Scînteia Tineretului, iunie 1956 (Anul 11, nr. 2202-2227)

1956-06-01 / nr. 2202

Un roman ' ,­­ al generaţiei învingătorilor') ! De anii copilăriei îţi aminteşti întotdeauna cu drag, te emoţio­nezi de fiecare dată cînd îţi revin în memorie prietenii şi jocurile copilăriei şi adolescenţei. Sînt însă oameni pentru care aminti­rea copilăriei şi a tinereţii aduce şi alte bucurii: bucuria devota­mentului pentru lupta în slujba poporului, a tovarăşilor de nădej­de întemeiate în anii furtunoşi ai adolescenţei. Reîntîlnind unul din prietenii acesteia, îl regăseşti în trăsăturile mari, aşa cum era în copilărie, te regăseşti parcă şi pe tine însuţi. Amintirea unei copilării şi ti­nereţi zbuciumate, plină de lip­suri şi greutăţi, dar bogată în fapte mari, şi prin aceasta, deose­bit de frumoasă, ne-o evocă scrii­torul sovietic Vladimir Beleaev în trilogia sa „Cetate veche“ (Ce­tate veche, Casa cu fantome şi Oraş la mare). Autorul îşi începe povestirea în lumea frămîntată a unui mic oră­şel de graniţă din Ucraina, cu ulicioarele strimte şi strîmbe, unde, nu departe de casele lu­xoase ale bogătaşilor, se înecau în noroi cocioabele sărăcimii. Sîntem în primii ani de după Re­voluţia din Octombrie, în anii grei ai războiului civil, cînd ar­matele roşii erau nevoite să pără­sească vremelnic unele teritorii. In oraş îşi făceau de cap bandele lui Petliura, poporul era jefuit, burghezii şi moşierii semănau cu îndîrjire otrava şovinismului, iar cei bănuiţi a fi simpatizanţi ai bolşevicilor erau împuşcaţi. In ciuda terorii, oamenii simpli, u­­craineni, ruşi sau polonezi aştep­tau însă cu nerăbdare întoarcerea Puterii Sovietice. In această atmosferă încordată, neliniştită, în toiul luptei pe viaţă şi pe moarte între lumea veche şi cea nouă, şi-au trăit copilăria Vasili Mandjura, luzik Staro­­domski, Petea Maremuha, Saşa şi Galea — eroii principali ai căr­ţii. Asupra dezvoltării caracteru­lui şi concepţiilor lor, evenimen­tele epocii respective îşi pun am­prenta cu tărie. Pentru Vasili, luzik, Petea, naivităţile copilăriei dispar mai repede decît la alţii­* ei se maturizează fiind martori la lupta împotriva gardiştilor albi, învăţînd să-i urască pe aceştia şi să-i iubească pe bolşevici — apă­rătorii poporului. La o vârstă fragedă, cînd alţi băieţi mai bat mingea pe maidan, ei se întrebau ce au de făcut pentru a fi de par­tea bolşevicilor şi socoteau că a­­ceasta înseamnă neapărat să lo­veşti în petliurişti, să sabotezi organizaţia cercetaşilor petliu­­rişti şi chiar să dai foc caselor bogătaşilor sau să tragi o sfîntă de bătaie odraslelor acestora. Va­sili, Iuzik, Şura şi toţi prietenii lor — copii crescuţi în cartierul Zarecie, cartierul mizeriei şi sără­ciei —­ cunoscuseră nedreptatea, inegalitatea socială chiar de la primii lor paşi în viaţă. Prigoni­rea unor oameni care le erau dragi năştea la „cei din Zarecie“ — „mămăligarii“, cum erau pore­cliţi — o ură instinctivă faţă de bogătaşi, faţă de petliurişti. Co­piii au o foarte bună ţinere de minte; ei nu-i vor uita niciodată pe cei care l-au ucis pe bolşe­vicul Sergusin, pe cei care l-au prigonit pe cel mai drag profesor al lor, Valerian Dimitrievici La­zarev. Anii cei grei ai războiului ci­vil au trecut şi odată cu ei au trecut şi anii copilăriei. Copiii de ieri au devenit adolescenţi entu­ziaşti, plini de dragoste pentru viaţa cea nouă, însetaţi de fapte mari. Tînăra putere sovietică tre­cea atunci prin greutăţile perioa­de Vladimir Beleaev: „Cetate veche“ — trilogie — Editura Ti­neretului, 1955. Cei de refacere şi de trecere la construcţia socialismului. Ţara avea nevoie de tot mai mulţi raun­­citori calificaţi pentru a-şi făuri o puternică industrie socialistă. In noua orînduire munca devenise o chestiune de onoare, de cinste, a fi muncitor însemna a face parte din clasa cea mai înaintată, cea mai revoluţionară. Sfătuiţi de comunistul Polevoi , una din fi­gurile importante ale cărţii care schimbase şi ei mantaua militară cu salopeta, Vasili, Saşa, Petruşi, Galea şi încă mulţi alţi tineri prieteni de-ai lor se înscriu la o şcoală de meserii. Urmărind în carte drumul vieţii acestor tineri, se emoţionează profund sinceritatea şi curăţenia lor morală, încrederea lor în cau­za căreia s-au dedicat. Pentru a­­ceastă cauză nici un sacrificiu nu li se părea prea mare. Ei nu nu­mai că munceau bine, dar depu­neau tot sufletul în producţie ca şi în activitatea comsomolistă, dînd dovadă de iniţiativă şi spi­rit de răspundere, care pot izvorî numai din deplina identificare cu lupta comună pentru socialism. Aceasta a chezăşuit succesul luptei lor nu numai pentru­­dez­voltarea industriei, nu numai îm­potriva duşmanului de clasă,­ dar — ceea ce era deosebit de greu — al luptei împotriva ideologiei burgheze, pentru smulgerea tine­retului de sub influenţa concep­ţiilor şi moravurilor înapoiate. Impresionează, de pildă,­­ felul cum au atacat şi au biruit ei­ nea­junsurile şi manifestările dăună­toare într-un domeniu care ar părea pentru unii minor: petrece­rea de către tineret a timpului li­ber, distracţia tinerilor. Tocmai în acest domeniu ideologia burgheză — sub diferitele forme pe care le lua — exercita o presiune puter­nică, scontînd tocmai pe preju­diciile pe care le­­putea aduce lup­tei pentru formarea omului nou, luptei pentru culturalizarea lui. Intuind importanţa pe care o are această problemă pentru tînă­ra generaţie, Vladimir Be­leaev a insistat în mod special asupra episodului în care, evocînd amintiri din viaţa comsomolişti­­lor din cel de al treilea deceniu al secolului nostru, arată cum erau combătute maimuţăreala după moda decadentă şi apucătu­rile moralei burgheze, cu arma atît de eficace a satirei ascuţite. In dorinţa de a pune beţe în roate construcţiei socialismului, elementele în descompunere, vîn­­dute burgheziei, se agăţau de cele mai perfide mijloace. Şi forma cea mai „nevinovată“ cu „acte în regulă“, o folosea, de pildă, fosta contesă Rogal-Piontkovskaia prin şcoala de dans pe care o înfiin­ţase. Această „înaltă clasă“ de răspîndire în „mase“ a „maniere­lor elegante“, a ultimelor „nou­tăţi“ în materie de modă şi dans din Apus, era folosită de duş­manii Puterii Sovietice cu un scop precis. Schimonoselile deca­dente nu făceau decît să mutileze curăţenia sufletească a tinerilor, rupîndu-i de preocupările pentru o înaltă calificare, pentru însuşi­rea unei culturi bogate. Vasili, Petea, Saşa, Golovaţki, îşi dau seama că sub firma ino­fensivă a şcolii de dans se în­tinde o cursă tinerilor cinstiţi. Şi comsomoliştii încep lupta împo­triva acestei „şcoli“. Cu pricepe­re, cu înţelegerea specifică celui ce cunoaşte bine şi îndeaproape tineretul, autorul descrie mijloa­cele pe care le foloseau comsomo­­liştii, arzînd cu fierul roşu al sa­tirei maimuţărelile şi destrăbă­larea. Paginile închinate acestei acţiuni constituie o adevărată călăuză vie pentru fiecare activist utemist în ţesătura complicată a muncii de educare comunistă a tinerilor, de smulgere a lor de sub influenţa moralei burgheze. Dar din galeria de eroi pe care ne-o prezintă Beleaev în cartea sa fac parte şi Kotka Grigorenko şi Angelica Adrîhevici. Amîndoi au crescut in familii bogate, au cunoscut de mici luxul, huzurul, satisfacerea oricăror capricii. Ei au fost educaţi în spiritul unei duşmănii profunde împotriva cla­sei muncitoare. Kotka este laş, meschin, şiret. Şi aceasta va face ca el să devină un duşman înrăit al Puterii Sovietice. Deşi crescută într-un mediu familiar nesănătos, Angelica are o mare puritate su­fletească ; ea se străduieşte sin­cer să înţeleagă ce se petrece in jurul ei. Şcoala, unii prieteni, o ajută să înţeleagă lucrurile în a­­devărata lor lumină. Ea face efor­turi vădite să-l înţeleagă pe Va­sili şi pe ceilalţi comsomolişti şi să le pătrundă concepţiile despre viaţă. In Angelica există resurse sufleteşti care-i dau posibilitatea să vadă lucrurile într-un chip nou, îi dau tăria să se despartă de familie şi să caute, muncind prin forţele proprii, să­ devină un om întreg. Pentru tăria ei de ca­racter, pentru frumuseţea chipului moral al acestei talentate fete (ea devine mai tîrziu o cunoscută şi apreciată pianistă) cititorul o în­drăgeşte pe bună dreptate, în timp ce Kotka, devenit un spion şi un sabotor ticălos, te face sări urăşti din toate puterile. ★ Revenind după mulţi ani în ve­chiul orăşel din Ucraina, Vasili îşi aminteşte de anii copilăriei petrecuţi în oraşul natal. „De cîte ori după revărsarea apelor nu hoinăream noi pe malurile mi­loase ale rîului, visînd să găsim, dacă nu chiar o comoară pier­dută de cine ştie ce vizir turc, cel puţin vreo doi bănuţi de aur. N-am dat noi peste aur, dar în schimb am aflat marea fericire. Aveam o ţară, o patrie, cum ar dori să aibă toţi muncitorii cins­tiţi din lumea întreagă". Iată marea fericire pe care a­­ceastă generaţie a început să şi-o făurească încă din copilărie î­ncă din „Cetatea veche“, care a de­venit azi de nerecunoscut. S. LUPU ★ Readucerea la viaţă Soldatul Vasilii Cerepanov, mort la 3 iulie 1943 din cau­za unei răniri la gleznă în urma unei explozii, trăieşte şi astăzi. Vi se pare straniu. Nu-i aşa ? Aici însă nu este vorba de vreo eroare în registrele de evidenţă ale unităţii sale, du­pă cum ar fi îndemnaţi unii cititori să creadă. Soldatul Ce­repanov „a murit" intr-adevăr din cauza puternicei hemora­gii produsă de explozie. Dar el trăieşte şi astăzi. Şi ceea ce este mai interesant, e faptul că el nu este singurul ostaş „în­viat". Asemenea lui se mai gă­sesc şi alţi numeroşi tovarăşi de arme, pe care medicina mo­dernă i-a readus la viaţă. Readucerea la viaţă sau „re­animarea", cum i se spune în limbaj ştiinţific, a devenit o metodă obişnuită care, aplica­tă la timp şi in condiţiile cerute, poate salva viaţa unui om. In ce constă această meto­dă ? In primul rind trebuie să cu­noaştem care moarte poate fi învinsă. Ştiinţa medicală deo­sebeşte două feluri de „morţi“. Una, este­ „moartea clinică“. Ea începe din clipa în care ini­ma „nu mai bate“. Această moarte durează 5—10 minute. După acest scurt timp, urmea­ză adevărata moarte — „moar­tea fiziologică". Atunci începe alterarea compuşilor chimici care alcătuiesc celulele şi deci ţesuturile şi organele corpului. Numai din prima moarte, din cea clir­ică, dacă nu trec mai mult de 6—7 minute, omul poate fi readus la viaţă. I CULŢUL | ŞTIINŢEI | 1 j TEHNICII I Cu ajutorul unui aparat spe­cial de transfuzie şi al unui sistem de pompă pentru res­piraţie artificială, viaţa acci­dentatului poate fi salvată. Bi­neînţeles, organismele tinere au mai multe şanse de supra­vieţuire decît organismele îm­­bătrînite. Sîngele transfuzat trebuie să fie încălzit la temperatura corpului, să conţină adrenalină pentru stimulat activitatea ini­mii şi să fie oxigenat pentru a favoriza respiraţia la nivelul ţesuturilor irigate. Ca urmare a experienţei me­dicilor sovietici, astăzi metoda readucerii la viaţă este larg răspîndită şi în spitalele din ţara noastră, mai ales în ca­drul serviciilor chirurgicale. In felul acesta, cu ajutorul ştiinţei, viaţa a făcut încă un pas asupra morţii, împingîn­­du-i hotarul mai departe. Dr. M. ŞERBAN Cariera de marmoră de la Ruşchiţa V-aţi glndit vreodată ce re­prezintă marmora, cum s-a format şi ce calităţi are ? Calcarele, roci comune, foar­te răspîndite în natură, în anu­mite condiţii de temperatură şi presiune se modifică, se transformă în roci de calitate superioară care sunt folosite de noi pentru construcţii, or­namente arhitectonice, sculp­turi etc. Dintre marmorele cele mai apreciate în ţara noastră este şi aceea care se exploatează la Ruschiţa încă din 1883, căpă­­tînd denumirea de „marmoră de Ruschiţa". Cariera este situată într-o regiune foarte accidentată, aco­perită de păduri seculare. Ea ocupă o suprafaţă de circa 16 ha. şi prezintă o adîncime de peste 100 m. Pereţii netezi, înalţi ai exca­­vaţiei par lustruiţi de o arma­tă de uriaşi. instalaţiile moderne de ex­ploatare, cele 2 macarale de 15 şi 12 tone, scripeţi, instala­ţiile de abataj şi de modulare sunt mecanizate. Datorită lor se extrag blocuri mari care ajung p­nă la 25 tone. Marmora de la Ruschiţa, albă şi roză, cu o mare rezistenţă la intemperii, îndeplineşte con­diţiile necesare pentru a fi fo­losită la construcţiile de su­prafaţă, edificii şi monumente arhitectonice, mozaicuri pentru şosele moderne etc. Ea repre­zintă proprietăţi tehnice ase­mănătoare marmorelor greceşti şi italiene de la Paros, Carra­ra şi Pantelikon, care au ser­vit încă din antichitate la crea­rea unor opere arhitectonice ce-au rămas pînă-n zilele noas­tre. Puritatea marmorei de Ru­­schiţa permite utilizarea ei la fabricarea varului, sticlei, ce­ramicei superioare etc. Ing. G. DOFESCU Ce-i un milimetru ? A mia par­te dintr-un metru, vei zice. Dă-l încolo de milimetru. Nu merită nici o atenţie. Hm! Un milimetru! — ar zice profanii. Dar de la un milimetru, de la afurisita asta de miime, pleacă povestea noastră. Adică nu a noastră, de fapt, ci a unui com­presor de aer comprimat de 45 m.c./minut. Compresorul acesta a sosit la Petrila ţanţoş şi mult aş­teptat. Metalurgiştii din Reşiţa ii dăduseră formă şi viaţă. Dar nu o viaţă de compresor sau de om. Ei dăduseră o viaţă de gîză, de omidă care se întinde primă­vara pe pomi şi moare odată cu ploile tomnatice. Compresorul acesta are 3 ci­lindri. Adică atîţia trebuia să aibă, că în prezent are numai doi. Ghinionistă mina Petrila ! Parcă ar juca la Pronosport ! Unul din cilindri s-a spart. Cau­za? O veţi vedea imediat. Gro­simea cilindrului n-a fost unifor­mă pe întreaga cursă a pistonu­lui. Intr-un loc a fost mai sub­ţire cu un milimetru doar, bătăii să-l bată de milimetru, că de la el se trage tot necazul. Şi tocmai acolo unde n-a existat milimetrul ăsta in grosimea cilindrului, toc­mai acolo s-a spart cilindrul. Şi ştiţi poate cum se procedează in asemenea cazuri: telegrame, a­­drese, unele după altele, ca muş­tele vara. — Alo, Combinatul metalurgic? Spart cilindrul. — Bravo ! — Ce bravo, că-i din cauza voastră ! — Aloi Reşiţa? Trimiteţi spe­cialişti! — De ce? — Spart compresorul ! — Specialiştii să constate că­­spart ? — Nu, să-l repare, că avem ne­voie urgentă de el ! Cilindrul era montat de cite­va luni de zile — şi se spărsese doar de-o lună. Cind iată că în ziua de 12 septembrie 1955 ve­niră tovarăşi­ de la Reşiţa: Otti Scher şi Francisc Schreiber. Ai constatat, au încheiat procese verbale şi au plecat. N-au uita să ia cilindrul cu ei. — Vă salutăm, dragi mineri Vi-l trimitem imediat. Luda a­ceasta. — Putem spera ? au întreba petrilenii — Cum ? Mai încape vorbă . Ce nu facem noi pentru mineri? Și pune-te pe așteptat. Compre­sorul trebuia să-și înceapă activi­tatea. Mina Petrila avea nevoii absolută de el. — Ne plîngem — spuneau to­varăşii de la Petrila, — ne plin­gem pe bază de... plan. Nouă n se cere cărbune şi printre solici­tanţi sînt şi reşiţenii. Combina­tul... Noi le dăm cărbune. Noi­­ cerem de astă dată cilindrul. Şi ce nu ni-l trimit ? ...Şi dacă au văzut minerii pe■ tpileni că vorbele lui Otto Sebei şi Francisc Schreiber nu se mai adeveresc, au demontat de Ic compresorul 25 de acelaşi calibre cilindrul necesar şi l-au pus Ic compresorul 21. A mers ce-a mers dar pe la 13 noiembrie ,,s-a in­­tlmplat altă dandanaAxul de torsiune era defect. Cele trei părţi ale axului in loc să fie tor­sionate la 120 grade, erau tor­sionate doar la 90 grade. Avaria era o consecinţă a livrării maşinii fără ca manivelele axului să fi fost împănate. Şi axul „s-a cotit“ pină s-a defectat. Repede a fost demontat axul şi tot repede, pe baza unor rapide schimburi de telegrame, s-a convenit a-l tri­mite urgent la Reşiţa. Era prin noiembrie anul trecut. Uzina fur­nizoare a primit axul cu specifi­caţia: „Rugăm, reparaţi-l urgent. Ne trebuie ultra urgent." ★ ...Şi iarăşi timpul a trecut. Ur­gentări, adrese, rugăminţi, apeluri la conştiinţă, la adresa directoru­lui general al Combinatului, dar toate acestea au fost zadar­nice. Iată, a trecut de atunci multă vreme şi nici axul, nici cilindrul n-au mai venit reparate. Şi mai au compresoarele astea o boală, au un consum exagerat de ulei. Me­canicii de la mina Petrila, înciu­daţi de namila asta de oţel şi fier, care „papă g­ătita ulei, s-au hotărit să-i vie de hac. Un grup de tehnicieni, printre care şi Ca­rol Kraghel, Victor Borody şi Io­sif Piro, au făcut un dispozitiv pentru reducerea consumului de u­­lei. Se aşteaptă insă piesele repa­rate de la Reşiţa. întrebarea este: pină cînd durează aceste „repa­rații" ? Dar ele sunt mai lungi în durată decit fabricația a zeci de compresoare ? Nu de alta, dar compresorul V3­ de 45 m.c. In mo­mentul de față e extraordinar de cerut pentru procesul muncii in mină. Cu ajutorul lui se va face rambleul pneumatic al abatajelor. Problema a devenit publică. Dacă conducerea Combinatului reşiţean nu ţine seama nici de acest lucru, sperăm că metalurgiş­tii reşiţeni nu vor suferi ca din cauza birocraţiei conducerii a­­ceastă vină să apese continuu a­­supra lor. Corespondent A. PANIS Milimetrul buclucaş Nu de mult la oficiul de valorificare a peştelui din o­­raşul Galaţi a luat fiinţă o secţie de conservare şi pre­parare a peştelui. Chiar din prima lună de la Înfiinţare, colectivul de muncă al aces­tei secţii şi-a realizat planul de producţie în proporţie de 112%. Utilizarea in mod ra­ţional a utilajului şi califica­rea muncitorilor ce deservesc maşina de inchis automat cutiile, au dus la folosirea întregii capacităţi de lucru a utilajului şi la reducerea re­buturilor din cauza bombaje­­lor cu 0,63 faţă de planifica­rea făcută. Toate acestea au contribuit la scăderea preţu­lui de cost a produsului finit cu 0,63 lei pe unitate de pro­dus. In foto: împachetatul peştelui in cutii este una din operaţiile care cere multă în­­demînare, în fața cîntarului muncitoarele Elena Bujorea­­nu şi Dumitra Iacomiriu. De la O. N. T. Carpaţi Joi au început la agenţiile O.N.T. Carpaţi din Bucureşti, Arad, Iaşi, Timişoara, Oradea, Oraşul Stalin şi Constanţa înscri­erile pentru călătoriile turistice ce vor avea loc în lunile iulie, august şi septembrie in U.R.S.S., R. P. Ungară, R. Cehoslovacă, R. P. Polonă, R. P. Bulgaria şi R. D. Germană. Pentru Bucureşti înscrierile se fac la agenţia O.N.T. Carpaţi din str. Aristide Briand nr. 1 între orele 10-18. La înscriere se vor complecta două formulare tip şi se vor depune patru fotografii 3—4 şi precum şi o sumă de bani I echivalentă cu 50 la sută din cos­­­­tul călătoriei. Ansamblul artistic studenţesc Corul de pildă precum şi echipele de dansuri, datorită bogă­ţiei repertorii­lor şi măiestriei artistice cu care le execută se bucură de o largă popularitate atît în Cluj cit şi în împreju­rimi. Recent, membrii ansamblului au cules aplauzele specta­torilor din Sibiu şi Oraşul Stalin unde au făcut un turneu de cîte­va zile. Acest ansamblu participă şi la concursul echipelor sindicale­­ de amatori, calificîndu-se pentru faza regională. In fotografie vedem corul Universităţii, dirijat de Tra­ien Felea şi o echipă de dansuri. CLUJ (de la corespondentul nostru). Activitatea cultural-artistică ocupă un loc de seamă în viaţa studenţilor universităţii clujene „Victor Babeş". Ea se manifestă sub diverse forme, de la vizionări de filme, audiţii muzicale, întâlniri cu artişti şi scriitori şi pînă la organizarea şi pregă­tirea de spectacole cuprinzand cîntece și dansuri in deosebi în cadrul ansamblului artistic. CORESPONDENŢII NE SCRIU Drumul este iarăşi bun Sunt multe treburi care te în­deamnă să mergi din sat în cen­trul de comună. Totuşi, ţăranii muncitori din satul Orvişele (ra­ionul Marghita) se încumetau cu greu să pornească spre Brusturi, centrul de comună. Chiar cînd treburi urgente îi îndemnau, ezi­tau să străbată acest drum. Era tot numai gropi, iar cînd ploua, era o adevărată nenorocire... Cu situaţia aceasta tinerii din sat nu s-au mai putut împăca. Şi, la îndemnul comuniştilor, u­­temiştii şi tinerii ţărani muncitori au pornit să repare drumul. Prin muncă voluntară ei au astupat gropile, au nivelat drumul. Iar pentru ca apa, provenită din ploi să nu mai formeze bălţi, au săpat şi şanţuri pe marginile drumului, pe o distanţă de 1.200 m­. La această acţiune de interes obştesc au participat mulţi ute­mişti şi tineri. Cei mai harnici însă s-au dovedit a fi Pavel Tirpea, Florian Roman, Mina Platon, Florea Tăutu, Ioan Fonal, Teodor Rusu şi alţii. Corespondent ION HOVA Se înfrumuseţează satul Locul acesta viran, napaan as buruieni, strică tot aspectul. In­­chipuiţi-vă numai, intr-o parte, două clădiri înalte şi frumoase — a căminului cultural şi a şcolii elementare de 7 ani — iar în faţa lor un loc lăsat în paragină, în care buruienile cresc în voie. Terenul acesta încurca toate so­cotelile ţăranilor muncitori din comuna Gepiu (raionul Salonta) şi, mai cu seamă, a învăţătorilor, care treceau zilnic pe acolo ca să ajungă la şcoală. „Ce bine ar fi — gîndeau ei — dacă în locul ăsta ar fi un parc...“ Şi ideea a­­ceasta, încolţită în mintea câtorva doar, a început să fie îmbrăţişată de tot mai mulţi oameni. Iar într-o zi, sub imboldul comunişti­lor, învăţătorii de la şcoala ele­mentară împreună cu utemiştii şi pionierii au pornit la lucru. Bu­ruienile au fost smulse, terenul a săpat şi nivelat. S-au făcut apoi ronduri de flori şi s-au plantat chiar 76 pomi. De asemenea par­cul a fost împrejmuit, pe o dis­tanţă de 180 metri, cu gard viu. In fruntea acestei acţiuni de înfrumuseţare a comunei au fost comunişti şi utemişti ca, de pildă, Aurelia Costa, Nicolae Viluşniac, Traian Boloş, Ana Corizdan şi alţii. Corespondent AUREL ANASTASIU în secţie sunt trei drapele Muncitorii fabricii de bunuri de larg consum din Tg. Jiu,au sărbătorit, de curind, pe tinerii din secţia acordeoane — secţia tineretului — pentru succesele însemnate obţinute în întrecerea socialistă. Cu acest prilej secţia tineretu­lui a primit două drapele: unul de secţie fruntaşă pe raion,­ iar celălalt — de fruntaşă pe regiune Drapelul regiunii era cunoscut de tineri, pentru că îl mai avu­seseră odată în cursul anului. Acum revenise d­in nou la ei. A­­cesta era acum al treilea dra­pel primit — deoarece deţin, de trei luni, pe cel de secţie frun­taşă pe fabrică. După decernarea drapelelor, directorul fabricii a citit scrisoa­rea de mulţumire adresată tine­rilor din secţie de către minister înminîndu-le, totodată şi suma de 2000 lei, oferiţi ca premii, pentru buna realizare a noulu acordeon „Pionier“. Printre cei premiaţi au fost tovarăşii Martir Hay, Eugen Şişmăneanu, Mişi Răducanu, Dumitru Ostaşu şi alţii. De asemenea, din fondu directorial, au mai fost premiaţi peste 200 de muncitori fruntaşi în producţie. Mulţi dintre ei şi-au lu­at an­gajamentul şi sunt hotărîţi ca, pe viitor să obţină în muncă re­zultate şi mai frumoase. Corespondent SAVA BARAN Cantitate... dar şi calitate La Industria Bumbacului­­ din Capitală, vrednicele ţesătoare în­scriu pe graficele de producţie noi realizări în muncă. Ca întotdeauna, tinerele se află şi ele printre fruntaşe în această luptă. A devenit bine cunoscută, în întreprindere, tînăra Sofica Păun. Ea lucrează în secţia de tăiat pînzetu­ri. Angajamentul său şi-l depăşeşte zilnic cu cîte 12.000 m. pînzeturi şi totodată obţine o calitate ridicată a produselor. Succese de seamă obţine în muncă şi ţesătoarea Maria Stan­ca. Ea lucrează la 4 războaie şi-şi depăşeşte regulat sarcinile de plan cu 15 la sută asigurînd, de asemenea, o bună calitate a pro­duselor. In secţia preparaţie, co­munista Irina Domnăru, bobina­toare, întrece zilnic norma cu 3 kg. şi dă canete de calitate supe­rioară. Paralel cu aceasta, apli­sind metoda sovietică Başchirov ea ajută lucrătoarele mai slabă să-și ridice „calificarea profesio­nală. Corespondent Emilian georgescu Hărnicia elevilor Nimic nu este mai plăcut decît să-ţi petreci timpul liber într-o grădiniţă, cu multă verdeaţă, cu umbră... Dorinţa aceasta o aveau şi cetăţenii oraşului Hîrşova (ra­ionul Hîrşova). Grădiniţa din mijlocul oraşului nu-i atrăgea însă. Nu era de loc îngrijită. Nu peste mult timp, lucrurile s-au schimbat. Grădiniţa căpăta­se un aspect frumos, atrăgător şi începuse să primească vizita­tori. Ce se întâmplase ? Nimic deosebit. Elevii de la Şcoala me­die mixtă din Hîrşova, care do­reau ca şi oraşul lor să aibă un aspect cit mai frumos, au luat sub patronal această grădiniţă şi, prin muncă voluntară, au a­menajat-o. Mai întîi au plivit-o de buruieni, au semănat a­poi ga­zon pe marginea rondurilor de flori, au sădit tufe noi de tran­dafiri şi alte flori — acolo unde lipseau. Totodată ei au reparat băncile existente cit şi gărduleţul ce înconjoară grădiniţa. Acum numeroşi oameni ai mun­cii din oraş îşi petrec timpul li­ber în frumoasa grădiniţă. Ei sunt recunoscători celor peste 100 elevi, şcolari şi pionieri de la şcoala medie mixtă care, prin munca lor, le-au asigurat acest loc atrăgător şi plăcut. Corespondent CORNEL STAVRU Cunoştinţe necesare unui om cult Ecoul pe care l-au stîrnit dis­cuţiile purtate în jurul propune­rilor Ministerului Invătămîntului cu privire la dezvoltarea şi ridica­rea nivelului invăţâmîntului de cultură generală, este încă viu, puternic. El este întreţinut de dez­baterile care încă mai au loc in­tre profesori, între părinţi, intre elevi. Faptul că schimburile de păreri la care asistăm acum nu au un caracter oficial şi organizat nu trebuie să ne împiedice să des­prindem cîteva lucruri de o deo­sebită semnificaţie. Este de remarcat, în primul rind, faptul că natura propuneri­lor, importanţa viitoarelor mă­suri cuprinse in ele te obligă să-ţi exteriorizezi mulţumirea, aş spune chiar entuziasmul. Nu poţi închide în tine bucuria pe care ţi-o produce ivirea unui lucru bun, deosebit de necesar, aşteptat. La aceasta se adaugă încă un fapt a cărei subliniere încă con­tinuă. Este pentru prima dată in istoria invăţămlntului nostru cind Ministerul Invăţâmîntului publică „propuneri“ şi nu dintro dată „măsuri". Nu se poate să nu vezi In această iniţiativă, care, desi­gur este piatra fundamentală a unei tradiţii, o manifestare a în­crederii pe care Ministerul Invă­­ţămîntului o arată maselor largi ale cadrelor didactice din ţara noastră. Este, fără îndoială, o expresie a convingerii Ministerului nostru că rolul cadrelor didactice, al a­­celora care lucrează nemijlocit pe şantierul in care se pun bazele o­­mu­lui de tip nou, nu se reduce la aceea de a aplica măsuri, ci con­stă şi în obligaţia de a contribui la elaborarea lor. Sigur că mă­suri concepute în acest fel cu­prind în ele o forţă mobilizatoare deosebit de valoroasă. * Fiecare din propunerile Ministe­rului ar merita un comentariu amplu, pentru a pune în evidenţă valoarea lor. Intr-adevăr absol­venţii şcolii noastre de 10 ani nu au un orizont suficient de larg de cunoştinţe caracteristice omu­lui cult. Nu voi exemplifica această afir­maţie prin indicarea unor variate domenii din cultura universală, care, fiindcă nu-şi găseau loc in planul de invăţămînt al celor zece ani de studii din şcoala noastră, constituie tot atitea lip­suri in cultura generală a acestor absolvenţi. Este suficient să nu uităm că un număr de absolvenţi nu folosesc o limbă aleasă pentru comunicarea ideilor lor, că nu fo­losesc totdeauna termenii cei mai proprii, că nu dispun totdeauna de o bogată asociaţie de idei, că ar­gumentarea unor poziţii in pro­bleme ale culturii e unilaterală şi citeodată şubredă. lată numai cî­teva indicii care vorbesc de certa inexistenţă a unei informaţii bo­gate şi sistematizate, cum este cea pe care trebuie să o dea şcoa­la de cultură generală. Este neîndoielnic că prin apli­carea măsurilor preconizate, pre­gătirea elevilor noştri va căpăta o cu totul altă înfăţişare. Iată nu­mai cîteva premize: mărirea du­ratei şcolarizării de la 10 ani la 11, introducerea limbii latine a celei de a doua limbi, moderne din clasa a V-a ,a muzicii in învăţă­­mintu­l mediu, a bazelor învăţă­mintului politehnic. Creşterea cali­tativă a rezultatelor muncii in­­structiv-educative este substanţial asigurată prin predarea concentri­că a unui număr de obiecte şi prin organizarea cursului mediu pe secţii. Este de remarcat în mod deose­bit ideea fericită de a da un fun­dament solid pregătirii elevilor încă din primele clase, prin asi­gurarea unei temeinice calificări a viitorilor învăţători in cadrul Institutelor pedagogice de doi ani. Fără a mai aminti încă alte foarte multe lucruri valoroase din sistemul de măsuri preconizate de minister, vreau să mă opresc nu­mai la contribuţia pe care preda­rea disciplinelor filozofice o va aduce la pregătirea multilaterală a elevilor noştri, însuşi faptul că filozofia este unul din obiectele a cărui situa­ţie in noul plan de învăţămînt este izbitor alta decît în cel ac­tual, faptul că unul din elementele care subliniază transformările pe care le aduce noul plan de învă­­ţămint, îl constituie introducerea unor noi ramuri ale acestui obiect, dovedesc în acelaşi timp două lucruri: inconsistenţa vechiului plan de invăţămint in ce priveşte locul acordat filozofiei şi impor­tanţa ce i se recunoaşte filozofiei in noul plan de pregătire a unui om cult. Această măsură, care constă in principal, in introducerea lo­gicii şi a bazelor marxism leni­nismului era de mult necesară. Studiind aceste obiecte elevii noştri vor avea posibilitatea să-şi însuşească cunoştinţe preţioase în domeniul legilor gindirii şi al dezvoltării societăţii. Dacă la a­­ceasta se adaugă cunoştinţele pri­vitoare la bogata şi nuanţata viaţă psihică a omului pe care le dă psihologia (obiect care există şi in actualul plan de invăţămint), ne putem lesne da seama că pen­tru elevii noştri se deschid minu­nate porţi spre cunoaşterea şti­inţifică a complexităţii pe care o prezintă omul — parte componen­tă a maselor care făuresc istoria — spre cunoaşterea legilor obiec­­tive existente în dezvoltarea so­cietăţii, cunoaştere care condiţio­nează succesul în opera de cons­truire a societăţii noi. Studierea acestor obiecte nu este deci deosebit de importantă numai pentru plusul de cunoştinţe pe care ele le aduc dar şi pentru consecinţele de ordin educativ pe care acest plus le implică pentru dezvoltarea elevilor noştri. Dobroliubov spunea că instruc­ţia adevărată este aceea care te obligă să iei atitudine faţă de realitatea înconjurătoare. Este evident că pentru fiecare dintre noi şi deci şi pentru elevii noştri nu e lipsit de importanţă faptul că raportul între noi şi societa­te poate fi realizat în mod just şi aceasta pe o bază conştientă. Aş mai adăuga un­­lucru menit să arate de ce trebuie să fie mul­ţumiţi elevii noştri pentru grija care li se arată prin acordarea unei atenţii mai mari studiului fi­lozofiei. Toate disciplinele filozofice pre­văzute in noul plan de învăţă­­mint implică, in cadrul studierii lar, incursiuni in domenii va­riate de cultură generală. Cursul de psihologie în afară de faptul că face apel continuu la cunoştinţe de biologie, este mereu exempli­ficat cu felul in care sunt rezolva­te problemele în opere literare, muzicale şi în general artistice Aspecte dirt viaţa de fiecare zi sunt discutate şi analizate cu pri­lejul caracterului social al dife­ritelor procese psihice. Studiul logicii este strâns îmbi­nat cu punerea în evidenţă a ge­neralizării tuturor ştiinţelor, cu prilejul exemplificărilor care tre­buie să întărească la elevi convin­gerea că gindirea e un instrument care contribuie într-o deosebită măsură la cunoaşterea realităţii obiective. Cite din aspectele luptei revo­luţionare a oamenilor muncii, peste care trecem fără să te ve­dem în toată semnificaţia lor, nu capătă înţelesul adevărat cu pri­lejul studierii bazelor marxism­­leninismului ? Iată de ce afirmam că valoarea educativă a studierii, acestor obiecte e deosebit de mare. Nu pot încheia aceste rînduri fără să subliniez încă o dată că elevii trebuie să vadă în toată fră­­mîntărea creată de transformarea şcolii noastre o expresie a grijii, a dragostei care li se poartă. Lor le stă la dispoziţie un sin­gur mijloc de a-şi arăta recunoş­tinţa f­ăcelă, că învăţînd temeinic să devină acei oameni culţi, nece­sari construirii societăţii noas­tre noi. O. ŞAFRAN directorul­­. Urii medii de băieţi nr. 11 Bucureşti

Next