Scînteia Tineretului, iulie 1968 (Anul 24, nr. 5943-5969)

1968-07-22 / nr. 5961

ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIV. SERIA II. NR. 5961 4 PAGINI — 30 BANI LUNI 22 IULIE 1968 în pag. a IlI-a­* ® Fotbalul în febra actualităţii ® Cît va amina Comitetul orăşenesc U. T. C. Cîmpeni rezolvarea dorinţei tinerilor de a practica sportul Dacă n-aş fi răsfoit dosarul încremenit în uimire n-aş fi cre­zut, pentru că ceea ce a „între­prins" Ion Iacob „depăşeşte" mintea cea mai încălzită de fan­tezie. Totul s-a petrecut conform planului şi cine ştie cît şi-ar mai fi purtat Iacob deşteptăciunea prin magazine dacă nu ar fi in­tervenit, oportun, miliţia. Eliberat de penitenciar la februarie 1965, după o detenţie de şapte luni — înşelăciune în dauna avutului obştesc’ — Iacob s-a încadrat strungar la T.U.T. Brăila pînă la 9 februarie 1967 cînd a plecat în concediu­l dus a fost. Omul se plictisise, munci era pentru el un lux care pînă la urmă nu şi „îngăduit" Amintirile, dulcile a­­­­mintiri, îl rechemau, şi el, slab de înger, nu şi-a putut infringe destinul. „Inşeleciune" îi suna zi şi noapte în ureche, moleşeala cu­­vîntului îl ademenea tot­ mai ta­re. Şi s-a hotărît. Doi ani de „abstinenţă" i-au ascuţit simţu­rile, dorinţele, setea de acţiune, de palpitant. Desfăşurîndu-se, Ia­cob Ion se întrece pe sine. In 20 februarie îşi începe „ca­riera" cu o dovadă de salariat de la centrala Trustului de Utilaje Terasiare, unde de altfel nu mai lucra, dovadă cu care încheie un contract pentru un frigider „Fram", pe care îl revinde în aceeaşi zi. Aconto 625 lei — pre­judiciu 1900 lei. Pentru că el nu are de unde să achite ratele­ pe simplul motiv că nu figurează pe nici un stat de salariu. 28 februarie — Pe baza unei adeverinţe eliberate de T.U.T. Staţia de Utilaje Brăila (unde de­clară că nu are nici o datorie) a încheiat un alt contract cu O.C.L. Tehnometal Bucureşti prin care a cumpărat un televi­zor de 5 000 lei. Acosto 1500, neachitaţi — 3 500 lei. Vinde şi televizorul. 10 martie — Se angajează la Staţia de Exploatare Utilaje Transport Bucureşti de unde, bineînţeles smulge flămînd o adeverinţă (există o adevărată fericire a adeverinţelor !) cu ca­re încheie cu acelaşi O.C.L. Teh­­nometal un contract pentru alt televizor, al doilea deci, tot de 5000 lei, tot 1500 aconto şi de­sigur, tot 3500 pe care nu avea să-i mai restituie vreodată (pînă la proba contrară), îl vinde şi pe acesta. El de fapt era un comis voiajor care-şi încasa pro­centul „Ia dintr-o parte, dă în cealaltă, opreşte ce ţi se cuvine“. Şi Iacob Ion avea credinţa că lui i se cuvine mult, cît se poa­te mai mult. Numai că eroul nos­tru se dovedeşte a fi plin de umor. La 1 aprilie se angajează la Trustul pentru Construcţii şi îmbunătăţiri Funciare Grupul 3 Şantiere Bucureşti Cei de aici îl iau în serios (culmea, chiar de 1 aprilie !) şi-i eliberează o adeve­rinţă precum că e salariat deşi Iacob nu ridicase un pai de jos şi nici nu avea să ridice dispă­­rînd în aceeaşi zi. Şi cum televi­zoarele îl plictiseau a trecut la aparate de radio , încheie un contract pentru trei aparate. A­­conto — 450 lei, neachitaţi 1 821 lei. Şi, „normal", le vinde. — 6 aprilie — O nouă adeve­rinţă de la T.U.T. - S.U.E.D. Brăila şi gata contractul cu O.C.L. Mobila. Aconto 540 lei — nea­chitaţi 1474 lei. Urmează o pauză de cîteva luni. Omul se odihneşte pentru lovituri serioase. Şi la 6 iulie mai „încheie" un contract cu O.C.L. Mobila Bucureşti în va­loare de 7 323 lei, pe baza NICOLAE ADAM (Continuare în pag. a 11-a) 8 Sit. A pe l­a a- ADEVERINŢELE „FERICIRII“ Proletari din toate ţările, uniţi-vă! DUPĂ PRIMA DECADĂ A LUNII SCURT- CIRCUITUL ÎN APROVIZIONARE DERE­GLEAZĂ CIRCUITUL­­ ECONOMIC AL VALORILOR MATERIALE De la sfîrşitul primului semes­tru au trecut doar cîteva zile. începutul lunii iulie consemnea­ză, aşadar, pentru toate între­prinderile industriale şi unităţile economice, trecerea la o nouă perioadă, de căutări şi eforturi susţinute, menite să asigure spo­rirea neîncetată a productivităţii muncii sociale, desfăşurarea nor­mală şi în ritm susţinut a între­gii producţii materiale. Sunt, însă, peste tot create condiţiile menţinerii acestui ritm ? Se preocupă, oare, în suficientă mă­sură conducerile întreprinderilor de asigurarea acelor mijloace ne­cesare sporirii, în continuare, a eficienţei economice ? Iată în­trebările, cărora, prin rindurile ce urmează vom căuta să le răspundem , nu fără să arătăm că sfera investigaţiilor noastre cuprinde două unităţi industriale din Capitală : Uzina de lacuri şi vopsele — „Color“ şi „Electro­magnetica“. Mai întîi stăm de vorbă cu tovarăşul Alexandru Bănulescu, inginer şef la uzina „Color“. — întreprinderea noastră, ne spune dînsul, este în totalitate condiţionată de primirea la timp şi în cantităţile prevăzute de contracte, a materiilor prime şi materialelor. Or, tocmai acest mecanism, al aprovizionării teh­­nico-materiale suferă, înregis­trează numeroase dereglări. Afirmaţiile tovarăşului inginer şef sunt pe deplin întemeiate, uzina a trecut „pragul" celui de al II-lea semestru cu un mi­nus la producţia marfă vîndută şi încasată de 1.367.000 lei, iar din planul lunii iulie, după pri­ma decadă, n-a realizat decît 40 de tone vinarom. Cu alte cuvin­te, în loc să se realizeze în jur de 32 la sută din prevederile sar­cinilor liniare de plan, procentul realizărilor se ridică abia la 10 la sută. O situaţie economică ne­favorabilă, cu implicaţii multi­ple asupra bunului mers al ac­tivităţii economice a uzinei. Evi­dent, ne întrebăm, care sunt cau­zele acestei stări de fapt ? Sub­liniind punctul de vedere al to­varăşului inginer şef Bănulescu, arătăm că, într-adevăr, mecanis­mul aprovizionării tehnico-mate­­riale este dereglat: uzina se ,a­­provizionează de la fabricile „A­zur" din Timişoara şi „Transil­vania" — Oradea, cu o serie de pigmenţi (materie primă impor­tantă), iar cu bioxid de titan, din import. „Cu toate eforturile de­puse de aceste întreprinderi — ne spune contabilul şef al uzi­nei, tovarăşul Tudorel Gheorghe — necesarul uzinei noastre n-a putut fi satisfăcut“. De aici se desprinde clar ideea că forul tu­telar — Direcţia generală de a­­provizionare şi desfacere din M.I.Ch. — nu s-a îngrijit să asi­gure la timp şi în cantităţile ne­cesare materiile prime solicitate de uzină, n-a ţinut cont de defal­­carea planului de posibilitatea acoperirii capacităţilor de pro­ducţie cu materii şi materiale Se constată, fără îndoială, o de­reglare a însăşi balanţei mate­riale, la nivelul forului tutelar, paralel cu existenţa unei preocu­pări insuficiente din partea a­­celuiaşi for tutelar în asigurarea bioxidului de titan din import. O vină serioasă revine însă şi PETRU G. BRATU /Continuare in pag. a 111-a) Bună dimineaţa, soare I „Orgi industriale" — (Com­binatul de cauciuc sintetic şi produse petrochimice din Oraşul Gheorghe Gheorghiu- Dej) MONOLOGURI ÎN TABĂRĂ, LA MERI Spre deosebire de alte daţi, la tabăra Meri, de pe şantie­rul naţional al tineretului Bumbeşti-Livezeni, e un du-te vino neîntrerupt. Seria a doua a brigăzii a două Gorj, for­­mată din elevi ai liceelor din Tg. Jiu şi Novaci, se pregă­teşte de plecare. Se predă e­­chipamentul şi lenjeria, se face inventarul, geamantanele sunt scoase în curte. între timp de la Comitetul judeţean Gorj al U.T.C. le-au fost aduse carnetele şi insignele de brigadier. Toate sunt pregătite, dar ceva parcă lipseşte. Noua serie (a treia), nu s-a prezen­tat încă pentru a prelua ştafeta, şi nici nu va face a­­cest lucru decit peste citeva zile, fapt care nu are darul să-i incinte pe brigadieri. Ar fi vrut să le înmineze ei înşişi drapelul, să le povestească clipele de neuitat petrecute aici. Citindu-le pe faţă a­­ceastă dorinţă, ne-am gîndit să le înlesnim noi posibilita­tea de a-şi împărtăşi impre­siile viitorilor brigadieri, care le vor lua locul. Să le dăm cuvintul. Ion Cioplea, comandant de brigadă: sîntem mîndri că munca noastră s-a materiali­zat în lucrări palpabile, con­crete. Cînd veţi trece pe şo­seaua spre Meri, să ştiţi că şanţurile şi acostamentele din­tre kilometrii 83—85 le-am făcut noi, brigadierii. Din stîncă am scos 750 m.c. de piatră, cu care am înălţat peste 100 m.c de zidărie uscată Valoarea zilei muncă a lucrărilor zilnice realizate de un brigadier e de 27 lei pe zi, valoarea manoperei e­­xecutate pe întreaga serie ri­­dicîndu-se la 23.000 lei. Constantin Goica, şeful e­­chipei nr. 1 : La venirea pe şantier, visul fiecăruia din e­­chipa noastră era să ajungem fruntaşi pe brigadă. Spre bucuria noastră, am reuşit. Cîştigînd drapelul în fiecare zi am realizat o performanţă unică pînă acum pe şantierul de la Bumbeşti-Livezeni. Pen­tru a o obţine, a trebuit să ne luptăm nu numai cu mun­tele, ci şi cu noi, cu slăbiciu­nile noastre. Din primele zile doi colegi de-ai noştri, Teo­dor Iştvan şi Ion Milodin nu s-au încadrat în ritmul de muncă al echipei. ,Nu pentru că n-ar fi putut, ci pentru că au venit aici cu gîndul să chiulească. Mai mult stăteau prin Petroşeni și Sadu decît pe șantier. Văzînd acest lucru, am hotărît să-l excludem din echipă Aici se află, cred eu, secretul succesului nostru. Vorbind despre el, vreau să precizez că ‘ ne bucură peste măsură dar asta nu ne împie­dică să vă dorim şi vouă să-l realizaţi. Mircea Popescu, e­c­hi­p­a nr. 2 : Pe şantier am trecut şi prin încercări mai grele. In gară sosiseră de mai multă vreme cîteva vagoane cu ma­teriale de construcţii. Cu e­­fectivul de care dispunea şan­tierul ele nu puteau fi descăr­cate la timp, fapt pentru care trebuiau plătite alocaţii. Am văzut îngrijorarea care se citea pe faţa inginerului Dima Marinescu, şeful lotului. A­­tunci, noi, membrii echipei nr. 2 — şi nouă ni s-au alătu­rat şi cei din echipa nr. 1 — am hotărît să descărcăm va­goanele. Am lucrat pînă spre­ dimineaţă La plecare, deşi eram frînţi de oboseală, în ochii noştri strălucea o undă de satisfacţie. Atunci am vă- AL. BAIGRADEAN (Continuare in pag. a III-a) CLIŞEELE FILMULUI DESPRE TINERET Trăim intr-o lume care stă sub semnul tinereţii. O lume a tinere­ţii biologice şi a tinereţii spiritua­le. Trăim intr-un moment în care pe toate meridianele lumii tinere­ţea a devenit o forţă in atac. Ni­ciodată emanciparea generaţiilor de adolescenţi nu s-a făcut atît de curînd, şi atît de brusc, atît de violent; niciodată intrarea în arena vieţii a noilor contingente nu a produs otita zgomot, nu a cerut atîtea răsturnări, nu a ri­dicat atîtea semne de întrebare. E un adevăr care nu mai are ne­­ voie de demonstraţii: tineretul a devenit aproape peste noapte una din forţele cele mai aprige, cele mai dătătoare de speranţe ale lumii moderne. Pluteşte deci în aer un interes general pentru destinul schimbu­lui de mîine. Acestui interes ge­neral noi îi adăugăm un interes special, şi iarăşi nu mai e nevoie să explicăm pentru ce. E firesc, deci, ca o artă, ca cea mai tînără dintre arte, arta în care vibraţia realităţii se transmite cel mai di­rect, e firesc să stea cu faţa la noile generaţii, la conflictele şi problemele lor. Recapitulaţi producţia cinema­tografică a lumii. Un procent ex­trem de important dintre filmele care au stîrnit un ecou au fost inspirate de condiţia umană a ti­neretului. Noua cinematografie cehoslovacă, bunăoară, a intrat în orbita internaţională prin filme cu şi despre tineri şi este normal să fie aşa de vreme ce această zonă pe care mulţi critici o nu­mesc azi „miracolul filmului ceh“ este de vreo 4—5 ani obsedată de destinul tineretului, de vreme ce majoritatea zdrobitoare a eroi­lor din filmele cehe e alcătuită din tineri. De ce ? Pentru că cineaştii de la Fraga socotesc că viaţa tineretului este azi una din cutiile de rezonanţă socială cele mai semnificative şi mai sensibile. Curentele cinematografice cele mai interesante ale ultimului de­ceniu au pornit — e întîmplător ? — tot de la o dezbatere mai mult sau mai puţin profundă, asupra aceleiaşi probleme: condiţia tine­retului în societatea postbelică, în civilizaţia de consum, intr-o lume a alienării. ,(Noul val", a­­tunci cînd era un val nou, a apă­rut şi ca o polemică a tineretului şi ca un ţipăt de derută a unor generaţii care spuneau veto vechi­lor norme, dar care nu ştiau sau nu puteau să pună in locul aces­tor norme vechi „altceva“. Reîn­vierea şcolii engleze, nihilismul furioşilor britanici s-a tras în bună măsură tot din întrebările pe care le lansa omenirii tinere­­tul insular la un moment dat cel mai exploziv, cel mai pestriţ, cel mai nonconformist tineret al lumii occidentale . De ce minte, de ce se minte Billy mincinosul P De ce este atît de însingurat a­­lergătorul de cursă lungă P De ce gustul mierii este atît de dulce şi atît de amar p Eroii lui Godard aproape fără excepţie n-au depă­şit 30 de ani. De ce P De ce cine­matograful subteranilor este un cinematograf al tinerilor neadap­taţi ? De ce tot ceea ce este mai demn de luare aminte azi în pro­ducţia cinematografului de con­testaţie vine de la tineri şi se re­feră la tineri­i în acest climat al Cinematogra­fiei, este normal, este necesar, este imperios necesar să ne în­trebăm : Cum apare tineretul în filmele noastre ? Care este ima­ginea globală pe care o lasă tineretul pe banda de celu­loid ? Care sînt particularităţile personajului tînăr în filmele noas­tre ? In primul rînd exuberanţa. In comedii sau necomedii tineretul nostru este exuberant, zîmbitor, pus pe şotii şi pe hîrjoană, s-a creat chiar un tip „ă la Papaiani“, băiat şugubăţ, un fel de Păcală al timpurilor noi. Acest tip e simpatic. Isteţimea lui poate nu-i pe gustul consumatorilor unui u­­mor gen Taţi dar aduce cu ea un aer care miroase a trifoi proaspăt cosit. Eu una nu-i înţeleg pe cei care, în faţa acestui personaj mu­calit, strîmbă din nas cu aerul că au cerut camambert și li s-a dat urdă. Dar, bineînțeles, aici e o problemă de gust. Chestiunile de gust mi se par însă că încetează în sfera unor întrebări ca acestea : oare nu (Continuare în pag. a II-a) Ecaterina Oproiu EVOCARE ISTORICA LA RAZBOIENI Dimineaţa se iveşte între dealuri dinspre măgura mun­ţilor. Oameni călări şi mulţi pe jos, ca în acel iu­lie din 1476. Cei de a­­cum îşi amintesc zicerea cronicii potrivit căreia Şte­fan cel Mare, cu oamenii săi „s-a aşezat într-o­­ vale strimtă bogată în păduri bă­­trîne“, şi că pieriră mulţi a­­tunci, bunici lingă nepoţi în­­veşmîntaţi în acelaşi giulgiu de glorie, mulţi „vrednici a fi pomeniţi în veci pentru bucuria cu care şi-au vărsat sîngeie, gîndindu-se la cei ce vor veni după ei, la noi, şi la cei ce vor trăi după moartea noastră". Astfel, evocarea de la Răz­­boieni, iniţiată de Comitetul judeţean Neamţ al U.T.C., reîmprospătează în sufletul şi conştiinţa miilor de tineri veniţi aici, una din paginile de aur ale istoriei noastre. DOLJ: FESTIVALUL TINERETULUI Festivalul tineretului din Dolj poate fi considerat ac­tivitatea culturală de cea mai mare amploare care a avut loc în acest judeţ. Festiva­lul a fost deschis de o pa­radă a costumelor pornită din faţa Stadionului Tineretului spre centrul oraşului (Cra­iova), avînd în frunte un grup masiv de stegari, pionieri şi sportivi ai Asociaţiei „Voin­ţa“. Fanfara ţăranilor din comuna Carpen a condus ala­iul pînă în Piaţa Unirii. Aici a avut loc o nuntă olte­nească cu tot ritualul ei. Formaţiile (peste 100) au susţinut pe cele două estra­de special amenajate în pă­durea Breasta de lingă Cra­iova programe artistice bo­gate. Au avut loc întreceri şi demonstraţii sportive, jocuri distractive (amuzanta tom­bolă a tineretului). Menţio­năm buna deservire a unită­ţilor comerciale. Felicitările pentru ţinuta generală a a­­cestui festival le merită :­­ Comitetul judeţean de cul­tură şi artă, Comitetul jude­ţean al U.T.C., Consiliul ju­deţean al sindicatelor, Consi­liul judeţean pentru cultură fizică şi sport. VASILE RAVESCU

Next