Scînteia Tineretului, septembrie 1961 (Anul 17, nr. 3824-3849)
1961-09-01 / nr. 3824
Din preocupările tinerilor cercetători zootehnişti După cel de-al IlI-lea Congres al partidului, sectorul socialist al agriculturii noastre a continuat să crească şi să se dezvolte. La 1 august a.c. agricultura socialistă cuprindea aproape 86 la sută din suprafaţa arabilă a ţării şi peste 83 la sută din numărul total al familiilor ţărăneşti, în procesul terminării colectivizării agriculturii, când în această ramură deosebit de importantă a economiei naţionale se pun sarcini mari şi complexe, creşte nemăsurat de mult rolul ştiinţelor agricole. „Sarcinile mari şi complexe care stau în faţa noastră in domeniul sporirii producţiei vegetale şi animale - sublinia tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej în raportul asupra mersului îndeplinirii Directivelor Congresului al Ill-lea al partidului privind construirea socialismului la sate şi dezvoltarea agriculturii, prezentat la Plenara C C. al P.M.R. din 30 iunie — 1 iulie 1981 — impun ridicarea la un nivel mai înalt al cercetării ştiinţifice“. In zilele acestea cei peste 1 200 cercetători ştiinţifici şi 1.100 de tehnicieni ce lucrează în institute şe staţiuni experimentale, cele aproape 1.000 de cadre didactice ce lucrează în învăţământul agronomi© superior îşi dăruiesc toate forţele pentru a traduce in viaţă sarcinile de mare răspundere pe care recenta plenară a C C. al F M.R. Ie-a pus in fata lucrătorilor pe tărimul ştiinţei. Cele cîteva declaraţii pe care trei din tinerii cercetători ai Institutului de Cercetări Zootehnice le-au făcut unui redactor al ziarului nostru, ne oferă o imagine a avîntului cu care cercetătorii din domeniul ştiinţelor agricole au pornit la lupta pentru Îndeplinirea hotărlrilor partidului, pentru continuul avînt al economiei naţionale. Ing* zootehnist Vasîle leită Cercetător principal în secţia de ovine — Institutul de Cercetări Zootehnice Realizarea sarcinilor puse de plenara C-C. al P.M.R. cu privire la creşterea oilor impune cercetătorilor noştri elaborarea unui complex de măsuri tehnco-ştiinţifice cum sunt : organizarea fătărilor timpurii care determină o fecunditate şi o prolificitate mărită, o energie mai mare de dezvoltare corporală a produşilor şi un spor al producţiei de lapte la oile mame etc. ; creşterea şi selecţia pe baza de linii şi familii care se remarcă prin însuşiri valoroase ca şi alte măsuri, alături de îmbunătăţirea continuă a Condiţiilor de hrănire, îngrijire şi întreţinere a animalelor în raport cu rasa, individualitatea şi condiţiile specifice locale. Toţi «cercetătorii secţiei noastre desfăşoară în aceste zile, atît pe teren cit şi în laborator, o intensă activitate pentru rezolvarea acestor probleme. Personal lucrez împreună cu colegii mei ing. D. Georgescu şi ing. D. Iomescu la selecţia ovinelor de rasă ţigae de la staţiunea I.C.Z. Ruşeţu la care s-a putut obţine producţia record pe ţară la rasa ţigae de 4,4 kg, lînă semifină. Totodată lucrez în direcţia răspândirii şi îmbunătăţirii ovinelor cu însuşiri productive superioare în unităţile în care am introdus reproducători proveniţi din acest nucleu perfecţionat De asemenea, pentru traducerea în Viaţă a hotărîrilor plenarei privind creşterea oilor cu lină fină şi semifină îmi intensific preocupările pentru formarea şi consolidarea unui nou tip de oaie cu lînă fină în unele G A.C din regiunea Braşov în condiţiile pedoclimatice specifice acestei regiuni Rezultatele obţinute pînă în prezent ne îndreptăţesc să scontăm în realizarea cît mai rapidă a tipului dorit. Med. rel. Marcel Paraschivescu Cercetător principal în secţia de reproducţie şi combaterea sterilităţii — Institutul de Cercetări Zootehnice Lupta pentru creşterea producţiei animale include problema extinderii aplicării şi a perfecţionării metodei însămânţţărilor artificiale. Această metodă permite o ameliorare rapidă a efectivelor de animale prin folosirea reproducătorilor valoroşi din rasele perfecţionate. Realizările obţinute pînă în prezeit de Secţia noastră din cadrul I. C. Z. au permis sâ se pună la dispoziţia practicii metoda însâmînţârii artificiale a vacilor şi oilor. Rezultatele obţinute de către centrele de însămîmţare artificială utilizînd metodele elaborate de institutul nostru sunt pe deplin edificatoare. Procesul de fecunditate, de pildă, obţinut la multe centre de însămînţare a depăşit 85 la sută. La oi, s-a reuşit organizarea unor centre mari de însămânţare artificială ca cel de la staţiunea experimentală zootehnică Palas, care în anul trecut, colaborând strîns cu tehnicienii Sfatului popular regional Dobrogea, a reuşit să asigure insămînţarea artificială la un număr de 100.566. Pentru a obţine succese şi mai mari in sprijinul practicii, cercetătorii institutului nostru, care lucrează în domeniul însămînţărilor artificiale şi combaterea sterilităţii, studiază in prezent o serie de probleme deosebit de utile din punct de vedere practic cum ar fi de exemplu : însămânţarea artificială la porcine ; perfecţionarea aparaturii şi instrumentarului ; tratarea tulburărilor endocrine care produc sterilitate etc. Trebuie să subțiem de asemenea faptul că paralel cu muncă de cercetare ne preocupă în mod deosebit problema introducerii în practică a metodelor elaborate , participând în mod susținut la instruirea personalului tehnic ce lucrează în centrele şi punctele de însămînţare artificială. Pentru a răspunde acestor sarcini, o preocupare de prim ordin în activitatea mea de cercetare este intensificarea folosirii reproducătorilor de valoare excepţională, proveniţi din Vaci recordiste, cercetări făcute în scopul ridicării eficienţei acestei metode. De asemenea, efectuez împreună cu colegii mei o serie de cercetări în domeniul combaterii sterilităţii animalelor domestice. Din acest punct de vedere acord o atenţie deosebită studiului profilaxiei epididimitei infecţioase a berbecilor, afecţiune ce poate produce mari pagube fermelor crescătoare de oi Rezolvarea tematicii ştiinţifice a secţiei noastre poate aduce un aport deosebit la grăbirea ritmului de ameliorare a şeptelului şi ca atare la ridicarea productivităţii animalelor domestice. Dr. Vasile Nedeliuc Cercetător principal în secţia de fiziologie — Institutul de Cercetări Zootehnice Trebuie să subliniez dintr-un început faptul că lupta pentru sporirea producţiei animale cere din partea noastră un studiu aprofundat al proceselor fiziologice, aplicarea în domeniul zootehnic a celor mai noi cuceriri ale acestei ştiinţe. Un rol de seamă îl are de pildă, din acest punct de vedere studiul microelementelor prin prizma modificărilor, fiziologice pe care le produc asupra organismului Pe baza cercetărilor experimentale făcute în institutul nostru, prin suplimentare cu clorură de cobalt a alimentaţiei diferitelor specii şi rase de animale, s-a reuşit practic să se obţină o mai bună creştere şi dezvoltare a greutăţii corporale la tineretul animal (cu circa 17 la sută la puii de găină, cu circa 5,5 la sută la purcei, cu circa 15 la sută la puii de curcă, cupeste 25 la sută la bobocii de raţă etc.) iar la animalele adulte- o mărire a productivităţii, fecundităţii şi rezistenţei organice, în cadrul colectivului nostru mă preocup de o serie de chestiuni legate de bazele fiziologice ale întgrâşârii ovinelor prin folosirea etimulenţilor creşterii şi îngrăşării şi ale metabolismului energetic. Ce rezultate s-au obţinut pînă în prezent ? Din studiul comparativ al influenţei stimulatorilor (castrarea chirurgicală, extractul tisular de splină, sîntofalin, Insulina şi methyl-thiouracil) asupra proceselor fiziologica de bază ale îngrăşârii, am constatat pînă în prezent: Sporurile în greutate corporală, faţă de lotul martor, au fost cu 15,39 la sută mai mari — la loturile tratate cu silitofalin cu 12,20 la sută — la cele tratate cu insulina şi foarte semnificative la animalele tratate cu methyl-thiouracil. Dintre stimulatorii folosiţi, methyl-thiouracilul a îmbunătăţit cel mai mult calitatea cărnii şi în special a grăsimii. Rezultatele obţinute pînă în prezent ne dau posibiltatea să extindem folosirea acestui stimulator în practica îngrăşării batalilor precum şi a taurinelor. Astfel ne vom strădui să experimentăm îngrăşarea bataliilor în vîrstă de 2-3 ani folosind methyl-thyoracilul în scopul măririi producţiei de carne şi a îmbunătăţirii calităţii acesteia. Inbuitul din laboratoarele Institutului de Cercetări Zootehnice din Capitală. Foto: N. STELOÎUAN nmportanţa electricităţii pentru viaţa modernă este uriaşă. Astăzi electricitatea se produce in special în centrale electrice termice şi hidraulice. In primul caz energia degajată prin arderea combustibililor se utilizează spre a încălzi apa pînă ce aceasta e transformată în abur, care invîrte o turbină. La finanţd turbina pune în mişcare generatoarele rotative ce produc energia electrică. Echipamentul centralei este complex, avind părţi în mişcare şi necesitind un control periodic, sistem de ungere etc. In centralele hidraulice, se elimină partea de încălzire, generatoarele rotative fiind puse ît mişcare de către apa cum cade sub acţiunea atracţiei Pamîntului. O problemă esenţială ce se pune in legătură cu producerea electricităţii în centralele termice este aceea a randamentului. La centralele actuale care funcţionează cu turbine cu abur, randamentul este de ordinul a 40 la sută. La uriaşa producţie de energie electrică pe care o necesită Viaţa modernă, fiecare fracţiune de procent în ameliorarea randamentului înseamnă economii anuale de milioane de tone de combustibil. De aceea se caută mereu mijloace noi de a produce energie electrică cu un randament superior. La centralele atomoelectrice ciclul propriu-zis rămîne acelaşi : căldură, abur, turbină, generator. In ultimul timp electronica oferă o serie întreagă de noi tipuri de generatoare, care funcţionează pe cu totul alte principii şi care promit să aibă randamente superioare, nu toate aceste sisteme avem dea face cu o transformare directă a căldurii în energie electrică, fără a trece prin intermediul unor piese in mişcare. Este cazul să amintim în primul rînd de generatoarele bazate pe efectul termoelectric descoperit de către Seebeck în anul 1821. In acest caz avem de-a face cu un circuit alcătuit din două bare formate din materiale diferite si sudate cap la cap. Se constată că dacă cele doua suduri se află la temperaturi diferite, atunci prin circuitul format din cele două bare circulă un curent electric, care este cu atît mai intens cu cit este mai mare şi diferenţa de temperatură dintre suduri. Actualmente randamentul generatoarelor termoelectrice este de numai 10 procente, în comparaţie cu cele 42 de procente cit este randamentul sistemelor turbină — generator. Cu toate acestea, numeroase institute de cercetare se ocupă de termocuple deoarece studiile teoretice arată că randamentul lor poate fi ameliorat sensibil, ajungîndu-se la valori de circa 30 la sut din Uniunea Sovietică s-a acordat şi se acordă o atenţie deosebită termocuplelor. încă din 1930 acad. A. E. Ioffe a prezis marele viitor al termocuplelor în producerea energiei electrice. In anul 1953, în U.R.S.S., s-a trecut la fabricarea unui generator de 3 wolţi care funcţiona cu o lampă de petrol. Un model perfecţionat s-a pus în fabricaţie în anul 1956. Acest generator (denumit TECîR — 2—2) produce 100 volţi şi 4 waţi, fără vibrator, ceea ce reprezintă o perfecţionare faţă de tipul precedent. Ulterior, s-a trecut şi la tipuri mai mari, de 15, 200 şi chiar 500 f taţi. Aceste generatoare sunt utile în regiunile izolate din taiga, unde nu există reţele de energie electrică. Lămpile servesc simultan la iluminat cu petrol şi la producerea electricităţii cu ajutorul termocuplelor încălzite de aceeaşi lampă. Randamentul acestor instalaţii este de ordinul a 8 la sută, durata lor de viaţă fiind de 6.000 ore. Se estimează că anul acesta randamentul lor se va dubla, durata de viaţă crescînd la 30.000 ore. Dacă ne gândim că randamentul motorului unui automobil este de 15 la sută, iar la un motor Diesel ,de circa 20 la sută, rezultă că randamentul actual al generatoarelor termoelectrice este satisfăcător. Faţă de mijloacele clasice de a produce electricitate, generatoarele termoelectrice au avantajul că nu prezintă piese în mişcare, nu necesită ungere şi au o întreţinere foarte simplă. Actualmente cele mai mari generatoare de acest gen produc puteri de ordinul a 5 kW, dar optimiştii se gândesc la momentul în care această putere va putea fi extinsă la milioane de waţi. Trebuie ştiut că şi bateriile solare care au devenit atît de populare prin sputnicii sovietici sunt tot nişte termocuple, la care încălzirea joncţiunii (sudurii) se produce de către Soare. Aceste baterii produc energie pentru apăratele ştiinţifice de la bordul, staţiilor automate ce străbat Cosmosul. Dar electronica pune la dispoziţie şi alte mijloace de a produce electricitate. Astfel amintim de încercările făcute de a ameliora funcţionarea termocuplelor înlocuind unul din metalele joncţiunii printr-un tub în care se găseşte plasmă, adică gaz ionizat, încercările de pînă acum sînt promiţătoare şi se speră ca acest gen de termocuple să fie utilizate în navele cosmice. Toate aceste sisteme (ar mai trebui amintite de altfel generatoarele termoionice, generatoarele magnetohidrodinamice Ş.a.) sunt astăzi la început. Dacă ne gindim că, în 1821 şi randamentul generatoarelor rotative era tot de 3 la sută , şi, astăzi au a ajuns la 42 la sută, avem dreptul să ne gîndim că poate intr-un viitor destul de apropiat, datorită randamentului lor superior, noile dispozitive electronice vor avea un rol important în producerea energiei electrice. Prof. univ. ED. NICALOU Electronica creează noi mijloace de producere a electricităţii CRONICA ŞTIINŢIFICA In staţiunile aerologice sovietice se fac sondaje pe baza cărora Observatorul aerologic central stabileşte timpul probabil, produce ploi artificiale acolo unde sunt concentrate non cumulus şi împrăştie ceaţa şi norii din preajma aeroporturilor. In foto : Ing. V. Koziov verifică radioaparatura unei rachete meteorologice. Foto : TASS-MOSCOVA Flora României Care dintre noi, cutreierînd povîrnişurile munţilor, admirînd neasemuita frumuseţe a luncilor încărcate cu mii de culori, străbătînd pădurile, nu rămine entuziasmat în fața bogăției florei noastre? Fiecare plantă are însă istoria şi caracteristicile ei, iar fiecăruia dintre noi ii sunt necesare o sumedenie de cunoştințe pentru a avea chiar şi o sumară privire asupra florei fării. Tocmai de aceea este meritorie iniţiative Editurii tineretului de a reedita cunoscuta lucrare a lui Ion Simionescu „Flora Romîniei“ ce poate fi dată şi astăzi drept model de prezentare accesibilă, a uneia din cele mai aride ştiinţe — botanica. De-a lungul celor 350 de pagini ale lucrării, I. Simionescu se dovedeşte a fi un om de ştiinţă dotat cu un real talent de popularizator. Pagină cu pagină, în fața privirii încîntate a cititorilor se perindă plantele pajiştilor şi tinetelor alpine, din pădure, de la cîmpie, de pe ogoarele cultivate, de pe malurile apelor. Aşa cum subliniază de altfel prof. univ. Miltiade Filipescu în interesanta sa prefaţă, Ion Simionescu se dovedeşte a fi în această lucrare un cunoscător al folclorului, acest tezaur preţios şi nesecat al înţelepciunii poporului. Bogăţia folclorului nostru este imensă şi I. Simionescu ştie să scoată în evidenţă la fiecare pas spiritul de observaţie al ţăranului român, dragostea lui pentru frumuseţile naturii, imaginaţia lui cînd e vorba să oglindească această frumuseţe în arta populară. In noua lucrare apărută în Editura tineretului, masele largi ,de tineri găsesc un prilej da a sorbi învăţături ,de preţ ■ despre , flora patriei noastre. S. IOACHIM Doi inventatori maghiari, Bárdos Sándor şi Selényi János, au construit un întrerupător electronic cu translatori care poate fi conectat atît la reţeaua publică cît şi la acumulatoare. Acest întrerupător serveşte la funcţionarea unor surse de hidnna de semnalizare. Datorită faptului că curentul electric trebuie să fie deseori întrerupt, vechile aparate, întrerupătoarele mecanice, se uzau foarte repede, iar scînteia produsă la întreruperea curentului putea să provoace incendiu. Noul aparat poate fi folosit in orice condiţii fără pericol de incendiu, fiind foarte durabil. Durata transmiterii semnalelor și a pauzei poate fi reglată după nevoi. Noul aparat asigură in intervale dorite scăderea puterii curentului sau modificarea ei fără sâ se stingă lu- 1 mina de semnalizare. întrerupător electronic ETAJE RIDICATE CU... LIFTUL Liftul este cunoscut tuturor ca mijloc de a ridica oameni sau materiale în interiorul unei clădiri, de la parter şi pînă la un etaj oarecare. Nu oricine ştie însă că planşeele clădirilor şi chiar etaje întregi, cu pereţii şi instalațiile gata montate, pot fi „liftele“ pentru a folosi termenul încetăţenit în ultimii ani, în tehnica construcţiilor. „Liftarea“ se utilizează cu succes atît la construcţia clădirilor de locuinţe, cit şi a celor industriale, asigurind o importantă creştere a productivităţii muncii. Noul procedeu este caracteristic pentru procesul de industrializare a construcţiilor, care transformă treptat şantierul in punct de montaj al unor elemente de construcţii din ce în ce mai mari, spre deosebire de vechea tehnică, pentru care este caracteristică construirea clădirii „cărămidă cu cărămidă“. In cazul nostru, elementul de construcție este reprezentat de un întreg etaj. Uitarea a fost introdusă în citeva țări, după cel de-al doilea război mondial, sub forma „planșeelor Uitate“. In anii 1958— 1960 Uniunea Sovietică a dezvoltat creator această tehnică, realizind, pentru prima dată in turns, la Leningrad filiarea unor întregi etaje, preasamblate la sol. Metoda prezintă numeroase trăsături originala, care sunt folositea avantaje: construcția încape cu construirea etajului superior, clădirea se ridică fără obișnuitele schele şi cofraje, terenul, orbit de accidentat, nu constituie o piedică în calea realizării ei etc. Şi acum să prezentăm în mod concret procesul de construcţie, aşa cum acesta s-a desfăşurat în cvartalul de locuinţe al Uzinei de elemente prefabricate „Baricada“ din Leningrad, unde a fost realizată o astfel de clădire cu 3 etaje. Pînă la nivelul pardoselii parterului, lucrările s-au executat în mod obişnuit, efectuîndu-se săpăturile, conductele subterane, fundaţiile şi lucrările de amenajare a terenului. Aceasta a constituit prima etapă a lucrării. Cea de-a doua etapă a constat din montarea elementelor de construcţie de deasupra parterului. Cu ajutorul unei macarale-automobil au fost fixaţi în fundaţie stupii de beton armat prefabricaţi, de înălţimea a trei etaje, de-a lungul cărora urmau să alunece în sus etajele. In dreptul înălţimii unde aveau să fie ridicate planşeele etajelor, s-au prins apoi pe stîlpi ,,gulerele" în care aveau să fie fixate planşeele. In vîrful stîlpilor, s-au montat nişte cricuri hidraulice-ascensoare, legate prin furtunuri de un post central de comandă, capacitatea fiecărui cric fiind de 40 de tone. Peste pardoseala parterului, la nivelul solului, s-au turnat suprapus cele 3 planșee, intre acestea așezîndu-se ca strat despărțitor plăci de tencuială prefabricată (uscata). A început apoi etapa a treia, partea cea mai importantă a procesului tehnologic: ridicarea etajelor. Primul planşeu care s-a ridicat a fost cel de acoperiş, viteza de ridicare fiind de aproximativ 2,5 m pe oră, cu oprire la nivelul fiecărui etaj. O dată ajuns la înălţimea stabilită prin proiect, placa de planşeu a fost fixată şi asigurată prin sudare. După aceasta a început pregătirea pentru ridicarea planşeului următoral etajului . (I). In acest scop, s-au montat in el panourile mari de pereţi exteriori şi inferiori (din materiale uşoare), instalaţiile sanitare — adică toate elementele etajului II. Etajul a început ‘ apoi să alunece în sus de-a lungul stîlpilor, ridicat de puternica baterie de cricuri-ascensoare, pînă la înălfimea fixată In proiect. In acelaşi fel au fost ridicata ulterior şi celelalte etaje, după asamblarea lor la sol. La sfîrşit a intrat în funcţiune un helicopter, deservit de trei oameni. Acesta a asigurat, nn numai o oră şi 20 de minute, demontarea cricurilor hidraulice din vîrful stîlpilor şi a distribuitorului hidraulic montat pe acoperişul luminatorului. Metoda se află încă în curs de perfecţionare, dar construcţia cu etajeritate şi-a demonstrat foloasele şi reprezintă un procedeu de mari perspective în tehnica construcţiilor. Aplicarea sa asigură realizarea unui grad înalt de industrializare a construcţiilor şi indici tehnico-economici foarte avantajoşi; între altele, sunt de menţionat: accelerarea lucrărilor prin mărirea elementelor care se asamblează; reducerea greutăţii clădirii; micşorarea consumului de beton armat, oţel şi lemn; reducerea costului planşeelor; înlăturarea necesităţii folosirii macaralelor turn; posibilitatea construirii de clădiri cu orice contur de plan etc. 1. M. ȘTEFAN Aparat pentru studiul semiconductorilor La Universitatea din Riga a fost construit un aparat care măsoară în mod automat proprietăţile optice şi electrice ale materialelor cu semiconductor. Aparatul, care cuprinde dispozitive , optice şi radio-electronice, permite să se efectueze cercetări de 59—100 de ori mai repede decit prin metodele obişnuite, în jumătate de oră el permite obţinerea a 50 de clişee spectrale, care ilustrează tabloul proceselor electronice care se desfăşoară în corpul solid. Cu ajutorul noului aparat se cercetează aşa-zisele cristale ionice care sunt modele pentru studierea semniconductorilor. Recent, în Uniunea Sovietică a fost construit un aparat pentru măsurarea cantităţii de apă a solului. Este vorba despre un aparat care emite raze dintr-um cristal cobalt- 60. Acest izvor de radiaţii se află în vîrful unui ac care poate fi înfipt în sol la adîncimea dorită. Cu ajutorul aparatului se poate stabili grada de absorbţie a razelor radioactive de către sol şi în felu acesta în raport cu intensitatea razelor reflectate se poate stabili conţinutul de apă solului.. . Aparat pantru masurarea conţinutului da apă a salului Noi instalaţii în laboratorii de procedee şi aparate de la Institutul de Corcetări Chimice. Foto : AGERPRES în fotografia aceasta vă prezentăm un nou prototip de întrerupător de înaltă tensiune produs de uzinele „V. L Lenin“ din Plzen. întrerupătorul electric construit in mare parte din aluminiu în loc de cupru este asamblat de un grup de muncitori care luptă pentru titlul de „Brigadă a muncii socialiste" Foto : C.T.K.—Praga