcoala noastră, constituie tot atitea lipsuri in cultura generală a acestor absolvenţi. Este suficient să nu uităm că un număr de absolvenţi nu folosesc o limbă aleasă pentru comunicarea ideilor lor, că nu folosesc totdeauna termenii cei mai proprii, că nu dispun totdeauna de o bogată asociaţie de idei, că argumentarea unor poziţii in probleme ale culturii e unilaterală şi citeodată şubredă. lată numai cîteva indicii care vorbesc de certa inexistenţă a unei informaţii bogate şi sistematizate, cum este cea pe care trebuie să o dea şcoala de cultură generală. Este neîndoielnic că prin aplicarea măsurilor preconizate, pregătirea elevilor noştri va căpăta o cu totul altă înfăţişare. Iată numai cîteva premize: mărirea duratei şcolarizării de la 10 ani la 11, introducerea limbii latine a celei de a doua limbi, moderne din clasa a V-a ,a muzicii in învăţămintul mediu, a bazelor învăţămintului politehnic. Creşterea calitativă a rezultatelor muncii instructiv-educative este substanţial asigurată prin predarea concentrică a unui număr de obiecte şi prin organizarea cursului mediu pe secţii. Este de remarcat în mod deosebit ideea fericită de a da un fundament solid pregătirii elevilor încă din primele clase, prin asigurarea unei temeinice calificări a viitorilor învăţători in cadrul Institutelor pedagogice de doi ani. Fără a mai aminti încă alte foarte multe lucruri valoroase din sistemul de măsuri preconizate de minister, vreau să mă opresc numai la contribuţia pe care predarea disciplinelor filozofice o va aduce la pregătirea multilaterală a elevilor noştri, însuşi faptul că filozofia este unul din obiectele a cărui situaţie in noul plan de învăţămînt este izbitor alta decît în cel actual, faptul că unul din elementele care subliniază transformările pe care le aduce noul plan de învăţămint, îl constituie introducerea unor noi ramuri ale acestui obiect, dovedesc în acelaşi timp două lucruri: inconsistenţa vechiului plan de invăţămint in ce priveşte locul acordat filozofiei şi importanţa ce i se recunoaşte filozofiei in noul plan de pregătire a unui om cult. Această măsură, care constă in principal, in introducerea logicii şi a bazelor marxism leninismului era de mult necesară. Studiind aceste obiecte elevii noştri vor avea posibilitatea să-şi însuşească cunoştinţe preţioase în domeniul legilor gindirii şi al dezvoltării societăţii. Dacă la aceasta se adaugă cunoştinţele privitoare la bogata şi nuanţata viaţă psihică a omului pe care le dă psihologia (obiect care există şi in actualul plan de invăţămint), ne putem lesne da seama că pentru elevii noştri se deschid minunate porţi spre cunoaşterea ştiinţifică a complexităţii pe care o prezintă omul — parte componentă a maselor care făuresc istoria — spre cunoaşterea legilor obiective existente în dezvoltarea societăţii, cunoaştere care condiţionează succesul în opera de construire a societăţii noi. Studierea acestor obiecte nu este deci deosebit de importantă numai pentru plusul de cunoştinţe pe care ele le aduc dar şi pentru consecinţele de ordin educativ pe care acest plus le implică pentru dezvoltarea elevilor noştri. Dobroliubov spunea că instrucţia adevărată este aceea care te obligă să iei atitudine faţă de realitatea înconjurătoare. Este evident că pentru fiecare dintre noi şi deci şi pentru elevii noştri nu e lipsit de importanţă faptul că raportul între noi şi societate poate fi realizat în mod just şi aceasta pe o bază conştientă. Aş mai adăuga unlucru menit să arate de ce trebuie să fie mulţumiţi elevii noştri pentru grija care li se arată prin acordarea unei atenţii mai mari studiului filozofiei. Toate disciplinele filozofice prevăzute in noul plan de învăţămint implică, in cadrul studierii lar, incursiuni in domenii variate de cultură generală. Cursul de psihologie în afară de faptul că face apel continuu la cunoştinţe de biologie, este mereu exemplificat cu felul in care sunt rezolvate problemele în opere literare, muzicale şi în general artistice Aspecte dirt viaţa de fiecare zi sunt discutate şi analizate cu prilejul caracterului social al diferitelor procese psihice. Studiul logicii este strâns îmbinat cu punerea în evidenţă a generalizării tuturor ştiinţelor, cu prilejul exemplificărilor care trebuie să întărească la elevi convingerea că gindirea e un instrument care contribuie într-o deosebită măsură la cunoaşterea realităţii obiective. Cite din aspectele luptei revoluţionare a oamenilor muncii, peste care trecem fără să te vedem în toată semnificaţia lor, nu capătă înţelesul adevărat cu prilejul studierii bazelor marxismleninismului ? Iată de ce afirmam că valoarea educativă a studierii, acestor obiecte e deosebit de mare. Nu pot încheia aceste rînduri fără să subliniez încă o dată că elevii trebuie să vadă în toată frămîntărea creată de transformarea şcolii noastre o expresie a grijii, a dragostei care li se poartă. Lor le stă la dispoziţie un singur mijloc de a-şi arăta recunoştinţa făcelă, că învăţînd temeinic să devină acei oameni culţi, necesari construirii societăţii noastre noi. O. ŞAFRAN directorul. Urii medii de băieţi nr. 11 Bucureşti