Scînteia Tineretului, august 1972 (Anul 28, nr. 7218-7243)
1972-08-01 / nr. 7218
1,5 CÍNTEI A TINERETULUI" pag. 2 ORAŞUL DE LA KM 40 Mai erau ciţiva zeci de metri pînă la km. 40, de pe şoseaua naţională Brăila-Slobozia, cind autobuzul frînă lin în staţie. „ORAŞUL VIZIRU ! COBOARĂ ?" - exclamă şoferul, nu fără un umor anume, deschizînd uşile. Am relatat întîmplarea, cîteva minute mai tîrziu, tovarăşului Alexandru Jarnea, secretarul comitetului de partid şi primar al comunei Viziru, judeţul Brăila. — E numai o glumă, tovarăşe primar? — Se poate să fie şi o glumă; o glumă bună, vreau să zic, izvorîtă din umorul sănătos specific poporului nostru. Dar nu este numai o glumă ; este, in primul rînd, o certă anticipaţie. Comuna noastră se numără printre primele în judeţ care urmează să devină oraşe. Oamenilor, însă, cum spuneam, le place de pe acum să se privească în oglindă orăşenească, deşi nu mai este mult pînă în momentul cind, la intrarea în localitate, pe placa indicatoare vom scrie : „Oraşul Viziru“, încă în acest cincinal... — Cu ce sentimente, cu ce emoţii aşteptaţi acest moment ? — Noi este vorba acum de emoţii ; nu este cazul şi nu este nici timpul. Ce-i drept, ne gindim noi uneori cum o să arătăm peste cîţiva ani, dar ştim că asta ţine tot de noi, de faptele noastre, de muncă. Şi aici aş vrea să pun punctul pe î : noi dacă ştim, dacă sintem deci conştienţi de treaba asta, atunci să ştii dumneata că ne şi străduim să ajungem acolo. — Pînă a discuta despre cum „ne străduim“, trebuie să existe mai întîi o „bază“ — nu ? — argumente menite să confirme hotărîrea ca dumneavoastră să fiţi printre cei dinţii în judeţ care să ajungeţi „acolo“, implicit argumente pentru strădania de pînă acum. In ce ar consta deci aceste argumente ? — Eu o să le spun cum îmi vin în minte, dumneata poţi să le aranjezi Cumi vrei. Aşadar, notează : sîntem în total 8 000 de suflete ; noi, cei din Viziru şi satul alăturat. Lanurile. Avem, mai întli, pe raza comunei, trei cooperative agricole de producţie cu 9.000 ha. teren agricol. Una din ele — „V. I. Lenin“ — a obţinut anul trecut ,locul III pe ţară la producţia de griu, fiind distinsă cu Ordinul muncii clasa I, iar anul acesta toate trei stau mai bine decît anul trecut. Am înălţat recent o fabrică de cărămidă, cu o producţie de 6 000- 7 000 bucăţi pe zi. Peste o săptămînă va fi dată în folosinţă o secţie de covoare a noastră, nu a cooperaţiei. 80 de femei sunt acum la şcolarizare. La anul vor fi 200, care vor munci în trei schimburi, ca in industrie. Avem secţii de tîmplărie, zidărie, tapiţerie şi multe altele, că, iată, putem cu forţele noastre locale să Înălţăm o casă după proiect, de la fundaţii şi pînă la mobilă. Brutăria noastră asigură pline pentru şase comune. In comună există 23 de magazine. Anual se vînd produse In valoare de 20 milioane lei. In altă ordine de idei, notaţi o farmacie, dispensar uman şi veterinar, spital cu 120 de paturi, două cămine culturale, o sală specială destinată acţiunilor educative ale tinerilor, trei şcoli generale cu 1 300 de elevi. Tot la noi se află un S.M.A. cu centru de reparaţii — care deserveşte şase unităţi agricole — şi o staţie meteorologică de importanţă republicană (între noi fie vorba, ne ajută foarte mult oferind zilnic un buletin al timpului local). La 8 locuitori revine un televizor şi trei ziare la două familii, ca să nu mai vorbim de radio, difuzoare, frigidere şi aragaze, maşini de spălat. In întreaga comună sunt 546 de salariaţi, după cum urmează : 7 ingineri, 7 doctori, 40 cadre sanitare, 60 de învăţători şi profesori, 14 tehnicieni, 72 de funcţionari şi 356 de muncitori salariaţi. Asta ar însemna, în procente, 1 salariat la 15 locuitori, başca pensionarii. Şi lista ar putea continua. Dar mai bine să vă dau un alt fel de exemplu. Iată, satul acesta, Lanurile, înainte se numea Golăşei. A trebuit, însă, să-i schimbăm numele, că nu mai cadra cu realitatea. Ce, om bogat şi harnic, te mai puteai numi golăşei ? Or, dacă prin strădania lor, oamenii au ajuns să nu se mai recunoască în numele satului lor, noi locuitorii întregii comune, prin strădania noastră colectivă, să nu reuşim să facem din ea oraş ? Eu cred că da, reuşim. — Anul trecut, în decembrie, la Conferinţa pe ţară a secretarilor comitetelor de partid şi a preşedinţilor comisiilor populare comunale aţi luat cuvîntul. Printre altele, aţi făcut şi propunerea ca organelor comunale să li se acorde „nişte competenţe mai mari" — v-am citat din cuvint. Ce ne puteţi spune astăzi în legătură cu această propunere ? — Lucruri bune, lucruri foarte bune Pentru că înainte, noi, primăria, nu prea aveam clar CU Ce să ne ocupăm, de ce să răspundem. Vedeţi, numai un exemplu, lucrau în comună diverşi salariaţi, medici, profesori, dar depindeau direct de judeţ, activitatea lor era controlată — şi îndrumată — numai de factorii judeţeni. Personal, nu mi se părea cea mai bună soluţie. Ei munceau alături de noi — şi noi nu eram „competenţi“ să le arătăm greşeala sau sâ-i stimulăm spre mai bine ? Dar problemele au fost reglementate chiar in cadrul lucrărilor Conferinţei. Acum avem răspunderi precise, ne îngrijim de tot ce se întîmplă pe raza comunei. Avem, de pildă, plan de producţie cu profil teritorial. Asta înseamnă că răspundem, alături de ceilalţi factori ai comunei, de realizarea tuturor indicatorilor de plan ai tuturor unităţilor. Dar asta mai înseamnă că putem colabora mai bine, putem chibzui şi hotărî împreună pentru bunul mers al întregii comune, pentru destinul ei. — In ce fel reuşiţi să vă achitaţi de ambele răspunderi, cea de secretar al comitetului comunal de partid şi cea de primar ? Mai direct : cind şi cum sînteţi secretar — cind şi cum sînteţi primar ? — Un lucru îmi este cit se poate de limpede : în tot ceea ce întreprind trebuie să acţionez ca om politic. Tot ceea ce fac ca primar trebuie să privesc şi cu ochii secretarului, iar atunci cind acţionez ca secretar trebuie să reflectez şi la cerinţele economice şi administrative. Aici cred eu că se află sîmburele întregii noastre activităţi , în strînsă înlănţuire a răspunderilor ce izvorăsc din cele două funcţii. Numai aşa putem rezolva, după părerea mea, mai bine şi mai operativ problemele din fiecare domeniu de activitate. — Să revenim acum asupra eforturilor pe care spuneaţi că le întreprindeţi la ora actuală pentru a ajunge mai grabnic „acolo“, pentru a conferi comunei dv. tot mai plenar, trăsăturile specifice locului urban. — Vă invit in faţa schiţei de sistematizare, pe care am supus-o recent dezbaterii şi aprobării comitetului executiv al consiliului popular. Iată, am delimitat deja vatra comunei. Aici se vor înălţa case cu etaj (avem proiectul gata), vom avea şi case fără etaj, dar aspectul şi confortul lor vor fi aidoma vilelor. Pînă la sfîrşitul anului, primul bloc, cu 8 apartamente, va fi dat la cheie. Va avea şi încălzire centrală. Anual vom construi, apoi, cel puţin cite 20 de apartamente. O baie comunală, un liceu, cîteva spaţii comerciale moderne vor marca centrul comunei. In primăvară deschidem şi lucrările de canalizare. Se dezvoltă secţiile prestatoare de servicii. Suntem în curs de realizare a unui microabator, care va avea şi o anexă de prelucrat produse zootehnice. Ne îngrijim, de asemenea, de aspectul comunei, de înfrumuseţarea ei, de pietruirea străzilor, de întreţinerea spaţiilor verzi. Cele mai multe din aceste lucrări au fost deja atacate şi aş putea spune că întreaga comună participă la muncă. Consătenii mei efectuează mii de ore de muncă voluntară, hotărîţi de-a face mai bine, mai repede, mai mult. Cu toţii sintem animaţi de istoricele hotărîri adoptate la recenta Conferinţă Naţională a partidului şi ne exprimăm neclintita noastră voinţă de-a acţiona în aşa fel incit ele să prindă neintîrziat viaţă şi aici, în acest colţ de Bărăgan, numit încă comuna Viziru. ION ANDREIŢA ALEXANDRU JARNEA, secretarul comitetului de partid, primarul comunei Viziru, judeţul Brăila CUVINTELE (Urmare din pag. 1) la influenţe binefăcătoare, rezistentă împotriva impurităţilor. A învăţa şi obişnui tinăra generaţie să vorbească frumos şi curat este, poate, egal cu a o îndemna să gîndească frumos, să se exprime consistent şi lapidar, fugind de vorbărie şi gongorism, ferindu-se şi condamnind limbajul teribilist-argotic, golănesc, apetitul snob pentru neologisme şi barbarisme, pentru importul fortuit şi inutil din alte limbi. Aud tineri (intelectuali, desigur) care comunică între ei printr-un limbaj criptic, schimonosit-vulgar, ca şi cum limba obişnuită, curată şi sănătoasă şi-a pierdut pentru ei expresia şi savoarea. Ce impietate faţă de cultură şi ce rău exemplu pentru cei din jur, mai ales pentru copii. Sau alţii cărora le scapă simplul acord gramatical sau al căror limbaj e incoerent, fadi sau neclar. Vin, de aceea, cu o idee : n-ar trezi, oare, interes înfiinţarea unui cerc „Cum vorbim" pe lingă o casă de cultură a tineretului ? Desigur, nu cu pretenţii ştiinţifice, ci pur şi simplu practice, cu simpla intenţie de a discuta despre înţelesul şi folosirea cuvintelor. La început cîteva lecturi fascinante (eventual o bandă de magnetofon cu lecturile lui Sadoveanu), apoi discuţii şi aplicări practice conduse de un profesor de limba şi literatura română. Sunt convins că, încet-încet, tinerii s-ar lăsa cuprinşi de farmecul discuţiei despre rostul cuvintelor adunate în frază şi ar da activităţii lor o funcţiune nobilă şi utilă. Cine încearcă ? cum, în ajunul intrării în profesie, am reluat firul discuţiilor prilejuite pe parcursul anului de desfăşurarea activităţilor practice in institut şi in producţie, de investigaţiile patronate de cercurile ştiinţifice studenţeşti şi de catedrele de specialitate, cu cîţiva absolvenţi din actuala promoţie, care peste foarte scurt timp se vor confrunta cu problematica complexă a producţiei, cercetării şi proiectării „Aştept cu emoţie reintilnirea cu producţia, arăta Gheorghe Soare, absolvent al Facultăţii de maşini şi utilaje pentru construcţii din institutul de construcţii Bucureşti, cu cinci ani în urmă lăcătuş mecanic la Uzina de autoturisme Piteşti. Am observat şi la alţi colegi care au lucrat in producţie înainte de a intra in facultate, un ascendent in uşurinţa de a-şi însuşi problemele teoretice, o mai mare receptivitate şi mai bune rezultate în conexarea invăţămintului cu practica şi cu proiectarea. De altfel, acest aspect s-a pus în evidenţă in institutul nostru în contextul general al eforturilor de modernizare a programelor, a metodologiei de studiere a ştiinţelor tehnicoinginereşti, de integrare a practicii generale şi de specialitate in procesul intim al instruirii şi educării viitorilor constructori. Un rol însemnat l-au avut, desigur, cadrele didactice preocupate să ne menţină trează atenţia asupra cerinţelor formulate de producţie. Alături de cunoştinţele primite in facultate, cunoştinţele mele practice mi-au facilitat şi elaborarea proiectului de diplomă : „Autoscreper cu elevator de 8 m3“, care propune un utilaj terasier de mare productivitate în săpare, transport, descărcare şi nivelare, răspunzird unor cerinţe complexe de mecanizare a proceselor de muncă. Acesta se înscrie pe linia generală a parametrilor obţinuţi de agregatele construite in alte ţări. Aş dori să arăt că şi alţi colegi sunt preocupaţi de proiectarea unor maşini şi utilaje de înaltă productivitate. Doresc să semnalez că prezenţa în consiliile profesorale şi senat şi a unor specialişti din producţie — maiştri, tehnicieni, ingineri — este destinată să pună pe temeiuri mai realiste practica studenţilor şi, concomitent, să atragă mai insistent atenţia factorilor din producţie asupra răspunderii de a contribui tot mai eficace la formarea viitorilor lor colaboratori“„Cunoscind unele aspecte ale preocupărilor existente la Institutul de fizică Bucureşti, arăta Sergiu Iordănescu, de la secţia de Electronică aplicată a Facultăţii de electronică şi T.C.. I.P.B. — mi-am ales ca temă pentru proiect realizarea unui sistem de comandă care va fi integrat intr-o instalaţie mai complexă in curs de realizare la I.F.B. De altfel, această lucrare, ca şi colaborarea la o alta, prezentată la sesiunea cercurilor ştiinţifice — „Sală de testare automată a cunoştinţelor“ — au fost efectuate mulţumită îndrumărilor tov- conf. brig- Stere Roman, care conduce şi un laborator bine dotat. Pentru viitor mă preocupă o problematică legată de circuitele logice şi de sistemele de conducere a activităţilor economice, de producţie prin calculator. Ne revine datoria de a realiza sisteme competitive cu aplicabilitate într-un domeniu sau altul, pentru a evita importul. Dar mai cred că avem datoria să intuim şi să oferim soluţii pe care producţia nu le-a formulat încă, dar a căror stringenţă verifică. Cred că preocupările de această natură reprezintă o modalitate de a ne integra rapid intr-un domeniu prioritar al economiei naţionale“. Colegul său Mihai Brînzan, autorul unui cardioscop portabil, premiat de curînd, tema sa de diplomă, este preocupat pentru viitor de o tematică din domeniul electronicii medicale : aparate pentru testarea stării de oboseală in industrie, pentru detectări stomatologice, pentru supravegherea cardiacilor-Astfel de aparate, fiind de serie mică, pot deveni obiectul studiilor și realizării practice din partea unor ateliere de prototipuri. „Sunt de părere că intrarea noastră in producţie nu trebuie să însemne începutul unei perioade de acomodare ci încadrarea directă în rezolvarea unei probleme concrete sub îndrumarea unui bun specialist“. „Producţia noastră este prospectarea unor noi bogăţii subterane, pentru punerea lor la dispoziţia economiei naţionale , un teren de înaltă răspundere profesională şi socială — arăta Lucian Beşuţiu, de la Facultatea de geologie tehnică, I.p.G.G. Pentru un geofizician contează în primul rînd instrucţia practică. Aceasta trebuie să fie intensificată. Noi am dori, şi poate se va realiza pentru seriile următoare, un poligon experimentat de lucrări unde, pe parcursul anului, să reproducem activităţi practice asemănătoare cu cele ce se întrlnesc pe teren şi lucrări care să lege, în prezenţa cadrelor de specialitate, cunoştinţele teoretice cu cele practice. La absolvire am susţinut o temă oarecum de pionierat din domeniul radiometriei in care mi-ar face plăcere să lucrez — „Posibilităţi şi limitări ale spectrometriei alfa în analize radiometrice de laborator“. Aşteptăm confruntarea cu terenul, despre care ştim că nu meseria noastră poate fi şi complicată şi aspră şi plină de surprize“. Prof. dr. docent Lazăr Pavelescu, şeful catedrei de mineralogie şi petrologie din I.P.G-G., consilier la Organizaţia „Expediţia geologică“, cunoaşte direct exigenţele exprimate de activitatea practică a inginerilor geologi. D-sa opina că încadrarea rapidă şi activă in profesiune este pregătită pe toată durata studiilor. „In laboratorul nostru, studenţii lucrează direct cu aparatele pe care Ie vor întîlni în producţie. Activînd în cercul ştiinţific de specialitate le-am dat un studiu încă din anul II cîte o zonă unde ei au efectuat stagiul de practică şi de unde şi-au ales şi proiectele de diplomă. Este semnificativ că cei din seriile anterioare au solicitat cu precădere regiunile astfel cunoscute. Cred că ar trebui să fie rediscutată problema prerepartiţiei, din anul III, rezolvabilă acum prin realizarea dublei subordonări a institutelor de învăţămînt superior. In aceste condiţii, studenţii, incepînd din anul III, ar putea lucra ca membri ai unor echipe de lucru. Producţia cere — şi este un deziderat încă neîndeplinit — mai multe cunoştinţe practice. De aceea, prezenţa noastră, a cadrelor didactice, in producţie nu numai că aduce o enormă contribuţie la perfecţionarea pregătirii de specialitate fără de care nu ne putem menţine in actualitate, dar face să crească și răspunderea noastră. GEORGETA RUŢĂ INGINERI DIN PROMOJIA 72 IN FATA PRODUCŢIEI In parcul comunal din Ghimpaţi-Ilfov şi-au dat întîlnire duminică mii de cetăţeni din localitate pentru a cinsti şi aduce un omagiu hărniciei şi dăruirii, abnegaţiei cu care mecanizatorii au smuls pămîntului o recoltă niciodată atinsă pînă acum. Sunt prezenţi mecanizatori de la S.M.A. Ghimpaţi, S.M.A. Gorneni, S. M. A. Izvoarele, S.M.A. Angheleşti. Cu unii dintre ei am stat de vorbă: Mirea Dumitru, Cheren Gheorghe, Soare Marin, Dillă Ion (S.M.A. Ghimpaţi), Soare Constantin, Mirea Ion, Bobe Radu şi Enache Constantin (S.M.A. Gorneni). Numele altora şi faptele lor de muncă ne-au fost aduse la cunoştinţă, nouă şi tuturor celor prezenţi in parcul comunal, de brigada artistică de agitaţie locală în imnul de laudă închinat harnicilor mecanizatori. „Sîntem bucuroşi şi minări de faptul că această sărbătoare ne este închinată nouă“ — ne spunea mecanizatorul Constantin Soare. „Acest fapt, continuă ideea tizul său, Marin Soare, arată că munca noastră e preţuită, ceea ce ne dă noi imbolduri, noi hotărîri de a lucra şi mai mult şi mai bine“. Toţi au fost unanimi in a-şi exprima mîndria pe care o simt, hotărîrea de a stărui în efortul cotidian pentru atingerea indicatorilor ce le stau in faţă. Şi nu numai ei ci şi cooperatorii din localitate : „Ii sărbătorim pe mecanizatori pentru muncă şi hărnicie. Dar sărbătoarea este a noastră a tuturor, fiindcă succesele şi recoltele sunt ale noastre ale tuturor, şi mecanizatori şi cooperatori. Iar de acum încolo noi toţi — mecanizatorii SĂRBĂTOAREA GRIULUI şi cooperatorii — va trebui să muncim şi mai bine. O facem, în primul rind pentru noi“, spunea ţăranul cooperator Marin Bazoven. Dar această sărbătoare a griului mai are o semnificaţie : reînnodarea unei tradiţii care cîndva s-a bucurat de o largă audienţă — duminicile cultural-sportive, prilej al bilanţului muncii depuse şi al cinstirii hărniciei, prilej al destinderii şi recreării după o săptămînă de efort, prilej al unor manifestări cu un bogat şi variat conţinut instructiveducativ şi recreativ. Şi manifestarea de la Ghimpaţi constituie un model, un model prin conţinutul său, un model prin programul cultural-sportiv. La realizarea acestei prime părţi şi-au dat concursul ansamblul „Doina Ilfovului", tarafuri şi solişti de muzică populară din localitate. La rîndul său, seria manifestărilor sportive a inclus meciuri de fotbal şi volei, întreceri hipice, jocuri distractive. AL. DOBRE Foto: RADU CALAL Ştefan Băcanu, cunoscutul solist al Ansamblului „Doina Ufo.vului“ prezent la sărbătoarea griului Mii de locuitori din Ghimpaţi şi-au dat întîlnire în parcul comunal Călăreţii se pregătesc pentru pornirea în cursă. La Suceava a fost inaugurat şantierul de muncă patriotică al tineretului din localitate, cel mai mare de acest gen din zona de Nord a Moldovei. Aici lucrează peste 600 de muncitori din unităţile industriale ale oraşului, elevi şi studenţi. Printre ei am întilnit utecişti de la Combinatul de celuloză şi hirtie, Uzina de utilaj şi piese de schimb, Fabrica de tricotaje „Zimbrul“, Uzina de reparaţii auto, de la liceele „Ştefan cel Mare“ şi „Petru Rareş“, de la Combinatul pentru exploatarea şi industrializarea lemnului. Sunt constructorii unei mari baze sportive, primul obiectiv o constituie patinoarul artificial de dimensiuni olimpice. Acesta va dispune de tribune pentru 1 000 de locuri, care mai tirziu urmează a fi acoperite. La Suceava, un nou şantier al tineretului Din mulţimea de brigadieri prezenţi aici am notat şi cîteva nume : Gheorghe Aruştei de la Combinatul pentru exploatare şi industrializarea lemnului, strungarul Ioan Lujinschi şi electricianul Mihai Fînu de la Combinatul de celuloză şi hîrtie, lăcătuşul mecanic Aurel Cepuc, Uzina de reparaţii auto, Elena Agrigoroaie şi Aurica Popescu de la Fabrica de tricotaje „Zimbrul“, elevele Lucreţia Mărgineanu şi Mihaela Lăzărescu, utecişti fruntaşi în acţiunile de muncă patriotică. Menţionăm şi o prezenţă imediată : un grup de studenţi bucureşteni, de la Facultatea de finanţe a Academiei de ştiinţe economice Bucureşti, aflaţi în practică de producţie la Suceava. ION BELDEANU — înainte de a trece la formule de programe turistice propriu-zise, ce ne puteţi spune despre cadrul general al activităţii agenţiei in această perioadă ? — Aş începe cu programele prevăzute pentru litoral. Sunt cele mai căutate şi ocupă, actualmente, locul principal în activitatea noastră. In ceea ce priveşte excursiile, la fiecare sfîrşit de săptămînă, peste 2 000 de tineri bucureşteni pot pleca în excursii de cite una-două zile spre Constanţa unde, pe lingă nelipsitul program de înot şi plajă, este prevăzută vizitarea principalelor obiective ale oraşului. De aceste excursii scurte beneficiază, in primul rind, tinerii care nu sunt încă sau nu mai sunt în vacanţă. Pentru concedii, Agenţia oferă locuri în taberele organizate la Costineşti, Eforie-Nord, Mamaia, Eforie- Sud şi Techirghiol, unde se pot petrece 6—12 zile de vacanţă. — Dar pentru cei care preferă înălţimile şi aerul tare...? — Pentru aceştia, permanent, sînt organizate atît excursii de sfîrşit de săptămînă, la cabanele Gîrbova, Piatra Mare, Diham, Babele, Caraiman şi altele de pe Valea Prahovei, cit şi tabere asemănătoare celor de pe litoral -1 în ambianţa alpină de la Predeal, Izvorul Mureşului şi Timişul de Sus. In afară de acestea, pentru tinerii care mai au doar puţin timp de vacanţă, au fost create posibilităţi pentru petrecerea acestor zile într-una din cabanele BTT din Bucegi, Făgăraş, Paring sau Ceahlău, de unde sunt accesibile numeroase excursii pe cele mai variate trasee din zonă. — Ce program oferiţi anul acesta amatorilor de noutăţi, în special acelora care vor să cunoască mai îndeaproape frumuseţile şi realizările şi realităţile ţării ? — Programele generale ale BTT sunt destinate mai ales elevilor şi studenţilor, fiind astfel concepute incit să corespundă atît necesităţii de recreere, de destindere, cit şi setei de cunoaştere caracteristică vîrstei. Astfel, pentru elevii din ultimele clase de liceu se organizează excursii pentru orientarea profesională, care să cuprindă pe lingă vizitarea locurilor de interes turistic general şi vizite la diferite unităţi economice, la institute de cercetări sau de învăţămînt superior. In programul acestor zile se includ întîlniri cu specialişti, oameni de artă şi cultură, ziarişti etc. care, sperăm, vor ajuta mulţi tineri să rezolve mai bine dificila problemă a alegerii viitoarei lor profesiuni. In afară de aceste excursii în cadrul programului general al BTT, prin Agenţie se organizează şi excursii tematice de 6—8 zile. — Cîteva exemple... — Excursiile tematice, organizate pe tot cursul anului îşi propun să urmărească trasee care cuprind locuri de importanţă istorică, legate de viaţa unor personaje importante ale culturii româneşti, de evenimente de seamă din istoria patriei. Menţionez, astfel, „Pagini de glorie — insurecţia armată iniţiată şi condusă de P.C.R. in August 1944“, pe un traseu ce cuprinde localităţi din sud-vestul ţării, „Pe urmele bătăliilor lui Ştefan cel Mare“ , „Momente din istoria înfăptuirii unităţii naţionale a poporului român sub Mihai Viteazul“, „Pe urmele Luceafărului poeziei româneşti — Mihai Eminescu“, „Urme şi cetăţi daco-romane“ etc. Tot în acest context, iniţiem şi excursiile în unele zone de larg interes turistic, cum ar fi „Nordul Olteniei — Porţile de Fier“, „Din Oaş în Maramureş“, „Mozaic moldovenesc“ sau „Circuitul României — zona de sud-vest“. — Aveţi noutăţi privind Delta Dunării ! ? — Intr-adevăr. Aceste excursii, la care au participat, pînă acum, circa 2 000 de tineri, in special elevi pasionaţi ai ştiinţelor naturii, se bucură de un deosebit succes, mai ales datorităfaptului că BTT este singurul organism care iniţiază excursii de acest gen. Este vorba de excursii pe pontoane, de 2— 4 zile, timp în care se urmează un traseu puţin cunoscut, ce pune in valoare toate splendorile Deltei. Astfel, de excursii le organizăm în lanţ, începînd din 19 iulie pînă la 2 septembrie, fie cu pontoane fie cu şlepuri amenajate special pentru a oferi condiţii de cazare cit mai bune. Pentru cei mai curajoşi, buni înotători, există şi o variantă în bărci remorcate de şalupă. Penttru această excursie — expediţie trebuie însă ca participanţii să cunoască nu numai înotul, dar şi unele elemente de gospodărie deoarece îşi pregătesc singuri masa... MARIA ILIE Pe drumuri de vacanţă în aceste zile, cind mercurul termometrelor urcă de obicei peste 30 de grade, cind cei mai mulţi studenţi sunt la sfîrşitul perioadei de practică, iar candidaţii la examenele de admitere după ultimele zile de emoţii, cind elevii sunt deja la jumătatea vacanţei in timp ce numeroşi tineri din producţie nu au început-o încă, este normal ca întrebarea la ordinea zilei să fie : „Unde ne petrecem vacanţa ?". Dorinţa de a face mai uşoară găsirea unui răspuns la această întrebare ne-a condus la Agenţia Bucureşti a Biroului de Turism pentru Tineret, unde tovarăşul preşedinte, Constantin Pană, ne-a oferit cu amabilitate o seamă de sugestii... MARTI 1 AUGUST 7972 de grijă au scăpat“ Se făcea că avind un prieten la Comitetul judeţean Argeş al U.T.C., acesta s-a hotărit să-mi joace o farsă. — Ştii — îmi zice — am aflat o veste care m-a bucurat grozav ; ai început să scrii poezii. — Eu ?... — Nimic ! — Să nu spui că nu-i aşa. Informaţii certe. Aşa incit, fii bun, improvizează ceva pe tema colectări de sticle şi borcane... Dar repede. Repede şi mobilizator ! — Şi de ce, mă rog ? — După amiază am organizat o întîlnire cu uteciştii din tot judeţul care, probabil nu-ţi spun o noutate, in cadrul acţiunilor de muncă voluntar-patriotică se ocupă şi de această treabă. — Bine, dar... — Nici un dar. Ne vedem la orele 18,00. Neavînd încotro, m-am conformat, lată-mă, aşadar, în fața unei săli arhipline. Cu vocea tremurîndă de emoție incep. Zice ea, deodată. — Ah, Mihai, sint disperată. Nu mai ştiu ce să mă fac. Sticle și borcane goale. S-au tot strîns să umpli un sac. Privind către auditoriu îmi dau uşor seama că le-am captat interesul. Mi se pare chiar că desluşesc în ochii lor o speranţă abia ascunsă. Răspunde el, mobilizator : — Chiar nu ştii. E de mi-e rare. Cum de încă n-ai aflat ? Le poţi valorifica prin I.C.V.A. Şi de grijă ai scăpat! Aştept, după cum e şi firesc, să izbucnească aplauze, urale, cineva să vină cu o cunună de lauri. Linişte mormîntală. Priviri fixe. Grimase batjocoritoare. Uri băiat din primul rînd nu se poate abţine. îmi aruncă ca o insultă cuvîntul : — Optimistule ! Nu înţeleg. Cer explicaţii. — Şi zici că sticlele şi borcanele goale se pot valorifica prin I.C.V.A. ? Ei, află, te înşeli, te înşeli grozav, m? Ce*Va- e.-- ca neputinţă. Nici, uteciştii din judeţ, încercăm de 2 ani. Şi nu numai la I.C.V.A dar şi la I.J.E.C.O.O.P. Dar tot degeaba. 15 000 de astfel de anibazadaraŞteaPtă‘ A?teaPtă «ii . Nu toate, nu toate n_ intervine alt tînăr din comuna Cuca. Noi n-am răbdat, după ce munciserăm atita pentru a le strînge, să stea degeaba. Le-am „depozitat“ intr-o groapă, am organizat acolo un concurs de tir pentru puştii cu veleităţi de trăgători de elită. — Vedeţi, tovarăşi — găsesc eu salvarea. Totuşi se poate face ceva. Organizaţi o întrecere de acest gen. — Cu arbitri ? — Fireşte. Delegaţi ca arbitrii pe cei de la I.C.V.A. sau I.J.E.C.O.O.P. Sunt cei mai competenţi. întreabă o fată cu ochelari . — Dar dacă nimerim pe alături ? Dacă nimerim arbitrii ?... GH. GHIDRIGAN Renumita staţiune balneo-climaterică Herculane