Scînteia Tineretului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 6959-6984)
1971-10-28 / nr. 6982
Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6982 6 PAGINI —30 BANI JOI 28 OCTOMBRIE 1971 SIDERURGIA la cota 9,7 milioane tona----------------------------------------de oţel Spunem, cînd ne referim la metalurgie că această ramură industrială a parcurs in anii cincinalului trecut o importantă etapă de creştere cantitativă. Şi argumentul nu se lasă invitat. Ritmul susţinut de creştere a producţiei de fontă, oţel şi laminate a făcut ca nivelul acestor produse să fie în 1970 de două ori mai mare decit în 1965. Spunem, avînd în vedere siderurgia că în perioada amintită a avut loc o însemnată diversificare a producţiei, în interesul satisfacerii mai bune a nevoilor crescînde de metal în economia naţională. Dovadă convingătoare — extinderea nomenclatorului de fabricaţie cu 118 noi mărci de oţeluri şi peste 320 de sortimente de laminate şi ţevi. In cincinalul actual industria metalurgică urmează un curs ascendent, dezvoltîndu-se în direcţia creşterii rapide a producţiei de metal, îmbunătăţirii substanţiale a structuri sale. Referindu-se la creşterea şi modernizarea metalurgiei în cincinal, în Expunerea cu prilejul Semicentenarului Partidului Comunist Român tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU sublinia: „în 1975 vom realiza 9,7 milioane tone de oţel ; va spori producţia la laminate, se va extinde fabricaţia de metale neferoase. Un accent deosebit se va pune pe dezvoltarea producţiei de oţeluri aliate, care va depăşi 1 milion tone la sfîrşitul cincinalului". Intr-un interviu pe care-l publicăm în numărul de azi al ziarului, am rugat pe tovarășul ing. ELEODOR POPESCU, director în Ministerul Industriei Metalurgice, să ne prezinte cîteva elemente de bază ale dezvoltării metalurgiei în anii cincinalului. — înainte de orice, v-am ruga, tovarăşe, director, să ne explicaţi această cifră : 9,7 milioane tone de oţel. Ce reprezintă ea în evoluţia siderurgiei româneşti ? — Pentru cine îşi propune să descifreze semnificaţiile unei cifre ca cea exprimînd nivelul producţiei de oţel în România anului 1975, consider eu, trebuie să aibă în vedere, simultan, mai multe aspecte. După cum se observă este vorba de o creştere de aproape 3 milioane faţă de nivelul actual. Dar paralel cu creşterea cantitativă sunt prevăzute importante acţiuni pentru îmbunătăţirea structurii dimensionale şi calitative a producţiei exprimată la nivelul anului 1975 printr-un coeficient de înnoire de aproape 52 la sută faţă de anul 1970, ceea ce va asigura necesarul sortimental de produse siderurgice din producţia internă in proporţie de peste 96 la sută. Aşadar, nivelul propus să-l atingem la sfîrşitul cincinalului dă un răspuns corespunzător cerinţelor interne crescînde de metal în diferite domenii ale economiei naţionale, îndeosebi în construcţia de maşini a cărei orientare spre ramuri moderne, de înaltă tehnicitate, cere imperios accentuarea producţiei de oţel de calitate, lărgirea substanţială a gamei mărcilor de oţel de înaltă rezistenţă, inoxidabil, oţeluri de scule şi rulmenţi. De altfel, industria constructoare de maşini beneficiază de aproape 40 la sută din producţia internă de oţel a ţării. La sfîrşitul acestui cincinal vom înregistra o creştere a cantităţii de oţel cu 52,5 la sută, la ţevi cu 51 la sută. Este o ascendenţă deosebită care va asigura mărirea producţiei de oţel pe cap de locuitor de la 322 kg în 1970 la 450 în 1975 situînd astfel ţara noastră printre ţările cu o industrie siderurgică dezvoltată. După cum se ştie, producţia de oţel aliat va ajunge la un milion tone, determinînd creşterea ponderii acestora de la 6 la 11 la 6 otă, sarcină deosebită a siderurgiei noastre, cu implicaţii dintre cele mai favorabile pentru economie , va elimina total importul, va crea totodată disponibilităţi la export. ÎMBUNĂTĂŢIREA SUBSTANŢIALA A STRUCTURII PRODUCŢIEI DE METAL TREBUIE CONSIDERATA DREPT UNUL DIN OBIECTIVELE PRINCIPALE IN SIDERURGIE IN PERIOADA CARE URMEAZA. NEAGU ITDROIU (Continuare în pag. a IV-a) Ace din... aur cenuşiu Dicţionarul limbii române moderne defineşte acul ca fiind un mic instrument de oţel, subţire şi lustruit, ascuţit la un capăt şi prevăzut la celălalt cu o gaură prin care trece aţa. Serveşte — mai precizează definiţia — la cusut. După ce am vizitat Fabrica de ace de tricotat din Capitală mă văd nevoit să sugerez o completare la definiţie. Şi asta pentru că din inventivitatea şi îndemînarea oamenilor de aici se nasc zilnic mii de ace dar care nu sunt nici mici, nu au nici gaură prin care să treacă aţa, iar capul propriuzis nu-l constituie terminaţia ascuţită; înainte de toate însă, produsele acestea nu se utilizează pentru cusut. Ele constituie „dantura“ cu care mii de maşini de tricotat devorează imensele cantităţi de materie primă ce ajunge la noi sub formă de tricotaje. Din primul moment în care mi-am exprimat dorinţa de a vizita fabrica, de a-i cunoaşte pe tineri, secretarul comitetului U.T.C. — tov. Traian Popa — mi-a spus : „Tineri sunt aproape toţi salariaţii. Media de vîrstă este sub 33 de ani. Fabrica însă nu o poate cunoaşte nimeni înainte de a-i vizita muzeul“. Mărturisesc că nu am înţeles prea bine ce voia să însemne precizarea aceasta din urmă. M-am gindit că poate este vorba de o tradiţie, de un „traseu“ al vizitei, care odată stabilit, nu admite excepţii. M-am conformat deci recomandării şi iată-mă ajuns în încăperea pe a cărei uşă scrie „Muzeul tehnic“, în interior, panouri cu grafice şi fotografii, corpuri geometrice pe care sunt fixate produsele fabricii şi cîteva mese cu dispozitive de lucru. Aflu că am în faţă „utilajele“ cu care era înzestrat atelierul de acum douăzeci de ani. „Multe din ele s-au folosit pină de curînd — mi se spune. Azi se lucrează cu utilajele din fotografie“. Şi sunt zeci de fotografii ale utilajelor moderne. Intre ele, pe perete se află însă şi una pe care anii şi-au pus amprenta şi care constituie fără îndoială cel mai expresiv exponat. Trei muncitoare lucrează la o masă. Pentru a completa rolul micuţei sobe cu rumeguşaua-IOAN VOICU (Continuare in pag. a IV-a) Un program bun care cere replica activităţii Cu cîtva timp in urmă, Împreună cu cîţiva membri ai consiliilor elevilor încercam să desprindem cum ar trebui să se afirme consiliile, în viaţa organizaţiilor U.T.C. din şcoli. Iată că, acum, Consiliul elevilor din municipiul Bucureşti ne oferă un program de activitate, de curînd dezbătut de plenul consiliului. Programul merită luat în seamă şi comentat pentru bunul motiv că alcătuieşte un punct de plecare izbutind să răspundă la două întrebări ridicate de elevii din consilii : ce sarcini şi-ar putea asuma consiliul elevilor şi care ar putea fi modalitatea sa de lucru. Tovarăşa Zenobia Anghel, preşedinta Consiliului elevilor din municipiul Bucureşti a prezentat celor 75 de membri un program eşalonat pe un an de zile. Nu este cu putinţă să-l reflectăm în întregime, deşi ar merita ; îl analizăm deci selectiv. Obiectivele lui mari, te conduc la următoarea concluzie : sunt înseşi obiectivele activităţii organizaţiilor U.T.C. din şcoală. Explicabil, întrucît condiţia existenţei acestor consilii este indiscutabil raportată la modul in care sprijină ele şi lucrează împreună şi pentru organizaţiile U.T.C. care au delegat utecişti ca membri ai acestor organisme. Organizaţiile U.T.C. din şcoli şi-au propus pentru acest an de învăţămînt să confere muncii politice şi ideologice substanţă, dinamism, eficacitate — aşa cum cer documentele de partid — incit în şcoală, în viaţa de organizaţie uteciştii să se formeze în spirit militant, ca tineri combativi, de opinie fermă, comunistă. Consiliul sprijină direct această activitate, întreprinzind cîteva acţiuni. O primă activitate a consiliului se realizează în înseşi organizaţiile ai căror reprezentanţi sunt membrii săi. Ea constă în crearea cadrului pentru o agitaţie politică permanentă. Membrii consiliului, împreună cu comisiile politico-ideologice de la LUCREȚIA LUSTIG (Continuare în pag. a IV-a) Oră de curs la Liceul nr. 32 din Bucureşti. Foto : PAVEL TINJALĂ o nouă anchetei a ziarului nostru O SOCIOLOGIE A TINERETULUI? Importanţa rolului, statutului şi funcţionalităţii sociale a tineretului în structura ansamblului constituit al societăţii ca şi în transformarea acestuia, iată un subiect de cel mai mare interes şi actualitate. Cercetările sistematice tot mai numeroase, comunicările prezentate la diverse reuniuni ştiinţifice internaţionale — argumente de netăgăduit în acest sens — pun în evidenţă importanţa intensificării studiilor integrate cu privire la tînăra generaţie, a accentuării caracterului lor multidisciplinar şi prospectiv, pentru configurarea, fără a se ignora contextul actualităţii social-politice concrete în care acesta acţionează , a unei viziuni de ansamblu asupra problematicii tineretului contemporan. Se acreditează în acest cadru ideea necesităţii unei sociologii a tineretului, nelipsind nici pretenţia că o astfel de disciplină ar fi deja constituită sau pe cale de constituire. Necesitatea unei abordări sociologice a generaţiei tinere este incontestabilă. Dar constituirea unei sociologii a tineretului, ca ştiinţă autonomă, statuată ep. ‘’mologic, este oare posibilă? Sau necesară?, cum pretindetnii cercetători, în cazul unui răspuns afirmativ, ce restricţii metodologice ar trebui să-şi impună o perspectivă socio- asupra tineretului ? Şi care ar fi în cazul acesta aspecte,ce trebuie avute în vedere în configurarea problematicii specifice a tineretului din ţara noastră ? Iată cîteva întrebări la care am solicitat răspunsul unor specialişti cu, multiple preocupări în acest domeniu şi pe care le publicăm începînd cu acest număr. TRINTORII LUI MAMA MARE Nicolae Miluţ din Sighişoara este un tînăr solid, brunet, cu faţa roşie a omului care plesneşte de vigoare şi sănătate. Nicolae Miluţ are 32 de ani şi arată numai de 28. Nicolae Miluţ, acest tînăr capabil să spargă pietre cu pumnul, îşi iroseşte zilele pălăvrăgind verzi şi uscate cu alţii, asemeni lui, în diferite localuri sighişorene, zace nesfîrşite ore în faţa cite unei cafele sau a unui „ceţ“ de coniac, lincezeşte de mai multe luni, hoinărind ca un autentic pierde-vară pe străzile oraşului de pe Tîrnava. Cine este şi ce gîndeşte Nicolae Miluţ ? Ce se ascunde în spatele zîmbetului său nepăsător, în spatele privirii care măsoară cu superioritate condescendentă trecătorii ? De ce îşi permite şi de ce i se permite această existenţă parazitară intr-un oraş, renumit pentru tradiţiile sale de muncă, de seriozitate şi consecvenţă creatoare ? Ii găsim acolo unde poate fi aflat de obicei în ultima vreme, la cofetăria-cîrciumă din centrul Sighişoarei. Plin de bunăvoinţă, parazitul se oferă să ne dea toate explicaţiile solicitate. — Nu, deocamdată, nu lucrez nicăieri. Dar am citit în ziar un anunț despre un serviciu care îmi convine, la Bălan, și nn cinci-șase zile cred că o să mă angajez. Un „deocamdată" care durează de prin aprilie. — Da, e-adevărat, atunci am plecat de la „Nicovala“ unde lucram la turnătorie. — De ce ai plecat ? — Mi-am dat demisia ca să mă angajez la un restaurant. Ştiţi, chelnerii cîştigă foarte bine, mai un bacşiş, mai rămîne ceva de Ia clienţi... Dar pină la urmă n-am izbutit să mă angajez. — Şi de-atunci, din ce trăieşti ? — Eu ? Păi trăiesc de la părinţi ! — Cum adică, de la părinţi ? — Ei, la noi acasă se găsesc de toate. E de mîncare pentru toată lumea şi pentru încă şapte dacă e nevoie ! Şi Nicolae Miluţ ne priveşte cu o mîndrie neruşinată. Ii mai punem o întrebare. — Nu ţi se pare că e neserios ceea ce faci ? Că e ruşine să nu munceşti cînd toată lumea din jur produce ? — Eu sînt om serios, afirmă OVIDIU PATIN (Continuare in pag. a IV-a) PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A DELEGAŢIEI PARTIDULUI DEMOCRAT DIN GUINEEA Miercuri după-amiaza, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a primit delegaţia Partidului Democrat din Guineea, formată din tovarăşii Toure Mohamed Lamine, membru al Comitetului Central al Partidului Democrat din Guineea, ministrul minelor, industriei şi energiei, şeful delegaţiei, Diakite Mamady, membru al C.C. al P.D.G., secretar al organizaţiei de partid din Conakry, Sylla Lancine, membru al C.C. al P.D.G., secretar al Confederaţiei Naţionale a Muncitorilor din Guineea, Sako Kadiatou, membră a Consiliului Naţional al Tineretului Revoluţionar din Guineea. Au participat tovarăşii Vasile Patilineţ, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Bujor Almăşan, membru al ,C.C. al P.C.R., ministrul minelor, petrolului şi geologiei, Constantin Vasiliu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In cursul convorbirii, care a avut loc într-o atmosferă cordială, prietenească, au fost examinate probleme de interes mutual privind raporturile dintre cele două partide şi ţări, precum şi unele aspecte ale situaţiei internaţionale actuale, ale luptei popoarelor împotriva imperialismului, colonialismului şi neocolonialismului, pentru libertate şi independenţă naţională, democraţie, progres social şi pace. Cu acest prilej, au fost evocate rezultatele pozitive ale raporturilor de solidaritate şi colaborare prietenească, multilaterală, dintre cele două popoare şi state, întemeiate pe principiile respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc. S-a reafirmat, totodată, părerea comună că este necesar ca şi pe viitor să se extindă şi să se diversifice relaţiile bilaterale, pe plan politic, economic, tehnico-ştiinţific şi cultural, în interesul celor două popoare, al cauzei unităţii forţelor revoluţionare şi progresiste de pretutindeni. EŞTI UTECIST SĂ FII FRUNTAŞ! • O OBLIGAŢIE STATUTARA PE CARE NU TOŢI TINERII DE LA COMBINATUL CHIMIC DIN TURNU MĂGURELE O RESPECTA. IATA DE CE COMITETUL U.T.C. A SIMŢIT NEVOIA SA ACŢIONEZE ....Este ora 21 şi 30 de minute. Ne aflăm la poarta combinatului pentru a urmări cum se desfăşoară intrarea tinerilor salariaţi in schimbul de noapte şi ieşirea celor din tura de după amiază. După un ceas de aşteptare, o concluzie îmbucurătoare : totul a decurs normal, nimeni nu şi-a părăsit lucrul mai devreme, nu s-a înregistrat nici o întirziere de la program. Continuăm investigaţia în secţii. Mai întîi la grupul de îngrăşăminte. La prima cotă a instalaţiei, tresărim un tînăr care doarme. „Regretăm“ că suntem obligaţi să-l trezim. — Cum vă numiţi ? — Stan Trincă. — Cit este ora ? — Păi... ştiu eu ? Ne uităm la ceas : este 22,25. Oră la care Stan Trincă trebuia să verifice parametrii instalaţiei. — Nu dormeam. Mă odihneam puţin deoarece am sosit chiar acum de la Bucureşti. Plecăm în căutarea maistrului de tură Ion Bobe. — Ce părere aveţi despre situaţia întilnită ? — Să vedeţi... Trincă n-a venit nici ieri la serviciu. L-am trecut cu o „nemotivată“. Astăzi ce să-i mai fac ? Comentariile sunt de prisos. De la tabloul de comandă ne deplasăm la staţia electrică. Aici, din nou avem în faţă aceeaşi nepăsare faţă de producţie, de folosirea in mod judicios a celor 480 de minute, de supraveghere a unor instalaţii ce costă zeci și sute de milioane de lei. De data asta ea este întruchipată in persoana electricianului Ion Odangiu. La intrarea noastră este nevoit să-și părăsească culcușul cald, ingenios aranjat, (o canapea pusă după un dulap, plapoma fiind înlocuită de cîteva pufoaice). — Nu dormeam. Doar mă întinsesem, așa, puțin. — Este ora 22,45. Ce ai făcut dumneata pentru producție de la intrarea în schimb ? — Cînd era să fac dacă n-a GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a îll-a) Plenare ale Comitetelor judeţene U.T.C. TIMIŞ: Atitudinea militantcombativă, o expresie a maturităţii politice. BOTOŞANI: Criteriul eficienţei: formarea unei inalte conştiinţe muncitoreşti. Restabilirea drepturilor legitime ale R. P. Chineze la O.N.U. Un eveniment politic de majoră însemnătate, un succes de seamă al cauzei păcii Votul din Adunarea Generală, din noaptea de luni spre marţi, prin care Republica Populară Chineză a fost repusă în drepturile sale la O.N.U., reprezintă un eveniment de majora importanţă, care, cu certitudine, va influenţa în mod pozitiv evoluţia situaţiei internaţionale. Impresionanta majoritate ce s-a exprimat in favoarea restabilirii drepturilor legitime la O.N.U. ale Chinei populare — membru fondator al acestei organizaţii — constituie o concludentă victorie a raţiunii, un succes de prestigiu al tendinţelor realiste din viaţa internaţională. Votul din Adunarea Generală a O.N.U. marchează nu numai repararea unei inechităţi, eliminarea unei grave anomalii, ci şi un pas important pe calea dobîndirii de către O.N.U. a universalităţii care îi este indispensabilă pentru succesul întregii sale activităţi. Restabilirea drepturilor R. P. Chineze la O.N.U. şi eliminarea uzurpatorilor danbaisişti constituie o strălucită biruinţă a tuturor popoarelor iubitoare de pace, o mărturie a influenţei pe care forţele păcii şi socialismului o exercită pe plan mondial, împreună cu întregul nostru popor, generaţia tînără a României socialiste adresează poporului chinez şi tineretului său cele mai calde felicitări cu ocazia acestui eveniment de deosebită însemnătate. Țara , noastră a militat în mod constant, cu energie, pentru ca R. P. Chineză să fie repusă în drepturile ei la O.N.U., convinsă fiind că încercările de a izola poporul chinez de 800 000 000 de oameni sunt sortite eșecului. EUGENIU OBREA (Continuare în pag. a VI-a)