Scînteia Tineretului, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 6725-6748)
1971-01-22 / nr. 6741
Vizita de lucru întreprinsă de conducători de partid şi de stat, se încadrează în dialogul permanent dintre partid şi popor Discuţiile directe cu muncitorii, tehnicienii şi inginerii conduc la apariţia de noi iniţiative valoroase Ieri, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a fost oaspetele unor întreprinderi bucureştene INTRE PARTID ŞI POPOR - UN DIALOG VIU, FRUCTUOS Ieri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a fost din nou oaspetele colectivelor de muncitori, tehnicieni şi ingineri, cu prilejul vizitei de lucru făcute în mari întreprinderi bucureştene, unităţi reprezentative pentru industria constructoare de maşini, pentru subramuri importante ale acesteia : Uzina de motoare şi compresoare „Timpuri Noi", Uzina de maşini grele, Secţia de pereţi membrană şi ţevi pentru cazane de aburi a Uzinei „Vulcan", Uzinele „Autobuzul", „Steaua roşie" şi „Semănătoarea". Secretarul general al partidului a fost însoţit de tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Mihai Marinescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, precum şi de ministrul industriei construcţiilor de maşini, Ioan Avram. Ca şi cu atîtea alte prilejuri, cind a avut loc un contact nemijlocit al conducerii partidului şi statului cu oamenii muncii din fabrici şi uzine, de pe şantiere, din unităţileagriculturii socialiste, cu reprezentanţi ai culturii şi ştiinţei ţării noastre, într-un cuvînt cu cetăţeni de toate vîrstele şi profesiile — români, maghiari, germani, şi de alte naţionalităţi — la început de an, de nou cincinal, şi de data aceasta discuţiile de lucru, cunoaşterea concretă la faţa locului a problemelor de viaţă şi de muncă ale oamenilor, analizarea sarcinilor actuale şi de perspectivă pentru ridicarea eficienţei întregii activităţi, marchează pregnant o revelatorie realitate a societăţii noastre : indisolubila legătură dintre partid şi popor, temelie de granit a orînduirii socialiste a României. Din realizările prezente la locurile de muncă vizitate, din cuvîntul oamenilor se desprind nu numai succesele dar şi idei apte să se concretizeze in noi realizări, în noi fapte Programul de lucru al zilei începe cu Uzina de motoare şi compresoare „Timpuri Noi“, de viaţă menite să ridice patria noastră pe noi trepte ale progresului şi civilizaţiei. Denumirea simbol pe care o poartă întreprinderea de pe malul Dîmboviţei este în strîns acord nu cu vîrsta — un secol de existenţă — ci cu prefacerile înnoitoare pe care ea le-a trăit în anii socialismului. In întîmpinarea secretarului gerteral al partidului, a celorlalţi conducători de partid şi de stat, vin cu bucurie şi entuziasm şi salută din inimă sute de salariaţi. Cei prezenţi aclamă îndelung, ovaţionează pentru partid şi Comitetul său Central, pentru secretarul general al partidului, pentru indisolubila unitate dintre partid şi popor. Este nota obişnuită, de căldură, de dragoste şi respect în care se desfăşoară întîlnirile conducătorilor partidului, ai ţării, cu masele de oameni ai muncii de la oraşe şi sate. Vechile ateliere „Lemaitre“—■ asta zi „Timpuri Noi“ — au devenit în anii construcţiei socialiste o unitate modernă producătoare de motoare Diesel cu puteri cuprinse între 12 şi 110 C.P., motoare cu benzină de 9—18 C.P., compresoare de aer cu debite cuprinse între 0,01 şi 10 mc pe minut, agregate care echipează o gamă largă de instalaţii fabricate de întreprinderile constructoare de maşini, toate tipurile de locomotive moderne produse în ţară. Sunt realizări de mare tehnicitate, care încorporează gîndire, inteligenţă fructificate în concepţii şi soluţii originale de mare valoare. Fapt, de altfel, subliniat în schimbul de păreri asupra gamei şi calităţii produselor. La „Timpuri Noi“ nu a fost asimilată nici o licenţă, totul este produs original. Şi încă un amănunt semnificativ pus în evidenţă de directorul general al (Continuare în pag. a ll-a) Schimburide opinii cuprinzătoare și rodnice la „Timpuri noi" CIFRE STIMULATORI• ANGAJAMENTELE TINERILOR VITICULTORI • Să redăm circuitului agricol 30.000 hectare prin completarea golurilor existente în viile ţării • Să folosim la maximum maşinile. • Să executăm la timp toate lucrările, astfel încît producţiile obţinute să reflecte condiţiile existente, tradiția. La Odobeşti, in cea de a doua consfătuire pe ţară a tinerilor viticultori s-a discutat mult, competent şi responsabil — lucru firesc — despre vie. Sub „lupa analizei“ au fost aşezate soiurile şi agrotehnica în condiţiile diferitelor podgorii, tehnologiile de vinificaţie şi formele de tăiere de maximă eficacitate, mecanizarea lucrărilor şi agrochimia aplicată cu cel mai bun corespondent în producţie, dar mai ales factorul om. Adică întregul evantai de factori de care depinde nivelul producţiei în acest important sector al agriculturii. „Perioadele îndelungate şi repetate de secetă, îngheţurile tîrzii din primăvară, apoi inundaţiile de anul trecut, satisfacerea incompletă a unor factori determinanţi pentru producţie , lucrările de întreţinere executate cu întîrziere, fapt ce a condus la infestarea cu pir a unor suprafeţe, la atacuri greu de stăvilit de boli şi dăunători etc., se sublinia cu acest prilej, au făcut ca viticultura să traverse-GH. FECIORU (Continuare în pag. a IV-a) Zilele trecute am întîlnit pe culoarele C.N.E.F.S. un „terţet“ cunoscut nouă, a cărui tristeţe ne-a frapat şi ne-a trezit, totodată, curiozitatea aşa că, firesc, am dorit să aflăm „păsul“. Din trio-ul amintit făceau parte cei doi directori ai Şcolii Sportive 3 din Capitală (Constantin Nedelcu şi Mioara Trofin), precum şi tânărul antrenor de baschet Constantin Moldovan, toţi veniţi la Federaţia de specialitate cu o „jalbă“ ! ...Fiind angajat, anul trecut, la catedra de baschet a Şcolii Sportive 3, proaspătul absolvent al I.E.F.S., C. Moldovan, a preluat echipa de băieţi din divizia şcolară, procedînd la o totală remaniere a ei. Lunile de căutări, de nesfîrşite selecţii şi de muncă asiduă, începuseră să-şi arate roadele, noua echipă marcînd un vizibil progres, materializat prin ocuparea unui meritoriu loc trei în clasamentul seriei la jumătatea campionatului de juniori. Şi acest lucru se datora, în mare măsură, unuia dintre noii jucători, descoperiţi şi crescuţi de antrenorul Moldovan , elevul Gheorghe Mihuţă. Elev în clasa a X-a, Mihuţă a fost selecţionat pe ... stradă căci antrenorul, fiind impresionat de HORIA ALEXANDRESCU (Continuare in pag. a V-a) „Joci la noi—scapi de corigente • SUBSTRATURILE ŞI SEMNIFICAŢIILE CAZULUI ELEVULUI GH. MIHUTA PAG. 4 Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 67416 PAGINI — 30 BANI VINERI 22 IANUARIE 1971 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Prezente 9 active in viata satului Din Iaşi pînă la Răducăneni sunt două ceasuri bune, cu o maşină mai bună. Străbatem sate întregi pe drum de asfalt. Un indicator cu toate zilelene arată că am ajuns. O primă impresie : întreaga comună e conectată la reţeaua de curent. A vorbi despre radiourile şi televizoarele ale căror antene împînzesc acoperişurile — înseamnă a debuta, în cazul de faţă, cu banalităţi. Pentru cîteva clipe poposim la sediul organizaţiei de bază. Ne primeşte Constantin Călăraşu, secretarul comitetului comunal de partid. Dînsul îmi spune că trebuie să văd cele două spitale, unul unificat și altul republican, de psihiatrie, că trebuie să trec pe la cele două C.A.P.-uri ale comunei, că trebuie să nu ocolesc I.M.A., nici sediul Universităţii populare, nici centrul de vinalcool, nici centrul de legume şi fructe Răducăneni, care exportă în U.R.S.S., Franţa, Japonia, etc, că trebuie să vizitez liceul, căminul cultural. Ii spun că vreau să scriu despre intelectualii comunei. „N-o să găsiţi aici intelectuali veniţi din simplă obligaţie contractuală Fireşte că n-am ocolit nici una din aceste unităţi, drept pentru care înserez aici o nouă imagine. Răducănienii par a fi un micro-oraş conectat nu numai la reţeaua de curent electric, ci şi la altele, de prosperitate, de informaţii şi de cultură.Alături de toate celelalte mai consemnăm un restaurant modern, cantina liceului, o unitate de coafură !). Directoarea liceului, Cornelia Budă,este , din Răducăneni. Acum 12 ani, după terminarea facultăţii de geografie, s-a reîntors şi şi-a durat aici familie. îmi spune că n-a mai avut prilejul să acorde interviuri. Profesorul de matematici, Radu Valeriu, un tînnăr abia ieşit de cîteva luni de pe porţile facultăţii ieşene, e originar din Drînceni. Să ne abatem, pentru cîteva momente, în acest sat de la cotul Prutului, din care este profesorul de matematici. Un ceas printre pietre, hîrtoape, noroi , şoseaua e încă în construcţie. Prutul secătuit, firav, curge acum leneş. In locul celor 270 de case ale satului au rămas numai doi pereţi. „Casa noastră era lingă şosea — îmi spunea profesorul de matematici. Nu-i mai ştiu locul. Poate aici. Eram la facultate cind au înnebunit apele . Aşa, spune el, „au înnebunit“. Cind am reuşit să ajung în sat cu bărcile grănicerilor se mai puteau vedea doar coşurile cîtorva case. Aş fi vrut s-o scap pe bunica. Era prea tîrziu. Majoritatea oamenilor, MARTA CUIBUŞ (Continuare în pag. a IV-a) Cincinalul A CONSOLIDAT ŞI DEZVOLTAT ŞCOALA CARE ASIGURA TINERILOR „BRĂŢARA DE AUR" A MESERIEI Minimii msioLu