Scînteia Tineretului, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 6725-6748)

1971-01-22 / nr. 6741

Vizita de lucru întreprinsă de conducători de partid şi de stat, se încadrează în dialo­gul permanent dintre partid şi popor Discuţiile directe cu muncito­rii, tehnicienii şi inginerii conduc la apariţia de noi ini­ţiative valoroase Ieri, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a fost oaspetele unor întreprinderi bucureştene INTRE PARTID ŞI POPOR - UN DIALOG VIU, FRUCTUOS Ieri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a fost din nou oaspetele colecti­velor de muncitori, tehnicieni şi ingineri, cu prilejul vizitei de lucru făcute în mari întreprinderi bucureştene, unităţi repre­zentative pentru industria constructoare de maşini, pentru subramuri importante ale acesteia : Uzina de motoare şi compresoare „Timpuri Noi", Uzina de maşini grele, Secţia de pereţi membrană şi ţevi pentru cazane de aburi a Uzinei „Vulcan", Uzinele „Autobuzul", „Steaua roşie" şi „Semănă­toarea". Secretarul general al partidului a fost însoţit de tova­răşii Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Dumitru Popa, Dumi­tru Popescu, Mihai Marinescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, precum şi de ministrul industriei construcţiilor de maşini, Ioan Avram. Ca şi cu atîtea alte prilejuri, cind a avut loc un con­tact nemijlocit al condu­cerii partidului şi statului cu oamenii muncii din fabrici şi uzine, de pe şantiere, din uni­tăţile­­agriculturii socialiste, cu reprezentanţi ai culturii şi ştiinţei ţării noastre, într-un cu­vînt cu cetăţeni de toate vîrstele şi profesiile — români, maghiari, germani, şi de alte naţionalităţi — la început de an, de nou cincinal, şi de data aceasta discu­ţiile­ de lucru, cunoaşte­rea concretă la faţa locului a problemelor de viaţă şi de muncă ale oamenilor, anali­zarea sarcinilor actuale şi de perspectivă pentru ridicarea eficienţei întregii activităţi, marchează pregnant o revela­torie realitate a societăţii noas­tre : indisolubila legătură din­tre partid şi popor, temelie de granit a orînduirii socialiste a României. Din realizările prezente la locurile de muncă vizitate, din cuvîntul oamenilor se des­prind nu numai succesele dar şi idei apte să se concretize­ze in noi realizări, în noi fapte Programul de lucru al zilei începe cu Uzina de motoare şi compresoare „Timpuri Noi“, de viaţă menite să ridice pa­tria noastră pe noi trepte ale progresului şi civilizaţiei. Denumirea simbol pe care o poartă întreprinderea de pe malul Dîmboviţei este în strîns acord nu cu vîrsta — un secol de existenţă — ci cu preface­rile înnoitoare pe care ea le-a­­ trăit în anii socialismului. In întîmpinarea secretarului ge­­rteral al partidului, a celor­lalţi conducători de partid şi de stat, vin cu bucurie şi en­tuziasm şi salută din inimă sute de salariaţi.­ Cei prezenţi aclamă îndelung, ovaţionează pentru partid şi Comitetul său Central, pentru secretarul ge­neral al partidului, pentru in­disolubila unitate dintre partid şi popor. Este nota obişnuită, de căldură, de dragoste şi respect în care se desfăşoa­ră întîlnirile conducătorilor partidului, ai ţării, cu masele de oameni ai muncii de la oraşe şi sate. Vechile ateliere „Lemaitre“­­—■ asta­ zi „Timpuri Noi“ — au devenit în anii construcţiei so­cialiste o unitate modernă producătoare de motoare Die­sel cu pu­teri cuprinse între 12 şi 110 C.P., motoare cu benzi­nă de 9—18 C.P., compresoare de aer cu debite cuprinse în­tre 0,01 şi 10 mc pe minut, a­­gregate care echipează o gamă largă de instalaţii fabricate de întreprinderile constructoa­re de maşini, toate tipurile de locomotive moderne produse în ţară. Sunt realizări de mare tehnicitate, care încorporează gîndire, inteligenţă fructifica­te în concepţii şi soluţii origi­nale de mare valoare. Fapt, de altfel, subliniat în schimbul de păreri asupra gamei şi ca­lităţii produselor. La „Tim­puri Noi“ nu a fost asimilată nici o licenţă, totul este pro­dus original. Şi încă un amă­nunt semnificativ pus în evi­denţă de directorul general al (Continuare în pag. a ll-a) Schimburi­­de opinii cuprinzătoare și rodnice la „Timpuri noi" CIFRE STIMULA­TORI• ANGAJAMENTELE TINERILOR VITICULTORI • Să redăm circuitului agricol 30.000 hectare prin completarea golurilor existente în viile ţării • Să folosim la maximum maşinile. • Să executăm la timp toate lucrările, astfel încît producţiile obţinute să reflecte con­diţiile existente, tradiția. La Odobeşti, in cea de a doua consfătuire pe ţară a ti­nerilor viticultori s-a discutat mult, competent şi responsabil — lucru firesc — despre vie. Sub „lupa analizei“ au fost a­­şezate soiurile şi agrotehnica în condiţiile diferitelor pod­gorii, tehnologiile de vinifica­­ţie şi formele de tăiere de ma­ximă eficacitate, mecanizarea lucrărilor şi agrochimia aplica­tă cu cel mai bun corespondent în producţie, dar mai ales fac­torul om.­ Adică întregul evan­tai de factori de care depinde nivelul producţiei în acest im­portant sector al agriculturii. „Perioadele îndelungate şi re­petate de secetă, îngheţurile tîrzii din primăvară, apoi inun­daţiile de anul trecut, satisfa­cerea incompletă a unor factori determinanţi pentru producţie , lucrările de întreţinere execu­tate cu întîrziere, fapt ce a con­dus la infestarea cu pir a unor suprafeţe, la atacuri greu de stăvilit de boli şi dăunători etc., se sublinia cu acest prilej, au făcut ca viticultura să traverse-GH. FECIORU (Continuare în pag. a IV-a) Zilele trecute am întîlnit pe culoarele C.N.E.F.S. un „terţet“ cunoscut nouă, a cărui tristeţe ne-a frapat şi ne-a trezit, tot­odată, curiozitatea aşa că, fi­resc, am dorit să aflăm „pă­sul“. Din trio-ul amintit făceau parte cei doi directori ai Şcolii Sportive 3 din Capitală (Con­stantin Nedelcu şi Mioara Tro­fin), precum şi tânărul antrenor de baschet Constantin Moldovan, toţi veniţi la Federaţia de spe­cialitate cu o „jalbă“ ! ...Fiind angajat, anul trecut, la catedra de baschet a Şcolii Sportive 3, proaspătul absolvent al I.E.F.S., C. Moldovan, a pre­luat echipa de băieţi din divizia şcolară, procedînd la o totală remaniere a ei. Lunile de cău­tări, de nesfîrşite selecţii şi de muncă asiduă, începuseră să-şi arate roadele, noua echipă mar­­cînd un vizibil progres, mate­rializat prin ocuparea unui me­ritoriu loc trei în clasamentul seriei la jumătatea campionatu­lui de juniori. Şi acest lucru se datora, în mare măsură, unuia dintre noii jucători, descoperiţi şi crescuţi de antrenorul Moldo­van , elevul Gheorghe Mihuţă. Elev în clasa a X-a, Mihuţă a fost selecţionat pe ... stradă căci antrenorul, fiind impresionat de HORIA ALEXANDRESCU (Continuare in pag. a V-a) „Joci la noi—scapi de corigente • SUBSTRATURILE ŞI SEMNIFICAŢIILE CAZULUI ELEVULUI GH. MIHUTA PAG. 4 Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6741­­­6 PAGINI — 30 BANI VINERI 22 IANUARIE 1971 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Prezente 9 active in viata­­ satului Din Iaşi pînă la Răducăneni sunt două ceasuri bune, cu o maşină mai bună. Străbatem sate întregi pe drum de asfalt. Un indicator cu­ toate zilele­­ne arată că am ajuns. O primă impresie : întreaga comună e conectată la reţeaua de curent. A vorbi despre radiourile şi televizoarele ale căror antene împînzesc acoperişurile — în­seamnă a debuta, în cazul de faţă, cu banalităţi. Pentru cîteva clipe poposim la sediul orga­nizaţiei de bază. Ne primeşte Constantin Călăraşu, secretarul comitetului comunal de partid. Dînsul îmi spune că trebuie să văd cele două spitale, unul uni­ficat și altul republican, de psihiatrie, că trebuie să trec pe la cele două C.A.P.-uri ale co­munei, că trebuie să nu ocolesc I.M.A., nici sediul Universităţii populare, nici centrul de vin­­alcool, nici centrul de legume şi fructe Răducăneni, care ex­portă în U.R.S.S., Franţa, Japo­nia, etc, că trebuie să vizitez liceul, căminul cultural. Ii spun că vreau să scriu despre inte­lectualii comunei. „N-o să gă­siţi aici intelectuali veniţi din simplă obligaţie contractuală Fireşte că n-am ocolit nici una din aceste unităţi, drept pentru care înserez aici o nouă imagine. Răducănienii par a fi un micro-oraş conectat nu numai la reţeaua de cu­rent electric, ci şi la altele, de prosperitate, de informaţii şi de cultură.­­Alături de toate ce­lelalte mai consemnăm un res­taurant modern, cantina liceu­lui, o unitate de coafură !). Directoarea liceului, Cornelia Budă,­­este , din Răducăneni. Acum 12 ani, după terminarea facultăţii de geografie, s-a re­întors şi şi-a durat aici fami­lie. îmi spune că n-a mai avut prilejul să acorde inter­viuri. Profesorul de matematici, Radu Valeriu, un tînnăr abia ieşit de cîteva luni de pe por­ţile facultăţii ieşene, e origi­nar din Drînceni. Să ne abatem, pentru cîteva momente, în acest sat de la cotul Prutului, din care este profesorul de mate­matici. Un ceas printre pietre, hîrtoa­­pe, noroi , şoseaua e încă în con­strucţie. Prutul secătuit, firav, curge acum leneş. In locul celor 270 de case ale satului au rămas numai doi pereţi. „Casa noastră era lingă şosea — îmi spunea profesorul de matematici. Nu-i mai ştiu locul. Poate aici. Eram la facultate cind au înnebunit apele . Aşa, spune el, „au înne­bunit“­. Cind am reuşit să ajung în sat cu bărcile grănice­rilor se mai puteau vedea doar coşurile cîtorva case. Aş fi vrut s-o­­ scap pe bunica. Era prea tîrziu. Majoritatea oamenilor, MARTA CUIBUŞ (Continuare în pag. a IV-a) Cincinalul A CONSOLIDAT ŞI DEZVOLTAT ŞCOA­LA CARE ASIGURA TINERILOR „BRĂŢA­RA DE AUR" A MESERIEI Minimii msioLu

Next