Scînteia Tineretului, iunie 1968 (Anul 24, nr. 5918-5942)

1968-06-01 / nr. 5918

PAGINA 2 UN „VECHI SPECTACOL" NOU Un actor, mai ales cînd nu­mele i se pronunţă cu admiraţie, poate avea norocul să impună spectatorilor săi imaginea unică a unui rol ce l-au mai jucat şi alţii. După Troilus şi Cresida, regizat de D. Esrig, Thersit va însemna pentru multă vreme doar Gh. Dinică, după Cum e greu de imaginat un alt Saru-Si­­neşti din Jocul ielelor decît cel al lui George Constantin. Asta nu înseamnă că aspiraţia fiecă­rei promoţii sau generaţii de actori nu încearcă înlocuirea unei imagini cu alta şi că unica­telor vechi nu li se pot adăuga altele noi, singurele valabile pentru spectatorul imediat, căci în teatru, artă fără durata repre­zentărilor şi în care marile suc­cese sunt conservate doar de re­tina relativizantă a spectatorilor, noile succese au de cele mai multe ori avantajul de a le în­locui pe cele trecute. Ultimele stagiuni ne-au impus o Miţa Baston care poartă numele Gi­nei Patrichi, un Rică Venturia­­no susţinut de Ştefan Iordache, sau un Spiridon remarcabil da­torat lui Mihai Ioniţă. Fiecare din ei a luptat cu tracul pe care ţi-l impune pres­tigiul unui text clasic, emoţia intrării în concurenţă cu inter­pretări deja consacrate. Rivalitatea artistică e însă o rivalitate frumoasă şi fertilă ar­tistic. Actorii pot concura unul cu altul peste timp deşi rezul­tatele şi efectele sînt mai greu comparabile decît în alte arte. Utilizarea dublurilor, născută dintr-o experienţă care îndemna la prudenţă, a creat cu vremea posibilitatea dubletelor artistice echitabile. O dublură nu mai e neapărat o improvizaţie, uneori de ultimă oră pentru a evita o scoatere de pe afiş a spectaco­lului, ci o altă ediţie artistică a primei versiuni actoriceşti. Dublurile au provocat uneori mari surprize care au mers pînă la „destituiri“ artistice, înlocuind de merit pe celălalt interpret. Cu vremea cuvîntul a încetat chiar să mai aibă înţelesul neplăcut de secundant fără speranţă. Ea se practică chiar din plăcerea de a vedea doi actori de expresie di­ferită pe acelaşi rol. Ion Mari­­nescu s-a deplasat la Ploieşti în­­cercînd acolo o interpretare ri­vală celei a lui George Constan­tin în Petru Rareş. Ceea ce e demn de reţinut în această „pro­vocare“, care impulsionează viaţa artistică, nu este clasa­mentul de tip sportiv, ci realiză­rile personale. Ion Marinescu n-a reuşit să detroneze pe George Constantin dar evoluţia sa re­prezintă o altă viziune, justifi­cată, a rolului. O experienţă fericită a făcut, la Teatrul Mic, şi Irina Petrescu în, de acum, vechiul spectacol Dod pe un balansoar. Impusă de film, şi mai ales de filmele în care a colaborat cu Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie, regizori cu intuiţia posibilităţilor actoriceşti încă nedeclanşate, Iri­­na Petrescu a realizat un rol filmic remarcabil în Duminică la ora 6. Fostele stîngăcii din filme­le anterioare, unele asimetrii, dis­păruseră, şi de pe ecran ne privea o adolescentă cu mişcare fluidă şi gesturi de o feminitate auten­tică. Cîteva secvenţe din film au chiar dreptul la selecţie antolo­gică , întâlnirea din cofetărie, plimbările la lacuri şi pe calea ferată, scena morţii în parcul pustiu. Irina Petrescu şi-a jucat aici rolul cu dezinvoltura unei încercate actriţe de filme. începutul experienţei ei tea­trale a fost mai marcat, decît în film. Rolul din Dactilografii a evidenţiat discreţia şi inteligen­ţa mijloacelor, o mişcare de scenă fără explozii dar impecabilă, un rol condus cu siguranţă de la început la sfîrşit convingînd fără a fascina. O răceală a jocului, izvorâtă din cerebralitatea con­cepţiei, a dat nota particulară a unei evoluţii care are un mai greu acces la publicul obişnuit cu jocul exploziv sau sonor. Stilul Irinei Petrescu avea o reţinere care nu provoca aderenţe, într-un spectacol desfăşurat de altfel şi pe o eroare de regie. Fără a-şi schimba concepţia, a păşit într-un alt rol pe scenă. E vorba de Gittel din Doi pe un balansoar, rol jucat alternativ cu Leopoldina Bălănuţă. Comparaţia este exclusă şi ea nu poate fi justificată decît în textul identic jucat de cele două actriţe. Irina Petrescu în Gittel ne a­­duce aminte pe Irina Petrescu din Duminică la ora 6. Gittel al său este indiscutabil o reuşită. Rolul unei femei singure în Ba­bilonul newyorkez care are noro­cul întîlnirii cu un bărbat vacant şi generos este interpretată de Iri­na Petrescu ca o şansă nesigură, un duel în care rezistenţele femi­nine sunt înlăturate repede de conştiinţa unui joc în care nu poate exista decît un singur şi si­gur învins. Actriţa ne propune drama cu estompă. Impresionează jocul neexpansiv stilizat, emoţia inclusă, acoperită de controlul in­teligenţei, încercarea de subtili­zar a dramei prin detaşare. Este un mod de a face teatru cu mai puţini aderenţi, cu mai puţin succes dar nu cu mai puţină artă. Jocul intelectualizat al actriţei e de un efect scenic particular. Ceea ce interesează e în primul rînd replica, mişcarea trupului a­­companiind-o doar, pentru a su­blinia, atitudinile servind plastic încărcătura de sensuri a textului. A intra în concurenţă cu Leo­poldina Bălănuţă poate fi un risc pentru cel ce ar încerca s-o în­frunte în chiar posibilităţile a­­cesteia. Procedând prin intuirea inteligentă a propriilor posibili­tăţi Irina Petrescu a devansat riscul. Irina Petrescu susţine o versiu­ne independentă şi viabilă în ro­lul Gittel în aşa fel încît putem spune că nu vedem un singur spectacol, ci două spectacole di­ferite, datorate unor inteligenţe şi sensibilităţi artistice diferite. Opţiunea publicului e apoi fi­rească fără a nedreptăţi pe nici­­una dintre protagoniste. Un spectacol pe cale de a muri firesc de „bătrîneţe“ a în­tinerit printr-o versiune scriitori­cească nouă. M. UNGHEANU „După da­tina străbună“ Un original spectacol folcloric al Ansamblului „Ciprian Porumbescu“ din Suceava In urmă cu cîteva luni, un grup de specialişti ai ansamblu­lui „Ciprian Porumbescu“ din Suceava au pornit să cu­treiere satele de pe valea Bis­triţei, şi din alte zone folclorice ale Ţării de Sus, culegînd şi înregistrînd un vast material do­cumentar. Investigaţia s-a fina­lizat într-un original spectacol, intitulat sugestiv „După datina străbună“, spectacol prezentat recent în premieră pe scena Ansamblului „Ciprian Porum­bescu“. Conceput unitar, cu elemente ce se susţin şi se completează reciproc, spectacolul oferă o i­­magine revelatoare a bogăţiei poetice de care dispune folclo­rul Bucovinei, întregul specta­col se conturează şi se susţine pe cîteva datini şi obiceiuri de mare răspîndire, specifice a­­cestor locuri. Şi meritul realiza­torilor spectacolului constă in aceea că au ştiut să descifreze sensul lor etic, transcriindu-1 într-un inteligent limbaj scenic. Elementele ce compun spec­tacolul se succed în patru ta­blouri reprezentînd anotimpu­rile anului. Gîndit pînă in detaliu şi or­donat pe o foarte interesantă şi clară idee regizorală, specta­colul „După datina străbună“, relevă un chip strălucit ce în­seamnă să ştii să pui în valoare comorile spirituale de care dis­pune arta noastră populară. Creatorii spectacolului (Harie Curechianu, regie. Petre Bodeuţ, consultant coregrafie şi Aspazia Burduja, scenografie) au mers pe descifrarea sensurilor pro­funde ale folclorului şi nu pe exploatarea motivelor decora­tive. Pentru numeroşii turişti din ţară şi din străinătate, veniţi să cunoască şi să revadă monu­mentele din nordul Moldovei, vizionarea spectacolului „După datina străbună“ va constitui un minunat prilej de întîlnire cu arta şi tradiţiile Bucovinei. ION BELDEANU P.S. De altfel, ansamblul de cîntece şi dansuri „Ciprian Po­rumbescu“ urmează să între­prindă un turneu şi pe litoral (25—29 iunie) şi în Capitală (3—4 iulie). TELEVIZIUNE 17,3­3 — Pentru cel mici : Lanterna magiei. Se vor prezenta filmele­­ „Prima îl de vacanţă“ ; „Puiul de elefant’ ; „Aventu­rile lui Joe“ ; „Băiatul şi cărbunele“. 18:00 — Mult e dulce şi frumoasă — emisiune de limbă română. In cuprins , maeştri ai limbii române­­ Ion Alexandru Brătescu-Voineşti ; Şantier ştiin­ţific ; Cugetări despre limbă. 18,80 — Pentru pionieri şi şcolari : „Noile aventuri ale echipajului Val-Victoj — Elixirul tinereţii“ (I) de Dumitru Alsianli şi Ştefan Puia Stănescu. 19,00 — As­pecte de la turneul final al Campionatului naţional de box. Transmisiune de la Stadionul Republicii. 19,30 — Telejurnalul de seară. 18,50 — Buletinul meteorologic — Publicitate. 20,00 — Lumea copiilor. O călătorie muzicală în care Mihaela, micuţa prietenă a copiilor, călătoreşte în lumea basmelor cunoscute şi îndrăgite de copii. Hai la joe, la joe, la joe ! Program inter­pretat de formaţii artistice ale Palatului pionierilor din Bucu­reşti. 20,40 — Teie-encicl­opedia. In cuprins : Dosnos . Artificier­­ Ludmilla Teherina : Alberta. 21,40 — Film iertat : „Campionii*. 22,80 — Intermezzo. Emisiune muzical-coregrafică, își dau con­cursul ! Magda Ianculescu, Elena Cernea, Valentin Teodorian, Elena Simionescu, Valentin Loghin, Vasile Moldoveanu, Alfons Capitanovici, N. Albulescu, George Hamza, Alexa Mezincescu, Magdalena Popa, Elena Dacian, Rodica Simion, Cristina Ham­mel, Amatto Checiulescu, Sergiu Stefanschi. 23:15 — Parada ve­detelor : Rita Pavone. Film realizat de studioul de Televiziune. 23:30 — Telejurnalul de noapte. - ROMAN -TEXT PRESCURTAT Mihai Miroiu, vameş în portul Constanţa, soseşte în Bucu­reşti pentru a-şi petrece concediul. Intr-una din zile dispare în chip misterios. Cazul se încredinţează căpitanului de miliţie Liviu Roman. Acesta, după primele Investigaţii, îşi mută cer­cetările în Constanța, unde încearcă să stea de vorbă cu Luiza Turscanu, pînă nu de mult iubita vameșului. Un adolescent, poreclit Tul Braynner se oferă să-i înlesnească convorbirea. Intre timp, căpitanul Roman dă de urma lui Mirolu. — Mirolu nu s-a sinucis... Miroiu a fost omorît... Sîntem în faţa unui act de spînzurare simulată... E de pripos,cred^­ă-ţi mai spun că orice urmă are pentru noi o deosebită importanţă. - 85 - Ridică iar, ca pe un lucru de preţ, capătul acela de frînghie şi-l cercetă îndelung. Bucăţica asta de frînghie se cerea exploa­tată pînă la ultima consecință... Trecu gînditor prin baie, prin bucătărie. Nu era nevoie de prea multă perspicacitate să-ţi dai seama că stăpînul apartamentului lipsise multă vreme de acasă. „Apartamentul este frumos... bine pus la punct... pentru un celibatar, aprecie el. A avut mult simț gospodăresc“. Reveni în dormitor, deschise șifonierul ; găsi lucrurile rînduite cu grijă. Umblă prin buzunarele celor două costume. Nicăieri însă nu găsi „scrisoarea de adio“. Nimic... nimic din ceea ce ar fi putut să explice „gestul funest“ al lui Miroiu. „Acum, aș avea nevoie de un cîine bun... să-i dau să miroase capătul ăsta de frînghie“, îşi zise căpitanul, trecînd în cealaltă cameră, care ţinea loc de sufragerie. Ii păru mobilată cu gust. Două fotolii, o canapea, o măsuţă scundă, străjuită de o lampă înaltă, clă­dită pe un picior de fier forjat. Se opri în dreptul bufetului, îl deschise. Trei sticle de „Martini“, „Bacardi“, „Milcov“. Nu se umblase de mult la ele. Erau prăfuite. Deschise cîteva sertare , nimic important. Se îndreptă spre cele două fotolii ce încadrau laolaltă cu canapeaua, măsuța scundă și lăcuită. Observă că praful da pe fotoliul din dreapta măsuţei fusese şters de cineva care şezuse în el, fără îndoială, nu cu mult Înainte. Făcu apoi altă descoperire : o pulbere de var se aşternuse la picioarele foto­liului, acolo unde fotoliul se întîlnea cu peretele. „Cine oare şezuse în fotoliu ?* îşi aminti că Miroiu lăsase haina în dormitor, pe speteaza unui scaun. Trecu imediat dincolo şi, dintr-o privire, îşi dădu seama că Miroiu şezuse în fotoliu : mînecile hainei sale şterseseră praful de pe braţele fotoliului. — Aveţi un cîine bun la D.R.M. ? îl întrebă el pe Răşcanu. — Cum să nu ! II avem pe Ingro, răspunse Răşcanu. N-ați auzit de el?... E formidabil, îl lăudă locotenentul. Vreți să apelați la el ? — Da, și Încă imediat. Cum stai ? Mai ai mult ? — Mai am de luat numai amprentele mortului. — Telefonul l-ai făcut ? — Da ! Nici o urmă, nu s-a voribit de la el... E complet acoperit de praf.­ ­ 86 - CĂDEREA IMPERIULUI RO­MAN Patria (orele 9 ; 12,45 ; 10,30 ; 20), FREDDT, LOVEŞTE TU­INŢII Republica (orele 9,15 ; 11,30 ; 14 ; 16,30 ; 18,45 ; 21,15), Bucu­reşti (orele 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16,30 ; 18,45 ; 21), Grădina Fe­stival (ora 20). CE NOAPTE, BĂIEŢI ! Modern (orele 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,80 ; 21), PASAREA TIMPURIE Luceafărul (orele 8,15 ; 10,45 ; 13,15 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45), Ca­pitol (orele 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 18 ; 18,30 ; 21), Feroviar (orele 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 18 ; 18,30 ; 21), Excelsior (orele 9,45 ; 12,15 ; 15 ; 17,30 ; 20), ZOLTÁN KÁRPÁTI Festival (orele 9 , 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21). EDDIE CHAPMAN, AGENT SECRET Victoria (orele 9 ; 12 ; 15 ; 18 ; 21). Mosilor (orele 15.30 ; 18 ; 20.30) . IADUL SFARIMAT Lumina (orele 9,15 ; 11.30 i 13,45 ; 18 ; 18,30 ; 20.45). LEUL AFRICAN Timpuri noi (orele 9—21). FATA CU BALONUL Doina (orele 9 ; 11 ; 13 ; 16 s 18.15 ; 20,80). STATORNICIA RAŢIUNII Griviţa (orele 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 18 ; 18,15 ; 20,30). BALUL DE SIMBATA SEARA înfrăţirea între popoare (orele 15,30 ; 18 ; 20,30). Drumul Sării (orele 15 ; 17,30 , 20). GIOCONDA FĂRĂ SURIS Buzeşti (orele 15,30; 18;20,30). O FATA FERICITA Dacia (orele 8; 15,30; 18; 20,80). EA VA RIDE Bucegi (orele 9 , 13 ; 16 ; 18,15; 20,30) , Arta (orele 9,15 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,30). ZILE DE VARA Unirea (orele 11 ; 15;30 ; 18). CLIMATE Lira (orele 15 ; 17,46 ; grădini ora 20,30). K. O. Giuleşti (orele 15,30; 18; 20,30). EU, EU, EU... ŞI CEILALŢI Cotroceni (orele 14,30 ; 17,30 ; 20,30) , ULTIMA NOAPTE A COPILĂ­RIEI Central (orele 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45), OSCAR Melodia (orele 9 ; 11,15 ; 13,30; 18 ; 18,30 ; 20,45), Gloria (orele 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30) , Flamura (orele 9 ; 11,15; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30), EL­DORADO Floreasca (orele 9,30; 12; 15,30 ; 18 ; 20,30), RĂZBUNAREA HAIDUCILOR Volga (orele 9,30 ; 11,30 ; 13,30; 15,45 ; 18,15 ; 20,45), Mioriţa (orele 9;15 ; 11,30 ; 13,45 ; 16 ; 18,30 ; 20,45). ■FÎRŞITUL AGENTULUI W 4 O Progresul (orele 15,30; 18 ; 20,30) PENTRU UN PUMN DE DO­LARI si PENTRU CITIVA DO­LARI IN PLUS Viitorul (orele 15,15 ; 19,80). OBSESIA Aurora (orele 9 ; 11,30 : 14 I 16,30; 19,30). Torni* (orele 9; 15,45 ; 18,15). SUNT SI EU NUMAI O FEMEIE Popular (orele 15,30; 18; 20,30). TOPKAPI Munca (orele 15,30 ; 18 ; 20,30). Union (orele 15,30 ; 18 ; 20,30). O LUME NEBUNA, NEBUNA, NEBUNA Flacăra (orele 15,30 ; 19), MARELE RESTAURANT Rahova (orele 15,30 ; 18 ; gra­dină ora 20,15). SCÂNTEIA TINERETULUI Barajul și lacul de acumulare al Hidrocentralei de pe Argeș Un nou obiectiv turistic Situat în apropierea Focşani­lor, crîngul Petreşti a devenit un plăcut loc de agrement pen­tru care edililor oraşului li se cuvin toate laudele. Este vorba aici despre amenajarea unui complex turistic din a cărui componenţă amintim un restau­rant construit în stilul arhitec­tural local, un hotel cu 12 ca­mere, magazin cu obiecte de ar­tizanat specific Vrancei, o cofe­tărie, chioşc pentru răcoritoare etc. O porţiune special amena­jată va servi drept terenuri­­ pentru camping pe care vor pu­tea fi instalate 65 corturi, o plat­formă pentru parcarea autove­hiculelor. V. MOINEAGU La Focșani de N. ANESTIN GH. DINICĂ fi M. MORARU In „NEPOTUL LUI RAMEAU" de Diderot de MIOARA CREMENE — De obicei, i-am spus prietenului meu Dan cînd ne-am revăzut, eu nu a­­c­ord trecerii timpului o prea mare importanță... — Cuvîntul TIMP e pentru mine foarte însem­nat, zise Dan. — Înţeleg, dar eu mă re­fer la relaţiile omeneşti. Intr-o prietenie, de pildă, oamenii pot să nu se în­­tilnească multă vreme. A­­ceastă întrerupere devine însă, de fapt, o verificare, ca de altfel tot ce la un nivel mediocru e conside­rat stricător. — Bun. Ce spun părerile de duzină despre relaţiile omeneşti ? — Să luăm prietenia. Spun, de exemplu, că de­zacordul, contrazicerile frecvente intr-o problemă sau alta, dizolvă o prie­tenie — cînd dimpotrivă ele o pot întări dacă cei doi in fond se stimează re­ciproc. — Dar dacă nişte băieţi iubesc aceeaşi fată ? — Desigur, e ştiut că o astfel de împrejurare des­parte prietenii, în afară de cazul cînd renunțarea ge­neroasă a amîndorura, sau, fi mai grozav, doar a unuia dintre ei, îi leagă pe viaţă. Se mai spune, de asemenea, că „ochii care nu se văd, se uită“, dar cine priveşte atent află că nu e aşa. Oamenii se pot re­­întîlni după foarte multă vreme şi să li se pară că s-au despărţit ieri. Acestea sunt dovezile care demons­trează pînă la urmă că re­laţia nu se bazează pe „obiceiul de a se în­­tîlni“, ci pe afinităţi, — că e vorba de un oţel curat, care rezistă la probe... — Vorbe, zise Dan. — Nu crezi ce-ţi spun . — Dimpotrivă. Vorbele pentru mine sînt ceva foarte serios. Doar că te-am CUVIN­TELE oprit să spui prea multe... Cei de vîrsta voastră sînt întotdeauna gata să ne ţină nouă discursuri... — Bun, atunci tac. — Așteaptă să-ți explic. Am spus „vorbe“ fiindcă adineauri ai pronunțat tot felul de vorbe mari. Să-ți amintesc cîteva : prietenie, stimă, dragoste, persoană. Din toate reţin cuvîntul „timp“. Ţi-am spus la început că pentru mine e foarte important, şi să-ţi explic de ce. Din pricina lui, nu ştiu dacă restul, şi chiar dacă oricare, de pildă nu, ştiu, dacă, restul, au sau nu un sens... Fiindcă el schimbă mereu înţelesul cuvintelor, ne face să gindim asupra lor diferit, noi doi în clipa asta şi fără ca vreunul să greşim, mă diferenţiază pe mine de mine cel de ieri, şi chiar pe mine de mine...­­ — Vrei să spui că poţi ] da acum mai multe sensuri I cuvintelor, şi că le în- I ţelegi şi istoric... E normal.­­ — Poate că e normal, poate că asta înseamnă „să crești“... Dar înseamnă totodată și că mă deose­besc cu, desăvîrşire de cel ce eram copil. Pentru că atunci fiecare cuvînt re­prezenta o certitudine, iar din cuvinte certe ieşeau fraze certe... — Crezi oare că și noi, am început să ne înde­părtăm... în timp ? — S-ar putea. Vei re­marca pe viitor, că nu-ți voi spune niciodată sigur... — Deși uneori, și chiar acum, pari deosebit de ferm. — Pozez... Cum poate fi altfel cînd vorbind, fac a­­devărate echilibristici prin­tre cuvinte ? — In cazul ăsta mă întreb, cite înțelesuri dai cuvintului prietenie, sau dacă mai are pentru tine vreun înţeles ? — Nu îţi aminteşti ? Eu însumi ţi-am cerut să fim prieteni. — Aşa e. Şi de ce ? — Pentru că, zise Dan după o clipă de gindire, pentru că tocmai... aş dori să-mi spui dacă, de la înălţimea timpului tău, observi şi ceea ce e netre­cător in cuvinte... Dacă există ceva cu desăvîrșire stabil. — Hm... Vrei o cafea î — Vreau. — Cu frișcă ? — Fără frișcă. — Fii sincer ! cu... Aparatul se afla pe noptiera de lîngă studio. Roman ridică receptorul și formă numărul de telefon al comandantului : — Sint căpitanul Roman. Să trăiți ! îmi permiteţi să raportez ? Ingro luă imediat urma infractorului. Părea nu numai mulțumit că, în sfîrșit, fusese scos din cuşcă și pus să lucreze, ci şi hotărît să-şi ducă repede la capăt misiunea. Alerga mirosind într-una trotuarul, însoţitorul lui năduşise pe căldura ce se lăsase, izbutea cu greutate să menţină ritmul înfrigurat al patrupedului. Roman se luase după dînşii, urmărindu-i de la distanţă. Clinele mirosea, alerga, se oprea, se întorcea spre conducător, ca şi cînd l-ar fi aşteptat să-l ajungă, ca apoi să-şi reia jocul. Trecătorii se uitau curioşi după echipa de urmărire. După un timp, Roman constată că Ingro se îndrepta spre port şi se întrebă neliniştit dacă nu cumva cîinele adulmecase urma de dimineaţă a lui Miroiu. Să-l oprească “ N-avea cum şi apoi cîinele trebuia lăsat să-şi încheie cursa. (Ingro îşi conduce însoţitorul către cargoul „Piatra arsă“. In cala acestuia este găsit, în stare de ebrietate, marinarul Grigore Jugănaru.) — Ingro m-a condus pînă la uşa cabinei din cala vasului raportă însoţitorul cîinelui. Arestatul dormea... Băuse şi ador­mise... A golit, tovarăşe căpitan, două jumătăţi de coniac... un litru... Dormea ascuns în cabină, cu sticlele în braţe. N-a fost chip să-l trezesc. In încăperea postului de miliție nu se găsea nimeni altcineva în afară de ei. Mirosea a bradolină. Marinarul dormea pe jos, într-o lină, cu mîinile sub cap. Sforăia îngrozitor, răspîndind în jurul lui un miros puternic de alcool. La un pas de el, Ingro îi păzea somnul : se întinsese cit era de lung, cu botul pe labe, clipind des la „obiectul găsit“. Urechile în formă de V tresăreau la cel mai uşor sunet. Cînd şi cînd îşi înălţa capul, căsca, gîfîia un timp cu limba scoasă, uitîndu-se fix şi întrebă­tor în ochii însoţitorului. „Mi-e sete, spuneau privirile lui Ingro. Mai zăbovim mult pe aici ?“ — Nu s-o fi înșelat , își exprimă Roman cu glas tare neîncre­derea. De parcă i-ar fi priceput cuvintele, Ingro mim­i In direcția căpitanului. — Taci, Ingro ! îi comandă Însoțitorul. Să știți că Ingro nu se Înșeală niciodată. - 87 - T­EATRE S­ÂMBĂTA 1 IUNIE 1968 Opera română CARMEN, ora 19,30; Opereta SECRE­TUL LUI MARCO POLO, ora 19,30 ; la Teatrul de vară „23 August“ ABECEDAR MUZICAL ora 19,30 ; Tea­trul Naţional Sala Studio PĂRINŢII TERIBILI, ora 19,30 ; Teatrul „Lucia Sturd­za Bubaidra“, sala Schitu Măgureanu MACBETH, ora 20 ; Sala Studio KEAN, ora 20 ; Teatrul de comedie NIC­­NIC, ora 30 ; Teatrul Mic DOI PE UN BALANSOAR, ora 20 ; Teatrul „C. I. Nottara“ Sala Magheru, O CASĂ ONORABILĂ, ora 19.30 ; Sala Studio ATELIER ’68 FOTOGRAFII MIŞCATE, ora 20; Studioul I.A.T.C. VIA­ŢA E VIS, ora 20 ; Teatrul „Ion Creangă“ CORIGENŢĂ LA DRAGOSTE, ora 18,30; Teatrul Ţăndărică sala din Calea Victoriei ŞORICELUL ŞI PĂPUŞA, ora 17 ; Sala din str. Academiei VRĂJITORUL DIN OZ, ora 17. FILME PENTRU COPII Cu prilejul Zilei internaţio­­nale a copilului au fost pro­gramate, în zilele de 1 şi 2 iunie, filme pentru copii la 16 cinematografe din Capitală şi au fost organizate întîlniri cu realizatori şi alţi oameni de artă. Astfel, la cinematografele „Flamura" şi „Gloria“, copiii se vor putea întîlni cu regi­zori, operatori şi interpreţi ai scurt-metrajelor din seria „Năieft“, iar la cinematogra­ful „Floreasca“, cu realizatori ai unor filme produse de „A­­nimafilm“. La cinematografele „Doina“ şi „înfrăţirea între popoare“, cu ocazia prezentării filmelor pentru copii, scriitori, pictori, balerini, vor vorbi micilor spectatori despre profesiunea, despre munca lor. (Agerpres) — Scuză-mă, dragă Ingro, i se adresă Roman, amuzat de reacția cîinelui. Ingro Îi răspunse printr-un schelălăit. — A primit scuzele, traduse însoțitorul, cu toată seriozitatea, schelălăitul patrupedului. Arătînd spre marinar, Roman ordonă : — Căutați-l prin buzunare ! Ingro își zvîcni urechile, îşi înălţă capul, urmărind mişcările însoţitorului. Acesta se apropie de marinar şi, lăsindu-se pe un genunchi, se apucă să-l buzunărească ; scoase, pe rînd, la iveală, un pumn de bancnote mototolite şi o batistă, mult prea curată pentru a-i aparţine. — Batista are un miros puţin suspect, z­ise însoţitorul dueînd-o la nas şi îndepărtînd-o imediat cu strîmbături. Pfui !... Ingro îşi împinse botul înainte, dar şi-l reaşeză repede pe picioarele dinainte. Roman, curios, luă batista. Simţi imediat în nări mirosul specific al cloroformului şi, în sfîrșit, nu mai avu nici o îndoială că Ingro mersese drept la ţintă. -­ Da, miroase a cloroform... — Nu cred să fie a lui... E prea curată și prea frumos îm­păturită... însoțitorul îl răsuci pe marinar pe partea cealaltă. Acesta nici acum nu se trezi din somnul său adine. Gemu doar, apoi fornăi, plescăi din limba uscată, dar nu deschise ochii. Din celălalt buzunar i se scoase legitimaţia, un pieptene rupt, un pachet de ţigări americane „Pall Mal“, apoi o fiţuică pe care o mînă, prea puţin obişnuită cu scrisul, notase un număr de telefon. După ce cercetă fiecare obiect în parte, după ce îşi trecu în carneţel numărul acela de telefon. Roman ordonă, spre surprin­derea celuilalt, să vîre înapoi în buzunarele marinarului tot ce aparţinea acestuia. însoţitorul se supuse dar, în cele din urmă, îşi exprimă nedumerirea faţă de ordinul căpitanului. — Cînd o să se trezească, o să-l rugăm să şi le scoată singur din buzunar... Altfel s-ar putea să afirme că obiectele nu-i aparţin, îi explică Roman. Se apropie de beţiv ; duhnea îngrozitor. Ii cercetă faţa buhăită de băutură ; somnul adine îi aprinsese şi mai tare obrajii, parcă rumeniţi la jar ; buzele groase erau uscate şi crăpate de alcool... — Asta nu se trezeşte chiar atât de repede, tovarăşe căpitan. — Da, e criţă. O să mi-l adusei la D.R.M. să-l interoghez. (Continuare în numărul de MIERCURI) - 88 -

Next