Scînteia Tineretului, iulie 1968 (Anul 24, nr. 5943-5969)
1968-07-22 / nr. 5961
ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIV. SERIA II. NR. 5961 4 PAGINI — 30 BANI LUNI 22 IULIE 1968 în pag. a IlI-a* ® Fotbalul în febra actualităţii ® Cît va amina Comitetul orăşenesc U. T. C. Cîmpeni rezolvarea dorinţei tinerilor de a practica sportul Dacă n-aş fi răsfoit dosarul încremenit în uimire n-aş fi crezut, pentru că ceea ce a „întreprins" Ion Iacob „depăşeşte" mintea cea mai încălzită de fantezie. Totul s-a petrecut conform planului şi cine ştie cît şi-ar mai fi purtat Iacob deşteptăciunea prin magazine dacă nu ar fi intervenit, oportun, miliţia. Eliberat de penitenciar la februarie 1965, după o detenţie de şapte luni — înşelăciune în dauna avutului obştesc’ — Iacob s-a încadrat strungar la T.U.T. Brăila pînă la 9 februarie 1967 cînd a plecat în concediul dus a fost. Omul se plictisise, munci era pentru el un lux care pînă la urmă nu şi „îngăduit" Amintirile, dulcile amintiri, îl rechemau, şi el, slab de înger, nu şi-a putut infringe destinul. „Inşeleciune" îi suna zi şi noapte în ureche, moleşeala cuvîntului îl ademenea tot mai tare. Şi s-a hotărît. Doi ani de „abstinenţă" i-au ascuţit simţurile, dorinţele, setea de acţiune, de palpitant. Desfăşurîndu-se, Iacob Ion se întrece pe sine. In 20 februarie îşi începe „cariera" cu o dovadă de salariat de la centrala Trustului de Utilaje Terasiare, unde de altfel nu mai lucra, dovadă cu care încheie un contract pentru un frigider „Fram", pe care îl revinde în aceeaşi zi. Aconto 625 lei — prejudiciu 1900 lei. Pentru că el nu are de unde să achite ratele pe simplul motiv că nu figurează pe nici un stat de salariu. 28 februarie — Pe baza unei adeverinţe eliberate de T.U.T. Staţia de Utilaje Brăila (unde declară că nu are nici o datorie) a încheiat un alt contract cu O.C.L. Tehnometal Bucureşti prin care a cumpărat un televizor de 5 000 lei. Acosto 1500, neachitaţi — 3 500 lei. Vinde şi televizorul. 10 martie — Se angajează la Staţia de Exploatare Utilaje Transport Bucureşti de unde, bineînţeles smulge flămînd o adeverinţă (există o adevărată fericire a adeverinţelor !) cu care încheie cu acelaşi O.C.L. Tehnometal un contract pentru alt televizor, al doilea deci, tot de 5000 lei, tot 1500 aconto şi desigur, tot 3500 pe care nu avea să-i mai restituie vreodată (pînă la proba contrară), îl vinde şi pe acesta. El de fapt era un comis voiajor care-şi încasa procentul „Ia dintr-o parte, dă în cealaltă, opreşte ce ţi se cuvine“. Şi Iacob Ion avea credinţa că lui i se cuvine mult, cît se poate mai mult. Numai că eroul nostru se dovedeşte a fi plin de umor. La 1 aprilie se angajează la Trustul pentru Construcţii şi îmbunătăţiri Funciare Grupul 3 Şantiere Bucureşti Cei de aici îl iau în serios (culmea, chiar de 1 aprilie !) şi-i eliberează o adeverinţă precum că e salariat deşi Iacob nu ridicase un pai de jos şi nici nu avea să ridice dispărînd în aceeaşi zi. Şi cum televizoarele îl plictiseau a trecut la aparate de radio , încheie un contract pentru trei aparate. Aconto — 450 lei, neachitaţi 1 821 lei. Şi, „normal", le vinde. — 6 aprilie — O nouă adeverinţă de la T.U.T. - S.U.E.D. Brăila şi gata contractul cu O.C.L. Mobila. Aconto 540 lei — neachitaţi 1474 lei. Urmează o pauză de cîteva luni. Omul se odihneşte pentru lovituri serioase. Şi la 6 iulie mai „încheie" un contract cu O.C.L. Mobila Bucureşti în valoare de 7 323 lei, pe baza NICOLAE ADAM (Continuare în pag. a 11-a) 8 Sit. A pe la a- ADEVERINŢELE „FERICIRII“ Proletari din toate ţările, uniţi-vă! DUPĂ PRIMA DECADĂ A LUNII SCURT- CIRCUITUL ÎN APROVIZIONARE DEREGLEAZĂ CIRCUITUL ECONOMIC AL VALORILOR MATERIALE De la sfîrşitul primului semestru au trecut doar cîteva zile. începutul lunii iulie consemnează, aşadar, pentru toate întreprinderile industriale şi unităţile economice, trecerea la o nouă perioadă, de căutări şi eforturi susţinute, menite să asigure sporirea neîncetată a productivităţii muncii sociale, desfăşurarea normală şi în ritm susţinut a întregii producţii materiale. Sunt, însă, peste tot create condiţiile menţinerii acestui ritm ? Se preocupă, oare, în suficientă măsură conducerile întreprinderilor de asigurarea acelor mijloace necesare sporirii, în continuare, a eficienţei economice ? Iată întrebările, cărora, prin rindurile ce urmează vom căuta să le răspundem , nu fără să arătăm că sfera investigaţiilor noastre cuprinde două unităţi industriale din Capitală : Uzina de lacuri şi vopsele — „Color“ şi „Electromagnetica“. Mai întîi stăm de vorbă cu tovarăşul Alexandru Bănulescu, inginer şef la uzina „Color“. — întreprinderea noastră, ne spune dînsul, este în totalitate condiţionată de primirea la timp şi în cantităţile prevăzute de contracte, a materiilor prime şi materialelor. Or, tocmai acest mecanism, al aprovizionării tehnico-materiale suferă, înregistrează numeroase dereglări. Afirmaţiile tovarăşului inginer şef sunt pe deplin întemeiate, uzina a trecut „pragul" celui de al II-lea semestru cu un minus la producţia marfă vîndută şi încasată de 1.367.000 lei, iar din planul lunii iulie, după prima decadă, n-a realizat decît 40 de tone vinarom. Cu alte cuvinte, în loc să se realizeze în jur de 32 la sută din prevederile sarcinilor liniare de plan, procentul realizărilor se ridică abia la 10 la sută. O situaţie economică nefavorabilă, cu implicaţii multiple asupra bunului mers al activităţii economice a uzinei. Evident, ne întrebăm, care sunt cauzele acestei stări de fapt ? Subliniind punctul de vedere al tovarăşului inginer şef Bănulescu, arătăm că, într-adevăr, mecanismul aprovizionării tehnico-materiale este dereglat: uzina se ,aprovizionează de la fabricile „Azur" din Timişoara şi „Transilvania" — Oradea, cu o serie de pigmenţi (materie primă importantă), iar cu bioxid de titan, din import. „Cu toate eforturile depuse de aceste întreprinderi — ne spune contabilul şef al uzinei, tovarăşul Tudorel Gheorghe — necesarul uzinei noastre n-a putut fi satisfăcut“. De aici se desprinde clar ideea că forul tutelar — Direcţia generală de aprovizionare şi desfacere din M.I.Ch. — nu s-a îngrijit să asigure la timp şi în cantităţile necesare materiile prime solicitate de uzină, n-a ţinut cont de defalcarea planului de posibilitatea acoperirii capacităţilor de producţie cu materii şi materiale Se constată, fără îndoială, o dereglare a însăşi balanţei materiale, la nivelul forului tutelar, paralel cu existenţa unei preocupări insuficiente din partea aceluiaşi for tutelar în asigurarea bioxidului de titan din import. O vină serioasă revine însă şi PETRU G. BRATU /Continuare in pag. a 111-a) Bună dimineaţa, soare I „Orgi industriale" — (Combinatul de cauciuc sintetic şi produse petrochimice din Oraşul Gheorghe Gheorghiu- Dej) MONOLOGURI ÎN TABĂRĂ, LA MERI Spre deosebire de alte daţi, la tabăra Meri, de pe şantierul naţional al tineretului Bumbeşti-Livezeni, e un du-te vino neîntrerupt. Seria a doua a brigăzii a două Gorj, formată din elevi ai liceelor din Tg. Jiu şi Novaci, se pregăteşte de plecare. Se predă echipamentul şi lenjeria, se face inventarul, geamantanele sunt scoase în curte. între timp de la Comitetul judeţean Gorj al U.T.C. le-au fost aduse carnetele şi insignele de brigadier. Toate sunt pregătite, dar ceva parcă lipseşte. Noua serie (a treia), nu s-a prezentat încă pentru a prelua ştafeta, şi nici nu va face acest lucru decit peste citeva zile, fapt care nu are darul să-i incinte pe brigadieri. Ar fi vrut să le înmineze ei înşişi drapelul, să le povestească clipele de neuitat petrecute aici. Citindu-le pe faţă această dorinţă, ne-am gîndit să le înlesnim noi posibilitatea de a-şi împărtăşi impresiile viitorilor brigadieri, care le vor lua locul. Să le dăm cuvintul. Ion Cioplea, comandant de brigadă: sîntem mîndri că munca noastră s-a materializat în lucrări palpabile, concrete. Cînd veţi trece pe şoseaua spre Meri, să ştiţi că şanţurile şi acostamentele dintre kilometrii 83—85 le-am făcut noi, brigadierii. Din stîncă am scos 750 m.c. de piatră, cu care am înălţat peste 100 m.c de zidărie uscată Valoarea zilei muncă a lucrărilor zilnice realizate de un brigadier e de 27 lei pe zi, valoarea manoperei executate pe întreaga serie ridicîndu-se la 23.000 lei. Constantin Goica, şeful echipei nr. 1 : La venirea pe şantier, visul fiecăruia din echipa noastră era să ajungem fruntaşi pe brigadă. Spre bucuria noastră, am reuşit. Cîştigînd drapelul în fiecare zi am realizat o performanţă unică pînă acum pe şantierul de la Bumbeşti-Livezeni. Pentru a o obţine, a trebuit să ne luptăm nu numai cu muntele, ci şi cu noi, cu slăbiciunile noastre. Din primele zile doi colegi de-ai noştri, Teodor Iştvan şi Ion Milodin nu s-au încadrat în ritmul de muncă al echipei. ,Nu pentru că n-ar fi putut, ci pentru că au venit aici cu gîndul să chiulească. Mai mult stăteau prin Petroşeni și Sadu decît pe șantier. Văzînd acest lucru, am hotărît să-l excludem din echipă Aici se află, cred eu, secretul succesului nostru. Vorbind despre el, vreau să precizez că ‘ ne bucură peste măsură dar asta nu ne împiedică să vă dorim şi vouă să-l realizaţi. Mircea Popescu, echipa nr. 2 : Pe şantier am trecut şi prin încercări mai grele. In gară sosiseră de mai multă vreme cîteva vagoane cu materiale de construcţii. Cu efectivul de care dispunea şantierul ele nu puteau fi descărcate la timp, fapt pentru care trebuiau plătite alocaţii. Am văzut îngrijorarea care se citea pe faţa inginerului Dima Marinescu, şeful lotului. Atunci, noi, membrii echipei nr. 2 — şi nouă ni s-au alăturat şi cei din echipa nr. 1 — am hotărît să descărcăm vagoanele. Am lucrat pînă spre dimineaţă La plecare, deşi eram frînţi de oboseală, în ochii noştri strălucea o undă de satisfacţie. Atunci am vă- AL. BAIGRADEAN (Continuare in pag. a III-a) CLIŞEELE FILMULUI DESPRE TINERET Trăim intr-o lume care stă sub semnul tinereţii. O lume a tinereţii biologice şi a tinereţii spirituale. Trăim intr-un moment în care pe toate meridianele lumii tinereţea a devenit o forţă in atac. Niciodată emanciparea generaţiilor de adolescenţi nu s-a făcut atît de curînd, şi atît de brusc, atît de violent; niciodată intrarea în arena vieţii a noilor contingente nu a produs otita zgomot, nu a cerut atîtea răsturnări, nu a ridicat atîtea semne de întrebare. E un adevăr care nu mai are ne voie de demonstraţii: tineretul a devenit aproape peste noapte una din forţele cele mai aprige, cele mai dătătoare de speranţe ale lumii moderne. Pluteşte deci în aer un interes general pentru destinul schimbului de mîine. Acestui interes general noi îi adăugăm un interes special, şi iarăşi nu mai e nevoie să explicăm pentru ce. E firesc, deci, ca o artă, ca cea mai tînără dintre arte, arta în care vibraţia realităţii se transmite cel mai direct, e firesc să stea cu faţa la noile generaţii, la conflictele şi problemele lor. Recapitulaţi producţia cinematografică a lumii. Un procent extrem de important dintre filmele care au stîrnit un ecou au fost inspirate de condiţia umană a tineretului. Noua cinematografie cehoslovacă, bunăoară, a intrat în orbita internaţională prin filme cu şi despre tineri şi este normal să fie aşa de vreme ce această zonă pe care mulţi critici o numesc azi „miracolul filmului ceh“ este de vreo 4—5 ani obsedată de destinul tineretului, de vreme ce majoritatea zdrobitoare a eroilor din filmele cehe e alcătuită din tineri. De ce ? Pentru că cineaştii de la Fraga socotesc că viaţa tineretului este azi una din cutiile de rezonanţă socială cele mai semnificative şi mai sensibile. Curentele cinematografice cele mai interesante ale ultimului deceniu au pornit — e întîmplător ? — tot de la o dezbatere mai mult sau mai puţin profundă, asupra aceleiaşi probleme: condiţia tineretului în societatea postbelică, în civilizaţia de consum, intr-o lume a alienării. ,(Noul val", atunci cînd era un val nou, a apărut şi ca o polemică a tineretului şi ca un ţipăt de derută a unor generaţii care spuneau veto vechilor norme, dar care nu ştiau sau nu puteau să pună in locul acestor norme vechi „altceva“. Reînvierea şcolii engleze, nihilismul furioşilor britanici s-a tras în bună măsură tot din întrebările pe care le lansa omenirii tineretul insular la un moment dat cel mai exploziv, cel mai pestriţ, cel mai nonconformist tineret al lumii occidentale . De ce minte, de ce se minte Billy mincinosul P De ce este atît de însingurat alergătorul de cursă lungă P De ce gustul mierii este atît de dulce şi atît de amar p Eroii lui Godard aproape fără excepţie n-au depăşit 30 de ani. De ce P De ce cinematograful subteranilor este un cinematograf al tinerilor neadaptaţi ? De ce tot ceea ce este mai demn de luare aminte azi în producţia cinematografului de contestaţie vine de la tineri şi se referă la tinerii în acest climat al Cinematografiei, este normal, este necesar, este imperios necesar să ne întrebăm : Cum apare tineretul în filmele noastre ? Care este imaginea globală pe care o lasă tineretul pe banda de celuloid ? Care sînt particularităţile personajului tînăr în filmele noastre ? In primul rînd exuberanţa. In comedii sau necomedii tineretul nostru este exuberant, zîmbitor, pus pe şotii şi pe hîrjoană, s-a creat chiar un tip „ă la Papaiani“, băiat şugubăţ, un fel de Păcală al timpurilor noi. Acest tip e simpatic. Isteţimea lui poate nu-i pe gustul consumatorilor unui umor gen Taţi dar aduce cu ea un aer care miroase a trifoi proaspăt cosit. Eu una nu-i înţeleg pe cei care, în faţa acestui personaj mucalit, strîmbă din nas cu aerul că au cerut camambert și li s-a dat urdă. Dar, bineînțeles, aici e o problemă de gust. Chestiunile de gust mi se par însă că încetează în sfera unor întrebări ca acestea : oare nu (Continuare în pag. a II-a) Ecaterina Oproiu EVOCARE ISTORICA LA RAZBOIENI Dimineaţa se iveşte între dealuri dinspre măgura munţilor. Oameni călări şi mulţi pe jos, ca în acel iulie din 1476. Cei de acum îşi amintesc zicerea cronicii potrivit căreia Ştefan cel Mare, cu oamenii săi „s-a aşezat într-o vale strimtă bogată în păduri bătrîne“, şi că pieriră mulţi atunci, bunici lingă nepoţi înveşmîntaţi în acelaşi giulgiu de glorie, mulţi „vrednici a fi pomeniţi în veci pentru bucuria cu care şi-au vărsat sîngeie, gîndindu-se la cei ce vor veni după ei, la noi, şi la cei ce vor trăi după moartea noastră". Astfel, evocarea de la Războieni, iniţiată de Comitetul judeţean Neamţ al U.T.C., reîmprospătează în sufletul şi conştiinţa miilor de tineri veniţi aici, una din paginile de aur ale istoriei noastre. DOLJ: FESTIVALUL TINERETULUI Festivalul tineretului din Dolj poate fi considerat activitatea culturală de cea mai mare amploare care a avut loc în acest judeţ. Festivalul a fost deschis de o paradă a costumelor pornită din faţa Stadionului Tineretului spre centrul oraşului (Craiova), avînd în frunte un grup masiv de stegari, pionieri şi sportivi ai Asociaţiei „Voinţa“. Fanfara ţăranilor din comuna Carpen a condus alaiul pînă în Piaţa Unirii. Aici a avut loc o nuntă oltenească cu tot ritualul ei. Formaţiile (peste 100) au susţinut pe cele două estrade special amenajate în pădurea Breasta de lingă Craiova programe artistice bogate. Au avut loc întreceri şi demonstraţii sportive, jocuri distractive (amuzanta tombolă a tineretului). Menţionăm buna deservire a unităţilor comerciale. Felicitările pentru ţinuta generală a acestui festival le merită : Comitetul judeţean de cultură şi artă, Comitetul judeţean al U.T.C., Consiliul judeţean al sindicatelor, Consiliul judeţean pentru cultură fizică şi sport. VASILE RAVESCU