Scînteia Tineretului, aprilie 1969 (Anul 25, nr. 6180-6205)
1969-04-08 / nr. 6186
f . • * f • • • # iMMMVoăfil auatfAM ^ f m. mmmtm m A f 0*. m!niifjciativ niajui ai lairtfjairtcr aginuic, FIECARE ZI FOLOSITĂ DIN PLIN LA SEMĂNAT In toate zonele agricole ale ţării timpul s-a încălzit simţitor, favorizînd executarea în bune condiţiuni a lucrărilor de primăvară. Ca urmare în ultimele zile, prin măsurile luate, lucrările de cîmp au fost intensificate. Datele centralizate, la sfîrşitul săptămînii trecute, la Consiliul Superior al Agriculturii reliefează faptul că însămînţările din prima epocă au fost executate de către întreprinderile agricole de stat şi cooperativele de producţie pe 177 516 hectare, iar arăturile de primăvară pe 231 536 hectare. Avansate — deşi nivelul realizărilor nu exprimă întrutotul condiţiile mai bune de lucru ce au existat — sunt unităţile agricole din judeţele Timiş, Bihor, Constanţa, Caraş-Severin, Alba, Hunedoara şi Arad. In schimb, cu totul sub posibilităţi s-a lucrat în judeţul Cluj, unde culturile din prima epocă au fost însămînţate abia pe 14 la sută din suprafaţa planificată ; Maramureş — 18 la sută ; Sibiu — 24 la sută; Mureş — 26 la sută. Fără îndoială, executarea la timp a volumului mare de lucrări agricole de sezon necesită o temeinică organizare a muncii, folosirea cu randament sporit a tuturor tractoarelor şi maşinilor agricole. Aceasta cu atît mai mult dacă avem în vedere faptul că pînă acum abia 28 la sută din suprafaţa rămasă din toamnă nearată a fost lucrată ; că numai 15 la sută din terenul repartizat culturii de ceapă din arpagic a fost însămînţată ; că plantările noi de vii s-au executat pe 2 la sută din suprafaţă, iar cele de pomi fructiferi pe 19 la sută. Pentru aceasta se cere ca specialiştii, consiliile de conducere, mecanizatorii, toţi aceia al căror loc de muncă este, într-un fel sau altul legat de ogor, să participe cu întreaga capacitate organizatorică, cu toată puterea de muncă la executarea urgentă şi la un înalt nivel calitativ a lucrărilor agricole din actuala campanie. Solurile nisipoase DOL ] au fost cele dinţii terenuri care au dat posibilitatea mecanizatorilor şi ţăranilor cooperatori din judeţului Dolj să declanşeze campania însămînţărilor. La Castranova, de pildă, însămînţările culturilor de mazăre, ovăz şi floarea soarelui au început încă de săptămîna trecută fapt pentru care cele 23 de tractoare au funcţionat din plin de dimineaţa pînă seara tîrziu atît la pregătitul terenului cît şi la semănat. In mai puţin de 4 zile bune de lucru în cîmp au fost însămînţate cu mazăre şi floarea soarelui 130 hectare. Cu realizări tot atît de bune se prezintă şi ţăranii cooperatori din satul Puţuri unde, pe lingă faptul că au terminat de semănat mazărea şi floarea soarelui, au început şi plantatul viţei de vie pe cele 50 hectare stabilite prin planul de producţie. Avantajaţi de gradul mare de permeabilitate a solului, ţăranii cooperatori din comunele şi satele situate în stingă Jiului garantează terminarea însămînţării culturilor din prima epocă în mai puţin de 5 zile bune de lucru în cîmp. De altfel la Bratovoieşti, Teasc, Secui şi Dobreşti, însămînţarea mazării, borceagului şi florii-soarelui a fost terminată. Tot aici au fost pregătite mari suprafeţe pentru însămînţarea porumbului. La Bojişte de pildă, cele 12 tractoare ce deservesc C.A.P. au arat peste 150 hectare, iar la Dobreşti aratul nisipurilor a fost terminat. Folosind fiecare zi bună de lucru în cîmp cooperatorii din Bistreţ, Ostroveni, Lipov şi Afumaţi au fost cei dintîi care au ieşit la semănatul sfeclei de zahăr reuşind ca numai în cîteva zile să semene cu această cultură 10-15 la sută din suprafeţele planificate. Din păcate însă se mai întilnesc cooperative agricole şi mecanizatori care nu acţionează cu operativitate pentru a folosi timpul bun, lăsînd lucrul de azi pe mîine. La C.A.P. din Pleniţa, de pildă, semănatul este tărăgănat fără nici o justificare. Organele tehnice şi membrii consiliului de conducere nu ţin o strînsa legătură cu terenul, fapt care face ca aceştia să nu cunoască starea solului. Acelaşi lucru se întîlneşte şi la cooperativele agricole din Izvoarele, Caraula unde deşi terenul permite ieşirea în cîmp a tractoarelor, este amînată din diverse motive toate, însă, subiective. Un lucru care ar trebui să dea mult de gîndit conducerilor cooperativelor agricole este şi faptul că nu s-a asigurat pînă acum materialul săditor pentru înfiinţarea celor 1300 hectare de viţă de vie, iar organizarea plantaţiilor este mult rămasă în urmă îndeosebi în zona colinară unde plantatul urmează să se facă în terase. Superficialitatea cu care au fost abordate aici problemele campaniei agricole din această primăvară s-a transmis rezultatelor. De pildă, pînă la sfîrșitul săptămînii trecute, arăturile de primăvară s-au executat abia pe 3 417 hectare din cele 50 200, iar culturile din prima epocă erau însămînţate doar pe 4 la sută din suprafeţele planificate. Nu s-au însămînţat decît suprafeţe neglijabile cu floarea soarelui şi sfeclă de zahăr. Foarte mari — şi nejustificate — rămâneri în urmă se semnalează şi la lucrările de bază din legumicultura, pomicultură şi vie, la fertilizarea semănăturilor de toamnă şi a ogoarelor rezervate porumbului şi sfeclei de zahăr. De asemenea, pe mari în(Continuare în pag. a III-a) • Tractoare care au nevoie de reparaţii in plină campanie • In aşteptarea „timpului mai bun•• șapte cooperative din județul Olt n-au incerit semănatul culturilor ! PE ȘANTIERUL PLATFORMEI INDUSTRIALE DIN TG. SECUIESC a TRECUT ȘI MARTIE, DAR REVIRIMENTUL PROMIS NU SA REALIZAT • Lipsa de prevedere s-a răzbunat : neavînd front de lucru, constructorii de la Tg. Secuiesc au desfășurat în timpul iernii o activitate anemică • Șantierul este aprovizionat neritmic cu materiale dar şi din acestea o parte sunt irosite neproductiv • De la comitetul judeţean al U.T.C. încă n-a trecut cineva să dea primele îndrumări organizaţiei nou create în şantier Primul constructor pe care l-am întâlnit pe şantierul platformei industriale de la marginea oraşului Tg. Secuiesc a fost chiar şeful şantierului, inginer Irimia David. Mi-a studiat îndelung şi cu atenţia cuvenită legitimaţia de ziarist apoi m-a întrebat despre scopul venirii pe şantier. — Să scriu, i-am răspuns. — Atunci, e-n regulă. Notează că stăm foarte bine. Toate lucrările sunt în grafic, toate obiectivele vor fi terminate la timp. Solicit serviciului producţie, situaţia respectivă şi, spre surprinderea noastră, constatăm că optimismul inginerului Eremia nu are nici o acoperire. în primele două luni ale anului, şantierul a realizat doar 37,6 la sută din planul trimestrilui I şi 7,5 la sută din planul anual. „A fost ger, a fost zăpadă, spuneau atunci constructorii, dar nu-inimic, în martie vom recupera totul şi planul trimestrial va fi salvat“. In martie însă, nu numai că nu s-a recuperat nimic din restanţe, dar nici cel puţin planul pe luna respectivă nu s-a îndeplinit. Cauzele, le vom analiza în continuare. Şantierul pe care ne aflăm are ca obiective principale o fabrică de confecţii de mare capacitate, una de şuruburi, şi alta de amidon pentru construcţia cărora s-a investit aproape un miliard de lei. Sarcina edificării lor a revenit şantierului 509 din cadrul Trustului 5 construcţii Braşov. In- ' delungata experienţă a antreprenorului în construcţiile industriale prezenta suficiente garanţii că treburile vor decurge fără sinuozităţi la Tg. Secuiesc. Chiar demarajul, rezultatele pe anul trecut, au confirmat aşteptările. Şantierul 509 şi-a îndeplinit şi depăşit integral prevederile din plan. Dar între timp au apărut o serie de neajunsuri în organizarea activităţii şantierului, care şi-au făcut simţită prezenţa în cursul iernii şi îndeosebi în lunile ianuarie şi februarie, cînd au fost afectaţi toţi indicatorii planificaţi, inclusiv calitatea lucrărilor. O deficienţă esenţială : lipsa de preocupare a conducerii şantierului pentru asigurarea condiţiilor optime de muncă pe timpul iernii, neglijîndu-se închiderea halei principale a fabricii de confecţii, pavilionul ternicoadministrativ, şi atelierele de întreţinere ale fabricii de amidon a lipsit şantierul de frontul de lucru necesar pe toată durata gerului şi a zăpezii. Activitatea şantierului, ne spune tov. Nicolae Gheorghiţă, secretarul de partid, continuă să fie stînjenită de lipsa unor materiale. Balast, de exemplu, nu mai avem decît pentru vreo trei zile, după care vom aştepta cu braţele încrucişate, motorina am terminat-o de o lună şi nu mai avem repartiţie decit pentru septembrie , cheresteaua, deşi o primim de la I. F. Tg. Secuiesc, adică de la 100 de metri, soseşte şi ea extrem de greu, provocîndu-ne dese şi lungi goluri de lucru. Cei care au stabilit în 1968 necesarul de materiale pentru acest an — apreciază secretarul organizaţiei de partid, n-au făcut o corelare riguroasă între planul de lucrări, eşalonarea acestora şi necesarul de materiale. — Vă referiţi la conducerea şantierului ? — Fireşte, dar nu la cea de acum, ci la cea care a fost. — De ce s-a schimbat ? — Nu s-a schimbat. S-a numit alta, pentru că fostul şef al şantierului, inginer Ştefan Cluceru, a plecat fără să spună nimic nimănui. Ne-am trezit fără el. Şeful producţiei, inginer Alexandru Nicola, inginerul şef Romulus Brutaru, contabilul şef Vasile Nighiari şi Hans Kasper au plecat chita, inginerii Elisabeta Maşiei. Adică toată conducerea şi o bună parte din corpul ingineresc. Unii au demisionat, alţii fu- ROMULUS UAL (Continuare in pag. a lll-a) ÎN PAG. A 3-A: • In administrarea fondurilor băneşti ale organizaţiilor U.T.C., o întrebare cheie : AVEŢI SPIRIT DE BUNI GOS•PODARI ? I • Anomaliile din organizarea producţiei şi a muncii pun sub semnul întrebării ATINGEREA Fotografii: C. CIOBOATĂ Simţămintele noastre au un sens foarte generos atunci cînd vorbim despre copii. Ni-i înfăţişăm întotdeauna cu inima şi mintea curate, calzi şi buni, inteligenţi şi săritori, într-un cuvînt, frumoşi. Şi aşa este firesc să fie, de vreme ce aproape toţi marii pedagogi afirmă că omul, prin natura sa, nu vine pe lume înzestrat cu tarele viciilor, nici cu porniri ancestrale spre comportări inumane. In egală măsură, deci, aceiaşi cunoscători ai sufletului copilului susţin că mediul, viaţa nenormală, proasta ori greşita educaţie răsucesc aceste flamuri albe mototolindu-le, urîţindu-le. De pildă, cel despre care am să vă povestesc mai jos este de vîrsta apropiată copilăriei, a împlinit abia 17 ani, iar înfăţişarea lui este cu adevărat infantilă. La o privire mai atentă însă această înfăţişare dispare lăsînd loc, încetul cu încetul, pe măsura „isprăvilor“ pe care le mărturiseşte, unei figuri urîţite, de răufăcător abil şi laş. II cheamă Ion Dumitru şi l-am întîlnit într-unul din birourile de anchetă ale sectorului IV miliţie. Anchetatorul, un om în etate, cu fire albe la tîmple, tată, privea cu tristeţe adolescentul din faţa sa şi alegea cu grijă, din avalanşa Vorbelor pe care le auzea, cele care sunau a adevăr. Notez din acest dialog, reţinînd în paranteză, mimica feţei şi gesturile delicventului. — Ai o poreclă ? — Sigur că am, îmi zice „Gabardină“. Toată lumea mă ştie... (agitaţie şi zimbet). — Cînd ai furat prima oară şi unde ? — Parcă eu mai ştiu... Nu pot să ţin minte cite furturi am. „Cînd l-am arestat acum cîteva zile, ofiţerii noştri l-au luat cu maşina să recunoască locurile infracţiunii, în Balta Albă. Nu l-am legat la mîini şi el şi-a dat cuvîntul că n-o să fugă. Nu şi l-a ţinut însă“. — Păi ce, eram prost ? Cine îşi ţine cuvîntul ? Tata care n-a venit niciodată cînd eram la şcoala de reeducare ? ! Şmecherii din gaşcă care „ciupesc“ din „agoniseala“ mea ? ! (Revoltă cu zimbet ironic. După acest „acces“ se uită la mine, spre carnetul în care notez). — Mă daţi la ziar ? Am să citesc. Opresc deocamdată transcrierea dialogului din anchetă. La 17 ani, Ion Dumitru zis „Gabardină“, activase“ ca şef la numeroase furturi, antrenînd cu el încă 4—5 minori, „evadase“ de cîteva ori, se îmbolnăvise de sifilis. De obicei, avînd în faţă un asemenea caz, gîndul te duce totdeauna la „istoria" lui. Pentru că, aşa cum spuneam, copilul Ion Dumitru nu se putea naşte pungaş, hoţ, şmecher etc., etc. In ziua in care a venit pe lume obraznicul care se laudă azi cu spargerile şi-şi scuipă printre dinţi tinereţea, trebuie să fi fost un copil ca toţi copiii. Cu particularităţile lui, desigur, dar un copil , nu un hoţ. Dar unde sunt acele urme ce duc spre izvorul infracţiunii ? In ancheta noastră, pornim înapoi, să cercetăm faptele, fără a ne stabili o ordine strict logică, căci poate fi ea găsită astfel ? O primă observaţie, existentă în dosar , Ion Dumitru a absolvit doar 7 clase, deşi era obligat să facă 8. Ce s-a întîmplat cu el la şcoală. Ce i-au spus dascălii despre cinste şi adevăr ? Lui şi altora ca el. Am în faţă o statistică , numai într-una din lunile petrecute pe teritoriul Municipiului Bucureşti miliţia a reţinute 146 de elevi pentru diferite infracţiuni. Fără nici un fel de comentariu, cifra ne sugerează că ŞCOALA, unde promitem să poposim cu prilejul anchetei noastre, anumite stări de fapt din complicatul proces de învăţămînt au partea lor de însemnătate la delicvenţa minoră. O altă adresă este FAMILIA. Pe Ion, după primele furturi şi vagabondaje, procuratura l-a trimis la un institut de reeducare. Părinţii lui l-au lăsat cu totul în grija altora, gîndind că : „ştiu aceştia ce fac“. Numai că el, feciorul, avea nevoie de părinţi , l-a aşteptat pe tatăl său,să-l vadă, să-i spună o vorbă bună, sau dacă nu, fie să primească şi cîteva palme, dar să vină. Asemenea atitudine a părintelui te face să-ţi imaginezi cum va fi fost traiul înainte, acasă. Ca un aspect al grijii faţă de om, statul a creat o instituţie specială care să se ocupe cu atenţie şi intransigenţă de minorii delicvenţi, stimulîndu-le autodisciplina, învăţîndu-i o meserie, întărindu-le simţul moral pentru a-i reda apoi societăţii ca oameni cinstiţi şi folositori. Pe Ion, institutul în care el a fost internat, şi de unde a fugit de două ori, l-a învăţat oare ALTCEVA ? Este o întrebare care mi-am pus-o adesea în faţa dosarelor cu tineri delicvenţi cu numeroase antecedente penale şi care aveau în biografia lor adresele unor institute de reeducare. In aceeaşi zi în care asistam la anchetarea lui Ion. în altă încăpere, ofiţerii anchetau un grup de 4 tineri, specializaţi în furturi de obiecte de la autoturisme ; în vara anului trecut îşi făcuseră o astfel de carieră pe litoral. De notat că trei dintre ei fuseseră ca minori in VICTOR CONSTANTINESCU (Continuare In pag. a I V-a) Mediul si transferul viciului PARAMETRILOR PROIECTAȚI. ÎN PAG. A 4-A: | • Acea dulce inactivitate care se ascunde în spatele proiectelor. | • Ecran și micul ecran. • Cartea de artă. • Dimitrie Bolintineanu — 150 de ani de la naștere. Parcă ieri a fost 15 septembrie — scriam despre începutul anului şcolar. Şi iată, timpul nu ne dă pace, s-a scurs uimitor de repede şi ne obligă să scriem despre începutul unui nou trimestru de şcoală, ultimul. A început astăzi, cînd scriem aceste rînduri, iar cînd vor apare, va fi deja ieri, elevii îşi vor fi spus tot ce au avut de spus după despărţirea din vacanţă şi... Şcoala a început serios. Sunt atît de multe lucruri de făcut, de pus la punct pentru finalul anului de şcoală, care, vrem nu vrem, odată cu începutul acestui ultim trimestru, ni se prevesteşte. Nu e locul în aceste fugare rînduri să categorisim trimestrul, dacă este cel mai important om hotărîtor pentru încheierea anului de școală. Cert este un lucru , că el condensează evenimente unice, care-i dau specificitate. Oricum, ce va face elevul în această etapă de L. T(Continuare în pag. a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXV. SERIA II NR. 61866 PAGINI — 30 BANI MARȚI 8 APRILIE 1969 TOVARĂŞUL NICOLAE CEĂUŞESCU A PRIMIT PE MINISTRUL JUSTIŢIEI DIN REPUBLICA TUNISIANĂ Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit luni la amiază pe Mongi Slim, ministrul justiţiei din Republica Tunisiană, care se află în vizită în ţara noastră. La primire a luat parte Adrian Dimitriu, ministrul justiţiei. A fost de faţă Mamoud Maamouri, ambasadorul Tunisiei la Bucureşti. în cursul întrevederii, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, au fost abordate probleme privind dezvoltarea relaţiilor dintre cele două ţări, în interesul ambelor popoare, al păcii, precum şi unele aspecte ale situaţiei internaţionale actuale. Primiri la preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit luni la amiază delegaţia parlamentară japoneză, condusă de Fukunaga Kenji, membru al Dietei Japoneze, aflată în vizită în ţara noastră. La primire, care a decurs într-o atmosferă cordială, a luat parte Stanciu Stoian, membru al Grupului parlamentar pentru relaţii de prietenie România-Japonia. A fost de faţă Toshio Mitsudo, ambasadorul Japoniei la Bucureşti. ★ Luni după-amiază, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a primitpe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Cuba, Jesus Barreiro Gonzalez, în vizită protocolară de prezentare. La întrevedere, care a decurs într-o atmosferă cordială, a participat Mihai Marin, adjunct al ministrului afacerilor externe. CINE SCRIE MONOGRAFIA SATULUI? Este cunoscută importanţa pe care o au monografiile unor sate pentru păstrarea şi popularizarea unor date importante pentru istorie, în semnalarea şi consemnarea unor reale valori etnografice, folclorice, culturale etc. Alcătuite pînă acum în mod ocazional de diferiţi autori printre care unii amatori, mai mult sau mai puţin aflaţi în legătură cu exigenţele muncii de cercetare ştiinţifică, asemenea monografii au fost, în mod firesc şi foarte inegale din punct de vedere ştiinţific. Preocuparea actuală a comitetelor judeţene pentru cultură şi artă şi a ziarelor locale de a sprijini tipărirea unor monografii săteşti care ar întruni exigenţele tiparului ne-au sugerat ideea unei discuţii asupra competenţei autorilor acestor monografii. Cine sunt ei ? Sunt cei mai indicaţi să execute o asemenea întreprindere care presupune nu numai multă pricepere şi multă răbdare dar şi o vastă şi profundă pregătire în toate domeniile ? „încercări de monografii săteşti au existat în judeţul nostru şi pînă acum — ne spunea tov. Constantinescu Gheorghe, inspector principal la Comitetul pentru cultură şi artă al judeţului Vrancea , dar o acţiune mai largă, organizată în direcţia stimulării acestor încercări a lipsit. Monografiile întocmite de consiliile populare comunale cu ocazia reîmpărţirii administrativ-teritoriale deşi au căutat să cuprindă toate datele importante despre sate şi comune au rămas totuşi tributare statisticilor. O monografie cu un aparat ştiinţific adecvat presupune şi o documentare îndelungată şi serioasă şi oameni competenţi din punct de vedere al pregătirii ştiinţifice şi talent în redactarea şi, bineînţeles, o foarte mare pasiune. Din experienţa noastră putem afirma că această pasiune p pentru cunoaşterea istoriei, geografiei, etnografiei, folclorului satului s-a manifestat pînă acum mai ales în rîndul profesorilor mai în vîrstă. Şi, profesorii cred că sînt cei mai indicaţi a participa la alcătuirea monografiei satului“. Dar această participare, suntem de părere că trebuie să aibă loc într-un cadru FLORENTIN POPESCU (Continuare în pag. a IV-a) c7n§CTrai|ri NU ZVÎPIITI Mm V M llhl ■ I FRUMUSEȚILE... GH. SUCIU In drum spre Ardealul părintesc întilnesc în compartimentul trenului o femeie din județul Alba. începem să tăinuim amîndoi, o las pe ca să vorbească mai mult, îmi place cum cîntă cuvintele. Tresar uneori cînd aud cite o sonoritate veche, cite un cuvînt rostit în bunul dialect ardelenesc şi pe care eram aproape gata să-l uit. De la o vreme, mă mulţumesc doar să-i pun întrebări. Femeia povesteşte evident satisfăcută, arar în vorbirea ei pică cîte un neologism şi atunci contextul capătă un farmec deosebit. O întreb mai ales despre datini, cum se mai fac nunţile, cum mai sânt în nopţile lungi de iarnă şezătoriie, cum se petrec înmormîntări- Ie, dacă se mai spune şi astăzi că de ziua sfintei Treieni trece vulpea peste Mureş, dacă-i îngheţat îl topeşte, dacă-i val curgător îl face pod de gheaţă, dacă se mai duc şi acum feciorii în petit şi multe altele. Femeia îmi dă răspuns la toate. N-am ajuns încă nici la Braşov. O ascult cu atenţie. (Continuare în pag. a V-a)