Scînteia Tineretului, ianuarie 1969 (Anul 25, nr. 6103-6127)
1969-01-03 / nr. 6103
Pag. 2 SCÂNTEIA TINERETULUI TOASTURI PENTRU ANUL 25 (Urmare din pag. I) GAUDEAMUS 1969! Revelion studenţesc...! Cite semne de exclamare sunt admisibile pentru a sublinia fervoarea acestui moment ? Pretutindeni, o atmosferă de bucurie robustă, de optimism, de tonică efervescenţă a sentimentelor. La Cluj sau la Iaşi, la Timişoara sau la Bucureşti, facultăţile au îmbrăcat „ţinuta de gală“. Studenţii şi profesorii s-au adunat, după tradiţie, să ciocnească o cupă de vin şi să-şi facă urări în clipa cînd se întâlnesc anii. E multă veselie, iar „spiritul academic“ cu care ne-a obişnuit lumea amfiteatrelor se simte — şi în acest cadru — bine. E atmosfera studenţească a anilor noştri, cu revărsarea ei, de tinereţe şi elanuri, cu certitudinea înaintării în timp spre noi bucurii şi împliniri. ...Interviu-fulger în faţa sălii de revelion, luminată sărbătoreşte, a Institutului politehnic. In jur totul e fascinant. Sîntem de fapt într-un adevărat oraş studenţesc, un „oraş“ cu blocuri elegante, multe terminate în 1968, care oferă o ambianţă de confort modern pentru 7 500 de studenţi . Complexul de cămine „Regie“, în apropiere se înalţă siluetele noului local al Institutului politehnic, aflat în construcţie, care va fi cea mai modernă instituţie de învăţămînt din ţara noastră. Un asemenea decor îndeamnă la reflecţii mature, la proiecte privind activitatea de viitor. Mai ales că interlocutoarea noastră, Doina Marinescu, studentă în anul V la Facultatea electroenergetică, în anul 1969 va deveni inginer. — Pentru ce veţi închina paharul în noaptea aceasta ? — Sînt convinsă că nici un fel de activitate creatoare nu este posibilă fără arta de a şti să imbini inteligenţa cu pasiunea. Acum cînd închin pentru Anul Nou, am multe gînduri, multe dorinţe... Îmi doresc ca în profesiunea mea să fiu întotdeauna inteligentă, receptivă la nou, şi, în acelaşi timp, pasionată. Sînt calităţi pe care patria noastră le cere tuturor slujitorilor ei, tuturor tinerilor. Fără aceste calităţi este greu să realizezi ceva durabil. Dacă inteligenţa fără pasiune este rece şi nu are forţă dinamică, pasiunea fără inteligenţă este oarbă. Această cerinţă de sinteză şi armonie presupune de fiecare dată existenţa unui al treilea factor : ritma. Orice muncă de creaţie are nevoie de rîvnă. De aceea, inchinind pentru profesorii mei, pentru facultate, le mulţumesc in primul rînd pentru eforturile făcute de a înnobila personalitatea noastră cu asemenea trăsături. ...Există un domeniu unde, prin exigenţă, noţiunea de frumos se simte „la ea acasă“ arhitectura. In această noapte de Revelion, împodobind sălile de petrecere aşa cum numai ei ştiu s-o facă, studenţii Institutului de arhitectură au conferit frumosului un plus de generozitate. Noaptea aceasta , pentru care studenţii s-au pregătit cu mult timp înainte, reuşind să închege un program artistic bogat — are nu numai un farmec tradiţional, ci şi un anume specific : e o noapte de petrecere, dar o noapte cînd se gîndeşte intens, cînd se fac bilanţuri şi se conturează proiecte. La sărbătorirea Revelionului, pe care îl petrec în localul ce s-a extins de curînd, adăugîndu-i-se încă un corp de clădire, inchinind paharul cu profesorii lor şi urîndu-şi noi şi importante succese, studenţii au adresat cuvinte de profundă recunoştinţă, de fierbinte mulţumire pentru tot ceea ce le oferă partidul şi statul, şcoala şi profesorii, pentru posibilitatea de a se forma ca specialişti de valoare. ...In clădirea Facultăţii de drept, împodobită cu gust şi fantezie, unde viitorii jurişti petrec Revelionul alături de colegii lor de la Facultatea de chimie şi de la Facultatea de limbă şi literatură română, au venit — ca invitaţi de onoare ai studenţilor — foarte multe cadre didactice. Constantin Mitrache, asistent la Facultatea de drept ne-a spus : — Sfîrşitul anului 1963 ne-a adus nouă, cadrelor didactice, încă un semn de preţuire : Hotărîrea privind majorarea salariilor. Acum, cînd intîlnim Anul Nou împreună cu studenţii, cînd închinăm cu ei pentru succesele noastre, ne gîndim că in anul care vina va trebui să facem mai mult pentru educarea multilaterală a tineretului studios, să fim mai mult in mijlocul studenţilor, nu numai la activităţile didactice ci şi în ceasurile de răgaz. Să răspundem cu maximă eficienţă veşnicii curiozităţi ştiinţifice a studenţilor, pasiunii lor de a afla, de a şti, de a cunoaşte. ...Cantina complexului studenţesc Grozăveşti. Aici petrec Revelionul peste 900 de tineri, studenţi din facultăţile Matamatică-mecanică, Geografie,-geologie, Biologie. Cadrul nu e tocmai prielnic pentru un interviu: se cîntă, se dansează, se spun glume. Totuşi.: — Cum vă numiţi ? Un răspuns timid. — Lucreţia Păun, anul III, Facultatea de biologie. Şi un răspuns ceva mai sigur : — Ion Vătafu, anul IV, Facultatea de biologie. Aflu că amîndoi sînt pasionaţi cercetători, membri ai aceluiaşi cerc ştiinţific : sistematica plantelor. — Ce vă doriţi pentru anul 1969 ? — „Darul“ de a simţi mai mult, de a înţelege mai bine esenţa faptelor care pulsează în cunoştinţele pe care le adunăm. Şi cu mai mult spirit ştiinţific... Au răspuns amîndoi în acelaşi timp... Gînduri care sînt, de fapt, ale tuturor. Şi interlocutorii noştri, inchinind paharul pentru viitor, l-au închinat cu sentimentul că acesta le aparţine din plin. Şi acum, toată lumea dansează !Şi „FOC CONTINUU“ — ANII NOŞTRI TINERI Locurile unde sărbătorireaAnului Nou se arată a fi cea mai emoţionantă, rămîn totuşi acelea în care procesul muncii nu se poate întrerupe. „Focul continuu“, iată o metaforă ce uneşte între ei anii de muncă, de creaţie, pe care poporul nostru ştie să-i pună în slujba patriei socialiste, a propăşirii ei. Rămaşi la datorie să asigure această continuitate în împliniri, o bună parte dintre tovarăşii noştri au serbat într-adevăr în chipul cel mai original trecerea spre anul IV al cincinalului. Profesiile lor sunt profesii-cheie, acelea fără de care existenţa însăşi a unei societăţi moderne nu poate fi concepută, în marile uzine de oţel cald, în combinatele chimice, unde reacţiile au flux neîntrerupt, la centralele electrice desfăşurătoare de energii, la căile ferate şi la posturile de comandă ale altor mijloace de transport, în camerele de gardă, unde se veghează vieţi omeneşti, pe punţile de comandă ale vapoarelor aflate în curse, unele poate tocmai de partea cealaltă a globului şi, bineînţeles, de jur împrejurul patriei, lanţ de veghe luînd forma hărţii însăşi a pămîntului românesc, — iată doar cîteva dintre locurile unde mii de oameni au ascultat sirena trecerii dintre ani îndeplinindu-şi, ca în toate celelalte ore de muncă, datoria faţă de popor. Iar dacă în noaptea de veselie pe care am petrecut-o cu toţii ne-am gîndit în mod deosebit la ei, este pentru a le putea transmite mulţumirile ce datorăm clipelor de răgaz asigurate prin strădania şi responsabilitatea lor. Ştirile transmise de corespondenţii noştri din trei mari centre ale „focului continuu“ ne demonstrează că acei cărora le-a revenit această cinste şi-au îndeplinit-o cu succes. ...în noaptea de Anul Nou blumingul de 1300 mm de la Hunedoara avea de îndeplinit primele sale sarcini de plan ; activitatea febrilă care se desfăşura la această oră, era, aşadar, o repetiţie generală în vederea asaltului care se apropie. După predarea schimburilor, peste cele 5 posturi de comandă s-a lăsat liniştea. Manevranţii ascultau sarcinile trasate prin televorbitor de la postul principal de către şeful de schimb, inginerul Emil Popa. Deşi în faţă nu i se deschidea decit o imagine parţială a halei, prin cele 3 aparate de televiziune instalate în cabină el avea posibilitatea să observe întregul bluming, moderna instalație aflată la ora primului revelion. Sirenele au început să sune prelung. In acel moment la televorbitor inginerul Emil Popa s-a adresat pe rînd cu o voce solemnă fiecărui post de comandă : „La mulţi ani, băieţi !“ — La mulţi ani, tovarăşe inginer ! au răspuns din toate colţurile halei, voci emoţionate. La care inginerul a adăugat : Trageţi, băieţi, să depăşim primul nostru plan de producţie ! Numai de la postul C al laminorului de semifabricate n-a venit răspuns. De abia într-un tîrziu s-a auzit la televorbitor vocea manevrantului Tiberiu Băbuţ, un tînăr de 25 de ani. — La mulţi ani, tovarăşe inginer ! Mă iertaţi că nu v-am putut face urarea la vreme. Chiar cînd sunau sirenele s-a produs un mic deranjament la foarfecă de tăiere. Taglele veneau una după alta. Nu puteau aştepta. Dar am rezolvat totul rapid. Şeful de schimb i-a mulţumit, apoi a apăsat pe un alt buton, solicitînd o nouă legătură. Munca a intrat în coordonatele ei normale, parcă nimic nu se întîmplase. La televorbitor locul urărilor a fost luat de instrucţiunile de lucru : „Laminat pentru 650. Schimbaţi pentru 750“. în micile răgazuri, şeful de schimb vorbea însă despre hărnicia oamenilor. La terminarea schimbului ne-am convins că vorbele inginerului Emil Popa nu conţineau nici un pic de exagerare. La blumingul de 1300 mm planul fusese realizat în proporţie de 150 la sută. Şeful de schimb afirmă că este cel mai înalt nivel de producţie obţinut de la darea lui în folosinţă. Dacă s-ar lamina în acelaşi ritm pînă la finele lui 1969 s-ar produce peste plan aproape jumătate milion tone blumuri. Să fie, deci, de bun augur acest început! ...Cel de-al cincilea revelion pe care Combinatul craiovean îl sărbătoreşte prin muncă, a găsit la datorie mulţi tineri care au întreţinut aprinsă flacăra procesului de producţie. La Fabrica de azotat, operatorul principal al tabloului de comandă, Ion Trnbăr, supraveghează atent parametrii şi instalaţia, asigurînd încărcarea cu materii prime şi controlul întregii instalaţii. Pe raportul de lucru stă caligrafiată urarea „La mulţi ani“, pe care colegii din cealaltă tură i-au lăsat-o ca un gînd bun de succes. La celălalt capăt al procesului tehnologic un alt tînăr, Ion Roşoală, asigură caracteristicile produsului finit. In această noapte încă o importantă cantitate de azotat de amoniu granulat a fost pregătită pentru ogoarele patriei. Cealaltă fabrică a secţiei îngrăşăminte, fabrica de uree, funcţionează normal. Media de vârstă a personalului ce o deserveşte nu depăşeşte 23 de ani. Toţi sunt absolvenţi ai promoţiei 1964, tineri cu o înaltă pregătire, teoretică şi practică, majoritatea seralişti sau studenţi la cursurile fără frecvenţă. După un an de la punerea în funcţiune, fabrica de uree a reuşit să se încadreze în consumurile specifice de materii prime şi utilităţi proiectate, neînregistrindu-se pierderi de producţie. Chiar în jurul orei ZERO sîntem anunţaţi că instalaţia funcţionează la capacitate, existînd premiza să se înregistreze la sfîrşitul schimbului o depăşire de plan. Cu aceeaşi perfectă funcţionare intră în noul an şi Fabrica de catalizatori anorganici, singura din ţară care realizează acest produs pentru sinteza şi conversia amoniacului. Fabrica şi-a mărit capacitatea la oxid de carbon mergând cursiv cu 1 400 kg/24 ore. Ea furnizează catalizatori anorganici combinatelor din Tg. Mureş, Făgăraş, Turnu Măgurele, înlocuind pe cei din import. ...La Galaţi, la oţelărie, maistrul Constantin Zamfir dă semnalul: la ora zero începe elaborarea şarjei nr. 1. „Acum un an — spun unii — eram la Hunedoara. Nu bănuiam că revelionul următor îl vom face pe malul Dunării, la Combinatul siderurgic de aici“. Desigur, sentimentele trăite la cumpăna timpului calendaristic, sunt în general aceleași, indiferent de loc. Foarte tânăr, oțelarul Cornel Hristache şi-a terminat specializarea anul trecut, odată cu intrarea în funcţiune a primului convertizor la Galaţi. Acum numărarea şarjelor la a căror elaborare a contribuit este încă uşoară. Dar peste un an ? Dar peste mulţi alţii ? La ziuă se face primul bilanţ : 7 şarje elaborate de schimbul maistrului Constantin Zamfir. S-au dat peste plan 100 de tone de oțel. Calitatea — bună. „Este pentru prima dată — ni se spune — cind lucrăm aici, la acest combinat, după o programare zilnică. Am intrat deci într-o nouă fază. Pînă acum ni se impunea doar calitatea, începînd cu primele ore din 1969 ni se cere şi o cantitate dinainte prevăzută. Dar, spre bucuria noastră, încă de la început am depăşit planificarea. Un asemenea succes, un start atît de bun l-am obţinut fiindcă noi ne cunoaştem meseria iar convertizorul merge excelent. Putem garanta, cu tot simţul de răspundere, că în 1969 — dacă furnalul ne va furniza fontă suficientă şi de bună calitate — noi vom doborî multe recorduri“. Foc continuu, foc neîntrerupt. Elaborarea oţelului gălăţean este luat din mers de schimbul maistrului Gheorghe Baba, care a obţinut anul trecut cele mai bune rezultate. Maistrul şi oamenii săi iau cunoştinţă de rezultatele schimbului anterior şi pornesc la locurile lor de muncă. Este, de fapt, al doilea schimb care porneşte să ducă la îndeplinire marile angajamente pe care colectivele de muncă şi le-au luat drept răspuns la chemarea lansată de unele organizaţii de partid de a întîmpina marile evenimente ale anului 1969 cu rezultate remarcabile în îndeplinirea tuturor obligaţiilor profesionale. Şarjele elaborate sunt primele din seria pe care ei şi tovarăşii lor le închină celei de a 25-a aniversări a Eliberării patriei, celui de-al X-lea Congres al Partidului. In noaptea îngemănării timpului, a predării şi preluării simbolice a ştafetei, cînd paharele se umplu, deopotrivă, pentru bucuriile trăite, dar şi pentru împlinirile ce vor fi, cutreierăm Bărăganul. Sub mantia albă, pămîntul, bine semănat, dospeşte pîinea anului 1969. Pe uliţe se aud vocile colindătorilor. In case, mesele sînt încărcate, o uşă deschisă lasă să ajungă pînă în dramaromele belşugului rînduit pe mese de gospodari. Răzbat urări de bine. La BORĂNEŞTI, o parte dintre săteni şi-au dat întilnire în sala căminului cultural. Mese bogate, oameni veseli. — Pentru ce toastaţi la miezul nopţii ? i-am întrebat pe cîţiva meseni. — Pentru belşug în cîmp şi fericire în familie — ne-a răspuns Dumitru Gheorghe — preşedintele cooperativei agricole. Ne-am propus să creştem suprafaţa irigată cu încă o sută de hectare, să obţinem producţii medii de trei mii kilograme grîu, patru mii cinci sute kilograme porumb şi două mii litri lapte. — Pentru prietenie şi sănătate — a urat cooperatorul Petre Mihail. — înainte de toate pentru fetiţa noastră, Daniela, a cărei vîrstă nu depăşeşte decit cu cîteva zile pe cea a Anului Nou — au răspuns soţii Constanţa şi Constantin Tudor. — Pentru un an de pace, cu magazii pline, cu bucurii pentru fiecare om, şi-a formulat dorinţa cooperatorul Virgil Bănică. Pe urmele colindătorilor, ne-am continuat drumul în cel mai întins şi roditor şes al ţării. Casele cu ferestre înalte, antenele televizoarelor şi radio-urilor, lumina electrică, gardurile de beton sau din ulucă frumos croită, reflectăm şi la Dridu şi la Ion Roată şi la Gheorghe Doja, şi la Săveni, şi la Călugăreni — bogăţia anilor ce-i trăim, hărnicia gazdelor prinse acum în uriaşa horă a petrecerilor de Anul Nou. La Coşereni, cea mai mare din încăperile sediului cooperativei agricole a fost împodobită de către tineri cu un frumos pom de iarnă, cu steluţe argintii şi ghirlande de brad. Brigadierii Cleopatra Ştefan şi Emil Andrei, mecanizatorii Vasile Dină, Ştefan Uleşteanu şi Ion Stoian, cooperatorii Nicolae Trifu, Ştefan Sava şi toţi ceilalţi au ciocnit pahare pentru izbînzile anului 1968, pentru bucuriile pe care le aşteaptă de la 1969. Le-au adus la miezul nopţii urarea lor, colindătorii, iar răspunsul la urare se desprinde din angajamentele formulate cu o zi înainte de către organizaţia U.T.C., ca răspuns la chemările de întrecere lansate de către Conferinţele judeţene U.T.C. Prahova şi Teleorman , nici un tînăr în afara producţiei, numărul mediu de zile muncă efectuat fiind de cel puţin 200 ; amenajarea pentru irigaţii a cinci hectare, redarea circuitului agricol a opt hectare, desfăşurarea unei astfel de activităţi care să permită creşterea producţiilor medii cu cel puţin trei sute kilograme grîu. In drumul nostru am oprit şi URARE LA FERESTRELE SATULUI Anul Nou 1969 sărbătorit de tehnicianul Niculae Pindaru de la uzina „Tractorul“ din Braşov, alături de soţia sa Lucreţia şi cei doi copii, Nicuşor şi Nicoleta J® casa lui mo? Gheorghe Micşan, Casă mare, deretecată, frumos gospodărită. Sîntem poftiţi înăuntru- In lupi mesei, familie mare. Toţi îmi sînt copii, gineri, muon, opt nepoţi. Au venit cai« alÄUne°t s° ^ unii din sat, denaâ, A Bno'reşti , de mai departe, de pe ui,(je ;_aa Iile, munca, datoriile. ...Am urat ani mult f»milii de săteni şi tutu^ ^ef0f prin faţa caselor cărora «ta trecut. An nou, bun, ogoarelor ro^ neşti, locurilor unde se plămădeşte pîinea anului în care am intrat. Noapte albă in palatul cu oglinzi Noaptea albă a revelionului a fost petrecută de tinerii din Tîrgu-Mureş în somptuoasele săli ale Palatului culturii. Români, maghiari şi germani s-au adunat în jurul meselor sărbătoreşti ca să cinstească prima cupă cu vin pentru succesele pe care le-au cucerit împreună şi, tot împreună, să ţeasă aspiraţii frăţeşti pentru viitor. Muncitori, ingineri, elevi şi studenţi şi-au trimis pe scenă ambasadorii veseliei, „stelele fără nume“, cum i-au numit ei (dar de acum încolo cu nume!), tinere talente, consacrate prin aplauze şi „bis“-uri zgomotoase. Spectacolul de estradă a debutat — surpriză de revelion — cu evoluţia Ansamblului tineretului, formaţie artistică nouă, care s-a pregătit cu emoţie pentru acest eveniment. Carnavalul i-a atras apoi intr-un „spectacol fără regie“ (şi cu atît mai pasionant!) pe toţi cei prezenţi. S-au întrecut la dans, ca şi la „pavilionul jocurilor distractive“, şi-au încercat norocul la tombolă, iar „miss Carnaval“, regina întronată de admiraţia tuturor, şi-a plimbat cu generozitate paşii printre... muritori. In juruil bradului cu globuri strălucitoare şi sub cupola ghirlandelor, o lume multicoloră, tînără, veselă, înfrăţită în bucurii, cîntece şi proiecte, s-a reflectat în masivele oglinzi de cristal ale palatului, pînă cînd scînteierile şi luminile colorate s-au topit în strălucirea albă a zilei... Studenţii — viitori medici, profesori şi actori — şi-au petrecut revelionul la moderna cantină a centrului universitar Tg. Mureş. Dominanta serii — pe scenă ca şi în sală — a fost veselia. Un sentiment cu sute de autori şi sute de inimi deschise ca să-l primească. Iată-i, într-un colţ retras al ringului de dans, pe studenţii Anton Paraschiv şi Kiss Marika. In vreme ce paşii lor urmează meandrele calde ale muzicii, cei doi tineri îşi vorbesc încetişor la ureche. Despre ce-şi vorbesc ? Poate despre faptul că anul acesta vor absolvi facultatea. Poate despre altceva... Să nu-i tulburăm. Să ne îndepărtăm în vîrful picioarelor... Urările pluguşorului, concursurile de epigrame şi răvaşe, alegerea celor mai buni solişti, jocurile distractive au făcut ca orele, minutele şi secundele să treacă asemenea unui vis, pînă la prima bătaie de orologiu pe cadranul înstelat al miezului de noapte. Asemeni tuturor tinerilor patriei, cei prezenţi au ridicat atunci paharul — ascultînd însufleţitoril mesaj al tovarăşului Nicolae Ceauşescu adresat poporului nostru — pentru izbînzile şi bucuriile care vor veni, făcînd şi mai frumoasă patria noastră comună, România socialistă, şi viaţa fiecăruia dintre noi. Zăpadă, brazi şi sportivi... Atenţie la cronometru ! In secunda cînd acest cronometru — de fapt, o pendulă cu sunete melodioase — marca startul noului an, 150 de tineri — componenţi ai loturilor de „speranţe olimpice“ la gimnastică şi fotbal, aflaţi la Poiana Braşov — au izbucnit în aplauze și urale. Sala de gimnastică din Poiana Braşov a devenit, în această noapte, de nerecunoscut, în locul aparatelor de sport — şiruri de mese pline cu bucate, dominate de un somptuos brad împodobit cu... fantezie sportivă. In locul schemelor de gim niContinuare în pag. a 111-a)