Scînteia Tineretului, iulie 1970 (Anul 26, nr. 5672-6594)
1970-07-15 / nr. 6580
ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, NR. 65806 PAGINI — 30 BANI I MIERCURI 15 IULIE 1970 PAG. A 4-A 3 SUB ACEST GENERIC, REDACTORUL NOSTRU, POETUL GHEORGHE ISTRATE AVTND CONCURSUL CITORVA DINTRE FRUNTASI LIRICII TINERE, VA PRE ZINTA O PAGINA DE POE Z1E. VERSURILE SÍNT INSO TITE DE CITEVA meditaţii ASUPRA POEZIEI SEMNAŢI DE PROFESORII UNIVERSITARI ŞERBAN CIOCULESCU $I EDGAR PAPU. De pe şantierele de muncă voluntar-patriotică în care i-am întîlnit pe tinerii sibieni, fotoreporterul s-a întors cu o mulţime de clişee. Le-am derulat împreună o vreme... Ştrandul Tineretului, amenajarea şoselei Şelimber—Sibiu, lacul Binder, stadionul de la Ocna Sibiu, Aeroportul Sibiu, parcul tineretului, Muzeul tehnicii populare, C.A.P. Mercurea şi Tălmaciu, I.A.S. Agnita, Ruja, Apaldul de Sus... puncte de lucru unde organizaţiile U.T.C. au mobilizat, începînd din 15 iunie, sute şi sute de tineri. Am ales pentru reportajul de azi, trei dintre ele. I I. AEROPORTUL PRIMEŞTE... Imaginea tinerilor cu sape, lopeţi, târnăcoape, în jurul drapelului de brigadă, a devenit familiară echipajelor. Drapelul elevilor brigadieri flutură pe aeroport asemenea unui reper de orientare. Pe primii 1.400 m ai modernei piste de beton, în construcţie, avioanele urmează să ruleze o dată cu începutul lunii august. Restul de 600 m vor fi gata la sfârşitul lunii octombrie. „ Elevii lucrează la nivelarea zonei de săpături de-a lungul pistei betonate, ne spune Ion Bogdan, maistrul lotului de lucru. Din cauza instalaţiilor subterane aici nu puteam acţiona cu mijloace mecanice. Tinerii din seria aceasta, ca şi cei dinaintea lor, fac o treabă bună. Datorită aportului lor, am putut dirija forţa de muncă calificată spre „bretelele“ ce duc de la pistă la platforma aerogării. „ Băieţii asigură ritmul de lucru scontat ? — Desigur, altfel renunţam la serviciile lor. Şi nu e cazul. Dimpotrivă, am dori să avem de două ori mai mulţi decit sunt acum. Cei 35 de elevi de la Liceul „Gheorghe Lazăr“ care vin zilnic deşi au programul de muncă numai de 5 ore execută, fiecare, un volum de lucrări în valoare de cel puţin 22—25 lei. Unii au ajuns chiar la 42 de lei. Suprafaţa de 100 m.p. nivelaţi, echivalentul valorii de mai sus, e de fapt etalonul de întrecere care îi angajează pe brigadieri încă din primele ore ale dimineţii. Concurînd către atingerea lui, fraţii Constantin şi Mircea Marcea, Cornel Buchean, Ilie Adrian s-au dovedit a fi dintre cei mai buni. Pentru că sunt cei mai puternici ? Nu, forţa fizică nu e neapărat condiţia realizării performanţei. A dovedit-o „micuţul“ Arnold Domer, din clasa a IX-a, mezinul brigăzii : „vîrsta şi staLITORAL — Sesamul spre lumea de vis a vacanţelor noastre, tărîmul pe care gindul nostalgic l-a bătut în lung şi în lat toată iarna. Trenurile spre Mangalia Nord părăsesc gara căptuşite de febra aşteptării. Tînărul cu o sacoşă de cărţi zîmbeşte unui gînd al lui şi chiar domnul acela cu ochelari şi chelie, care a reuşit să-şi plaseze în fine familia numeroasă, iese pe culoar cu un „nu ştiu ce“ jucăuş în privire. CE POT ADUCE cele trei săptămîni de vacanţă ? CE AŞTEAPTĂ posesorii unui loctura, arată el, am suplinit-o prin voinţă“. Aeroportul din Sibiu, despre care în zilele de grea încercare (Continuare in pag. a lll-a) în trenul cu pricina, de la răgazul însorit pe malul mării ? CE SE PETRECE dincolo de zborul multicolor al baloanelor şi de acordurile dezlănţuite ale orchestrelor ? CE RÂMÎNE după expirarea biletului de concediu ? NU TE TEME, FATO? „El a zis că nu te teme fato, doar sîntem oameni. Şi m-a învăţat să fug de la Eforie unde aveam noi tabăra şi să vin cu el la Constanţa. Zicea că îi electrician la Bucureşti şi că mai face şi particular, aşa că ne descurcăm noi. Deocamdată să stăm trei săptămîni cît are concediu şi pe urmă mergem la Bucureşti şi facem nunta. Am stat o lună şi într-o dimineaţă a zis că se duce la gară să ia bilete. Pe mine m-a lăsat la gazdă, unde stăteam, dar ea era înţeleasă cu el, fiindcă li dăduse şi bagajul, iar mie pe urmă mi-a zis că nu ştia nimic. Aştept eu, se face prînzul, pe urmă amiaza. Am fugit la gară, da ce să prind ? Trenul din urmă ? Mi-a dat gazda, m-am rugat de ea, am zis că mă omor, o adresă şi am venit la Bucureşti cu un camion. Mă duc acolo unde-mi spusese femeia şi ce credeţi ? Era însurat, domnu avea doi copii şi nevastă-sa a Început să plîngă, cică aşa îi face mereu şi zicea că îmi dă ea bani să plec. N-am luat. M-am dus la Sf. Gheorghe că îmi dădusem oră cu şoferul de la camion că el lucra la Mangalia şi m-a luat înapoi. Nu m-am dus acasă. La Rîmnic mă cunoştea lumea şi îmi era ruşi- SOFIA SCORŢARU (Continuare in pag. a V-a) SIBIUtrei tablouri in mişcare VARA FIERBINTE A ŞANTIERELOR Ce suflete ucide marea ? Foto: ED. HÖFER l-am întîlnit ieri, pe ogoarele C.A.P. Buzău, angajaţi cu tot elanul în bătălia secerişului. Tot ieri am întîlnit la lucru, în mijlocul lanurilor fierbinţi, pirguite, de la C.A.P. Merei, Balta Albă, elevi utecişti de la Liceul nr. 1 din Buzău, de la liceele nr. 1 şi 2 din Rm. Sărat. Totalul elevilor care, la chemarea comitetului judeţean U.T.C., a comitetelor U.T.C. municipale şi comunale, participă la recoltarea griului — peste 4 000. Cu toţii, împreună cu zecile de studenţi bucureşteni alături de cooperatori, cadre tehnice, sporesc capacitatea de recoltare, sprijină eforturile celor 1 300 de combine care, începînd de azi, au Intrat In zilele fierbinţi ale griului, s-au angajat in etapa decisivă a campaniei. Din totalul celor 54 200 hectare, griul a fost deja ztrma da pe 12 000 hectare. Pe toti elevii clasei a X-a B a Liceului nr. 1 din Burin, ANDREI BARSAN " Proletari din toate ţările, uniţi-vă! începînd cu ziarul nostru de mîine : • EUGEN BARBU comentează etapa de fotbal ! Tot mîine : • ION BĂIEȘU urmărește în continuare „Aventurile zeiței de aur" — post scriptum la „Mexico 70" serialul bisăptâmînal al „Scînteii tineretului" în fiecare sîmbătă • FANUȘ NEAGU — vă prezintă suita de portre- te „Idolii gazonului". ______ Spectacole de teatru în aer liber sunt şi în această vară. (într-unul din numerele trecute ale ziarului nostru le-am anunţat). Deci există o stagiune estivală. Formula actuală : spectacolele „uşoare“ transferate pe scenele din parcuri, sporadice premiere (cea dintîi, a Teatrului Nottara, la minima rezistenţă artistică), opereta, estrada şi teatrul de revistă acceptă concurenţa teatrelor de proză — specializate peste vară în comedii muzicale sau nemuzicale —, dar nu intră, de fapt, în concurenţă, întrucît nu lansează un repertoriu nou, special pentru lunile de vacanţă. Nu mulţumeşte formula actuală. Este tabloul identic al verii ’69, care era copia stagiunii estivale ’68, care era... şi cu această formulă-şablon n-am fost de acord niciodată. Nici directorii de teatre nu sunt de acord. Nici Comitetul Municipal Bucureşti al C.S.C.A.. După numărul mic de spectatori la scenele în aer liber, probabil că nici publicul. Atunci, cui foloseşte stagiunea estivală ? Amza Săceanu (preşedintele Comitetului Municipal Bucureşti al C.S.C.A.) : „Stagiunea estivală este o necesitate determinată de condiţiile în care funcţionează teatrele“. O teoretizăm, deci — cu propuneri directe sau indirecte — la infinit. Amza Săceanu : — „Pentru că teatrele trebuie să-şi facă planul“. Pornind de la aceste premise, rezultatul: teatrele emigrează spre parcuri, cu spectacolele stagiunii. Amza Săceanu : „Teatrele au obligaţii financiare de îndeplinit. Şi apoi, spectacolele de vară sunt destinate în primul rind, turiştilor, vizitatorilor Bucureştiului“. Maxim Crişan (director adjunct la Teatrul Bulandra) : „Dacă nu am fi obligaţi să facem această stagiune estivală, nici un teatru n-ar ieşi vara in public. Şi am găsi noi o formă mai bună decit această „marotă“,ca să scoatem banii. Teatrele, oricum, muncesc peste vară. Se repetă intens pentru la toamnă. Şi totuşi, trebuie să dăm spectacole“. Degradate. Pentru că mijloacele tehnice ale scenelor în aer liber sunt improprii pentru o adevărată ţinută artistică a unui spectacol. Ion Dacian (directorul Teatrului de Operetă) : — „Spectacolele se strică în aşa grad, incit uneori, nici nu le mai putem relua toamna. LILIANA MOLDOVAN (Continuare In pag. a ll-a) Vizita preşedintelui Republicii Africa Centrală, general Jean Bedel Trimişii Agerpres, Mircea S. Ionescu şi Nicolae Creţu, transmit: In cea de-a patra zi a vizitei în ţara noastră, generalul Jean Bedel Bokassa, preşedintele Republicii Africa Centrală, persoanele care-l însoţesc, precum şi Manea Mănescu, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, întreprind o călătorie prin ţară. Oaspeţii sunt însoţiţi de secretarul Consiliului de Stat, Constantin Stătescu, de general locotenent Constantin Popa, adjunct al şefului Marelui Stat Major, de directorul protocolului din Ministerul Afacerilor Externe, Tudor Jianu. Primul punct al itinerariului — oraşul Piteşti. Pe platforma unde se află amplasate un modern combinat petro-chimic, o fabrică de negru de fum şi una din cele mai mari rafinării petroliere, oaspeţii din Republica Africa Centrală sunt întîmpinaţi de Gheorghe Năstase, preşedintele Consiliului popular judeţean Argeş, de primarul municipiului Piteşti, Alexandru Popescu, şi de alţi reprezentanţi ai organelor locale de stat. Se vizitează mai mult Rafinăria de petrol, întreprindere intrată în funcţiune la sfîrşitul anului trecut, însoţiţi de Gheorghe Pacoste, adjunct al ministrului industriei petrolului, şi de Victor Nica, directorul general al rafinăriei, oaspeţii vizitează principalele instalaţii. La tabloul de comandă al complexului de reformare catalitică, de extracţie, prefracţionare şi hidrofinare a benzinei, se dau explicaţii în legătură cu procesul tehnologic complet automatizat al rafinăriei. Sunt prezentate apoi produsele principale care se realizează aici : benzine cu cifră octanică ridicată, motorine de calitate superioară şi unele semifabricate utilizate in industria petrochimică, printre care şi sulful extras prin procedee originale din petrolurile sulfuroase distilate aici în instalaţii adecvate. Gazdele oferă date In legătură cu noile obiective ce urmează a fi construite aici in etapa a doua de dezvoltare a întreprinderii — Complexul de cracare catalitică ale cărei instalaţii vor contribui la valorificarea superioară a bogăţiilor petrolifere argeşene. Străbătind apoi centrul Piteştiului, oaspeţii ajung în zona industrială din partea de nord a oraşului, unde se află numeroase unităţi ale industriei uşoare: Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului, fabrica de bere şi fabricile textile. Se vizitează Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului, uri de oaspeţii iau cunoştinţă de procesele tehnologice în mare parte mecanizate şi automatizate. Aici, materialul lemnos provenit din exploatările forestiere ale judeţului este transformat in garnituri de mobilă, placaje, parchete, plăci fibrolemnoase şi alte produse. Face o plăcută impresie sala expoziţiei permanente a combinatului. Are loc aici o discuţie asupra posibilităţilor de cooperare ale României cu Republica Africa Centrală în domeniul prelucrării lemnului, lemnul fiind o mare bogăţie de care dispune tînărul stat din centrul continentului african. Produselecombinatului piteştean sunt cunoscute inpesta 100 de ţări ale lumii. Tot în această zonă Industrială a Piteştiului se face un scurt popas, la moderna fabrică de bere, unitate industrială dată în producţie în vara trecută. Urmează o degustare a deliciosului produs, realizat în 5 sortimente. După vizitarea platformei industriale piteştene, preşedintele Consiliului popular judeţean, Gheorghe Năstase, a oferit în cinstea generalului Jean Bedel Bokassa un dejun. In timpul dejunului, preşedintele Consiliului popular judeţean Argeş şi preşedintele Republicii Africa Centrală au toastat pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare, pe multiple planuri, între cele două ţări, pentru pace şi înţelegere între popoare. Apoi, străbătind pitoreasca şosea naţională Cîmpulung— Rucăr—Bran, oaspeţii s-au îndreptat spre Braşov. La sosirea în oraşul de la poalele Tîmpei, ei au fost salutaţi cordial de preşedintele Consiliului popular judeţean Braşov, Constantin Cîrţînă, şi de alţi reprezentanţi ai organelor locale de stat. Atît în judeţul Argeş cît şi la Braşov, pretutindeni în localităţile şi unităţile economice vizitate de preşedintele Jean Bedel Bokassa, cetăţenii au făcut o caldă primire solilor poporului Republicii Africa Centrală. PAG A 3-A: • Contururi la o emblema a fidelităţii profesionale. • Generalizarea experimentării noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor în industria uşoară. ÎN PAG. A 5-A: • EL MUNDIAL1’70 : .Cîte ceva despre echipa României, de EUGEN BARBU CULTURA ORAŞULUI de GEORGE IVAŞCU BUNĂ iniţiativa revistei „Luceafărul“ de a închina cîteva pagini Bucureştilor, interesant interviu cu o autoritate în şcoala noastră de arhitectură, frumoase paginile lirice ale cîtorva poeţi şi prozatori. Vedem în asta un act civic, aşa cum se cuvine a-l profesa oricare dintre cei ce au la îndemînă un mijloc de a-l proiecta în opinia publică. Mai mult , ne-am reamintit de Biblioteca „Oraşe" a Editurii Fundaţiilor de pe vremuri : un Bucureşti a dat atunci Mircea Damian, o Constanţă Tudor Şoimaru, un Braşov Octav Şuluţiu... Altfel, nu prea mulţi scriitori şi-au propus a trece prin filtrul lor creator realitatea noastră urbanistică, nici chiar în numele „culorii loiale". In Enigma Otiliei, Călinesci avea să evoce un Bucureşti la început de secol, iar, ma apoi, vaste proiecte arhitectonice şi urbanistice, pentru un București al erei socialiste, avea sâ-i confere eroului său, arhitectul Ioanide. Nici scrieri consacrate arhitecturii nu putem număra prea multe. Ceea ce, desigur, nu explică îndeajuns de ce în Dictionnaire de l’architecture moderne (editat de Nazan, Paris, 1964) nu aflăm măcar menţionat vreun nume românesc printre cele vreo mie, cîte conţine Indicele, şi nici vreun titlu de lucrare românească printre cele vreo 50 înşirate la „Bibliografia sumară asupra istorie arhitecturii moderne". Dar să nu ne mîhnim în van pentru asta ; în ultimele două decenii nimeni n-ar putea tăgădui progresul urbanistic şi operele arhitectonice realizate pe Litoral, în Capitală , în atîtea oraşe ale ţării. în ultimii ani ne putem mîndi şi cu arhitectura foarte modernă a cîtorva complexe industriale şi cu unele realizări mai îndrăzneţe în domeniu edificiilor culturale (Teatrul Naţional, Cîteva institute ştiinţifice, cîteva case de cultură). O strădanie continuă în Capitală este şi resistematizarea unor artere de circulaţie crearea de spaţii verzi, ba chiar oarecare iniţiativa de a se aşeza ici-colo şi cîte un monument. Sa adăugăm pa acestea recentul peisaj horticol din Parcul Herăstrău, pentru a marca în plus această strădanie edilitară. _ Capitala noastră — atît de ataşantă, cum pe drept e simţită de noi toţi —, pare ca abia acum îşi deschide o perspectivă pe măsura a ceea ce ea reprezintă ca pondere economică, social-politică, spirituală. Nu peste mu, Bucureştii vor reprezenta 10 la sută din populaţia României , a unei Românii industrializate, frematînd în contemporaneitatea cea mai activă a civilizaţiei europene, ca un important centru al vieţii internaţionale. Remarcînd progresul urbanistic în sensul utilitar al termenului, se resimte însă cu atît mai mult discrepanţa în privinţa acelor factori de personalitate culturală, — aceea care conferă un stil şi o viziune originale, cu tot atîtea puncte de identitate majoră la scara mondială a biografiilor citadine. Iar aceşti factori au o înrîurire infinit mai puternică decit ne imaginăm asupra formării personalităţii tinerelor noastre generaţii. Ceea ce implică soluţii urbanistice îndrăzneţe, chiar dacă şi dificultuoase, cu largi spaţii îmbrăţişînd grandioase opere de artă, cu monumente semnificative, purtînd amprenta epocii noastre dar sugerînd patria perenităţii. Memoria, spiritul, deci cultura oraşului trebuie proiectate pe secole şi pe milenii. Aşa au gîndit în Viitor cei mai formidabili dintre constructorii de civilizație : Romanii. Strămoșii noștri.