Scînteia Tineretului, august 1975 (Anul 31, nr. 8147-8172)
1975-08-01 / nr. 8147
„SCeNTEIA TINERETULUI" pag. 2 în ateliere de şcoală cîştiguri pentru o viaţă Fotografiile grăiesc de la sine despre hărnicia elevilor de la Liceul industrial de textileconfecţii şi Liceul nr. 1 din Sf. Gheorghe. Totuşi imaginile cer împlinire şi prin cuvinte. Planul anual de producţie al viitorilor muncitori cu înaltă calificare în domeniul industriei textile (foto 1) este de 2 260 000 lei. într-un atelier şcoală, modest ca mărime, dar bine utilat, elevii realizează produse în valoare de milioane. Fie şi numai atît, şieste impresionant. Dar aici, în atelier, tinereţea doreşte recorduri, doreşte depăşiri. In cinstea celui de al X-Iea Congres al U.T.C., elevii şi-au suplimentat planul cu 110 000 lei. Sigur, nu este lipsit de interes să aflăm cit au realizat pînă in prezent. Cifra exactă ne-o oferă Gheza Blaga, îndrumătorul U.T.C. pe şcoală, omul care urmăreşte, pas cu pas, îndeplinirea planului de producţie. Pînă la 1 iulie, cifra era deja tot de ordinul milioanelor şi anume: 1 035 510 lei, adică 52 744 metri pătraţi ţesături. La Liceul nr. 1, colegii fextiliştilor nu se lasă nici ei mai prejos. Maistrul instructor Zoltán Fejes, omul care Ie dezvăluie cu răbdare tainele electrotehnicii, ar putea vorbi ore întregi despre realizările atelierului-şcoală. Planul de producţie este in valoare de 130 000 Iei. Elevii l-au depăşit cu mult, realizînd, pînă în prezent, 300 000 lei. Ei au contracte cu diferite întreprinderi din judeţ, au construit un prototip al unui aparat de testări psihice (achiziţionat de Direcţia judeţeană a muncii), au realizat un prototip de aparat de sudură monofazic alimentat direct la tensiunea de 220 V. Zoltán Fejes ne spune: „Marea mea satisfacţie este că am ajuns să am elevi care lucrează bine singuri. Ce-şi poate dori mai mult un profesor? Să-i numesc pe ciţiva dintre ei: Adrian Barbu, Constantin Culeac, Viorel Purcaru...“ (foto 2). Fetele lucrează cot la cot cu băieţii. Vremea broderiilor şi a... păpuşilor pare de mult uitată. Acum ele vorbesc de relee electronice, de redresoare, de alimentatoare. Dar Braeşa Vereş, Eva Nemeth şi Maria Barabaş (foto 3) ne asigură că, acasă, in timpul liber, se reîntilnesc şi cu acul, şi cu aţa, şi cu păpuşile, numai că pasiunea pentru electrotehnică rămîne pe primul loc şi se dovedeşte a fi constantă oferindu-le reale satisfacţii. La grupa de electronică, condusă de profesorul de fizică Nicolae Antal, descoperim aceeaşi pasiune pentru tehnică. Elevii Iosif Vereş, Iosif Olah, fraţii Iuliu şi Zoltán Krista, ne înşiră, cu vădită mîndrie, rezultatele muncii lor: transformatorul de sudură, releul de timp, oscilograful catodic, amplificatorul de radiofrecvenţa, semnalizatorul de circulaţie şi... jucăriile, pisica electronică şi căţelul electronic. Apoi, o invitaţie: „vizitaţi expoziţia noastră, în care sunt expuse aparatele construite de miinile pricepute ale acestor elevi!“. Bineînţeles, dăm curs invitaţiei... ...Aminteam, la început, de hărnicia elevilor. Ar mai trebui să adăugăm, însă, principalul cîştig al preocupărilor lor: familiarizarea, încă de pe băncile şcolii, cu tehnica modernă, clădirea prin muncă patriotică a unui eşafodaj de cunoştinţe ştiinţifice. Nu peste mult timp, elevii de astăzi, deprinşi cu gustul pentru tehnică şi ştiinţă, vor deservi maşini complexe de prim rang în industria noastră, iar garanţia că se vor descurca foarte bine se naște încă de aici, din ateliereleșcoală, adevărate pepiniere de muncitori cu înaltă canfine pp T. POGOCEANU Foto : GH. CUCU Turneul cenaclului „Amfiteatrul artelor“ In cadrul ciclului de manifestări dedicate de către studenţi Congresului al X-lea al U.T.C. şi Conferinţei a X-a a U.A.S.C.R. Cenaclul „Amfiteatrul artelor" programează, pînă la 8 august a.c., un turneu prin taberele studenţeşti de vară. Cele şase programe, susţinute de o numeroasă echipă de creatori şi interpreţi , din care fac parte tineri poeţi, studenţi-actori de la I.A.T.C., solişti vocali, un grup folcloric al Casei de cultură a studenţilor din Cluj-Napoca, grupul folk „Estudiantina“ din Iaşi, formaţia „Cristal“ din Galaţi “ îşi propun, dincolo de realizarea unor acţiuni de înaltă ţinută artistică, relevarea celor mai valoroase talente promovate pe parcursul ediţiilor anterioare, impunerea altor nume, a unor forme de spectacol din ce în ce mai îndrăgite de publicul tînăr. Expoziţia itinerantă „Expresie şi formă“ va însoţi, ca de obicei, această trupă artistică studenţească, prezentîndu-i pe graficienii şi pictorii Dana Arvinte, Maia Damadian, Raluca Grigorcea, Gheorghe Mazilu, Ion Nichita, Petre Velicu. Vor avea loc, de asemenea, intilniri cu cititorii revistelor „Amfiteatru“ şi „Viaţa studenţească“, cele care patronează cenaclul. Cu acest prilej, Comitetul Executiv al Consiliului U.A.S.C.R. şi Cenaclul „Amfiteatrul artelor“ vor acorda premii speciale tinerilor care s-au remarcat in activitatea artistică sau au debutat sub auspicii deosebite. Turneul a fost inaugurat cu spectacolul prezentat in tabăra studenţească de odihnă de la Piriul Rece. Următoarele manifestări : 1 august la Buşteni, 2 august la Braşov în tabăra studenţească de odihnă şi 7 august la Costineşti. In Intlmpinarea Congresului U.T.C. şi Conferinţei U A.S C.R. FESTIVALUL ClNTECtILUI PENTRU TINERET §l STUDENT! şi un nou concurs de creaţie deschis pentru compozitori C.C. al U.T.C. şi Consiliul U.A.S.C.R. organizează, In perioada august-octombrie a.c., în colaborare cu Radioteleviziunea română şi Uniunea Compozitorilor din R.S.R. un Festival al cîntecului pentru tineret şi studenţi, dedicat Congresului al X-lea al U.T.C. şi Conferinţei a X-a a U.A.S.C.R. Festivalul se va desfăşura pe baza unui concurs de creaţie de cîntece patriotice, marşuri şi muzică uşoară cu tematică pentru tineret şi studenţi. în ansamblu toate aceste manifestări îşi propun să îmbogăţească repertoriul formaţiilor corale şi de muzică uşoară, să stimuleze realizarea unor lucrări militante, revoluţionare, cu un bogat conţinut educativ inspirate din munca şi viaţa tineretului participant entuziast la Înfăptuirea istoricelor hotăriri ale Congresului al XI- lea al P.C.R., la opera de făurire a socialismuluişi comunismului in România. Concursul este deschis tuturor compozitorilor şi poeţilor, membri sau nemembri ai uniunilor de creaţie. Pot fi înscrise în concurs una sau mai multe lucrări ale aceluiaşi compozitor, pentru fiecare din cele trei categorii de cîntece cu condiţia ca lucrările să fie inedite, să nu fi fost difuzate anterior pe nici o cale şi să nu fi fost prezentate la alte concursuri. Prin întregul lor conţinut, cintecele trebuie să exprime dragostea fierbinte a întregului tineret faţă de patrie şi popor, încrederea sa neabătută în politica partidului şi statului nostru, hotărîrea nestrămutată de a face totul pentru înfăptuirea Programului partidului, pentru dezvoltarea multilaterală economico-socială a patriei. Lucrările prezentate trebuie să contribuie la formarea conştiinţei socialiste a tineretului, la educarea tinerei generaţii în spiritul Codului principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste. Ele vor trebui, de asemenea, să dea expresie preocupării permanente a partidului şi statului nostru pentru formarea multilaterală a personalităţii şi asigurarea celor mai bune condiţii de muncă şi viaţă tuturor tinerilor, să reflecte îmbinarea armonioasă a activităţii profesionale, de muncă şi a celei politice a tineretului ,cu preocupările şi trăsăturile fireşti virstei — cutezanţa, spiritul novator, entuziasmul etc. Exprimînd tradiţiile revoluţionare şi patriotice ale tineretului din ţara noastră, cântecele vor trebui să releve ataşamentul profund al tinerei generaţii faţă de idealurile comuniste, de muncă şi viaţă, faţăde patrie şi popor, frăţia şi unitatea între tinerii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, înţelegerea răspunderilor sociale care le revin in făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre comunism. In acelaşi timp lucrările trebuie să exprime adeziunea unanimă a tinerei generaţii faţă de politica externă promovată de partidul şi de statul nostru, să releve idealurile de pace, colaborare şi progres social, de solidaritate internaţionalistă care animă tineretul român. Cântecele patriotice şi marşurile vor fi prezentate sub formă de partitură pentru cor mixt cu acompaniament de pian iar cele de muzică uşoară pentru voce solo cu acompaniament de pian ; textele vor fi prezentate şi separat de partitură, dactilografiate. Partiturile vor purta un motto şi vor fi însoţite de un plic ce va purta acelaşi motto in interiorul căruia se va scrie numele şi adresa compozitorului şi textierului. Lucrările vor fi trimise pină la data de 20 august pe adresa Uniunea Compozitorilor, Calea Victoriei nr. 141, Bucureşti, sectorul 1, cu menţiunea : „Pentru concursul de creaţie de cîntece pentru tineret şi studenţi“. Juriul va fi alcătuit din muzicieni, scriitori şi critici de specialitate, reprezentanţi ai C.C. al U.T.C., Consiliului U.A.S.C.R. şi ai Radioteleviziunii române. Concursul de creaţie de cintece patriotice, marşuri şi muzică uşoară cu tematică politică pentru tineret şi studenţi se desfăşoară in două etape. Lucrările selecţionate de juriu în prima etapă vor fi prezentate în concerte publice. Concertele din cadrul festivalului vor fi susţinute de formaţii artistice ale tineretului, studenţilor şi R.T.V. şi vor fi transmise la radio şi televiziune. In concertele festivalului vor fi prezentate, in afară de concurs, selecţii din cele mai frumoase cîntece patriotice, marşuri şi piese de muzică uşoară cu tematică pentru tineret şi studenţi create în ultimii doi ani precum şi lucrări aparţinind membrilor juriului. Pentru cunoaşterea opiniei spectatorilor asupra cîntecelor prezentate se va constitui şi un juriu de public ale cărui aprecieri vor fi aduse la cunoştinţa juriului festivalului. Lucrările prezentate in concertele publice precum şi alte cîntece realizate pentru acest festival, şi recomandate de juriu vor fi tipărite, imprimate pe discuri şi difuzate in cadrul emisiunilor de radio. Vor fi acordate următoarele premii şi menţiuni : un Mare premiu al Festivalului in valoare de 10 000 lei (muzică şi versuri) celui mai bun cintec prezentat în festival, precum şi premii atit pentru cîntece patriotice şi marşuri, cit şi separat pentru muzică uşoară în valoare de 8 000, 6 000, 4 000 lei şi cite două menţiuni în valoare de 3 000 lei fiecare. BACALAUREATUL PRODUCŢIEI-O ATESTARE MAI EXIGENTA A TINERILOR PENTRU MUNCĂ Pe parcursul anului şcolar am avut ocazia să urmărim şi să reflectăm aspecte prezentate de şcolile Capitalei în domeniul legării învăţămîntului de producţie. Acum, aflindu-ne in plină perioadă de aşezare a lucrurilor pentru noul an şcolar, ni se pare util să revenim cu o privire de ansamblu asupra conceptului care a stat la baza integrării invăţămintului cu producţia. Ideea centrală a concepţiei este pregătirea tehnico-productivă a elevilor prin realizarea de produse industriale şi de lucrări cu caracter industrial din planurile de producţie ale întreprinderilor şi pentru autodotare. Calea aleasă pentru realizarea acestei concepţii, izvorită din indicaţiile secretarului general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, este cuprinderea acestei activităţi în cadrul unui plan de producţie al invăţămintului, stabilit, in colaborare, de către şcoli şi întreprinderile patronatoare pe baza programei de pregătire tehnicoproductiva şi a profilului întreprinderilor, plan concretizat fizic şi valoric la nivelul şcolilor, atelierelor şi maiştrilor. Un număr însemnat de şcoli au reuşit să defalce sistematic aceste sarcini şi pe elev sau grupe de elevi. Bilanţul încheiat în luna iulie a permis să se remarce viabilitatea acestei orientări şi modificările calitative care s-au produs în activitatea practicăproductivă in toate tipurile de şcoli. Unităţile şcolare, cu sprijinul tot mai activ al întreprinderilor, au produs in serie aparatură electronică şi echipament electrotehnic, piese mecanice, scule şi dispozitive pentru maşini-unelte, produse chimice şi farmaceutice, lucrări complete de tencuieli, zugrăveli, vopsitorii şi instalaţii la apartamente contractate cu centrala de construcţii, produse de panificaţie, cofetărie şi patiserie, aparatură şi mobilier şcolar. Sintetic, modificarea calitativă din structura producţiei realizată in ateliere şcoală poate fi exprimată arătînd că din cele 128 162 000 lei, cit reprezintă valoarea producţiei realizată de şcoli în perioada octombrie 1974 — iunie 1975, produsele artizanale din textile, lemn şi metal reprezintă doar 5 la sută. Datele de mai sus prezintă o experienţă căreia îi pot fi aduse împliniri substanţiale. Recenta cuvîntare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu conţine referiri directe privitoare la modul hotărît în care trebuie sporit rolul formativ şi educativ al practicii productive pentru ca tînărul să fie cit mai bine pregătit în şcoală, să se integreze în muncă. Anul şcolar viitor se oferă, aşadar, ca un termen propice pentru a optimiza organizarea şi finalizarea practicii productive pe parcursul celor patru-cinci ani de liceu, incit tînărul bacalaureat să prezinte garanţia unei bune pregătiri ştiinţifice, dar şi practice, să fie gata să îmbrăţişeze o meserie, să lucreze efectiv. Stabilirea încă de la începutul anului şcolar expirat a unor proporţii de recuperare a cheltuielilor bugetare prin veniturile realizate din activitatea atelierelor şcoală a constituit un stimulent pentru şcoală, multe dintre ele mergînd pe linia autodepăşirii şi realizării planului prin executarea de produse tot mai complexe. Un număr de şcoli au părăsit producţia de elemente decorative pentru spaţiile şcolare şi executarea de subiective şi operaţiuni simple menite doar .,să umple“ timpul afectat practicii tehnico-productive. Putem aprecia că folosirea eficientă a bugetului de timp afectat practicii tehnico-productive constituie o dimensiune a muncii didactice-educative, căreia incepind din acest an i se acordă atenţie tot mai mare. Un număr mare din seria bacalaureaţilor 1975 au terminat liceul avînd şi „bacalaureatul producţiei" prin examenul de atestare. Satisface paieta meseriilor în care elevii au fost atestaţi ? Atestarea ca atare le va fi de folos pentru încadrarea în producţie ? Ce se preconizează privind cuprinderea în producţie a tuturor celor care n-au intrat în învăţământul postliceal ? La absolvirea studiilor liceale au obţinut atestatul de muncitor calificat 6 731 de elevi din liceele real-umaniste. Acţiunea de atestare s-a desfăşurat mult mai bine, comisiile de încadrare tarifară din întreprinderi fiind in cele mai multe cazuri exigente. Au fost atestaţi 2 300 elevi in prelucrarea metalelor, aproape 2 000 in electrotehnică şi montaje mecanice şi electrice, 1 550 mn confecţii textile, tricotaje, ţesut covoare, confecţii, încălţăminte, marochinărie, 113 operatori chimişti şi altele. Apreciată in raport de structura necesarului de forţe de muncă reclamat de întreprinderile bucureştene pentru anul 1976, paleta meseriilor în care s-au pregătit elevii este satisfăcătoare. O recentă analiză a necesarului de forţă de muncă in economia Capitalei arată că nevoile suplimentare celor acoperite prin formele de şcolarizare cunoscute se ridică la 22 000 oameni din care 2160 lăcătuşimontatori, 2 500 confecţioneri textile, 1 200 ţesători, 770 tricolori, 500 electronişti, 430 operatori chimişti. Un număr însemnat de locuri de muncă pentru muncitori calificaţi vor oferi în 1976 Centrala de construcţii şi întreprinderea de transporturi ale consiliului popular municipal. Fireşte că şi în acest an 60—65 la sută din absolvenţii liceelor real-umaniste vor urma forme postliceale de învăţămînt. Ceilalţi au toate condiţiile pentru a se realiza pe linia meseriei învăţate in liceu. Recent, Biroul comitetului municipal de partid a adoptat măsuri practice de atragere şi orientare în producţie a tinerilor şi altor persoane neocupate. La nivelul tuturor liceelor se vor forma colective de cadre didactice, care împreună cu reprezentanţii întreprinderilor şi ai organizaţiei U.T.C., vor acţiona in cursul lunilor septembrie-decembrie 1975 pentru încadrarea in producţie, de regulă în unităţile in care au susţinut examenul de atestare în meseriile în care au lucrat în perioada şcolarizării, a tuturor absolvenţilor care nu vor urma forme superioare ale invăţămîntului. Noile exigenţe pe care conducerea de partid le-a pus şi în faţa Şcolii implică o replică hotărită împotriva activităţilor formale.Probele practice pe care ledau elevii în finalul anilor de şcoală, şi de activitate in ateliere se cer revăzute in virtutea imperativului ca acestea să ateste justificat o solidă pregătire practică şi în meserii de importanţă stringentă pentru economie. Nevoia realizării concordanţei depline intre cerinţele viitoare de forţă de muncă ale economiei capitalei şi meseriile in care se pregătesc elevii din liceele real-umaniste ne-a determinat să luăm noi măsuri de adaptare a profilului atelierelor-şcoală. Astfel, incepind cu anul şcolar 1975/1976 structura locurilor de practică din liceele real-umaniste va cuprinde 15 ateliere noi de maşini-unelte cu 280 locuri de muncă în care se vor pregăti 3 500 de elevi şi 38 ateliere de lăcătuşerie-ajustaj cu 760 locuri de muncă în care se vor pregăti 9100 elevi. Reiese că din cei 20 000 de elevi ciţi vor învăţa in 19751976 in anii I—IV ai liceelor real-umaniste, 12 600 vor face practica in prelucrări mecanice şi ajustaj, diminuîndu-se corespunzător numărul celor care se pregătesc in electrotehnică şi confecţii textile. Desăvirşirea acestei acţiuni se va putea realiza in anii 1976 şi 1977 cind se vor crea noi centre de pregătire tehnico-productivă a elevilor, dotate cu ateliere de maşini-unelte şi alte ateliere cerute de structura locurilor de muncă pe care le oferă economia bucureşteană. La recenta plenară a C.C. al P.C.R., secretarul general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, a atras din nou atenţia asupra rolului pe care-l are invăţămlntul înpregătirea cadrelor necesare viitorului cincinal şi in perspectivă. Accentul pe care ■ l-a pus privind sporirea laturii instructive şi educative a pregătirii practice-productive şi finalizarea eficientă a fiecărui ciclu de învăţămînt trebuie bine înţeles, iar anul şcolar pregătit stăruitor în viziunea sarcinilor cu limpezime precizate. Se preconizează, astfel, ca şcolile Capitalei să dispună de o bază materială mult superioară cantitativ şi calitativ faţă de anul şcolar trecut. Pentru cei mai mici şcolari — ciclul primar — vor fi date în folosinţă 32 de ateliere de lucru manual realizate după o concepţie elaborată de inspectorii noştri şcolari împreună cu maiştrii-instructori şi inginerii-profesori. Un număr de 129 ateliere de lăcătuşerie, 79 de electrotehnică, 71 de tâmplărie, 15 de maşini-unelte vor fi folosite în comun de elevii din gimnazii şi licee real-umaniste, fiecare elev fiind pus să realizeze lucrări şi operaţiuni pe locurile de muncă potrivite virstei şi pregătirii. Incepind cu anul şcolar 1973/ 1976 in aceste ateliere vor face practică în domeniul prelucrării metalelor pe lingă băieţi 70 la sută din numărul fetelor din clasele a Vll-a, a VIIl-a şi 75— 80 la sută din fetele din anii 1—IV de liceu real-umanist. In toate şcolile generale şi liceele real-umaniste va funcţiona cite un atelier de lucru şi gospodărie. Un număr de licee industriale cum sunt : Liceul de electrotehnică 8, Electroaparataj, 3 — Electronica, 10 — Maşini electrice, 11 — P.T.T.R., Chimie 1 şi 2, mecanică 3 — I.M.G.B., mecanică — 18 şi altele şi-au îmbogăţit baza tehnică cu noi spaţii de practică, utilaje şi aparatură. Este necesar ca ministerele economice şi centralele care tutelează liceele de mecanică 3 — Vulcan, 4 — Semănătoarea, 6 — Timpuri Noi, 20 — industria locală și altele să acorde mai mult sprijin creării bazei materiale și calificării corespunzătoare a elevilor în aceste licee. In anul școlar care urmează, cu sprijinul direct al organelor de partid, toate liceele vor trebui să realizeze pasul hotărîtor în asigurarea de locuri de practică bine dotate şi organizate pentru toţi elevii. LUCREŢIA LUSTIG Experienţe şi sugestii pe adresa noului an şcolar Concurs pentru ocuparea unor posturi didactice Universitatea din Calafi FACULTATEA DE MECANICĂ Catedra de tehnologia construcţiilor de maşini — Profesor la disciplina ,.Tehnologia materialelor“, poziţia 1. Candidaţii la concurs vor depune la secretariatul rectoratului Universității din Galați, str. Republicii nr. 47, în termen de 30 zile de la data publicării acestui anunț în Buletinul Oficial, cererea de înscriere, la care vor anexa actele prevăzute de Legea nr. 6 privind Statutul personalului didactic din Republica Socialistă România, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 33 din 15 martie 1969 şi de Instrucţiunile Ministerului Educaţiei şi Invăţămintului nr. 34539/1969. Concursul va avea loc la sediul Universităţii din Galaţi în conformitate cu prevederile art. 102—134 din legea sus-menţionată. Candidaţii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute in Decretul nr. 153/1974 ; de asemenea cei care funcţionează intr-o instituţie de învăţămînt superior sunt obligaţi să comunice în scris, rectorului acesteia, Înscrierea la concurs. Informaţii suplimentare se pot obţine la secretariatul Universităţii, telefon 14364. Institutul de medicină şi farmacie din Cluj-Napoca Anunţă scoaterea la concurs a postului de ASISTENT la Catedra nr. 9, disciplina EDUCAŢIE FIZICA poz. 6 de la Facultatea de Medicină Generală I.M.F. Cluj-Napoca. Candidaţii la concurs vor depune în termen de 15 zile de la data publicării acestui anunţ ln Buletinul Oficial al R.S.R., partea a IlI-a la Secretariatul Rectoratului I.M.F. Cluj-Napoca din str. 1 Mai nr. 13, cererea de înscriere la concurs însoţită de actele prevăzute de Legea nr. 6/1969 privind Statutul personalului didactic, publicată in Buletinul Oficial al R.S.R. partea I nr. 33 din 15 martie 1969. Concursul se va tine la sediul institutului în termen de cel mult 15 zile de la data expirării termenului de înscriere la concurs. Informații suplimentare și tematica de concurs se pot obţine la Rectoratul Institutului de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca, str. 1 Mai nr. 13, telefon 26179. Invocată insistent cu ani în urmă, resurecţia reportajului este acum un aspect de domeniul evidenţei. Ce nu se subliniază însă îndeajuns e faptul că fenomenul se datorează nu atit revirimentului unor vechi reprezentanţi ai genului, ci tinerilor. Implicaţiile ce rezultă de aici nu vizează numai stricta actualitate. Reportajul este in fond un moment de conştiinţă a vieţii sociale. îmbrăţişarea lui cu atita fervoare de către noua generaţie denotă un acut interes al acesteia pentru social. Lucru in care putem identifica una din cele mai trainice premise ale viitoarelor succese ale literaturii noastre. Cîteva nume (citez intr-o ordine incompletă : Nicolae Mateescu, Grigore Ilisei, Radu Anton Roman, Pavel Perfil, N. Calomfirescu) se bucură de pe acum de un început de notorietate care se explică, cred, nu numai prin existența unor deosebite aptitudini literare, ci şi printr-un plus de clarificare interioară. Autorii la care mă refer „recitesc o ţară" nu dintr-o convenţie acceptată fără interogaţii lăuntrice, ci fiindcă înţeleg mai bine raţiunile actului pe care-l săvîrşesc. Primii cîştigaţi sînt autorii înşişi, fiindcă, observa Geo Bogza : „Reportajul este o şcoală a vieţii adevărate prin care trebuie să treacă orice scriitor care vrea să fie un autor viu, în ale cărui cărţi să se zbată, de la pagină la pagină, viaţa. Reportajul este cel mai bun corectiv al esteticii turnului de fildeş“. Sigur, ar fi absurd să ne închipuim că turnul de ivoriu ar mai putea atrage azi pe vreun tînăr scriitor. Unii însă duc lipsă de subiecte sau işi îndreaptă eforturile pe direcţii secundare. Nu astfel s-a întimplat cu ALEXANDRU MONCIU-SUDINSKI, autor al unor Biografii comune (Ed. Cartea Românească), ce nu pot lăsa indiferent cititorul. Despre prima lui carte, Rebarbor, am scris cîndva cuvinte aspre, reproşîndu-i un gust al filozofării îndoielnice, un interes pentru aspecte periferice. O deficienţă de imaginaţie epică (acesta este, socotesc, principalul defect al autorului) era agravată de o blazare precoce. Odată cu cel de al doilea volum, Caractere, suită de reportaje-interviu avînd drept eroi oţelari gălăţeni, am asistat la o radicală schimbare la faţă. Scriitorul acţiona in sensul vocaţiei sale : aceea de memorialist al contemporaneităţii. Aceeaşi Înclinaţie e prezentă şi in Biografii comune, unde, fără uimiri mimate şi glazură stilistică, cu o reţinere incitantă, ce provoacă prin ricoşeu locvacitatea interlocutorilor se marcheiază în culori vii doza de neobişnuit, conţinut in cîteva existenţe obişnuite. Nu „eroii“, nu inşii spectaculoşi sînt atraşi cu dibăcie pe panta mărturisirilor, ci oameni la prima vedere din cea mai curentă stirpe. E vorba aici, fireşte, şi de un orgoliu reprimat ; scriitorul autentic ştie să izoleze vine aurifere şi nu nisipul, pentru alţii, arid, iată demonstraţia pe care o vizează subtextul lui Alexandru Monciu-Sudinski. Un pensionar, fost zidar-şamotor, un agent veterinar, o operatoare chimistă, un copil, un inginer. în total zece oameni, se deconspiră sufleteşte. Istoriile lor alcătuiesc un „decameron“ vorbind despre existenţa înţeleasă ca asumare decisă a responsabilităţilor faţă de societate. Iată cum înţelege activitatea obştească Ioan Iuliu Plătică, maistru în automatizări : „Activitatea obştească... Păi toată activitatea mea e obştească ! Eu nu înţeleg prin «activitate obştească» ceva în afara serviciului, în afara vieţii de toate zilele. Activitatea obştească nu înseamnă să dai o dată pe săptămînă cu papagalul. Tot ce faci tu, felul cum te porţi cu oamenii, felul cum lucrezi, cum îţi creşti copiii, toate astea-s obşteşti [...] Eu am o singură viaţă, cu un singur aspect“. Judecind după asemenea mostre s-ar zice că intervenţia literară e minimă. Impresia, falsă, a indus pe alţi comentatori in eroare, de unde apelurile repetate adresate autorului de a trece de la reportaj la proză. Adevărul este totuşi că reporterul nu se limitează la întrebări puse cu o nonşalantă nepăsare şi la transcrierea benzii de magnetofon. Există o faţă nevăzută a reportajului. Cite o replică întimplătoare precum : „Viaţa mea, tovarăşe inspector, a fost foarte zbuciumată“ trădează un întreg arsenal de trucuri reportericeşti, prin intermediul cărora se cîştigă încrederea interlocutorilor, decupîndu-se apoi din confesiunile acestora secvenţele cele mai reprezentative. Prozatorul il secondează mereu pe reporter, intervine, supune materia conversaţiei unui tratament estet. Atita doar că este vorba de o estetizare inversă : ticurile de limbaj, stereotipiile, naivităţile, agramatismele, stîlcirile de cuvinte, etimologiile populare — prea frecvente — pun în evidenţă o intervenţie „artistă“, o perturbare deliberată şi creatoare a fluxului epic. O viziune uşor umoristică se insinuează la tot pasul, deşi reporterul abordează mereu o mină serioasă, prea serioasă aş zice, chiar şi atunci cind pune in continuare întrebări aparent banale, după dezvăluiri de un comic antonpannesc. Fragmentul următor ni se pare edificator : „ — Un bun gospodar nu trebuie să fie şi inteligent ? — Trebuie şi inteligenţă... Nu că ar fi obligatoriu, dar dacă eşti şi cinstit şi inteligent şi ordonat şi respectuos, nu se poate să nu-ţi meargă bine. Iar inteligenţa te ajută mai mult ca să fii respectuos. Uite eu : ştiu cum să zic „bună ziua, tovarăşe“ sau „bună ziua, domnule“ sau „hai noroc“ sau „ce mai faci, măi cutare“. Salutul omului inteligent îl umple de plăcere pe oricine. Omul inteligent pricepe dintr-o ochire funcţia şi rostul pe care îl are un organ venit în comună , şi îl salută cu tot respectul ; prostul — dimpotrivă ; prostul dă oricui bună ziua, ca şi cum fiecare ar fi frate-său ; prostul nu deosebeşte un om de-un organ ! Iar in ultima vreme se mai consideră că pentru ca să fii inteligent, trebuie să mai citeşti şi ziarele ; să te uiţi la televizor şi aşa mai departe, adică să trăieşti cu picioarele pe pămint. „ Urmăriţi zilnic presa ?“. Dacă Alexandru Monciu-Sudinski este un adept al reportajului-interviu, în Rapsodii la vatra Mioriţei (Ed. Eminescu), FLORENTIN POPESCU se supune rigorilor reportajului monografic, care, prin amploare, prin posibilităţi de comentare directă, de proiectare in profunzime a personajelor are virtuţi similare cu cele ale prozei romaneşti. Faţă de prima lui carte de reportaje, Ţara fîntînilor, tînărul autor ni se prezintă mult schimbat in bine. Fraza este mai dinamică, mai nervoasă, excesul de erudiţie şi metaforismul sunt în genere reprimate, scriitorul preferind mai degrabă să sugereze decît să numească dimensiunile realităţii pe care o explorează. Vatra Mioriţei este,se înţelege, Ţara Vrancei, adică locul unde s-a înălţat în acordurile lui cele mai pure cintul şi poemul tutelar al eposului nostru. Dorinţa reporterului este de a realiza un contrast semnificativ între trecut şi prezent. Recurgind cu discreţie la antiteză, apelînd frecvent la posibilităţile colajului, configurează tabloul unui univers în schimbare, intrat cu aplomb pe orbita înnoirilor. Nu pitorescul etnografic, nu perindarea peisajelor sau aceea a cifrelor care indică acceleratul proces de industrializare a zonei celebrate cindva de Cantemir îl incită în primul rînd pe reporter. Fără a le contempla impasibil, nu-i vorba că lucrul ar fi de-a dreptul imposibil, Florentin Popescu este atras în primul rind de prezenţele umane. Podgoreni, ţapinari, ingineri, arhitecţi, profesori, istorici sunt efigiile exemplare (deşi cam convenţionale) ale unei lumi în care „prezentul a pus noi însemne, circumscriind un contur definitiv în timp şi in spaţiu şi in care acum istoria işi urmează cursul său firesc". IOAV ADAM *) Alexandru Monciu-Sudinski : Biografii comune (Ed. Cartea Românească) . FLORENTIN POPESCU : Rapsodii la vatra Mioriţei (Ed. Eminescu). România-film prezintă NU TE VOI IUBI Regia : JANUSZ NASFETER Cu : GRAZYNA MICHALSKA, HENRYKA ( DOBOSZ, TADEUSZ JANCZAR ^ FILMUL POLONEZ VINERI 1 AUGUST 1975