Scînteia Tineretului, martie 1968 (Anul 24, nr. 5841-5874)

1968-03-01 / nr. 5841

te DISCUTĂM DESPRE Inculpatul Ion­u. „Nu recunosc faptul că am sustras din gestiune mate­riale şi obiecte în valoare de peste 30 000 lei şi am a­­dus prejudicii, în total, de peste cincizeci mii lei. îmi menţin declaraţiile anterioa­re. In intervalul dintre in­ventare eu nu-mi puteam fa­ce un auto-control deoarece nu aveam cîntar (reţineţi mo­tivul — „nu aveam cîntar“). Surplusul de lînă poate pro­veni din diferenţa de umidi­tate. S-au creat astfel plu­suri de care eu nu ştiam. Re­cunosc că am făcut diferite lucruri din economii. Dar în valoare de 1 200 lei şi nu le-am scos din întreprinde­re pentru că nu aveam forme legale. (Hoţul e cinstit, re­cunoaşte, dar nu a avut for­me legale. Un hoţ de clasă are nevoie de acte în regulă, nu aşa...). Mi-am confecţio­nat şi o bibliotecă la coope­rativă dar nu a ştiut nimeni. Mai mult nu recunosc. (Brusc, după concesia făcută, îşi revine). Cer să se efec­tueze o expertiză pentru a se stabili adevărul. Numitei Maria G., care îmi este prie­tenă, i-am făcut din mate­rialul cooperativei o fustă şi o jachetă". RECURSUL INCULPATULUI Apărătorul recurentului­­inculpat susţine că sentinţa instanţei de fond este nele­gală şi netemeinică prin aceea că probele dosarului n-au fost complet şi just a­­preciate... iar sentinţa nu exprimă realitatea. Şi fără scupule, fără ezi­tări sfidează arogant : „sen­tinţa instanței de fond este nelegală şi netemeinică“. Avind împotrivă-i probe zdrobitoare el cere o exper­tiză pentru a se stabili adevărul. „Eu nu sunt vino­vat”, împroaşcă el. Şi pentru că cine se aseamănă se adună, iată-l pe al doilea vinovat, citat în instanţă, în plină demonstraţie.­­Maria G. nu s-a prezentat la pro­ces. Probabil o imensă pudoare ! Ea a fost repre­zentată de avocat). DECLARAȚIE Subsemnata Maria G. de­clar următoarele : Am de­venit prietenă cu inculpatul după ce i-am meditat băiatul cel mic. Nu a fost o derută pentru mine întrucît am fost întotdeauna exemplu la carte. Declar că inculpatul mi-a făcut un set compus din jachetă şi scampele pe care i l-am înapoiat întrucît nu aveam nevoie de obli­gaţii. Prin intermediul lui mi-am făcut un rîs şi celor două surori pe care i le-am plătit lui personal... (Acelaşi ton, aceeaşi de­zinvoltură, aceeaşi placă : „nu aveam nevoie de o­­bligaţii“). In luna mai am primit 150 lei pentru care am cum­părat următoarele cărţi : Dicţionarul limbii române, 2 volume şi Călinescu şi 2 plăci , Michele şi Vasile Cristian. Tot prin interme­diul lui mi-am făcut o pe­reche de pantofi pe care i-am plătit. Am fost îm­preună cu mama lui şi cu el la Cîmpulung unde am stat o săptămînă. Pe mine m-a costat 450 lei pe care i-am plătit aşa că nu mi-a dat bani şi nici nu am beneficiat de pe urma lui. Venea la mine, dar nu nu­mai pentru mine. (avea o fiică studentă) şi nu stătea mult chiar dacă în scrisori scrie că stătea mult. Eu nu am primit micile lui atenţii pentru că nu voiam să-mi creez obligaţii. Eu nu l-am îndemnat să se despartă, întotdeauna l-am îndemnat să aibă grijă de copii şi chiar eu urma să-l pregătesc în această vară pe cel mic, ca să dea la liceu.­­Nevinovată, ca un sera­fim EA NU L-A ÎNDEM­NAT să se despartă, nu ! Chiar i-a spus să aibă grijă de copii). Mi-a arătat două verighe­te ale mamei lui pe care i le-am înapoiat după o săptămînă. Totul a fost o prietenie frumoasă, fără meschinărie. Menţionez că nu mi-a spus niciodată de bani, pentru că acesta este un lucru care nu m-a privit niciodată ! Atîta declar și semnez Maria G. (Prietenie FRUMOASA, fără meschinărie „banii nu m-au privit niciodată. Am argumente"). NOTE DE SUSȚINERE DEPUSE DIN PARTEA PÎRÎTEI (MARIA G.) „Din corespondenta aflată la dosar rezultă cum că in­culpatul a făcut o serie de promisiuni, care în fapt nu s-au realizat, de exemplu prin scrisoarea de la pag. 351 arată că vor face o excursie în străinătate, excursie ce nu s-a realizat..." (O excursie în străinăta­te care nu s-a realizat — iată motivul nevinovăției Măriei G.). Cu 21 cupoane mandat poştal face dovada cum că a primit de la tatăl ei urmă­toarele sume : 1325 lei în 1965, 2175 lei în 1966 şi 1325 lei în 1967. Din anul I şi pina în prezent a fost bur­sieră, avind cămin si masă gratuită..­Cu martori am justificat instantei cum că pirita a dus o viaţă de student foarte modestă, că nu făcea lux... şi că în timpul vacanţei de vară dădea lecţii pentru a cîştiga un ban... Sub aspectul modului de comportare al piritei la studiu, cu carnetul de stu­dent justific cum că pirita este printre primele studen­te la învăţătură... Pirita, în adevăr, a încer­cat un sentiment mare faţă de inculpat, ea a ştiut că este divorţat, cum n-a ur­mărit nici un interes mate­rial.Acelaşi sentiment a în­cercat şi inculpatul şi nici un moment n-a arătat cum că a întreţinut pe pirită la studii... Pentru aceste motive vă rog să binevoiţi a constata cum că pirita nu poate fi o­­bligată la plata nici unei sume de bani (700) întrucît nu se dovedește că ar fi pro­fitat de pe urma inculpatu­lui și pentru aceste motive vă rugăm a primi apărările noastre. Maria G. După ce pîrîta a încercat un sentiment mare pentru inculpat și inculpatul un sentiment mare pentru pîrîtă, aceasta cere să nu restituie suma de 700 lei (ho­­tărîtă de tribunal pentru complicitate) întrucît nu se poate dovedi că a profitat de pe urma inculpatului. Textual : nu a profitat. Do­vadă : cupoanele de expe­diere, carnetul de studentă fruntaşă, viaţa ei modestă, de ce nu ?, ingenuitatea ei. SCRISORI LA ANTIPOZI Dragă Mitule, Am fost la Ion şi mi-a arătat ce ţi-a cumpărat ţie. Intre toate, verighe­tele foarte frumoase iar pe mine m-a impresionat grozav, chiar am şi plîns şi nu am avut batista şi am cerut-o de la el. Mitule i-am spus lui Ion că tu nu mănînci şi eu i-am spus să te tragă de urechi. Te sărută. Mama (Mama Măriei G). O mamă îşi poartă paşii şi suferinţa şi chipul brăz­dat de neajunsuri şi umi­linţe pe sălile tribunalului. „Declar că sunt foarte distrusă de cele ce a fă­cut după atîţia ani de căs­nicie. Soţul meu a înce­put să convieţuiască cu fete tinere cu care a cheltuit banii. El nu mi-a cumpărat nimic de cinci ani de zile. Plătea între 100-400 lei lunar pentru cei trei copii ai noştri. A­­cum a intentat acţiune de divorţ“. (Taxa achitată — 3 012 lei —n.n.). Ana U. (mama celor trei copii). Două scrisori, două lumi. In timp ce o mamă nu avea cu ce să-şi hrănească copiii, o alta, logodea odorul cu un om însurat, tată a trei co­pii, plîngea de emoţia veri­ghetelor, îşi primea ginerele cu braţele deschise. INCULPAŢII Ion U. — 48 ani, căsătorit din anul 1940, tată a trei copii, şeful secţiei tricotaje (media salariului lunar — peste 2 000 lei). Maria G. — 22 ani, necă­sătorită, studentă. Martori! Georgeta P. — ne­căsătorită, 20 ani, fostă con­cubină, încă un număr de peste 20 de martori care au dat în vileag hoţiile incul­patului Ion U. Absenţi din boxa tribuna­lului vinovaţi de decăderea unui semen al lor: Maria G., mama Măriei G, sora Mă­riei G, tovarăşii de muncă care au ştiut şi l-au tolerat micile abateri de la viaţa familială, conducerea coo­perativei care a dat dovadă de lipsă de vigilenţă, a ştiut de soarta familiei lui Ion U., a stat cu mîinile în buzunar şi a privit nepăsătoare.­­Inculpatul a prejudiciat statul cu o sumă de peste cincizeci mii lei, din care şi-a însuşit 31 465 lei­. După propriile-i mărturi­siri şi declaraţii el este un salariat conştiincios, apre­ciat. De trei ani totul se des­făşoară normal, fără deni­velări : revizie contabilă, control financiar intern etc. Un mic incident i-a tulburat totuşi liniştea, dar nu pentru mult timp : directorul său a fost condamnat pentru abuz. Nu cumva oare... s-a gîndit ? Dar nu, totul era pus la punct pînă la ultima rotită. Conducerea îl știe de­votat, el aprovizionează cu materie primă atunci cînd toţi sînt refuzaţi , el desface nodul gordian, şi acolo unde nu-l desface îl taie. Dar ritmul acesta reclamă odihnă. Şi Ion U, surmenat, face primul pas : îşi părăseşte familia, cei trei copii, fără explicaţii. Cu părul vopsit proaspăt şi plin de optimism Ion U. porneşte să cucerească viaţa. Femeia visurilor sale a apărut : brunetă, 19 ani, fără multe pretenţii, acolo un verse, o fustă, o pereche de pantofi, un frigider, un televizor, cîteva... mici a­tenţii. Un fals, marfă neîn­registrată, facturi aduse din condei, un chef, o ieşire în alt oraş, el a întinerit, 45 de ani sunt în acte, în inimă sunt cei 19 ai iubitei. Cu care o duce un an din sentiment în sentiment şi din cadou în cadou. Familia ? Care fa­milie ? Care soţie bolnavă şi lipsită de orice ajutor ? Care copii ? Trece anul şi Ion U. constată că un an din viaţă dat unei femei e deajuns dacă nu chiar e mult. Şi colegii de serviciu cunosc galanteria sentimen­tală a lui Ion U. dar ei nu se amestecă, ce ne intere­sează pe noi de viaţa lui particulară ? Şi după acest an, Ion U., după propriile-i declaraţii, are revelaţia vie­ţii : Mitu, da numai Miţu este femeia pe care şi-a dorit-o, a aşteptat-o cu inima sînge­­rîndă dar intactă. O iubire pură, diafană („mie nu-mi plac vulgarităţile”), ea are douăzeci de ani, el nu e bătrîn, şi atunci cine-i opreşte ? Şi nu-i opreşte nimeni, nici colegii de muncă ai lui Ion U, nici co­legele, cîteva, de facultate ale Măriei G. care ştiau, unele chiar au fost tratate cu mici atenţii de către ne­obositul iubit. Familia ? Co­piii 7 El doar dă în casă o sută, două, uneori patru, ce nu le-ajung banii 7 Ştiu ei cum se fac banii, cît de complicată e calea pînă la bancnote 7 Iubita lui, singura şi ultima lui iubită, Miţu e studentă, adică are alte pretenţii. Cu ce să-şi cumpere ea zmeură şi cireşe ? Care copii ? Lor le dă, le ajunge, le prisoseşte chiar ! Ea este doar soţia lui, sin­gura lui soţie, cu ailaltă, de are copii, rezolvă el cu trei mii şi doisprezece lei, divorţul. Nu-i spune Miţu să-şi dea pantofii maro la reparat, să-şi aşeze hainele pe umerar aşa cum l-a în­văţat ea 7 Doamne, cît o iubesc, exclamă el trist, de ce legile astea cu căsătoria şi divorţul 7 Cam pipărat di­vorţul dar Mitu aşteaptă, e răbdătoare, cuminte şi-l va face fericit. Facturi aduse din condei, marfă neînregis­trată, un chef la Bucureşti, extraconjugal (în ce-o pri­veşte pe Miţu), atenţii pentru mama lui Miţu — o sticlă de lichior, o fugă pînă la ea, o plimbare „între noi totul trebuie să fie frumos“. Şi-n timp ce Miţu are poftă de mîncare, („chiar m-am în­grăşat“ !) o femeie bolnavă, fără serviciu, cu trei copii aşteaptă în zadar ca soţul să-şi revină, să se trezească, să se întoarcă acasă. Ires­ponsabil îşi mai vopseşte părul, încă un costum, el tre­buie să fie elegant, mai tri­mite ceva bani soţioarei mele dragi, iubitei şi frun­taşei la învăţătură, mai face o bibliotecă (casa noastră fără bibliotecă 7), mai un chef, la patru­zeci şi şapte de ani, cum mai trec anii­­, viaţa abia începe. Soacra îl înţelege : plînge cînd îi arată verighetele cu care se vor logodi el şi preadistinsa du­­misale fiică. Şi dacă ea, soacra, mama-soacră, plînge de bucurie deşi ştie că aia cu trei copii îi e încă nevastă, el de ce să fie su­părat ? Unde a mai văzut cineva o asemenea comoară de mamă soacră ? Şi ires­ponsabil şi asistat de toţi cei care l-ar fi putut aduce la ordine, Ion U. îşi con­tinuă cavalcada amoroasă. Treburile merg, „să bat în lemn“. Mitu va fi mama co­pilului meu pe care-l vom creşte în dragoste şi cinste, într-o mare dragoste şi nea­semuită cinste. Acum mai în­­tîi cu învăţătura. „Am luat nouă la literatură“. Fetiţa mea a luat nouă la litera­tură, scumpa mea soţie ! Absurd 7. Nu, domnul este în deplinătatea facultăţilor mintale, judecă serios, îşi aranjează viitorul. El are doar leafă mare şi nu numai leafă, „să bat în lemn“. Dra­gostea are bariere . Să-n­­drăznească cineva să afirme. Dincolo de toate, o stu­dentă de 22 de ani, iubeşte pe Nelucul el şi Nelucu pe Miţu, îşi spun soţ şi soţie. Şi acum, priviţi-i. Scumpa mea soţie, Este aşa de plăcut să citeşti o astfel de scrisoare plină de sentiment şi duioşie. Sunt aşa de frumoase glodurile tale şi asta mă face să lupt cu şi mai multă ardoare pentru realizarea ţelului nostru comun: unirea noastră pentru totdeauna. Vom lupta din toate puterile pentru a înlătura toate pie­dicile din calea noastră, pentru a consfinţi unirea noastră definitivă. Numai doi oameni care se iubesc cu adevărat pot duce o astfel de luptă cum ducem noi. Dragul meu soţ, Am terminat de învăţat şi, aşa cum ţi-am promis în scrisoarea anterioară, îţi scriu. Am învăţat două cursuri la literatură şi la italiană. Mi-am propus să învăţ săptămînă asta 1­1 cursuri la istoria literaturii şi dia­lectologie. (DIALECTOLOGIE pentru şe­ful secţiei tricotaje). CUVINTELE SI­NT PREA SĂRACE Dragă Mitule, Cuvintele sint prea sărace pentru a ex­prima cu adevărat ceea ce simt eu, dar în schimb faptele mele şi devotamentul meu pentru tine vor constitui cea mai bună do­vadă a acestei iubiri Te sărută cu mult dor Nelucu, soţul tău. Dragul meu soţ, Ţii minte cînd ne-am plimbat ţi-am ară­tat o luminiţă departe ? Am scrutat întu­nericul şi şi acum străluceşte acolo. E, aşa frumoasă şi îmi inspiră numai lucruri fru­moase. Soţia ta, care te iubeşte, Miţu (O luminiţă, numai lucruri frumoase...) Dragă Miţule, Eu sînt fericit, Miţule drag, de tot ceea ce-mi scrii mă bucur că fetiţa mea mă iu­beşte şi se gindeşte la iubitul ei cu atîta gingăşie, iar eu voi şti să răspund devo­­tementului tău cu şi mai multă atenţie şi cu acelaşi devotament. Viaţa noastră va fi un adevărat basm. Ionuţ al tău te iubeşte şi te sărută de mii de ori Dragul meu soţ. Scumpul meu soţ, fetiţa ta s-a îngrăşat, dar să ştii cu adevărat. E mai veselă pen­tru că ştie că Neluţul o iubeşte. Azi dimi­neaţă am fost şi am băut iaurt cu plăcintă la lacto Simţeam nevoia să pap ceva bun Pisi a ta, Care te iubeşte „Sâ nu faci economii Pisi, că nu contează (Dădea pentru cei trei copii între o sută şi patru sute lei lunar) „Dacă tu ai putea veni ar fi bine. Ai sosi la 9, eu sunt liberă pînă la 11:30. Ne-am plim­ba şi am vorbi. Apoi tu te-ai duce la gară şi ai pleca înapoi“ (Dus-întors — 250 km). „Veşnic te văd. Închid ochii şi te văd. Soţul tău care te sărută de mii de ori“ „Află că am început să am poftă de mîn­care. Acum pap biscuiţi cu unt şi cu miere. Neluţule drag, pe noi ne aşteaptă o viaţă de aur. (Ea papă biscuiţi cu unt şi miere) Dragă Pisi, Am cea mai mare stimă pentru tine care pină la mine nu ai ştiut ce înseamnă a­­cest sentiment. Eu voi căuta, contrar tutu­ror uzanţelor să respect pe aceea care mi-a dăruit inima ei şi niciodată nu voi face un lucru care s-o jicnească. VIITORUL NOSTRU ŞI FLACĂRA VIE... Dragă Miţule, Soţioara mea scumpă, voi căuta să pre­gătesc încet, încet viitorul nostru cămin. Vom pleca amindoi la Bucureşti pentru a cumpăra de acolo tacimuri şi veselă pen­tru a putea completa bucătăria care ne va fi necesară şi de a avea posibilitatea pentru a primi musafiri". (Peste rizibilul frazei — el plănuieşte cămi­nul, căminul lor adevărat) „Neluţule, a trecut un an de zile de cînd ne iubim. Ce fericită sînt că ştiu că-l am pe soţul meu care mă iubeşte şi eu pe care-l iubesc mult de tot. Veşnic ne va călăuzi flacăra vie a dragostei noastre". „Pe urmă, dragă Pisi, am intrat in meze­­lărie, mi-am luat nişte jambon, am venit le mine unde m-am ospătat şi m-am apucat să aştern pe hirtie prezentele rînduri“. (Trei copii părăsiţi — 100—400 lei lunar). „Afară ninge aşa frumos ! Tu probabil că acum eşti la serviciu, obosit... Ce să-ţi mai scriu ? Toate sînt vechi şi focul sesiunii arde — şi examenele. Am primit banii. Nici nu mă gîndeam să-i primesc aşa de repede. O surpriză ! Tu, dragul meu, îmi faci numai surprize. Poate că şi eu voi reuşi să te fac fericit". („n-am urmărit nici un interes material") Draga mea soţie, Astăzi se împlinesc 15 zile de la eveni­mentul care a pecetluit primul pas spre unirea noastră. După mine, logodna noas­tră constituie primul pas spre unirea noastră intr-un tot. Eu cum ţi-am mai spus, înţeleg să-mi asum răspunderea şi obligaţiile ce-mi revin in această calitate. Şi dacă ai şti cu ce dragoste o fac ! (Ion U. — 48 ani, tată a trei copii) „Nu cheltuiesc decit pe mîncare. Fetiţa se gîndeşte la Ionuţ al ei pentru că el este singur şi poate n-a păpat decit puţin. Ştiu eu Nelucule cum eşti ! Dar zău că n-ar trebui să te neglijezi". („N-ar trebui să te neglijezi !“) „Miţule, eu de la 1 iunie am luat ceva frumos pentru tine şi voi veni să-ţi aduc ceea ce a luat Nelucul de ziua copilului. Vreau să fac un pachet pentru tine. In afară de asta îţi voi trimite 150 lei ca să ai pînă voi veni eu. După cum ţi-am spus, s-ar putea ca in lunile de vacanţă să ne repezim intr-o excursie în străinătate“. (Excursie ce nu s-a realizat !). Dragul meu soţ, I îmi pare bine că sunt gata pantofii. Sunt curioasă să-i văd. Un lucru pe care ţi l-am repetat de zeci de ori : nu mai cheltui banii aşa, aiurea. Sigur că mă bucură că am un soţ atent şi drăguţ. îmi închipui că ai foarte m­lte treburi de rezolvat şi apoi ştiu eu că tu le acorzi prioritate. („N-am urmărit nici un interes material ! ! !“) Draga mea soţie, Simt o nevoie acerbă să fiu in preajma ta. Fiinţa ta emană atîta optimism, atîta fe­ricire şi eu mă simt atît de bine­­“. „A apărut în librării Călinescu — opere vol. III. Te rog să le cumperi, Nelucule, ca să nu rămînă opera din viitoarea noastră bibliotecă descompletată“. ...SERIOASĂ, DEMNĂ ŞI STUDIOASĂ Mitule scump, Fetiţa mea dragă, Nelucul tău va căuta întotdeauna să-ţi aducă numai bucurii fiindcă te iubeşte cu adevărat. Şi în definitiv ce ar avea alţii cu noi ? Am luat pentru tine de la anticariat două vo­lume Rabelais. Te rog să papi aşa cum te-am sfătuit. Băieţel, fetiţa ta te iubeşte ca pe un un copil. Despărţirea dintre noi ne face să suferim. Ştii, cînd o să fim împreună tot timpul o să ne ţinem numai de mină ca să recuperăm timpul acesta. Atunci Mitu o să-ţi spele cămăşile şi o să te îmbrace cît mai frumos posibil. Te sărită cu dor fetiţa şi soţia ta. (Să repetăm în silă : „Te sărută, cu dor fetiţa şi soţia ta“). „Încă înainte de a te cunoaşte bine, eu in mintea mea te vedeam aşa cum eşti în realitate: serioasă, demnă şi studioasă şi văd că previziunile mele se adeveresc ad-litteram. Voi face totul pentru fericirea noastră. Mitule după cum am scris am admn biblioteca acasă (ştii tu unde). Nu am pus decit corespondenţa noastră in ea“. „La fereastra noastră să plantăm un zarzăr. Cu fiecare vară ce trece să ne a­­mintim de acel mai cînd sufletele noastre s-au întîlnit şi s-au plăcut unul altuia. Se simte un miros primăvăratec şi probabil acuş o să înflorească teii. Şi vom fi îm­preună. Ce minunat va fi ! Soţului meu îi e dor de Miţu şi lu Miţu la fel“. (Miţu îl converteşte : Nelucule, există ro­mantism, sufletele noastre...) Fetiţa mea dragă, Ionuţ al tău te iubeşte cu atîta duioşie... Cum să-mi manifest dra­gostea . Eu caut orice mijloc dar tu cu raţiunea ta rece nu-mi dai voie să fac orice. Dar va veni ziua cînd nici tu nu-mi vei putea opri exuberanţa. Vom fi soţi şi tu nu mă vei putea opri decit cu un pupic, dar dulce ! „Tu spuneai că vrei să-mi iei sandale. Dacă o faci, Nelucule, atunci i-am nr. 38 (ob­servaţi ortografia studentei­­) că vreau să-mi fie lejere. (Să ştii că mi-e greu să-ţi scriu asta). Ah, cînd voi fi capabilă să nu mai am asemenea reţineri“. („Declar că inculpatul mi-a făcut un set compus din jachetă şi scampole“). Dragă Pisi, logodnica mea, Venirea mea a fost ca un vis. Un vis durează mai mult decit 3 112 ore. Abia după ce ne-am despărţit am început să reflectez şi mi-am dat seama că aveam atîtea a-ţi spune şi eu aproape că n-am vorbit decit lucruri banale. (SOŢUL se suspectează , ea e doar stu­dentă !) „Ştii, Nelucule, cred că ar trebui să-ţi dai pantofii maro la reparat. Ai grijă de costumul tău. Să aşezi hainele pe cuier aşa cum te-a învăţat Miţu“. „Profit de ocazie că pleacă maşina de la noi şi-ţi trimit 150 lei“. „Ah, ce bine ar fi să se împlinească visul nostru, să poţi veni la Iaşi. Mitu ar face păpică pentru Nelucu şi apoi ar învăţa", („întotdeauna l-am îndemnat să aibă grijă de copii"). „Îmi scrii că ţi-a fost rău. Cînd vom fi împreună Nelucul tău te va îngriji şi tu nu vei avea de suferit atît. Vreau să te ştiu aici lingă mine, să te menajez, să te văd în fiecare zi“. „Am primit cele cîteva rînduri şi banii de la tine. Să ştii soţul meu că nu-mi trebuiau banii. Mai aveam 100 lei". „Îmi scrii, Miţule că nu-ţi trebuiau bani. Asta înseamnă că te limitezi numai la cantină. Vezi ce rău faci . Stai cu banii binişor şi rabzi de foame". (Tată a trei copii abandonaţi: „Le trime­team cîte două-trei sute lei lunar“). „Aşa cum îmi voi educa copilul, aşa va trebui să mă educ şi pe mine acum, pentru că, în fond, mai sunt încă copil“ Soţia ta, Miţu („Eu nu l-am îndemnat să se despartă“) „Vom avea un copil care va fi viaţa noastră şi îl vom face fizician aşa cum doreşti tu. 11 vom trimite la studii In străinătate de unde se va întoarce ca un element de mare valoare“. („...viaţa noastră... element de mare va­loare...“) „Mi-ai scris de bibliotecă. Mă bucur, mai ales că ceea ce e problema numărul unu e cartea“. ,.Pe aici, draga mea soţie, toate sunt bune, am reuşit să intru in normal cu toate. Să mergi mai des în oraş şi să-ţi cumperi ce îţi place. Şi la nevoie îmi scrii şi soţul tău va face totul ca să-ţi parvină cele ce ai nevoie“. „Mă tot gîndesc la prima carte pe care o vom aran­ja în bibliotecă. Am găsit-o : „înţelepciunea nebunului“ şi „Dicţionarul limbii române“. Le consider cărţi de căpătîi pentru noi. E bine că te-ai gîndit să duci în bibliotecă corespondenţa noastră. E primul lucru pe care îl putem numi al nostru“. EU, SUPORTUL TĂU MORAL Dragul meu logodnic, Nelucu, Cu verigheta , le-am arătat-o colegelor de cameră. S-au uitat cam lung, dar m-au felicitat. Lenuţei nu i-am arătat-o. Cînd mă duc la ea o scot Vreau la vară să o port zi de zi („Mi-a arătat două verighete ale mamei lui pe care i le-am înapoiat după o săptămînă“) „Tu Miţule să cauţi să faci aşa cum te-am învăţat eu aici, acasă, să fii întot­deauna sigură de tine, să te gîndeşti că suportul tău moral este lingă tine şi să priveşti cu superioritate nimicniciile din fund tău“. (Conştient de valoarea sa : „...suportul tău moral este lîngă tine"). Iubita mea soţie, Nimeni nu va reuşi să ne pună beţe-n roate. Totuşi dacă se vor ivi noi le vom face faţă cu demnitate şi curaj. Totul de­pinde de noi şi noi ne iubim, da Miţule Desigur că toate vulgarităţile vor fi excluse din viaţa noastră, întrucît şi mie-mi sunt antipatice. „Am încredere în tine şi te iubesc mult, ăsta e adevărul. Cînd o să vin acasă o să te sărut ca pe un copil, doar eşti soţul meu“. „Fetiţa mea dragă, eu ţi-am spus la tele­fon că ţi-am expediat un mandat de 200 lei“. „Cînd Miţu o să fie a ta atunci o să fim aşa fericiţi, incit toţi o să ne admire. Mă gîndesc la clipa cînd Miţu va fi mămică, cînd vom avea un copil. Atunci cu adevărat îmi voi lua fetia (adică funcţia, eu aşa prescurtez cuvîntul şi n-am vrut să-l mai tai) de soţie. Ce fericire ! Ce mult ne iubim !" „Mă bucur mult că înveţi cu asiduitate şi te pregăteşti temeinic pentru sesiune. Te voi iubi ca pe lumina ochilor“. „Soţul meu drag, Miţişor se va duce în oraş să cumpere cireşe şi zmeură“. „Am cumpărat un material pentru o bluză. Cred că o să-ţi placă. Mitule, iţi voi închina toată viaţa şi tot ce are omul mai frumos In inima lui. Mă voi devota ţie cu toată suflarea mea“. „Of, Nelucule, cînd o să fim împreună întotdeauna ! Număr zilele pînă vin acasă !“ „Am rezolvat una din cele mai spinoase probleme, să ştii că am făcut o ispravă la care nu mă aşteptam. Am avut baftă ca de obicei. Să bat în lemn, să nu mă deochi". „Mă rogi să-ţi scriu ce învăţ la Italiană : Petrarca, Dante, şcoala dulcelui stil. O şcoală literară ce are în centrul ei dra­gostea ! Ei vedeau femeia, înger. Am în­văţat să spun asta în italiană". (Îngerul a învăţat să spună asta în italiană). Scumpa mea soţie, Să ştii că eu consider ca ceva normal totul şi prin discuţiile purtate de mine în prealabil le-am dat de înţeles la toţi ai mei că nu este vorba de o aventură oare­care, ci de o treabă foarte serioasă, vitală pentru mine. Le-am spus asta în termeni foarte decenţi. In afară de asta trebuie să-mi găsesc şi eu odată fericirea. Şi am găsit-o : tu eşti, Pisi !“ „Nu mai fi trist, doar ai o soţie care e mereu cu gîndul la tine. Te sărută Miţu cel obraznic". „Mă bucur de optimismul tău şi că judeci lucrurile cu atîta seriozitate. Dai prioritate învăţăturii şi pe urmă celorlalte chestiuni, chiar şi celor personale. Ne vom plănui viitorul nostru aşa cum vrem noi. Adevărul este că bunul gospodar îşi face iama car şi vara sanie“. „Istoria" pe care v-ara relatat-o este ilustrativă pentru felul în care poate fi mis­tificată iubirea. întrebarea care se pune vizează nu numai moralitatea unei iubiri plătite cu bani furaţi dar şi „moralitatea" indulgenţei sau indiferenţei cu care a fost tratată această legătură. Cum este posibil ca o asemenea alianţă să nu stîrnească in­dignarea oamenilor care o ştiu ? In pofida oricăror obligaţii etice elemen­tare cei doi îşi fac planuri de viitor, trecind cu nepăsare peste un prezent care înseam­nă, pentru el, familie şi copii. Se poate clă­di durabil fericirea personală pe neferici­rea altuia ? în numele cărei etici poate găsi un asemenea ins scuze pentru faptele lui ? S-ar putea spune că iubirea e oarbă, trece cu cruzime peste ceea ce o împiedică. Se poate. Dar insul era, din cite se vede, destul de limpede și calculat în planurile sale. Fura din bunuri care nu-i aparţineau. Oare o făcea în numele iubirii ? Nimeni nu poate accepta o iubire murdară, pingărită de calcule meschine şi cruzimi neomeneşti. Nu discutăm acum verosimilitatea unei legături „de dragoste“ (?) în numele căreia banii statului intră în buzunarul hoţului. Nu ne-am încumeta să o socotim absurdă. Punem în discuţie, însă, armătura morală a acestei legături, corectitudinea socială în flagrant delict, concepţia stranie şi străină moralei socialiste care se degajă din atitu­dinea celor în cauză faţă de ce-i înconjoa­ră. Declarînd că, după opinia noastră nu poate fi tolerată in nici un caz, nimănui, încălcarea normelor morale, transforma­rea iubirii în marfă plătită cu Irani furaţi, invităm cititorii să se pronunţe, punindu-Ie pentru aceasta la dispoziţie coloanele zia­rului. Forţa opiniei tineretului în asemenea ca­zuri este leacul sigur al însănătoşirii morale a celor care mai uită că avem de respectat şi apărat sentimente curate, trăsături care să exprime chipul adevărat al omului de azi aşa cum îl modelează societatea noas­tră socialistă. NICOLAE ADAM

Next