Scînteia Tineretului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 6959-6984)

1971-10-26 / nr. 6980

„SCâNTEIA TINERETULUI“ pag. 2 DESCHIDEREA CURSURILOR ACADEMIEI „ŞTEFAN GHEORGHIU Luni dimineaţa a avut loc deschiderea cursurilor Acade­miei „Ştefan Gheorghiu“ pentru pregătirea cadrelor de condu­cere a activităţii de partid, so­­cial-politice, economice şi ad­ministraţiei de stat. Au participat tovarăşii Gheor­­ghe Pană, membru al Comite­tului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Miron Constantinescu şi Miu Dobrescu, membri supleanţi ai Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., cadru cu munci de conducere în aparatul Central de partid şi de stat, membri ai Consiliului de conducere al­ A­­cademiei, reprezentanţi ai Mi-­ nisterului Invăţămintului, oa­­­meni de ştiinţă şi cultură, ca­dre didactice, studenţi. Declarînd deschise cursurile, tovarăşul Miron Constantines­cu, preşedintele Consiliului, rec­tor al Academiei, a subliniat in cuvîntul său că stadiul actual de dezvoltare a economiei, şti­inţei şi culturii, a întregii vieţi sociale, problemele tot mai com­plexe pe care le ridică în faţa organelor de partid şi de stat procesul de edificare a societă­ţii socialiste multilateral dez­voltate au determinat necesita­tea îmbunătăţirii muncii de for­mare a cadrelor de conducere, creşterea nivelului lor de pre­gătire corespunzător sarcinilor sporite ce le revin în toate do­meniile de activitate. Vorbito­rul a relevat faptul că, la pro­punerile făcute de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, Comitetul E­­xecutiv al C.C. al P.C.R. a ho­­tărît ca întreaga activitate de pregătire şi perfecţionare a ca­drelor de partid, de stat şi din economie să se realizeze într-un sistem unitar, în cadrul unei singure instituţii — Academia „Ştefan Gheorghiu“. Toate cursurile şi lucrările A­­cademiei vor avea la bază linia politică generală a partidului nostru, documentele Congresu­lui al X-lea şi celelalte docu­mente de partid care asigură aplicarea creatoare a legilor generale ale construcţiei socia­liste în condiţiile concrete ale României, concepţia materia­­list-dialectică despre lume şi societate, teoria marxist-leni­­nistă. Un ţel fundamental al ac­tivităţii Academiei, pe care va trebui să-l transpunem în via­ţă cu fermitate , îl constituie formarea şi perfecţionarea ca­drelor care să participe la con­ducerea societăţii, oameni cu înaltă conştiinţă politică, în sta­re să înţeleagă problemele noi ale dezvoltării social-economi­­ce, atit pe plan naţional cit şi pe plan internaţional, capabili să contribuie la găsirea căilor pentru asigurarea mersului as­cendent al societăţii noastre. Vorbitorul a prezentat în con­tinuare măsurile luate pînă a­­cum de Consiliul de conducere al Academiei pe linia înfăptui­rii indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru crea­rea Institutului Central de pre­gătire şi perfecţionarea cadre­lor economice şi administrative, pentru înfăptuirea prin cursuri speciale a reciclării cadrelor, pentru legarea mai strînsă de activitatea practică prin cunoaş­terea formelor şi metodelor ■ concrete de muncă ale organe­lor şi organizaţiilor de partid, de stat şi economice, uzinelor, întreprinderilor industriale şi agricole şi a înfăţişat sarcinile ce revin în continuare cadrelor didactice şi studenţilor în ca­drul acestui proces complex menit să ducă la transforma­rea cunoştinţelor acumulate in instrumente eficiente ale acti­vităţii ideologice şi practice. Cursurile Academiei a arătat în încheiere, tovarăşul Miron Constantinescu, se deschid in condiţiile cind întregul nostru popor desfăşoară o însufleţitoa­­re activitate de aplicare în via­ţă a măsurilor propuse de to­varăşul Nicolae Ceauşescu pen­tru îmbunătăţirea activităţii po­­litico-ideologice de educare marxist-leninista a membrilor­­ de partid, a tuturor oamenilor muncii. Avem in Academie un colectiv de activişti de partid cu multă experienţă, avem o organizaţie de partid puternică , care va trebui să supună unei analize critice activitatea desfă­şurată şi să orienteze, să ampli­fice munca politico-ideologică de formare şi dezvoltare a conştiinţei socialiste. Va tre­bui să acţionăm împreună pentru întărirea spiritului de răspundere, pentru sporirea­­ i­­niţiativei şi creaţiei în muncă, pentru înlăturarea manifestări­lor negative de automulţumire, pentru creşterea combativităţii partinice, astfel incit să asigu­răm condiţiile cele mai propi­ce în vederea realizării marilor sărcini ce le-au fost incredin­ţate de conducerea superioara de partid. Considerăm că dispunem şi condiţiile necesare desfăşurării procesului de învăţămînt la un înalt nivel şi ne exprimăm con­vingerea că întregul nostru co­lectiv nu-şi va precupeţi sfer­­turile pentru aducerea la ilnte­­plinire a sarcinilor încredinţa­te de partid Academiei ; ne vom zdrădui din toate puterile, avînd sprijinul continuu al Secţiilor C.C. a­ P.C.R., să îndeplinim mandatul încredinţat de condu­cerea partidului nostru, de se­cretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Au luat apoi cuvîntul Ion Ciol­­tea şi Constantin Rogobete, stu­denţi ai Institutului pentru pre­gătirea cadrelor în problemele conducerii social-politice, Ioan Mureşan, cursant la Şcoala cen­trală de pregătire a cadrelor sindicale, Gheorghe Mălin, cursant la Centrul de pregăti­re a cadrelor de specialitate în problemele de conducere şi or­ganizatorice şi Viorica Chiorea­­nu, de la Cursul de perfecţio­nare a cadrelor U.T.C., care au, exprimat satisfacţia şi recu­noştinţa colegilor lor pentru po­sibilitatea ce le-a fost creată de a urma cursurile acestei pres­tigioase instituţii de învâţămînt, pentru atenţia deosebită pe care conducerea superioară a parti­dului, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu o acordă activităţii de formare politico-ideologică, marxist-leninistă a cadrelor, a membrilor de partid, a fiecă­rui om al muncii. Totodată, în numele tuturor studenţilor şi cursanţilor vorbitorii au expri­mat hotărîrea fermă de a folosi condiţiile create, de a munci ne­obosit pentru a-şi îmbogăţi pre­gătirea teoretică şi practică, pentru a putea sluji cu credin­ţă cauza partidului şi poporu­lui, în numele cadrelor didactice a vorbit prof. univ. Marin Po­­pescu care a subliniat că ho­­târîrea luată de conducerea par­tidului ca întreaga activitate de pregătire a cadrelor de­-condu­­cere să se realizeze de către Academie reprezintă pentru ac­tivul de profesori, conferenţiari, lectori şi asistenţi o mare cin­ste, dar şi o sarcină de mare răspundere, care implică asigu­rarea unui înalt spirit de exi­genţă partinică întregii activi­tăţi pentru pregătirea proprie, pentru cunoaşterea celor mai noi realizări teoretice şi practi­ce în domeniul disciplinei pre­date, pentru a ridica nivelul în­­văţămîntului corespunzător rea­lizărilor ştiinţei şi cerinţelor construcţiei socialiste. Vorbitorul a exprimat hotă­­rîrea cadrelor didactice de a depune toate eforturile pentru pregătirea la un înalt nivel a activiştilor de partid, a cadre­lor de stat şi din economie pen­tru a realiza sarcina dată de se­cretarul general al partidului ca aceste cadre să fie In stare nu numai să aplice cu fermita­te în viaţă hotărîrile partidului, ci să şi contribuie la elabora­rea tezelor teoretice, a liniei generale politice de construire a socialismului în ţara noastră. In încheiere, intr-o atmosfe­­ră de puternic entuziasm, par­ticipanţii au adresat o telegra­mă Comitetului Central al Par­tidului Comunist Român, tova­răşului Nicolae Ceauşescu. I I 1 // Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Păşind într-un nou an de învăţămînt, comuniştii de la Aca­demia „Ştefan Gheorghiu", studenţi şi cadre didactice, întregul nostru colectiv, ne îndreptăm cu fierbinte recunoştinţă gîndurile spre conducerea partidului, spre dumneavoastră, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, pentru intreaga dumneavoastră activitate pe care o desfăşuraţi in slujba partidului şi patriei, pentru înalta contribuţie pe care o aduceţi la îmbogăţirea gindirii teoretice marxist-leniniste, la rezolvarea creatoare a problemelor prac­tice ce le impune dezvoltarea multilaterală a societăţii socialiste in ţara noastră. Măsurile stabilite de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R., ampla dumneavoastră expunere, stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, la şedinţa de lucru cu activul din domeniul ideo­logiei reprezintă o nouă şi strălucită expresie a grijii pe care o manifestaţi pentru destinele naţiunii noastre socialiste, a neobositei activităţi pe care o dedicaţi soluţionării marilor pro­bleme ce stau în faţa partidului şi poporului. Grandiosul pro­gram privind îmbunătăţirea muncii politico-ideologice şi cultu­ral-educative, elaborat în l­imina istoricelor hotărîri ale Con­gresului al X-lea, care poartă pecetea inaltei responsabilităţi faţă de interesele majore ale poporului şi ale socialismului, reprezintă pentru toţi comuniştii din Academie un îndreptar de mare preţ în ridicarea la un nivel înalt a întregii noastre ac­tivităţi. Recenta hotărîre a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. cu privire la organizarea Academiei pune în faţa noastră sar­cini de înaltă răspundere politică. Ea porneşte de la principiul care guvernează întreaga activitate din ţara noastră, că forţa politică conducătoare a societăţii româneşti este Partidul Co­munist Român şi pentru exercitarea acestui rol este necesar să se asigure pregătirea superioară unitară a cadrelor de con­ducere, cadre care să aplice în viaţă cu fermitate revoluţionară linia politică a partidului, să contribuie la dezvoltarea creatoare a teoriei şi practicii construirii societăţii socialiste in România. în lumina acestor sarcini vom asigura ca planurile şi progra­mul de învăţămînt, toate formele de activitate didactică, ştiin­ţifică şi educativă să corespundă pe deplin obiectivelor puse în faţa Academiei „Ştefan Gheorghiu", cu toate sectoarele sale, de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. La baza întregii noastre activităţi va sta studierea documen­telor şi hotărîrilor Partidului Comunist Român, a problemelor făuririi unei Românii moderne şi prospere, a proceselor revo­luţionare din lumea contemporană, in spiritul concepţiei mate­rialist dialectice despre lume şi viaţă. In munca noastră vom lega strîns procesul de învăţămînt cu activitatea de cercetare ştiinţifică, cu practica. Vom participa activ la studierea for­melor şi metodelor concrete de activitate ale organelor şi orga­nizaţiilor de partid, de masă, de stat şi economice, la generali­zarea experienţei înaintate, însufleţiţi de dorinţa şi de hotărîrea fermă, revoluţionară de a ridica intreaga noastră muncă pe trepte tot mai inalte, de remarcabilul exemplu pe care ni-1 daţi în permanenţă, de acti­vitatea neobosită pe care o desfăşuraţi in slujba cauzei socia­lismului, vă asigurăm, iubite tovarăşe secretar general, că ne vom spori eforturile şi contribuţia la activitatea ştiinţifică, ideo­logică şi de educare, in spiritul ideologiei marxist-leniniste, a omului noii orinduiri devotat cu trup şi suflet societăţii noastre socialiste. Ne exprimăm hotărîrea să aducem o contribuţie sporită in propagarea ideologiei marxist-leniniste, în combaterea cu intran­sigenţă revoluţionară a mentalităţilor înapoiate, a influenţelor ideologiei burgheze sub orice formă s-ar manifesta ele. Studenţii, cursanţii, Cadrele didactice, toţi comuniştii din Academie ne considerăm angajaţi total în munca de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, de promovare a liniei politice înţelepte interne şi externe a partidului şi statului nostru, de dezvoltare a relaţiilor de strinsă prietenie şi cola­borare cu toate ţările socialiste, de asigurare a unităţii mişcării comuniste internaţionale, de întărire a forţelor largului front antiimperialist. Vom milita neabătut prin toate formele muncii noastre pentru înfăptuirea politicii realiste, clarvăzătoare a Partidului, care corespunde în gradul cel mai înalt intereselor clasei noastre muncitoare, ale întregului popor, ridicării patriei noastre pe noi, culmi ale progresului şi civilizaţiei. • Premiere Industriale sibiene, două secţii noi la Uzina meca­nică la întreprinderea „Flamura r­oşie“ , prima secţie din ţară pentru fabricarea peniţelor de stilou • In aceste zile sunt prezenţi pe ogoare : 6 000 de elevi şi 600 de studenţi in judeţul Mureş (lucrări efectuate în valoare de 895 000 lei), 10 000 de elevi şi 4 830 de studenţi in­­judetul Cluj, peste 1 000 elevi in judeţul Botoşani (în 4 zile s-au recoltat aici 125 de tone cartofi şi porumbul de pe 325 de ha.), peste 3000 de tineri din municipil Buzău; 400 de stu­denţi craioveni lucrează la I.A.S. din Dolj, Olt şi Mehedinţi • Prin autodotare, colectivul Uzinei constructoare de maşini din Reşiţa a economisit, în acest an, peste 9 milioane de lei • Pe Şantierul naţional al tineretului Timişeşti — Iaşi, deschis recent, au şi fost dislocaţi 6 000 mc pămînt • In ţară au avut loc , la Arad faza judeţeană a concursului „Buna servire“; la Bacău, fi­nala concursului „Mercur“ (la faza de masă: 1 800 tineri), la Ora­dea, finala concursului „Venus“, la Tulcea „Mercur“ — faza judeţea­nă • Pentru însuşirea unor deprinderi practice, la Şcoala generală nr. 3 din Piteşti S-a amenajat un atelier de croitorie • Moment solemn în Parcul „Trivale“ a fost dezvelit monumentul „Poarta eroi­lor“ • La Galaţi s-a inaugurat Societatea ştiinţifică de fizică şi chi­mie a elevilor din judeţ • Studentele Institutului pedagogic din Oradea au discutat recent despre estetica coafurii cu Lucia Mar­­covici, responsabila secţiei de specialitate de la Casa de modă • Pe nava „Carpaţi“, în cartul ofiţerilor, a fost amenajat colţul ex­­poziţional „Tradiţii româneşti“ • In aceste z­ile şi-au început ac­tivitatea : universităţile populare din Salonta (250 de tineri), Hu­nedoara (4 secţii), Bacău (o secţie „Tinereţe, educaţie, răspunderi“), cursul de stenografie de la Casa de cultură a oraşului Sf. Gheor­ghe,cercul de istorie pentru elevi iniţiat de filiala Arhivelor sta­tului din judeţul Vâlcea, cursurile de croitorie, broderie, dactilo­­grafie, stenografie şi cusături naţionale de la Casa de cultură a oraşului Cimpulung Muscel • Un simpozion pe tema „Implica­ţiile individuale şi sociale in cazul săvîrşirii unor acte antisociale“ a avut loc la sulina, Topologu, Niculiţel şi Jurilovca • Crosul de toamnă al elevilor din Tecuci a adus la start 400 de concurenţi • In judeţul Dîmboviţa se pregăteşte cea de a IV-a ediţie a festi­valului artistic „Crizantema de aur“ • In cadrul poligonului „Me­dicina“ din Iaşi a avut loc concursul de tir al tinerilor care se pregătesc pentru apărarea patriei • Masa rotundă organizată la Buzău a avut ca temă „Comportarea civilizată a tinerilor în so­cietate şi familie“ • Locuitorii comunei Maieru (Bistriţa-Năsăud) au aniversat 200 de ani de la înfiinţarea şcolii din această loca­litate­­De la corespondenţii noştri • Maria Jugănariu, P. Ancuţa, Aurel Crîng, Vasile Venţer, Teodor Porumb, Vasile Neamţu, S. Ruxandra, Gh. Voicu, Viorel Igreţ, Costea Marincnu, Vasile Văcă­riţă, Ion Andraşoni, Gh. Bora, Al., Kulcsár Ion Hanu, Nicolae Miu.) (Urmare din pag. 1) " casa­ noastră de cultură, cineva a spus, că „prin sectorul 8 trece o magistrală revoluţionară — Calea Griviţei“ —, o cale simbo­lică, de fapt o mică părticică din lungul drum parcurs de clasa noastră muncitoare în is-I toricele sale bătălii de clasă. Ne străduim să îndrumăm tinere­tul nostru pe această Cale, a­l cărei traseu se uneşte cu toate celelalte magistrale revoluţiona­re ale ţării, deschise spre Valea Prahovei şi Lupeni, spre Dotra-I­na şi Tirgu Jiu, spre Craiova şi Banat, spre atitea alte locuri is­torice în care partidul a aprins forţa luptei pentru libertate şi progres social. In conştiinţa ti­neretului, aceste localităţi, sim­boluri ale unui fierbinte patrio-I tism — ca Mărăşeştii şi Călugă­­reşii, — trebuie să fie înscrise cu majuscule incandescente. La­ loc de frunte săptămâna dedicată de casa noastră de cultură ti­neretului, aceasta îşi propune , să întărească, in conştiinţa tine-I rilor ideea că fac parte dintr-o colectivitate de cinste, mîndria ca sînt fiii unei magistrale re-­ voluţionare. * LUNI. Pe afişul Casei, un a-I nunţ ca un titlu de poem: „Por­tret de tinăr". Dedesubt, un text explicativ : Seară de plas-I tică şi poezie. Cum a fost oglin­dit „eroul serii“ in cele două genuri ale artei ? Uniunea artiş­tilor plastici a organizat o expo-I ziţie sui-generis, cu tablouri inspirate din viaţa şi activitatea tineretului de pe şantiere, din­ uzine, din şcoală. Pe fundalul exponatelor, actori de la Tea­trul Giuleşti au citit din poeţi contemporani (Labiş, Beniuc, I­sorescu, Păunescu, Tăutu) lu­crările fiind astfel selectate incit să ofere tinerilor din sală un­ portret patetic, în­ care aceştia să-şi caute trăsăturile profilului spiritual. Au fost evocate Porţi­le de Fier. Motrul. Insula Mare BONDY BELLA : „Întrunirile şi adunările muncitoreşti se organi­zau în afara oraşului, pe terenuri virane sau în cluburi clandestine. Nu aveam pe atunci palatele culturii de astăzi!“. ŞTEFAN LUNGU: „Am inau­gurat primul tren rapid pe linia directă Bucureşti—Oradea", a Brăilei, şantierele muncii pa­triotice, campania de recoltare, munca in uzină, ca nişte terito­rii de legendă­­contemporană, ca nişte spaţii de afirmare a tine­relor elanuri... Aşadar, „un por­tret de tînâr“ desenat activ, agi­tatoric. Efectele educative ale acestei seri culturale au fost e­­videnţiate atit prin aplauzele entuziaste, cit şi, mai cu seamă prin vrăjita tăcere cu care ti­nerii au ascultat inspiratele ver­suri dedicate lor. ★ MARŢI. Pe afiş : „Despre modă şi modernism". In sală, în faţa tinerilor : un estetician, de la catedra de estetică a Univer­sităţii, un creator de mode, un regizor de film. Motivarea dis­cuţiei : „De multe ori, printr-o confuzie de termeni se înlocu­ieşte modernismul cu modernul. A fi modern înseamnă a fi con­temporan, prezent şi participant direct la toate­­ manifestările vieţii sociale . Înseamnă a fi pre­zent în actualitate. O prezenţă activă, dictată de Înaltele co­mandamente ale conştiinţei so­cialiste“. Un punct de vedere pe care cei trei invitaţi l-au luat în discuţie pornind de la concret : moda în vestimenta­ţie şi implicaţiile social-mo­bătrin meşter, I. Corlaciu, de­corat cu Ordinul Muncii Clasă I, care le-a­ spus printre altele : „Astă seară sărbătorim intrarea dumneavoastră in viaţă. De acum sînteţi calfe, năzuind să devină meşteri mari. Dar să nu credeţi că aţi pătruns în toate secretele meseriei. Eu, de 40 de ani o tot învăţ­a şi încă nu-i ştiu toate tainele. Am împuns cu acul mii de kilometri de aţă şi-am croit haine pentru tot car­tierul Griviţei, dar de fiecare dată cinci pun metrul pe om şi-i iau măsura, am aceeaşi emoţie în faţa stofei ca-n prima zi cind am ieşit calfă, cum veţi avea voi, de mîine incolo... Să nu uitaţi : meseria Înseamnă în­săşi viaţa — adică muncă, zba­tere, bucurii, griji — şi să mun­ciţi, să trăiţi numai cu gindul la asta. Şi, mai cu seamă, să­ nu uitaţi că voi aţi învăţat meseria in cu totul alte condiţii decit cei bătrîni. Să preţuiţi acest lu­cru : grija părintească a parti­dului, efortul statului, nădejdea pe care şi-o pune în voi întregul popor să va însoţească în tot ce întreprindeţi“. ★ VINERI. „Casă de piatră“. Ofiţerul­ stării civile de la Pri­măria sectorului 8 s-a deplasat pondere, cei doi tovarăşi ai lor. Urarea : „Casă de piatră­­“ în­scrisă şi pe afişul „Săptămînii tineretului“ capătă, in această ambianţă, cuvenita valoare emo­­ţional-educativă. . * „SÎMBÂTA. Colocviul despre muncă. Ul­tima seară a „Săptâ­mînii". Pe scaune, aproximativ 300 de tineri , la mese, în faţa lor , trei oameni în virstă. Au părul alb şi obrazul brăzdat de vreme . Randy Bella are 73 de ani. Este griviţean, decanul de virstă al ilegaliştilor din secto­rul 8. Lungu Ştefan, 64 de ani, mecanic de locomotive, grivi­­ţean şi el, este erou al muncii socialiste. Stan Dumitru, strun­gar de elită la U.M.M.R. „Gri­­viţa Roşie“, este deputat in M.A.N. Toţi trei, oameni cu o îndelungată activitate profesio­nală şi obştească, toţi trei min­­drindu-se cu titlul de muncitori comunişti, au fost invitaţi să le vorbească tinerilor despre viaţa şi munca lor. Au răspuns che­mării cu bucurie şi seriozitate. Randy Bella le-a vorbit despre trecutul de mizerie al poporului despre lupta partidului .„Nu aveam, ca voi, un lăcaş de cul­tură, întrunirile şi adunările muncitoreşti le făceam pe cimpurile din afara oraşului sau pe terenurile viranei Acolo des­făşuram activitatea culturală şi propaganda politică. Mult mai tirziu am reuşit să avem clu­buri, săli de Întrunire, binern­ rale ale poziţiei faţă de a­­cest fenomen, moda în litera­tură, în artă, misiunea socială a creaţiei au constituit intere­sante momente ale unor dezba­teri care a dat serii respective greutatea unui moment de pro­fundă valoare educativă. MIERCURI. „Clubul ucenicului“. Acţiune dictată de specificul zo­nei , aici, foarte mulţi tineri în­vaţă o meserie, ca ucenici, la locul de muncă. „Cum ucenicii formează o bună parte dintre cei ce frecventează Casa de cultură, nu le putem oferi numai dansuri — ne spunea tovarăşul Lică Moise — acti­vist cultural. La cererea lor am înfiinţat „Clubul ucenicului“. Astă seară, în cadrul lui, săr­bătorim înmînarea diplomelor şi repartizarea în producţie a noilor meşteri de la cooperativa „Drum nou“. In seara respectivă, ucenicii au avut ca invitat pe cel mai cu registrul de căsătorii la Casa de cultură spre a oficia, aici, o căsătorie. Doi tineri — Mun­­teanu Constantin, student la Politehnică şi Elena Vasilescu, muncitoare la „Dacia“, care frecventează casa de cultură din copilărie — au dorit să por­nească împreună pe drumul vieţii făcînd primul pas de pe scările Casei de cultură. De aici de unde, ca fii ai cartierului, au făcut şi alţi paşi de neuitat , aici au primit cravate de pioneri, aici au recitat emoţionaţi poezi­ile învăţate la şcoală. Aici, în cercul tehnic, elevul Munteanu a visat să devină student la Poli­tehnică , aici cei doi şi-au fă­cut zeci şi zeci de prieteni. A­­ceştia — colegi de şcoală, tova­răşi de muncă, printre ei numă­­rîndu-se mulţi dintre cei care au ascultat la Casa de cultură primele basme, primele confe­rinţe, primele piese de teatru — s-au adunat astăzi, solemni, in calitate de nuntaşi, de martori la pasul pe care-l fac în viaţă, cu dragoste, seriozitate şi răs­ţeles tot clandestine...“) . Ştefan Lungu a făcut un tablou al efor­turilor întregului popor, condus de partid, pentru edificarea so­cietăţii socialiste („Am pornit în multe domenii de la zero, dar nu ne-am dat bătuţi. Eu ar­ do­­borît recorduri cu o locomotivă bătrînă, fiul meu le doboară cu locomotivă electrică...“) . Stan Dumitru le-a pus în faţă tabloul de azi al ţării, arătîndu-le în ca­drul pasionantului Simpozion care­ a durat pînă noaptea tirziu, că numai prin muncă dăruită din tot sufletul patriei se poate de­fini personalitatea tînărului, că societatea socialistă, prin exce­lenţă o societate a constructo­rilor, a creaţiei, are, ca unic criteriu de apreciere a persona­lităţii umane, MUNCA, rezulta­tele ei închinate colectivităţii, construcţiei socialiste. ★ Iniţiativa Casei de cultură a sectorului 8, cum era de aştep­tat nu a trecut neobservată. Ea a întrunit sufragiile tuturor. Atit prin idee, cit şi, mai ales, prin seriozitatea acţiunilor, prin „tonul" lor elevat, pasionat, prin profesionalismul investit de că­tre organizatori... Recentele mă­suri privind îmbunătăţirea edu­caţiei socialiste au stabilit cu claritate contribuţia importantă pe care instituţiile cultural-ar­­tistice trebuie s-o aducă în for­marea şi educarea politică a tineretului. Casa de cultură a sectorului 8 a dovedit, prin ac­ţiunea prezentată aici, că a în­ţeles în profunzime sensul sar­cinilor ce-i revin şi că poate să facă faţă, în perspectivă, unor acţiuni din ce în ce mai com­plexe. Exemplul ei, repetăm, nu trebuie preluat ad litteram. In schimb, el se propune ca un preţios motiv de meditaţie şi impuls pentru toate instituţiile similare. PAUL _ COJOCARU : „Calea Griviţei“ este în primul rînd o magistrală revoluţionară! Un membru al „Ucenic clubului“ ajuns astăzi calfă! (Urmare din pag. I) vă el, imbiindu-mă cu o ţigară. — Nu, mulţumesc ! Prietenul lui, Adrian Tănase, elev în anul al II-lea, la Grupul şcolar metalurgic, se şi oferise să mi-o aprindă, scăpărind chi­britul de cracul drept al panta­lonului. — Tu nu te duci la practică, îl întrebă Coco ? — Am stat două ore, mi-a­­junge. — Nu te dă absent ? — îmi face naşu scutire. Că de-aia e medic. CE ÎNSEAMNĂ „I.O.L." ? Un tinăr, Puiu Suciu, pe care-1 mai văzusem şi altă dată în bar, îşi faie loc cu coatele la o masă. Ca în totdeauna, de-o ele­ganţă ce-ţi ia ochii. — E inginer ? — Aş !... — Unde lucrează ? — La „I.O.L.“ Mi-am amintit că mai auzisem această denumire contrasă la cele trei litere. Era întreprinde­rea la care-mi promiseseră să mă angajeze. Am cerut lămuriri noilor mei „prieteni“. — Ce-i asta ? — „întreprinderea omului li­ber“ 1 s-au grăbit să-mi expli­ce, surprinși într-un fel de nai­vitatea mea. Aveam să aflu, aşadar, cel mai semnificativ amănunt des­pre prietenii mei — nici unul dintre ei nu avea o ocupaţie. Coco, alias Adrian Cocora, a abandonat ,şcoala preferind com­pania unor pierde-vară, care l-au atras în tot felul de esca­pade, inţelegînd independenţa ca o nesupunere la normele convieţuirii sociale, ca o„liberta­te“ de a face­­ orice. în virtutea acestei mentalităţi, n-a şovăit nici o clipă să-şi lovească mama — cind aceasta a refuzat să-i dea bani de ţigări — şi să dis­pară de-acasă aproape o lună de zile. Lole (Constantin Vlăducu) n-a mai continuat nici el cursurile Grupului şcolar de chimie­­din Craiova şi a rămas lingă pă­rinţi. Pină i-o veni timpul , să plece în armată. Iar Marius Popa („Părintele“), elev in clasa a X-a la liceul „Radu Greceanu“ din localitate, pleacă dimineaţa spre şcoală, dar nu ajunge nici­odată în clasă. Prietenul lui ne­despărţit, Mircea Bica, are gri­jă să-l aştepte în fiecare zi şi să hoinărească împreună prin oraş fără nici un rost. Ceilalţi din „gaşcă“ (le place nespus să se numească astfel), Ion Braşo­­veanu (zis Gît) Rodica Mustaţă- Dobrică şi alţii au, de asemenea, după cinica lor mărturisire, su­ficiente condiţii de existenţă în familie, ca să nu mai fie nevoie să gindească şi ei la o ocupaţie. COCO FACE UN GEST CUTEZĂTOR In biroul inginerului Ştefan Andrei, şeful şantierului, nr. 3 instalaţii — Coco, înainte de a pleca de acasă a lucrat o pe­rioadă scurtă la acest şantier, chiar in echipa unde tatăl său este şef. Dar nu s-a împăcat cu­­ autoritatea părintească şi a ple­cat. Acum, după citeva luni, şi-a dat seama — cel puţin aşa zice el — că nu mai poate îndura un astfel de mod de viaţă. Se apro­pie iarna , şi-ar lua nişte haine. — Dacă eşti hotărît, îi expli­că cu blîndeţe şeful şantierului, te trimit la Corabia. Acolo vei lucra cu o echipă de tineri foarte buni, mulţi dintre ei se­­ralişti. Poţi să-ţi continui şi stu­diile. Te vom ajuta, iar dacă faci dovada că vrei să mun­ceşti cu adevărat, iţi creăm po­sibilitatea să devii un bun me­seriaş. Afară, Coco mi-a mărturisit că-i de-a dreptul încintat. Am mers să comunicăm şi ce­lorlalţi „prieteni“ hotărîrea lui Coco. Aveam prilej să aflăm şi opinia lor despre muncă. Costel (Lole) încă nu s-a in­teresat de nici un loc de mun­că. A lucrat vara trecută două luni la I.R.T.A. Acum nu ştie ce să facă. Seara, la bar, ne-a a­­dus vestea că a găsit soluţia cea mai bună. Mîine pleacă la Bucureşti, la rude. S-a intere­sat cineva de el şi trebuie să dispară o perioadă de timp. „Dacă vreţi să mă găsiţi, sunt pe Bulevardul 6 Martie. Veniţi dimineaţa la gară să mă con­duceţi !“. Marius Popa, nu ştie nici el ce să facă. „Mai stau citeva luni, pînă trece iarna. Pe urmă, plec la Timişoara, sau în altă parte“. Miei ceilalţi nu­­şi-au pus p­­ o­­ bir­mă vreunui loc de muncă. „Mai ..vedem noi! “de mîine tot aici*T ' „EU AM DUS-O GREU, MACAR COPIII SA N-AIBA GRIJI !" Discut cu părinții celor în cauză. Pe tatăl lui Adrian Co­cora îl găsim pe șantier. E unul dintre cei mai buni meseriaşi, cu experienţă de 26 de ani de muncă. Deseori a fost eviden­ţiat pentru rezultatele sale. — Nu știu ce să mă mai fac cu el. Am educat atîţia tineri aici, pe şantier, şi cu propriul meu copil nu reuşesc. Poate fiindcă sunt prea ocupat. Soţia la fel , ea lucrează la Spital. Am mun­cit toată viaţa pentru copiii noştri. Am zis că dacă am trăit în mizerie, dacă eu n-am avut, copiii mei să nu ducă lipsă. Le-am luat de toate. Când au apărut televizoarele, eu am luat primul. Aragaz, la fel. Frigider, radio... Numai că, „băiatul“ nu a în­ţeles că toate acestea s-au făcut cu eforturi din partea părinţi­lor. Nu a înţeles pentru că nici părinţii nu au ştiut să i-o spu­nă. „Dacă iei nota 10, primeşti 10 lei !“. Şi Coco cerşea profe­sorilor nota maximă. Cind a lip­sit de la şcoală (avea 40 de ab­senţe), tatăl s-a făcut luntre şi punte şi a obţinut un certificat medical. Cind a luat examenul de admitere la liceu, i-a cum­părat ghitară. („Un mic stimu­lent“...) şi l-a dat pe mina unui muncitor de-al său, să-l înveţe a cînta la instrument. De la ghitară, Coco a prins gustul trubadurarului.­­Sind l-a dus la­­ miliţie, „ca să-l mai sperie“, a fost tirziu şi eroarea să­­virşită îşi arăta înspăimîntător consecinţele. La fel au făcut şi părinţii lui Marius Popa. Băiatul are camera lui. Nu-i lipseşte nimic. E permanent îmbrăcat curat şi elegant — bineînţeles, nu în uniforma şcolară — are bani de buzunar (pentru cafeaua zil­nică de la bar). — Poate la o meserie face mai multă treabă, le sugerez părinţi­lor lui Marius. — Nu cred. Dacă nu învaţă la şcoală, cum o să înveţe meserie ! Intr-un fel, dar numai într-un anume fel, poate că au dreptate. „ORIUNDE, DAR... CEVA MAI UŞOR" Comitetul judeţean Olt al U.T.C., împreună cu Direcţia muncii, cu alte organe şi orga­nizaţii obşteşti,, a început o am­plă acţiune de depistare şi în­cadrare în muncă a tinerilor ab­solvenţi ai şcolilor generale şi ai liceelor care nu au nici o ocu­paţie. S-au făcut consfătuiri, pe zone, cu şefii de cadre ai unită­ţilor economice, au fost discu­tate posibilităţile de încadrare, de calificare a tinerilor. Au fost convocaţi tinerii în cauză şi li s-au făcut cunoscute toate con­diţiile ce le stau la dispoziţie. Peste 60 la sută dintre ei au primit deja repartiţie pentru un loc de muncă corespunzător. Prin întreaga sa dezvoltare, ju­deţul Olt creează timp larg de afirmare tuturor tinerilor dor­nici să muncească. Cu toate a­­cestea unii dintre ei îşi menţin poziţia de Inactivi, de paraziţi, ca urmare a mentalităţii lor, sau a părinţilor lor, care nu înţeleg munca drept unic criteriu de existenţă. Am ales la intîmplare, între­prinderea de morărit şi panifi­caţie „Steaua Roşie“. — Ecaterinei Stănculescu, ne spune șefa biroului personal, i-am făcut toate formele, l-am dat și decizia de încadrare, dar n-a stat decit o zi. O căutăm pe tînăra de 18 ani, care solicitase acest loc de muncă și dezertase fără ca mă­car să fi început să lucreze. — De ce n-ai stat la I.M.P. ? — Nu m-a lăsat mama ! — De ce ? — E prea greu, justifică mama. Trebuia să se scoale dimineața, să aprindă focurile... Dacă era încălzire centrală, mai mergea... Nu era o muncă grea, ii de­monstrăm, dar mama continuă să-și apere odrasla. — Aș fi vrut să lucreze unde­va, unde să fie mai multe fete. — Unde ? — Oriunde, dar să fie ceva mai uşor. O priveam pe tinăra de 18 ani. Abia își coafase părul. Unghiile nu și le terminase de vopsit. Sticluța cu ojă era încă deschisă pe masă. Pe o carte de şcoală se aflau bobii în care ghiceau din cind in cind, ea sau mama, viitorul. De la terminarea școlii generale, n-a muncit niciodată. Aş fi vrut s-o conving că aici trebuie căutat viitorul in muncă, nu în bobi. Dar m-a oprit zim­­betul ei indiferent, figura de cloşcă supărată pe muncă a ma­mei. Aş fi vrut să-i spun că dacă ar fi păşit pragul între­prinderii la care-şi făcuse for­me de angajare, ar fi găsit acolo o mulţime de fete tinere care lucrează şi învaţă in acelaşi timp, cu rezultate demne de virstă lor. Sigur, cititorul a înţeles că in­vestigaţiile noastre au operat intr-un spaţiu care­ se restringe la o suprafaţă anume din oraşul centru de judeţ, capitală a alu­miniului românesc. • Nu va să­­virşi, deci, nimeni eroarea de a da acestei lumi alte dimensiuni decit cele extrem de reduse pe care le are in realitate. Vom consacra totuşi, citeva cuvinte şi celor mulţi, celor care absolvind şi ei o şcoală generală sau un liceu, nu şi-au pus nici o clipă problema compatibilității studii­lor cu munca, nu le-a trecut nici un moment prin minte că posibilitățile materiale ale fa­miliei ar putea să însemne pen­tru ei scutire de efort, de dato­ria de a fi cit mai utili. ...La Fabrica de produse car­­bonoase lucrează de cîtva timp Constantin Velcea. „Condiţiile, ne spune el, sunt mai aspre, dar m-am obişnuit. Trebuie să încarce cineva şi cuptoarele cu cocs metalurgic“. La aceeaşi uni­tate se prezentaseră în aceeaşi zi, Cornel Catrina şi Ion Rădu­­lescu. „Trebuie să muncim. Nu atit pentru nevoia de bani, cit mai ales pentru faptul că doar astfel devenim oameni“. „Nu puteam să stau degeaba, mărturiseşte Carmen Bădescu, calculator la I.A.P.L., deşi tata e directorul unei întreprinderi şi întreţinerea mea nu este o problemă pentru familie“. „După examenul de admitere la facultate, unde n-am reuşit, m-am încadrat ca telefonistă. Muncesc cu plăcere şi-mi rămî­­ne timp suficient să mă pregă­tesc pentru un nou examen“. Cuvintele Anei Maria Ştefănes­­cu, sunt completate de colega ei, Maria Encher : „Cum aş putea, in virtutea faptului că am ter­minat liceul, să stau fără să muncesc. Numai munca îţi poa­te crea un viitor sigur“. Sunt tipuri de vârstă celor pe care i-am cunoscut la barul din centru. Tineri pe care-i gă­sim pretutindeni, în întreprinde­rile şi instituţiile slătinene, pe şantiere. Sunt oameni care şi-au înţeles locul în societate, şi-au ales un ideal pe care vor să-l ducă la capăt cu preţul muncii oneste şi pasionate. Mă întorc însă la acei tineri, sănătoşi, voinici, bine îmbrăcaţi, — unii chiar foarte eleganţi — care, in falsa mea identitate de exmatriculat, şi ,de pierde-vară, se grăbiseră — cine se aseamă­nă, se adună, fireşte ! să mă facă de-al lor. Le cer scuze că nu le-am spus adevărul, că, potri­vit uneia din expresiile lor, i-am „trişat“. Nu înainte însă de-a le spune că ei se trişează singuri, că ei înşişi se înşeală un modul cel mai cumplit şi peni­bil cu putinţă, îndărătul firmei fictive pe care şi-au confecţio­­nat-o cu inconştienţă — acea „întreprindere a oamenilor li­beri“, în numele căreia operea­ză pe care nu se cuvine s-o luăm în glumă chiar dacă pare o joacă prostească — poate că nu-şi dau seama de primejdia care-i pîndeşte, de gravitatea pe care o prezintă, pentru propria lor evoluţie, viaţa pe care o duc. Le-aş sugera doar să observe că traducerea exactă, adevăr­ată a iniţialelor de pe firma lor nu poate fi cea pe care o dau ei, ci cu totul alta : „I.O.L.“ nu poate să însemne decât „între­prinderea oamenilor leneşi“. In­terpretarea lor nu-i decit o cumplită amăgire, fiindcă para­zitismul poate crea doar iluzia libertăţii. Adevărata libertate, demnitatea reală, omul n-a do­­bîndit-o şi n-o poate dobîndi decit prin muncă. Iar lenea, trindăvia, n-a dat şi nu poate da niciodată libertate omului. INCOGNITO într-un grup de pierde-vară MARȚI 26 OCTOMBRIE 1971

Next