Scînteia Tineretului, septembrie 1961 (Anul 17, nr. 3824-3849)

1961-09-01 / nr. 3824

Din preocupările tinerilor cercetători zootehnişti După cel de-al IlI-lea Congres al partidului, sectorul so­cialist al agriculturii noastre a continuat să crească şi să se dezvolte. La 1 august a.c. agricultura socialistă cuprindea aproape 86 la sută din suprafaţa arabilă a ţării şi peste 83 la sută din numărul total al familiilor ţărăneşti, în procesul terminării colectivizării agriculturii, când în această ramură deosebit de importantă a economiei naţionale se pun sarcini mari şi complexe, creşte nemăsurat de mult rolul ştiinţelor agricole. „Sarcinile mari şi complexe care stau în faţa noastră in domeniul sporirii producţiei vegetale şi animale - sublinia tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej în raportul asupra mer­sului îndeplinirii Directivelor Congresului al Ill-lea al parti­dului privind construirea socialismului la sate şi dezvol­tarea agriculturii, prezentat la Plenara C C. al P.M.R. din 30 iunie — 1 iulie 1981 — impun ridicarea la un nivel mai înalt al cercetării ştiinţifice“. In zilele acestea cei peste 1 200 cercetători ştiinţifici şi 1.100 de tehnicieni ce lucrează în institute şe staţiuni ex­perimentale, cele aproape 1.000 de cadre didactice ce lucrează în învăţământul agronomi© superior îşi dăruiesc toate for­ţele pentru a traduce in viaţă sarcinile de mare răspundere pe care recenta plenară a C C. al F M.R. Ie-a pus in fata lucrătorilor pe tărimul ştiinţei. Cele cîteva declaraţii pe care trei din tinerii cercetători ai Institutului de Cercetări Zootehnice le-au făcut unui re­dactor al ziarului nostru, ne oferă o imagine a avîntului cu care cercetătorii din domeniul ştiinţelor agricole au pornit la lupta pentru Îndeplinirea h­otărlrilor partidului, pentru continuul avînt al economiei naţionale. Ing* zootehnist Vasîle leită Cercetător principal în secţia de­ ovine — Institutul de Cercetări Zootehnice Realizarea sarcinilor puse de plenara C-C. al P.M.R. cu privire la creşterea oilor im­pune cercetătorilor noştri ela­borarea unui complex de mă­suri tehn­­co-ştiinţifice cum sunt : organizarea fătărilor timpurii care determină o fe­cunditate şi o prolificitate mărită, o energie mai mare de dezvoltare corporală a produ­­şilor şi un spor al producţiei de lapte la oile mame etc. ; creşterea şi selecţia pe baza de linii şi familii care se re­marcă prin însuşiri valoroase ca şi alte măsuri, alături de îmbunătăţirea continuă a Con­diţiilor de hrănire, îngrijire şi întreţinere a animalelor în raport cu rasa, individualita­tea şi condiţiile specifice locale. Toţi «cercetătorii secţiei noa­stre desfăşoară în aceste zile, atît pe teren cit şi în labora­tor, o intensă activitate pen­tru rezolvarea acestor pro­bleme. Personal lucrez împreună cu colegii mei ing. D. Georgescu şi ing. D. Iomescu la selecţia ovinelor de rasă ţigae de la staţiunea I.C.Z. Ruşeţu la care s-a putut obţine produc­ţia record pe ţară la rasa ţi­gae de 4,4 kg, lînă semifină. Totodată lucrez în direcţia răspândirii şi îmbunătăţirii ovinelor cu însuşiri productive superioare în unităţile în care am introdus reproducători proveniţi din acest nucleu per­fecţionat De asemenea, pent­ru tradu­cerea în Viaţă a hotărîrilor plenarei privind creşterea oi­lor cu lină fină şi semifină îmi intensific preocupările pentru formarea şi consolida­rea unu­i nou tip de oaie cu lînă fină în unele G­ A.C­ din regiunea Braşov în condiţiile pedoclimatice specifice a­­cestei regiuni Rezultatele ob­ţinute pînă în prezent ne în­dreptăţesc să scontăm în rea­lizarea­ cît mai rapidă a tipu­lui dorit. Med. rel. Marcel Paraschivescu Cercetător principal în secţia de reproducţie şi combaterea sterilităţii — Institutul de Cercetări Zootehnice Lupta pentru creşterea pro­ducţiei animale include pro­blema extinderii aplicării şi a perfecţionării metodei însă­­mânţţărilor artificiale. Această metodă permite o ameliorare rapidă a efectivelor de ani­male prin folosirea reprodu­cătorilor valoroşi din rasele perfecţionate. Realizările obţinute pînă în preze­it de Secţia noastră din cadrul I. C. Z. au permis sâ se pună la dispoziţia practicii metoda însâm­înţârii artificiale a vacilor şi oilor. Rezultatele obţinute de către centrele de însămîmţare artificială utili­­zînd metodele elaborate de institutul nostru sunt pe de­plin edificatoare. Procesul de fecunditate, de pildă, obţinut la multe centre de însămîn­­ţare a depăşit 85 la sută. La oi, s-a reuşit organizarea unor centre mari de însămânţare artificială ca cel de la staţiu­nea experimentală zootehnică Palas, care în anul trecut, co­laborând strîns cu tehnicienii Sfatului popular regional Do­­brogea, a reuşit să­­ asigure insămînţarea artificială la un număr de 100.566. Pentru a obţine succese şi mai mari in sprijinul practicii, cercetătorii institutului nostru, care lucrează în domeniul în­­sămînţărilor artificiale şi com­baterea sterilităţii, studiază in prezent o serie de probleme deosebit de utile din punct de vedere practic cum ar fi de exemplu : însămânţarea ar­tificială la porcine ; perfecţio­narea aparaturii şi instrumen­tarului ; tratarea tulburărilor endocrine care produc sterili­tate etc. Trebuie să subțiem de ase­menea faptul că paralel cu muncă de cercetare ne preo­cupă în mod deosebit proble­ma introducerii în practică a metodelor elaborate , parti­cipând în mod susținut­ la instruirea personalului tehnic ce lucrează în centrele şi­ punctele de însămînţare ar­tificială. Pentru a răspunde acestor sarcini, o preocupare de prim ordin în activitatea mea de cercetare este intensificarea folosirii reproducătorilor de valoare excepţională, proveni­ţi din Vaci recordiste, cerce­tări­ făcute în scopul ridicării eficienţei acestei metode. De asemenea, efectuez îm­preună cu colegii mei o serie de cercetări în domeniul com­baterii sterilităţii animalelor domestice. Din acest punct de vedere acord o atenţie deose­bită studiului profilaxiei epi­­didimitei infecţioase a berbeci­lor, afecţiune ce poate produ­ce mari pagube fermelor cres­cătoare de oi­ Rezolvarea tematicii ştiinţi­fice a secţiei noastre poate aduce un aport deosebit la grăbirea ritmului de am­elio­rare a şeptelului şi ca atare la ridicarea productivităţii animalelor domestice. Dr. Vasile Nedel­iu­c Cercetător principal în secţia de fiziologie — Institutul de Cercetări Zootehnice Trebuie să subliniez din­­tr-un început faptul că lupta pentru sporirea producţiei a­­nimale cere din partea noas­tră un studiu aprofundat al proceselor fiziologice, aplica­rea în domeniul zootehnic a celor mai noi cuceriri ale a­­cestei ştiinţe. Un rol de seamă îl are de pildă, din acest punct de vede­re studiul microelementelor prin prizma modificărilor­, fi­ziologice pe care le produc a­­supra organismului­ Pe baza cercetărilor experimentale fă­cute în institutul nostru, prin suplimentare cu clorură de cobalt a alimentaţiei diferite­lor specii şi rase de animale, s-a reuşit practic să se obţină o mai bună creştere şi dezvol­tare a greutăţii corporale la tineretul animal (cu circa 17 la sută la puii de găină, cu circa 5,5 la sută la purcei, cu circa 15 la sută la puii de curcă, cu­­peste 25 la sută la bobocii de raţă etc.) iar la animalele adulte- o mărire a productivităţii, fecundităţii şi rezistenţei organice, în cadrul colectivului nostru mă preocup de o serie de ches­tiuni legate de bazele fiziolo­gice ale întgrâşârii ovinelor prin folosirea etimulenţilor creşterii şi îngrăşării şi ale metabolismului energetic. Ce rezultate s-au obţinut pînă în prezent ? Din studiul comparativ al influenţei stimulatorilor (cas­trarea chirurgicală, extractul tisular de splină, sîntofalin, Insulina şi methyl-thiouracil) asupra proceselor fiziologica de bază ale îngrăşârii, am constatat pînă în prezent: Sporurile în greutate corpo­rală, faţă de lotul martor, au­­ fost cu 15,39 la sută mai mari — la loturile tratate cu silito­­falin cu 12,20 la sută — la cele tratate cu­ insulina şi foar­te semnificative la animalele tratate cu methyl-thiouracil. Dintre stimulatorii folosiţi, methyl-thiouracilul a îmbună­tăţit cel mai mult calitatea cărnii şi în special a grăsimii. Rezultatele obţinute pînă în prezent ne dau posibiltatea să extindem folosirea acestui sti­mulator în practica îngrăşării batalilor precum şi a taurine­lor. Astfel ne vom strădui să experimentăm îngrăşarea batal­iilor în vîrstă de 2-3 ani folo­sind methyl-thyoracilul în scopul măririi producţiei de carne şi a îmbunătăţirii cali­tăţii acesteia. Inb­uitul din laboratoarele Institutului de Cercetări Zootehnice din Capitală. Foto: N. STELOÎUAN nmportanţa electri­cităţii pentru viaţa modernă este u­­riaşă. Astăzi elec­tricitatea se pro­duce in special în centrale electrice termice şi hidraulice. In primul caz ener­gia degajată prin arderea combustibililor se utilizează spre a încălzi apa pînă ce a­­ceasta e transformată în abur, care invîrte o turbină. La fin­­anţ­d turbina pune în mişcare generatoarele rotative ce pro­duc energia electrică. Echipa­mentul centralei este complex, avind părţi în mişcare şi n­e­­cesitind un control periodic, sistem de ungere etc. In centralele hidraulice, se elimină partea de încălzire, generatoarele rotative fiind puse ît­ mişcare de către apa cum cade sub acţiunea atrac­ţiei Pamîntului. O problemă esenţială ce se pune in legătură cu produ­cerea electricităţii în centralele termice este aceea a randa­mentului. La centralele actua­le care funcţionează cu turbi­ne cu abur, randamentul este de ordinul a 40 la sută. La uriaşa producţie de energie electrică pe care o necesită Viaţa modernă, fiecare fracţiu­ne de procent în ameliorarea randamentului înseamnă eco­nomii anuale de milioane de tone de combustibil. De aceea se caută mereu mijloace noi de a produce energie electri­că cu un randament superior. La centralele atomoelectrice ciclul propriu-zis rămîne ace­laşi : căldură, abur, turbină, generator. In ultimul timp electronica oferă o serie întreagă de noi tipuri de generatoare,­ care funcţionează pe cu totul alte principii şi care promit să aibă randamente superioare, nu toate aceste sisteme avem de­­a face cu o transformare di­rectă a căldurii în energie electrică, fără a trece prin in­termediul u­nor piese in miş­care. Este cazul să amintim în primul rînd de generatoarele bazate pe efectul termoelec­tric descoperit de către See­­beck în anul 1821. In acest caz avem de-a face cu un circuit alcătuit din două bare formate din mate­riale diferite si sudate cap la cap. Se constată că dacă cele doua suduri se află la tempe­raturi diferite, atunci prin cir­cuitul format din cele două bare circulă un curent electric, care este cu atît mai intens cu cit este mai mare şi dife­renţa de temperatură dintre suduri. Actualmente randamentul generatoarelor termoelectrice este de numai 10 procente, în comparaţie cu cele 42 de pro­cente cit este randamentul sistemelor turbină — genera­tor. Cu toate acestea, numeroa­se institute de cercetare se o­­cupă de termocuple deoarece studiile teoretice arată că ran­damentul lor poate fi amelio­rat sensibil, ajungîndu-se la valori de circa 30 la sut d­in Uniunea Sovietică s-a a­­cordat şi se acordă o atenţie deosebită termocuplelor. încă din 1930 acad. A. E. Ioffe a prezis marele viitor al termo­cuplelor în producerea ener­giei electrice. In anul 1953, în U.R.S.S., s-a trecut la fabri­carea unui generator de 3 wolţi care funcţiona cu o lam­pă de petrol. Un model per­fecţionat s-a pus în fabricaţie în anul 1956. Acest generator (denumit TECîR — 2—2) pro­duce 100 volţi şi 4 waţi, fără vibrator, ceea ce reprezintă o perfecţionare faţă de tipul precedent. Ulterior, s-a trecut şi la tipuri mai mari, de 15, 200 şi chiar 500 f taţi. Aceste generatoare sunt utile în re­giunile izolate din taiga, unde nu există reţele de energie electrică. Lămpile servesc si­multan la iluminat cu petrol şi la producerea electricităţii cu ajutorul termocuplelor în­călzite de aceeaşi lampă. Randamentul acestor insta­laţii este de ordinul a 8 la sută, durata lor de viaţă fiind de 6.000 ore. Se estimează că anul acesta randamentul lor se va dubla, durata de viaţă crescînd la 30.000 ore. Dacă ne gândim că randa­mentul motorului unui auto­mobil este de 15 la sută, iar la un motor Diesel ,de circa 20 la sută, rezultă că randa­mentul actual al generatoare­lor termoelectrice este satis­făcător. Faţă de mijloacele clasice de a produce electricitate, gene­ratoarele termoelectrice au a­­vantajul că nu prezintă piese în mişcare, nu necesită un­gere şi au o întreţinere foarte simplă. Actualmente cele mai mari generatoare de acest gen produc puteri de ordinul a 5 kW, dar optimiştii se gândesc la momentul în care această putere va putea fi extinsă la milioane de waţi. Trebuie ştiut că şi bateriile solare care au devenit atît de populare prin sputnicii sovie­tici sunt tot nişte termocuple, la care încălzirea joncţiunii (sudurii) se produce de că­tre Soare. Aceste baterii pro­duc energie pentru apăratele ştiinţifice de la bordul, staţii­lor automate ce străbat Cos­mosul. Dar electronica pune la dis­poziţie şi alte mijloace de a produce electricitate. Astfel amintim de încercările făcute de a ameliora funcţionarea termocuplelor înlocuind unul din metalele joncţiunii prin­­tr-un tub în care se găseşte plasmă, adică gaz ionizat, în­cercările de pînă acum sînt promiţătoare şi se­ speră ca a­­cest gen de termocuple să fie utilizate în navele cosmice. Toate aceste sisteme (ar mai trebui amintite de altfel generatoarele termoionice, ge­neratoarele magnetohidrodina­­mice Ş.a.) sunt astăzi la început. Dacă ne gindim că, în 1821 şi randamentul generatoarelor rotative era tot de 3 la sută , şi, astăzi au a a­­juns la 42 la sută, avem drep­tul să ne gîndim că poate intr-un viitor destul de apro­piat, datorită randamentului lor superior, noile dispozitive electronice vor avea un rol important în producerea ener­giei electrice. Prof. univ. ED. NICALOU Electronica creează noi mijloace de producere a electricităţii CRONICA ŞTIINŢIFICA In staţiunile aerologice sovietice se fac sondaje pe baza cărora Observatorul aerologic central stabileşte timpul pro­babil, produce ploi artificiale acolo unde sunt concentrate non­ cumulus şi împrăştie ceaţa şi norii din preajma aero­porturilor. In foto : Ing. V. Koz­iov verifică radioaparatura unei rachete meteorologice. Foto : TASS-MOSCOVA Flora Român­iei C­are dintre noi, cutreierînd povîrnişurile munţilor, ad­­mirînd neasemuita frumuse­ţe a luncilor încărcate cu mii de culori, străbătînd pădurile, nu ră­­mine entuziasmat în fața bogăției florei noastre? Fiecare plantă are însă istoria şi caracteristicile ei, iar fiecăruia dintre noi ii sunt nece­sare o sumedenie de cunoştințe pen­tru a avea chiar şi o sumară privire asupra florei fării. Tocmai de aceea este merito­rie iniţiative Editurii tineretului de a reedita cunoscuta lucrare a lui Ion Simionescu „Flora Romîniei“ ce poate fi dată şi astăzi drept model de prezentare accesibilă, a uneia din cele mai aride ştiin­ţe — botanica. De-a lungul celor 350 de pa­gini ale lucrării, I. Simionescu se dovedeşte a fi un om de ştiinţă dotat cu un real talent de popu­larizator. Pagină cu pagină, în fața pri­virii încîntate a cititorilor se pe­rindă plantele pajiştilor şi tine­telor alpine, din pădure, de la cîmpie, de pe ogoarele cultivate, de pe malurile apelor. Aşa cum subliniază de altfel prof. univ. Miltiade Filipescu în interesanta sa prefaţă, Ion Simio­nescu se dovedeşte a fi în a­ceastă lucrare un cunoscător al folclorului, acest tezaur preţios şi nesecat al înţelepciunii poporului. Bogăţia folclorului nostru este imensă şi I. Simio­nescu ştie să scoată în evidenţă la fie­care pas spiritul de observaţie al ţăranu­lui român, dragostea lui pentru frumuseţile naturii, ima­ginaţia lui cînd e vorba să oglin­dească această frumuseţe în arta populară. In noua lucrare apărută în Edi­tura tineretului,­­ masele largi ,de tineri găsesc un prilej da a sorbi învăţături ,de preţ ■ despre , flora patriei noastre. S. IO­ACHIM Doi inventatori maghiari, Bárdos Sándor şi Selényi Já­nos, au construit un întreru­pător electronic cu translatori care poate fi conectat atît la reţeaua publică cît şi la acu­mulatoare. Acest întrerupător serveşte la funcţionarea unor surse de hidnna de semnali­zare. Datorită faptului că cu­rentul electric trebuie să fie deseori întrerupt, vechile apa­rate, întrerupătoarele mecani­ce, se uzau foarte repede, iar scînteia produsă la întreru­perea curentului putea să pro­voace incendiu. Noul aparat poate fi folosit in orice condi­ţii fără pericol de incendiu, fi­ind foarte durabil. Durata transmiterii semnalelor și a pauzei poate fi reglată după nevoi. Noul aparat asigură in intervale dorite scăderea pu­terii curentului sau modifica­rea ei fără sâ se stingă lu- 1 mina de semnalizare. întrerupător electronic ETAJE RIDICATE CU... LIFTUL L­iftul este cunoscut tuturor ca mijloc de a ridica oa­meni sau materiale în in­teriorul unei clădiri, de la parter şi pînă la un etaj oarecare. Nu oricine ştie însă că planşeele clă­dirilor şi chiar etaje întregi, cu pereţii şi instalațiile gata mon­tate, pot fi „liftele“ pentru a fo­losi termenul încetăţenit în ulti­mii ani, în tehnica construcţiilor. „Liftarea“ se utilizează cu succes atît la construcţia clădirilor de locuinţe, cit şi a celor industriale, asigurind o importantă creştere a productivităţii muncii. Noul procedeu este caracteris­tic pentru procesul de industriali­zare a construcţiilor, care trans­formă treptat şantierul in punct de montaj al unor elemente de construcţii din ce în ce mai mari, spre deosebire de vechea tehni­că, pentru care este caracteristi­că construirea clădirii „cărămidă cu cărămidă“. In cazul nostru, e­­lementul de construcție este re­prezentat de un întreg etaj. Uitarea a fost introdusă în ci­­teva țări, după cel de-al doilea război mondial, sub forma „plan­­șeelor Uitate“. In anii 1958— 1960 Uniunea Sovietică a dezvol­tat creator această tehnică, reali­­zind, pentru prima dată in turns, la Leningrad filiarea unor întregi etaje, preasamblate la sol. Meto­da prezintă numeroase trăsături originala, care sunt fol­ositea a­­vantaje: construcția încape cu construirea etajului superior, clă­direa se ridică fără obișnuitele schele şi cofraje, terenul, orb­it de accidentat, nu constituie o piedică în calea realizării ei etc. Şi acum să prezentăm în mod concret procesul de construcţie, aşa cum acesta s-a desfăşurat în cvartalul de locuinţe al Uzinei de elemente prefabricate „Baricada“ din Leningrad, unde a fost reali­zată o astfel de clădire cu 3 etaje. Pînă la nivelul pardoselii par­terului, lucrările s-au executat în mod obişnuit, efectuîndu-se săpă­turile, conductele subterane, fun­daţiile şi lucrările de amenajare a terenului. Aceasta a constituit pri­ma etapă a lucrării. Cea de-a doua etapă a constat din montarea elementelor de con­strucţie de deasupra parterului. Cu ajutorul unei mac­arale-au­­tomobil au fost fixaţi în fundaţie stu­pii de beton armat prefabri­caţi, de înălţimea a trei etaje, de-a lungul cărora urmau să alu­nece în sus etajele. In dreptul înălţimii unde aveau să fie ri­dicate planşeele etajelor, s-au prins apoi pe stîlpi ,,gulerele" în care aveau să fie fixate planşeele. In vîrful stîlpilor, s-au montat niş­te cricuri hidraulice-ascensoare, legate prin furtunuri de un post central de comandă, capacitatea fiecărui cric fiind de 40 de tone. Peste pardoseala parterului, la nivelul solului, s-au turnat supra­pus cele 3 planșee, intre acestea așezîndu-se ca strat despărțitor plăci de tencuială prefabricată (uscata). A început apoi etapa a treia, partea cea mai importantă a pro­cesului tehnologic: ridicarea eta­jelor. Primul planşeu care s-a ridicat a fost cel de acoperiş, viteza de ridicare fiind de aproximativ 2,5 m pe oră, cu oprire la nivelul fiecărui etaj. O dată ajuns la înăl­ţimea stabilită prin proiect, placa de planşeu a fost fixată şi asigu­­­rată prin­ sudare. După aceasta a început pregă­tirea pentru ridicarea planşeului următor­­al etajului . (I). In acest scop, s-au montat in el panourile m­ari de pere­ţi exteriori şi inferiori (din materiale uşoare), instalaţiile sanitare — adică toate elemente­le etajului II. Etajul a început ‘ apoi să alunece în sus de-a lun­­gul stîlpilor, ridicat de puternica baterie de cricuri-ascensoare, pînă la înălfimea fixată In proiect. In acelaşi fel au fost ridicata ulte­rior şi celelalte etaje, după a­­samblarea lor la sol. La sfîrşit a intrat în funcţiune un helicopter, deservit de trei oa­meni. Acesta a asigurat, nn numai o oră şi 20 de minute, demon­tarea cricurilor hidraulice din vîr­ful stîlpilor şi a distribuitorului hidraulic montat pe acoperişul lu­minatorului. Metoda se află încă în curs de perfecţionare, dar construcţia cu etaje­ritate şi-a demonstrat fo­loasele şi reprezintă un procedeu de mari perspective în tehnica construcţiilor. Aplicarea sa asigu­ră realizarea unui grad înalt de industrializare a construcţiilor şi indici tehnico-economici foarte a­­vantajoşi; între altele, sunt de menţionat: accelerarea lucrărilor prin mărirea elementelor care se asamblează; reducerea greutăţii clădirii; micşorarea consumului de beton armat, oţel şi lemn; re­ducerea costului planşeelor; înlă­turarea necesităţii folosirii maca­ralelor turn; posibilitatea construi­rii de clădiri cu orice contur de plan etc. 1. M. ȘTEFAN Aparat pentru studiul semiconductorilor La Universitatea din Riga a fost construit un aparat care măsoară în mod automat proprietăţile optice şi electrice ale materialelor cu semicon­ductor­. Aparatul, care cuprinde dis­pozitive , optice şi radio-elec­­tronice, permite să se efec­tueze cercetări de 59—100 de ori mai repede decit prin me­todele obişnuite, în jumătate de oră el permite obţinerea a 50 de clişee spectrale, care ilustrează tabloul proceselor electronice care se desfăşoa­ră în corpul solid. Cu ajutorul noului aparat se cercetează aşa-zisele crista­le ionice care sunt modele pentru studierea semniconduc­­torilor. Recent, în Uniunea Sovieti­că a fost construit un aparat pentru măsurarea cantităţii de apă a solului. Este vorba despre un aparat care emite raze dintr-um cristal cobalt- 60. Acest izvor de radiaţii se află în vîrful unui ac care poate fi înfipt în sol la adîn­cimea dorită. Cu ajutorul apa­ratului se poate stabili grada de absorbţie a razelor radio­active de către sol şi în felu acesta în raport cu intensita­tea razelor reflectate se poate stabili conţinutul de apă­­ solului.. . Aparat pantru masurarea conţinutului da apă a salului Noi instalaţii în laboratorii de procedee şi aparate de la Institutul de Cor­ce­tări Chi­mice. Foto : AGERPRES în fotografia aceasta vă prezentăm un nou prototip de întrerupător de înaltă tensiune produs de uzinele „V. L Lenin“ din Plzen. întrerupătorul electric construi­t in mare parte din aluminiu în loc de cupru este asamblat de un gru­p de muncitori care luptă pentru titlul de „Brigadă a muncii socialiste" Foto : C.T.K.—Praga

Next