Scînteia Tineretului, februarie 1968 (Anul 24, nr. 5815-5840)
1968-02-01 / nr. 5815
Din raţiuni multiple, grija pentru a ajuta pe tineri în acele probleme sociale care-i privesc oyerita cu prisosinţa să figureze pe agenda de lucru a fiecărei organizaţii U.T.C. M-aş limita, de pildă, să amintesc că o astfel de grijă decurge înainte de toate, din acea datorie înscrisă în statut şi, pe care ne-am obişnuit s-o numim simplu : apărarea drepturilor tineretului. Preocuparea pentru rezolvarea în bune condiţii a problemelor lui sociale, alături de întreaga activitate a organizaţiei privind educaţia comunistă a tineretului, este însă în acelaşi timp un autentic izvor de prestigiu al acesteia în faţa membrilor săi. Mergînd şi mai departe mi-aş perrmlite să spun că ochii cu care priveşte tînă- • rul organizaţia U.T.C. dintr-un loc sau altul de activitate, încrederea pe care o are, în forţele ei şi, mai ales, promptitudinea cu care dă curs chemărilor sale — toate sînt într-o strînsă corelaţie cu puterea şi capacitatea organizaţiei de a da răspuns cerinţelor celor mai diverse ale tinerilor. Şi, ştim, aceste cerinţe sunt cuprinse într-o bogată şi nuanţată paletă de preferinţe şi nevoi. Dintreele, cele sociale, nu pot şi nu trebuie, aşadar, să fie considerate de mina a şaptea. Gîndindu-mă la toate acestea, am avut zilele trecute o banală discuţie cu un tînăr mai mult pentru a-mi verifica o părere. „Spune-mi, l-am întrebat, admiţînd că şi în acest an ai fost programat în concediu de odihnă tot în luna octombrie, ce faci în cazul în care, evident, eşti, nesatisfăcut ?“ Răspunsul a fost, pe cît de real, pe atît de dezarmant: „Mă duc la şeful secţiei şi nu mă las pînă cînd nu rezolv problema“. Simplu, nu ? Dar pe noi, comitetul U.T.C., în cazul în care realitatea din uzină infirmă singularitatea acestui fapt sau a altuia, aş spune că situaţia trebuie să ne pună pe gânduri. Nu neg că există cazuri — şi Uzina „1 Mai“ nu face excepţie — cînd, datorită numărului de membri, datorită puterii şi influenţei tineretului dintr-o întreprindere sau instituţie, o organizaţie U.T.C., Comitetul său sînt ascultate, luate în seamă. Ca secretar al comitetului U.T.C. nu pot spune că nu sînt consultat atît de conducerea tehnico-administrativă cit şi de. Comitetul sindicatului atunci cînd,, se ia vreo hotărîrecu privire la tineri. Ajunşi aici se pune însă întrebarea : este oare suficientă rezolvarea lucrurilor la acest „nivel“ ? O lume de probleme, care de care mai gingaşe, se ridică îndeosebi la celălalt nivel, la secţii şi ateliere. Şi aici U.T.C.-ul ar avea de fapt cîmpul său de activitate cel mai larg în chestiuni ce privesc nevoile sociale ale tinerilor. Tînărul de al cărui exemplu ne-am servit mai sus, n-a apelat la organizaţia U.T.C. cel puţin dintr-o raţiune: el nu vede în biroul U.T.C. de la locul său de muncă o posibilitate, nici măcar potenţială, de a-l ajuta. Este aşadar, necesar, după părerea mea, ca organizaţia U.T.C. pe raza locului de muncă unde acţionează să se bucure de plenitudinea drepturilor ce vizează rezolvarea problemelor sociale ale tinerilor. Şi aici trebuie, înainte de toate, să opereze legislaţia noastră muncitorească. Nefiind o chestiune ce poate fi lăsată la latitudinea fiecărui organ administrativ, grija pentru drepturile tineretului trebuie materializată în prevederi speciale, încadrată în legi precise. Aici intră, desigur, în primul rînd, aspectele privind respectarea codului muncii, unde trebuie consultaţi reprezentanţii tineretului. Aici intră cu alte cuvinte, problema condiţiilor de muncă şi de viaţă ale tinerilor. Uzina „1 Mai“ are, spre exemplu, un cămin cu aproape 600 de locuri, un, club, o bibliotecă frumos în-.. zestrată. Din acest punct de vedere lucrurile stau bine. Mă gîndesc însă că sînt întreprinderi care n-au aşa ceva şi care strîngîndu-şi forţele, 2—3 la un loc, ar trebui să aibă, în primul rînd, un cămin pentru nefamilişti pe lingă care să fie nelipsit clubul înzestrat cu mijloace de petrecere în chip plăcut a timpului liber. In un exemplu referitor tot la tinerii din uzina noastră. In ultimii ani poţi număra pe degete acei tineri care primesc bilete la casele de odihnă. Intr-adevăr, nu-i uşor să găseşti motive aici, ba că tinerii n-au familie (fiind preferaţi muncitorii cu mai multe greutăţi familiale), ba că tinerii nu au UN DOMENIU INSUFICIENT EXPLORAT PROBLEMELE SOCIALE ALE TINERILOR O CAUZĂ NOBILĂ (Urmare din pag. I.) •îrea plenarei C.C. al P.C.R. Pentru pregătirea tinerilor in vederea apărării patriei le dau acestora posibilitatea de a-şi maniesta, şi pe acest tărîm, marile dealuri patriotice. Iată de ce sîntem convinşi că acţiunile intiate în acest sens vor întruni adeziunea tuturor organizaţiilor U.T.C., a întregului nostru tineret. Aşa cum subliniază hotărîrea, conţinutul şi structura activităţii a care mă refer vor înrîuri în bună măsură educaţia tineretului general, contribuind la dezvoltarea dragostei sale de patrie, a spiritului de ordine şi disciplină, ai sentimentului colectivităţii, a curajului şi indemnarii, a resurselor sale fizice. Asemenea trăsături, carese cultivă în familie,din şcoală, ţiţ vor fi potenţate într-o muncă în care trăieşte nemijocit sentimentul slujirii intereselor superioare ale ţării. Atras de semnificaţia nobilă a acestei activităţi, tineretul va găsi in ea şi prilej de a da curs înclinaţiilor — proprii vîrstei — spre acţiuni, exerciţii, ’ preocupări in care să-i fie puse la încercare vigoarea şi îndemînarea, în care să-şi valorifice pasiunea pentru tehnică şi să-i dezvolte asemenea trăsături sufleteşti cum sunt tovărăşia, puterea de dăruire, dragostea de natură, romantismul. Cunoştinţele şi deprinderile dobîndite în acest cadru îi vor ajuta pe tineri ca, după încorporare, să progreseze mai rapid, să-şi însuşească în timp scurt întregul sumum trebuitor ostaşului modern chemat să mînuiască arme şi o aparatură complexă, variată, guvernată de o tehnicitate avansată, să facă faţă în cîmpul tactic unor situaţii extrem de diverse şi schimbătoare, care solicită la maximum calităţile spirituale, morale şi fizice. Nu-i greu să intuim ce plusuri va realiza viitorul rachetist, radiolocatorist, transmisionist, marinar, grănicer, infanterist, artilerist cînd, luînd startul în viaţa militară, va porni de la bun început cu un anume grad de antrenament, cu anumite obişnuinţe, specific ostăşeşti cîştigate mai înainte. Prin excelenţă tinerească, pregătirea în vederea apărării patriei trebuie să aibă un caracter de mare atractivitate, care să suscite permanent interesul. Intr-un cadru organizatoric adecvat şi după un program care să îmbine plăcutul, recreativul, utilul; — tinerii pot fi familiarizaţi cu noţiuni şi deprinderi re-•feritoare la regulamentele militare generale, instrucţia de front, îndeosebi instrucţia focului cu armamentul uşor de infanterie, topografie, protecţia împotriva armelor de nimicire în masă, pregătirea sanitară şi primul ajutor, pregătirea fizică cu caracter aplicativ militar. Iată de ce activiştii şi instructorii chemaţi să transmită aceste cunoştinţe şi deprinderi trebuie să dovedească un simţ pedagogic dezvoltat şi experienţă în munca cu tineretul, astfel ca ceea ce vor întreprinde să corespundă vîrstei participanţilor, să le trezească curiozitatea şi atenţia. Rigiditatea n-ar aduce decit deservirii ideii. Dimpotrivă, o atmosferă de firesc, de voie bună, de întrecere tinerească va da rezultatele aşteptate. In spiritul hotărîrii partidului se preconizează, de asemenea, crearea de cercuri tehnico-aplicative, constituite în raport de condiţiile existente, pe lingă unităţi militare, întreprinderi, instituţii, şcoli, facultăţi şi comune. Specialităţile ce se vor practica în aceste cercuri ca radiotelegrafia şi telefonia, aero şi travomodelismul, zborul cu şi fără motor, înotul, canotajul, iahtingul, automoto, topografia, cercetarea, alpinismul, schiul etc. îmbină în mod nemijlocit şi fericit pasiuni tinereşti cu nevoi de seamă ale pregătirii populaţiei în vederea apărării patriei. La rîndul lor, taberele de odihnă şi de pregătire,, concursurile, aplicaţiile, demonstraţiile practice, paradele şi marşurile organizate la, nivelul, oraşelor şi judeţelor, uneori avînd chiar faze republicane, vor aduce în peisajul activităţii elemente, care vor avea, de bună seamă, ecou. Credem, totodată, că vor fi bine primite invitaţiile de a vizita şcoli şi unităţi militare, de a asista la trageri demonstrative, vizionările de filme cu caracter militar sau participarea, alături de ostaşi, la întreceri sportive şi concursuri artistice de amatori. Aş vrea să mă mai refer la încă un aspect şi anume la mijloacele stimulatorii. In acest sens, folosirea unor forme de recompensare ca : acordarea de diplome şi insigne, dreptul de a alege arma, prioritatea la înaintarea la gradul de fruntaş şi la selecţionarea în şcolile superioare de ofiţeri şi în şcolile de maiştri militari şi de subofiţeri desigur că vor trezi o puternică emulaţie. Subliniem din nou că, pe prim plan stă condiţia ca structura şi tematica şedinţelor de pregătire, a exerciţiilor, climatul ce se creează să aibă audienţă în rîndul tinerilor, să le confere momente de satisfacţie sufletească, să le dea din plin convingerea că ceea ce fac este util, răspunde dorinţei lor de a-şi sluji din toate puterile patria. , Sub semnul acestei nobile aspiraţii, pregătirea în mod organizat a întregului tineret pentru apărarea Republicii Socialiste România va cunoaşte succesele pe care tinerii ţării, sub conducerea partidului, le dobîndesc pe toate celelalte tărîmuri. In ceea ce priveşte armata, ea va îndeplini cu dragoste sarcinile ce-i revin din hotărîrea Comitetului Central al partidului, adu-, cîndu-şi întreaga contribuţie la creşterea »unor apărători de neînvins ai cuceririlor revoluţionare ale poporului,ai libertăţii patriei.. In acest scop ne vom ocupa cu toată atenţia de selecţionarea şi pregătirea cadrelor de instructori din rîndul ofiţerilor activi şi de rezervă, de asigurarea bazei materiale"şi elaborarea unei metodidici corespunzătoare, precum şide lărgirea ariei de manifestări pe linia legăturii dintre atrmată şi tineret. Suntem călăuziţi de hotărîrea ferma de a ne aduce întreaga contribuţie îrn activitatea de pregătire a tinerilor în vederea apărării patriei — cauză nobilă, profund patriotică — convinşi fiind că prin aceasta va spori şi mai mult puterea de apărare,, a României socialiste. Opt perechi de zîmbete au înflorit în sala plină. MUNCA EDUCATIVA IN RINDUL TINERETULUI aprobările care se dau pentru a locui în aceste cămine, destinate cu ‘deosebire tinerilor, organizaţia U.T.C. să fie neapărat consultata.Ea cunoaşte bine pe fiecare tînăr. ..ştie sau măcar are , capacitatea potenţială de a şti, ce doresc tinerii. Acesta este un temei pentru care consultarea organizaţiei U.T.C. în orice problemă privind tineretul n-ar trebui * să 'formeze obiect de discuţie. ‘ . Mă gîndesc, de asemene, la vechime în cîmpul muncii ş.a.m.d. Din păcate, organizaţia U.T.C., la nivel uzinal, dar şi la nivel de secţie, nu are instrumentul necesar cu care să poată interveni. Poate că în această problemă ce nu este proprie, numai uzinei noastre, n-ar fi rău ca încă de la repartizarea biletelor de odihnă pe întreprinderi sau instituţii să fie specificată proporţia (în concordanţă cu numărul tinelor pînă la28-30 de ani) în , care să le fie acordate biletele respective. . . In sfîrşit, în acest context aş înscrie extinderea drepturilor organizaţiei U.T.C., care să aibă, alături de Comitetul sindicatului, punteri depline de control privind calitatea-,şi condițiile în care, se, . servește masa la cantine, medii! în. care sunt satisfăcute cererile de,jre- - cuințe ale' tînerilor. Practic asemenea ~,dMstaini ^V- ^ în multe cazuri o formalitate, de pozițiâi.jprg^riizațidî țJT.C! neținîndu-se seama nici măcar la zile mari, cum se spune....... Sunt convins că rezolvarea lor va fi de natură să confere organizaţiei U.T.C. un suport real de autoritate în faţa tuturor tinerilor. I. BURADA secretar al Comitetului U.T.C. Uzina „1 Mai“ — Ploieşti Anticipam prea puţin emoţia degajată de festivitatea momentului la care aveam să asist, cîteva ore mai tîrziu, răspunzînd unei invitaţii adresate de cîţiva studenţi. Intr-o sală spaţioasă, împodobită strălucitor cu ghirlande şi confetti, cu o lumină difuză, străbătută intim de voioşie molipsitoare şi umor sănătos, cîteva perechi de tineri participau la un festin de o puternică vibraţie afectivă : se logodeau doi colegi, şi prieteni în acelaşi timp, studenţii Aurica Ioja şi Traian Ciocan. Şi chiar dacă „convivii" nu beneficiau de abundenţa gastronomică,, firească pentru un asemenea moment, buna - dispoziţie şi entuziasmul reclamate ad hoc de mica reuniune constituiau reperele unei atmosfere ce propunea un autentic prilej de relaxare, după cîteva ore , de studiu intens. Felicitări pornite din adîncul inimii, urări de fericire şi succes, adresate în egală măsură de colegi, cadre didactice, membri ai comitetului U.T.C. Manifestarea avea loc într-una din sălile Institutului pedagogic din Oradea*. De fapt, de la ei a şi pornit o asemenea apreciată iniţiativă de a sărbători, într-un cadru* adecvat, momentele deosebite din viaţa personală a fiecărui membru al organizaţiei. Numai cu o săptămînă în urmă, studenţii anului al III-lea de la Facultatea de istorie-geografie aniversau, în aceeaşi sală, ziua de naştere a doi colegi : Nicolae Pogan şi Viorica Horvath. Comitetul U.T.C. a răspuns prompt ideii, asigurînd spaţiul necesar şi totodată elementele, auxiliare necesare completării fastului. „Noi am apreciat din capul locului asemenea iniţiative de o utilitate neîndoielnică — ne spune tovarăşul FLORIN DRUŢĂ, locţiitor al secretarului comitetului U.T.C. pe institut. Pe lingă modalitatea superioară, decentă, de relaxare, pe care o oferă, manifestarea are un caracter intrinsec educativ, de cimentare a relaţiilor colegiale, decunoaştere intimă a membrilor organizaţiei noastre. Vă închipuiţi la ce temperatură trăieşte tînărul sărbătorit cînd este înconjurat de un anturaj sincer, cu intenţii generoase“. Discuţiile purtate cu numeroşi studenţi am relevat oportunitatea unor astfel de întîlniri, implicaţiile fertile pe care le au în cîmpul vast al conştiinţei prin vizarea acelor zone mai greu explorabile în cadrul unor confruntări oficiale, în acelaşi timp ei propuneau o extindere a formelor de oficiere a evenimentelor amintite, conferindu-Ie un caracter amplu, prin desfăşurarea într-un cadru exterior celui în care-şi consumă preocupările diurne. Excursiile, de exemplu, capătă în “ asemenea împrejurări semnificaţii aparte.Există şi aici un..început promiţător.. cîteva deplasări efectuate spre ..Cluj, Baia • Mare, Arad, prilejuite de • @ © . • • aniversări ale colegilor impun o abordare perseverentă. Despre interesul pe care organizaţia U.T.C. din Institutul pedagogic îl manifestă constant faţă de evenimentele ce punctează viaţa personală a membrilor ei ni s-a vorbit elogios şi la Comitetul orăşenesc Oradea al U.T.C. „Iniţiativa studenţilor de la institutii,ne relata tovarăşul AUREL SIMUŢ, prim-secretaral comitetului orăşenesc, este cu atît mai meritorie, eu cit în ultimul timp noi am militat ca în cadrul tuturor organizaţiilor din oraş să fie experimentate modalităţi cît mai diverse de cunoaştere a fiecărui membru, a gîndurilor care-i frămîntă, preocupările sale intime. îmi amintesc că în urmă cu cîteva luni, participînd la o adunare generală a uteciştilor de la I.R.I.C., o tînără a propus, printre altele, ca la fiecare logodnă sau onomastică să fie prezentă întreaga organizaţie. Prin asta cred însă că e cîştigată şi organizaţia căreia, ca să parafrazez un vechi proverb latin, nu trebuie să-i scape nimic din ce-i omenesc, tineresc. Tovarăşul Simut vorbea şi despre alte modalităţi a căror uzitare oferă tînărului uterist satisfacţii deosebite. In cadrul Casei tineretului din oraş ■■ va lua fiinţă, îţi scurt timp, uri cerc dedicat în exclusivitate problemelor de o structură complexă «care frămîntă pe tînărul aflat îţi, plin proces de formare a personalităţii sale. întrebărilor, adresate de tineri prin poştă, li se:* vor pregăti răspunsuri de către un colectiv de specialişti — în majoritate psihologi şi pedagogi, întruniţi săptămînal, ‘ membrii cercului au posibilitatea aprofundării cunoaşterii aspectelor practice ale vieţii, mai puţin abordate la o astfel, de vîrstă. ', I ROMULUS DIACONESCU „ORGANIZAŢIA NOASTRA RECEPTIVĂ LA ÎNTimtăLE NOASTRE“ • La redacţie sosesc zilnic tot mai multe scrisori din care răzbate preocuparea organizaţiilor L.T.C., cadrelor şi tinerilor pentru aflarea celor mai bune soluţii în ceea ce priveşte îmbunătăţirea activităţii U.T.C. Pornind de la valorificarea experienţei acumulate în munca de pînă acum, tinerii vincu propuneri interesante de activităţi, corespunzătoare particularităţilor lor de vîrstă, îndeletnicirii şi preferinţelor lor, in concordanţă cu etapa actuală. Spicuim, succint, cîteva dintre aceste propuneri. • Pornind de la observaţii făcute de-a lungul anilor în multe locuri, din regiunea Maramureş (Vişeulde Sus, Baia Sprie, Cărei, Sighetul Marmaţiei) propun înfiinţarea, în oraşe şi comunele mai mari, a unor cluburi ale tineretului, înzestrate cu o bază materială propice desfăşurării unor bogate şi variate activităţi cultural - artistice şi distractive. De realizarea acestor activităţi să se ocupe, tineri pricepuţi, cu spirit de iniţiativă, avînd sprijinul unor profesori şi altor cadre competente, talentate. Cei care se vor evidenţia în organizarea acţiunilor să fie stimulaţi prin acordarea de preţuri, excursii şi alte distincţii“.(VASILE ŞIMON, activist U .T.C. — Baia Mare). .. „ • „Desigur, numeroase sunt activităţile pe care le pot iniţia de acum înainte organizaţiile U.T.C. Pentru deplina reuşită a unora dintre ele, însă,stimularea cişligătorlor la concursuri, olimpiade, campionate etc, sa simte nevoia acută a unor fonduri băneşti. Acestea ar trebui puse direct la dispoziţia organizației de bază şi ar putea rezulta dintr-o cotă parte din cotizaţii, din acţiunile de runică patriotică etc. Atunci,cirul aceste fonduri s-ar cifra la o suusă mai importantă, ele ar putea fi investite, în realizarea unor săli de, dans, cluburi, cabane ale tineretului. In multe organizaţii, cum este cazul nostru, activitatea de proiectare şi construcţie a acestor amenajări poate fi executată prin acţiuni patriotice“ (CORNEL BĂLAN, întreprinderea de construcţii — montaj nr. 4 Bucureşti, ing. RADU HEREA, Institutul „Proiect“). • „Există, în mai toate organizaţiile U.T.C. foarte mulţi tineri talentaţi, dornici de afirmare. Ar fi, astfel, binevenită ideea formării unor ansambluri artistice la nivelul fiecărui judeţ, municipiu, oraş — şi chiar in unele comune mai mari — care să cultive aceste talente şi a căror activitate să aibă un caracter permanent. Anual, sau bienal s-ar putea organiza — pornindde la faze locale — sistem concurs, festivaluri naţionale ale tineretului“ (DUMITRU IJALAS, Timişoara). • Asistam de mai mulţi ani la un fenomen cel puţin ciudat în ceea ce priveşte modul de antrenare a tinerilor la îmbogăţirea formaţiei lor cultural-artistice. Care-i, însă, procedeul ? De la comitetul raional U.T.C. ni se trimite periodic un număr de bilete (măre de- ofcfi*fcei*)însoţite de „sarcina“ . A se difuza în organizaţii. Este sau nu.posibilă difuzarea lor, sunt sau nu,aceste bilete în concomanţă cu preocupările şi preferinţele tinerilor — nu interesează. Important e să raportăm vinderea biletelor. Această practicăa devenit o tristă tradiţie, o deficienţă care ţine de sistem. Propun, de aceea, înlăturarea lui. In fiecare organizaţie există tineri capabili să aprecieze oportunitatea unor spectacole — teatru, film, concert etc. — în funcţie de pregătirea şi receptivitatea tinerilor. Aceştia, într-un permanent dialog cu masa de utecişti, pot recomanda şi însoţi tinerii la spectacole, stimulînd, în forme adecvate, colocvii pe marginea lor. De departe, eficienţa ar fi mult superioară celei „scontate pînă acumni“. (DUMITRU CRĂCEA, întreprinderea de construcţii montaj nr. 1din Capitală). • „Să se creeze cercuri „Autostop“, care să funcţioneze pe baza unui regulament elaborat pe întreaga ţară. Cercurile pot avea fonduri proprii, provenite din cotizaţiile membrilor săi“. (GHEORGHE LORINCZ, activist U.T.C. Oradea) • Pentru orientarea şi formarea tinerilor ca oameni demni, înaintaţi ai societăţii noastre propun înfiinţarea în şcoli, case de cultură, cămine culturale a unor cercuri de educaţie etică şi estetică, menite să dea răspuns la întrebările inerente vîrstei tinere . Cum să ne comportăm ? Cum să ne îmbrăcăm ? Cum să apreciem o operă de artă ? Tot in aceste cercuri s-ar putea iniţia colocvii pe marginea prieteniei, dragostei,a căsătoriei, cu participarea Unor oameni Competenţi“ (GRIGORE VÎRJOAGHE, Constanţa) INTRE ENTUZIASM Şl COMPETENŢĂ SEMNUL EGALITĂŢII In condiţiile,in care...activi-„ tatea U.T.C. cunoaşte ■ o tot mai mare complexitate, in ascensiunea spre noi trepte calitative, rolul şi atribuţiile activistului cresc în aceeaşi iăsură, capacitatea sa de cuprindere a, problemelor trebuie să capete o structură corespunzătoare. . Activistul trebuie să dea dovadă în primul rînd de o reală competenţă: săfie-cunoscător al dorinţelor şi manifestărilor tinerilor, să ştie să răspundă diferenţiat acestor manifestări şi dorinţe, să fie capabil oricînd, în orice împrejurare, să organizeze acţiuni bine definite, atractive şi interesante. Mai presus de toate, el, activistul care munceşte în rîndul tineretului, trebuie să fie foarte apropiat de tineri. Să le cunoască îndeaproape frămîntările lor intime legate de muncă, distracţie, dorinţa de cunoaştere şi chiar viaţa personală. Dintr-o orientare şi o practică greşită unii activişti separă viaţa tineretului în două. Pe de o parte problemele de organizaţie, pe de altă parte viaţa lor spirituală. După părerea mea aceasta este una din greşelile fundamentale ale muncii noastre. Viaţa omului nu poate fi defalcată, împărţită pe capitole ca într-o dare de seamă de evidenţă contabilă. Ea trebuie privită, analizată şi tratată ca un tot unitar. Activistul U.T.C., nu este şi nu ■trebuie să fie simpla legătură a organului superior cu organizaţiile, aşa cum s-a înţeles uneori de către unii activişti. • El nu este un difuzor de sarcini, un inspector care să controleze ce s-a făcut şi să raporteze biroului raional sau regional pentru a fi centralizate şi înserate într-o informare stilată care să meargă la organulsuperior sau să fie prezentată la sfîrşit de lună într-o şedinţă. Un asemenea activist va fi repede uitat, şi de fapt nu va fi nici cunoscut de tinerii cu care a lucrat o anumită perioadă de timp. In activitatea mea, de peste 12 ani, am întîlnit destule exemple de activişti care erau aşteptaţi în satele raionului, în cooperativele agricole şi în , şcoli ca nişte adevăraţi prieteni. Din păcate însă am cunoscut şi dintre aceia ‘ care se, mulţumeau să citească, de pe caiet -Sarcinile primite de la raion şi cu servieta în maffă să asiste impasibili la un joc, sportiv sau la o seară distractivă iar uneori nici cel puţin atît. îmi amintesc, nu fără a zîmbi, de unele întîmplări trăite cu ani în urmă. Prin 1955, cînd eram la începutul activităţii de Instructor al comitetului raional, am fost aspru criticat că la unele reuniuni, şefi de dans, jucam alături de tineri şi-i însufleţeam cu strigături. Dar ce-am păţit, cînd a aflat primul secretar că am primit un rol în piesa de teatru pe care o pregăteau tinerii la căminul cultural! Eu eram de la raion, trebuia să fiu „serios“, de parcă fiind vesel şi participînd laolaltă cu ei, m-aş fi compromis sau aş fi devenit , subit neserios. Prin 1964, cînd am fost găsit pe terenul de volei într-un meci organizat în cadrul unei duminici cultural-sportive ce se desfăşura la Arrhăşeşti, am fost■ criticat şi mai aspr, de data aceasta chiar de un activist al Comitetului regional. Argumentele mele, ale tinerilor din echipă nu erau luate în seamă. Eu nu aveam „dreptul să joc, fiindcăeram de la raion“. Argumentul tovarăşei de la regiune era : „Să-i îndrumi, dar să nu te confunzi cu masa ele tineri“. Dar nu m-a convins fiindcă, nu văd cum poţi îndruma pe cineva dacă nu-l cunoşti, dacă nu simţi ceea ce simte el. După încheierea meciului de tolei,am trecut în poartă pe terenul de fotbal. Mi-am pierdut. .Oare prestigiul participînd pe terenul de sport alături ele tinerii din comuna în care munceam ca activist ? Am avut totdeauna convingerea că nu. . Cînd nu-i rănim amintiri vii, frumoase din viaţa şi munca tinerilor, din propria sa activitate, activistul U.T.C. nu trebuie să fie mulţumit,,şi aş afirma chiar căi, nu trebuie să se considere bun activist. FLORIAN SAVOIU secretar al Comitetului raional Urziceni al U.T.C. s @ @ m «