Scînteia Tineretului, august 1975 (Anul 31, nr. 8147-8172)

1975-08-01 / nr. 8147

„SCeNTEIA TINERETULUI" pag. 2 în ateliere de­ şcoală cîştiguri pentru o viaţă Fotografiile grăiesc de la sine despre hărnicia elevilor de la Liceul industrial de textile­­confecţii şi Liceul nr. 1 din Sf. Gheorghe. Totuşi ima­ginile cer împlinire şi prin cuvinte. Planul anual de pro­ducţie al viitorilor muncitori cu înaltă calificare în dome­niul industriei textile (foto 1) este de 2 260 000 lei. într-un atelier şcoală, modest ca mă­rime, dar bine utilat, elevii realizează produse în valoa­re de milioane. Fie şi numai atît, şi­­este impresionant. Dar aici, în atelier, tinereţea do­reşte recorduri, doreşte de­păşiri. In cinstea celui de al X-Iea Congres al U.T.C., ele­vii şi-au suplimentat planul cu 110 000 lei. Sigur, nu este lipsit de interes să aflăm cit au realizat pînă in prezent. Cifra exactă ne-o oferă Ghe­­za Blaga, îndrumătorul U.T.C. pe şcoală, omul care urmă­reşte, pas cu pas, îndeplini­rea planului de producţie. Pînă la 1 iulie, cifra era deja tot de ordinul milioanelor şi anume: 1 035 510 lei, adică 52 744 metri pătraţi ţesături. La Liceul nr. 1, colegii fex­­tiliştilor nu se lasă nici ei mai prejos. Maistrul instruc­tor Zoltán Fejes, omul care Ie dezvăluie cu răbdare tai­nele electrotehnicii, ar putea vorbi ore întregi despre rea­lizările atelierului-şcoală. Planul de producţie este in valoare de 130 000 Iei. Elevii l-au depăşit cu mult, reali­­zînd, pînă în prezent, 300 000 lei. Ei au contracte cu dife­rite întreprinderi din judeţ, au construit un prototip al unui aparat de testări psihi­ce (achiziţionat de Direcţia judeţeană a muncii), au rea­lizat un prototip de aparat de sudură monofazic alimen­tat direct la tensiunea de 220 V. Zoltán Fejes ne spu­ne: „Marea mea satisfacţie este că am ajuns să am elevi care lucrează bine singuri. Ce-şi poate dori mai mult un profesor? Să-i numesc pe ciţiva dintre ei: Adrian Bar­bu, Constantin Culeac, Vio­­rel Purcaru...“ (foto 2). Fetele lucrează cot la cot cu băieţii. Vremea broderii­lor şi a... păpuşilor pare de mult uitată. Acum ele vor­besc de relee electronice, de redresoare, de alimentatoare. Dar Braeşa Vereş, Eva Ne­meth şi Maria Barabaş (foto 3) ne asigură că, acasă, in timpul liber, se reîntilnesc şi cu acul, şi cu aţa, şi cu pă­puşile, numai că pasiunea pentru electrotehnică rămîne pe primul loc şi se dovedeş­te a fi constantă oferindu-le reale satisfacţii. La grupa de electronică, condusă de pro­fesorul de fizică Nicolae An­tal, descoperim aceeaşi pasiu­ne pentru tehnică. Elevii Io­sif Vereş, Iosif Olah, fraţii Iuliu şi Zoltán Krista, ne în­şiră, cu vădită mîndrie, re­zultatele muncii lor: trans­formatorul de sudură, releul de timp, oscilograful catodic, amplificatorul de radiofrec­­venţa, semnalizatorul de cir­­­­culaţie şi... jucăriile, pisica electronică şi căţelul electro­nic. Apoi, o invitaţie: „vizi­taţi expoziţia noastră, în care sunt expuse aparatele con­struite de miinile pricepute ale acestor elevi!“. Bineînţe­les, dăm curs invitaţiei... ...Aminteam, la început, de hărnicia elevilor. Ar mai tre­bui să adăugăm, însă, prin­cipalul cîştig al preocupărilor lor: familiarizarea, încă de pe băncile şcolii, cu tehnica modernă, clădirea prin mun­că patriotică a unui eşafo­daj de cunoştinţe ştiinţifice. Nu peste mult timp, elevii de astăzi, deprinşi cu gustul pentru tehnică şi ştiinţă, vor deservi maşini complexe de prim rang în industria noas­tră, iar garanţia că se vor descurca foarte bine se naș­te încă de aici, din atelierele­­școală, adevărate pepiniere de muncitori cu înaltă can­­fine pp T. POGOCEANU Foto : GH. CUCU T­urneul cenaclului „Amfiteatrul artelor“ In cadrul ciclului de mani­festări dedicate de către stu­denţi Congresului al X-lea al U.T.C. şi Conferinţei a X-a a U.A.S.C.R. Cenaclul „Amfiteatrul artelor" pro­gramează, pînă la 8 au­gust a.c., un turneu prin taberele studenţeşti de vară. Cele şase programe, susţinu­te de o numeroasă echipă de creatori şi interpreţi ,­ din care fac parte tineri poeţi, studenţi-actori de la I.A.T.C., solişti vocali, un grup folclo­ric al Casei de cultură a stu­denţilor din Cluj-Napoca, grupul folk „Estudiantina“ din Iaşi, formaţia „Cris­tal“ din Galaţi “ îşi propun, dincolo de rea­lizarea unor acţiuni de înaltă ţinută artistică, rele­varea celor mai valoroase talente promovate pe par­cursul ediţiilor anterioare, impunerea altor nume, a unor forme de spectacol din ce în ce mai îndrăgite de publicul tînăr. Expoziţia itinerantă „Ex­presie şi formă“ va însoţi, ca de obicei, această trupă ar­tistică studenţească, prezen­­tîndu-i pe graficienii şi pic­torii Dana Arvinte, Maia Da­­madian, Raluca Grigorcea, Gheorghe Mazilu, Ion Nichi­­ta, Petre Velicu. Vor avea loc, de asemenea, intilniri cu cititorii revistelor „Amfitea­tru“ şi „Viaţa studenţească“, cele care patronează cena­clul. Cu acest prilej, Comite­tul Executiv al Consiliului U.A.S.C.R. şi Cenaclul „Amfi­teatrul artelor“ vor acorda premii speciale tinerilor care s-au remarcat in activitatea artistică sau au debutat sub auspicii deosebite. Turneul a fost inaugurat cu spectacolul pre­zentat in tabăra studenţeas­că de odihnă de la Piriul Rece. Următoarele manifes­tări : 1 august la Buşteni, 2 august la Braşov în tabăra studenţească de odih­nă şi 7 august la Costineşti. In Intlmpinarea Congresului U.T.C. şi Conferinţei U A.S C.R. FESTIVALUL ClNTECtILUI PENTRU TINERET §l STUDENT! şi un nou concurs de creaţie deschis pentru compozitori C.C. al U.T.C. şi Consiliul U.A.S.C.R. organizează, In pe­rioada august-octombrie a.c., în colaborare cu Radioteleviziunea română şi Uniunea Compozito­rilor din R.S.R. un Festival al cîntecului pentru tineret şi stu­denţi, dedicat Congresului al X-lea al U.T.C. şi Conferinţei a X-a a U.A.S.C.R. Festivalul se va desfăşura pe baza unui concurs de creaţie de cîntece patriotice, marşuri şi muzică uşoară cu tematică pentru tine­ret şi studenţi. în ansamblu toate aceste manifestări îşi pro­pun să îmbogăţească repertoriul formaţiilor corale şi de muzică uşoară, să stimuleze realizarea unor lucrări militante, revoluţio­nare, cu un bogat conţinut e­­ducativ inspirate din munca şi viaţa tineretului participant en­tuziast la Înfăptuirea istoricelor hotăriri ale Congresului al XI- lea al P.C.R., la opera de făuri­re a socialismului­­şi comunis­mului in România. Concursul este deschis tuturor compozitori­lor şi poeţilor, membri sau ne­membri ai uniunilor de creaţie. Pot fi înscrise în concurs una sau mai multe lucrări ale aceluiaşi compozitor, pentru fiecare din cele trei categorii de cîntece cu condiţia ca lucrările să fie ine­dite, să nu fi fost difuzate an­terior pe nici o cale şi să nu fi fost prezentate la alte concur­suri. Prin întregul lor conţinut, cin­­tecele trebuie să exprime dra­gostea fierbinte a întregului ti­neret faţă de patrie şi popor, încrederea sa neabătută în po­litica partidului şi statului nos­tru, hotărîrea nestrămutată de a face totul pentru înfăptuirea Programului partidului, pentru dezvoltarea multilaterală econo­­mico-socială a patriei. Lucrările prezentate trebuie să contribuie la formarea conştiinţei socialiste a tineretului, la educarea tinerei generaţii în spiritul Codului principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste. Ele vor trebui, de asemenea, să dea ex­presie preocupării permanente a partidului şi statului nostru pen­tru formarea multilaterală a per­sonalităţii şi asigurarea celor mai bune condiţii de muncă şi viaţă tuturor tinerilor, să re­flecte îmbinarea armonioasă a activităţii profesionale, de mun­că şi a celei politice a tineretu­lui ,cu preocupările şi trăsăturile fireşti virstei — cutezanţa, spi­ritul novator, entuziasmul etc. Exprimînd tradiţiile revoluţio­nare şi patriotice ale tineretu­lui din ţara noastră, cântecele vor trebui să releve ataşamen­tul profund al tinerei generaţii faţă de idealurile comuniste, de muncă şi viaţă, faţă­­de patrie şi popor, frăţia şi unitatea între tinerii români, maghiari, ger­mani şi de alte naţionalităţi, înţelegerea răspunderilor sociale care le revin in făurirea societă­ţii socialiste multilateral dezvol­tate şi înaintarea României spre comunism. In acelaşi timp lucrările trebuie să exprime a­­deziunea unanimă a tinerei ge­neraţii faţă de politica externă promovată de partidul şi de sta­tul nostru, să releve idealurile de pace, colaborare şi progres social, de solidaritate interna­­ţionalistă care animă tineretul român. Cântecele patriotice şi marşu­rile vor fi prezentate sub formă de partitură pentru cor mixt cu acompaniament de pian iar cele de muzică uşoară pentru voce solo cu acompaniament de pian ; textele vor fi prezentate şi separat de partitură, dactilo­grafiate. Partiturile vor purta un motto şi vor fi însoţite de un plic ce va purta acelaşi motto in interiorul căruia se va scrie numele şi adresa compozitoru­lui şi textierului. Lucrările vor fi trimise pină la data de 20 au­gust pe adresa Uniunea Com­pozitorilor, Calea Victoriei nr. 141, Bucureşti, sectorul 1, cu menţiunea : „Pentru concursul de creaţie de cîntece pentru ti­neret şi studenţi“. Juriul va fi alcătuit din muzicieni, scriitori şi critici de specialitate, repre­zentanţi ai C.C. al U.T.C., Con­siliului U.A.S.C.R. şi ai Radio­­televiziunii române. Concursul de creaţie de cin­­tece patriotice, marşuri şi mu­zică uşoară cu tematică politică pentru tineret şi studenţi se desfăşoară in două etape. Lucră­rile selecţionate de juriu în pri­ma etapă vor fi prezentate în concerte publice. Concertele din cadrul festivalului vor fi sus­ţinute de formaţii artistice ale tineretului, studenţilor şi R.T.V. şi vor fi transmise la radio şi televiziune. In concertele festi­valului vor fi prezentate, in a­­fară de concurs, selecţii din cele mai frumoase cîntece patrioti­ce, marşuri şi piese de muzică uşoară cu tematică pentru tine­ret şi studenţi create în ultimii doi ani precum şi lucrări apar­­ţinind membrilor juriului. Pen­tru cunoaşterea opiniei specta­torilor asupra cîntecelor pre­zentate se va constitui şi un ju­riu de public ale cărui aprecieri vor fi aduse la cunoştinţa juriu­lui festivalului. Lucrările pre­zentate in concertele publice precum şi alte cîntece realizate pentru acest festival, şi reco­mandate de juriu vor fi tipărite, imprimate pe discuri şi difuza­te in cadrul emisiunilor de ra­dio. Vor fi acordate următoarele premii şi menţiuni : un Mare premiu al Festivalului in va­loare de 10 000 lei (muzică şi versuri) celui mai bun cintec prezentat în festival, precum şi premii atit pentru cîntece pa­triotice şi marşuri, cit şi separat­ pentru muzică uşoară în valoare de 8 000, 6 000, 4 000 lei şi cite două menţiuni în valoare de 3 000 lei fiecare. BACALAUREATUL PRODUCŢIEI-O ATESTARE MAI EXIGENTA A TINERILOR PENTRU MUNCĂ Pe parcursul anului şcolar am avut ocazia să urmărim şi să re­flectăm aspecte prezentate de şcolile Capitalei în domeniul legării învăţămîntului de producţie. Acum, aflindu-ne in plină perioadă de aşezare a lucrurilor pentru noul an şcolar, ni se pare util să re­venim cu o privire de ansamblu asupra conceptului care a stat la baza integrării invăţămintului cu producţia. Ideea centrală a concepţiei este pregătirea tehnico-pro­­ductivă a elevilor prin realizarea de produse in­dustriale şi de lucrări cu caracter industrial din planurile de producţie ale întreprinderilor şi pentru autodotare. Calea aleasă pentru rea­lizarea acestei concepţii, iz­­vorită din indicaţiile secretarului general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, este cuprinderea acestei activităţi în cadrul unui plan de producţie al invăţămintului, stabilit, in co­laborare, de către şcoli şi între­prinderile patronatoare pe baza programei de pregătire tehnico­­productiva şi a profilului între­prinderilor, plan concretizat fi­zic şi valoric la nivelul şcolilor, atelierelor şi maiştrilor. Un număr însemnat de şcoli au re­uşit să defalce sistematic aceste sarcini şi pe elev sau grupe de elevi. Bilanţul încheiat în luna iulie a permis să se remarce viabili­tatea acestei orientări şi modi­ficările calitative care s-au pro­dus în activitatea practică­­productivă in toate tipurile de şcoli. Unităţile şcolare, cu spri­jinul tot mai activ al întreprin­derilor, au produs in serie apa­ratură electronică şi echipament electrotehnic, piese mecanice, scule şi dispozitive pentru ma­­şini-unelte, produse chimice şi farmaceutice, lucrări complete de tencuieli, zugrăveli, vopsitorii şi instalaţii la apartamente con­tractate cu centrala de construc­ţii, produse de panificaţie, cofe­tărie şi patiserie, aparatură şi mobilier şcolar. Sintetic, modificarea calitati­vă din structura producţiei re­alizată in ateliere şcoală poate fi exprimată arătînd că din cele 128 162 000 lei, cit repre­zintă valoarea producţiei reali­zată de şcoli în perioada octom­brie 1974 — iunie 1975, produ­sele artizanale din textile, lemn şi metal reprezintă doar 5 la sută. Datele de mai sus prezintă o experienţă căreia îi pot fi aduse împliniri substanţiale. Recenta cuvîntare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu conţine referiri di­recte privitoare la modul hotă­­rît în care trebuie sporit rolul formativ şi educativ al practicii productive pentru ca tînărul să fie cit mai bine pregătit în şcoală, să se integreze în muncă. Anul şcolar viitor se oferă, aşa­dar, ca un termen propice pen­tru a optimiza organizarea şi fi­­nalizarea practicii productive pe parcursul celor patru-cinci ani de liceu, incit tînărul bacalaure­at să prezinte garanţia unei bune pregătiri ştiinţifice, dar şi prac­tice, să fie gata să îmbrăţişeze o meserie, să lucreze efectiv. Stabilirea încă de la înce­putul anului şcolar expirat a unor proporţii de recuperare a cheltuielilor bugetare prin veni­turile realizate din activitatea atelierelor şcoală a constituit un stimulent pentru şcoală, multe dintre ele mergînd pe linia au­­todepăşirii şi realizării planului prin executarea de produse tot mai complexe. Un număr de şcoli au părăsit producţia de e­­lemente decorative pentru spa­ţiile şcolare şi executarea de su­­biective şi operaţiuni simple menite doar .,să umple“ timpul afectat practicii tehnico-produc­­tive. Putem aprecia că folosirea eficientă a bugetului de timp a­­fectat practicii tehnico-producti­­ve constituie o dimensiune a muncii didactice-educative, căre­ia incepind din acest an i se acordă atenţie tot mai mare. Un număr mare din seria bacalaureaţilor 1975 au terminat liceul avînd şi „baca­laureatul producţiei" prin exa­menul de atestare. Satisface paieta meseriilor în care elevii au fost atestaţi ? Atestarea ca atare le va fi de folos pentru încadrarea în producţie ? Ce se preconizează privind cuprinde­rea în producţie a tuturor celor care n-au intrat în învăţământul postliceal ? La absolvirea studiilor li­ceale au obţinut atestatul de muncitor calificat 6 731 de elevi din liceele real-umaniste. Acţiu­nea de atestare s-a desfăşurat mult mai bine, comisiile de în­cadrare tarifară din întreprin­deri fiind in cele mai multe ca­zuri exigente. Au fost atestaţi 2 300 elevi in prelucrarea me­talelor, aproape 2 000 in electro­tehnică şi montaje mecanice şi electrice, 1 550 mn confecţii tex­tile, tricotaje, ţesut covoare, confecţii, încălţăminte, marochi­­nărie, 113 operatori chimişti şi altele. Apreciată in raport de structura necesarului de forţe de muncă reclamat de întreprinde­rile bucureştene pentru anul 1976, paleta meseriilor în care s-au pregătit elevii este satisfă­cătoare. O recentă analiză a ne­cesarului de forţă de muncă in economia Capitalei arată că ne­voile suplimentare celor acope­rite prin formele de şcolarizare cunoscute se ridică la 22 000 oa­meni din care 2160 lăcătuşi­­montatori, 2 500 confecţioneri textile, 1 200 ţesători, 770 trico­lori, 500 electronişti, 430 opera­tori chimişti. Un număr însem­nat de locuri de muncă pentru muncitori calificaţi vor oferi în 1976 Centrala de construcţii şi întreprinderea de transporturi ale consiliului popular munici­pal. Fireşte că şi în acest an 60—65 la sută din absolvenţii li­ceelor real-uma­niste vor urma forme postliceale de învăţămînt. Ceilalţi au toate condiţiile pen­tru a se realiza pe linia mese­riei învăţate in liceu. Recent, Biroul comitetului municipal de partid a adoptat măsuri practice de atragere şi orientare în pro­ducţie a tinerilor şi altor per­soane neocupate. La nivelul tu­turor liceelor se vor forma colec­tive de cadre didactice, care îm­preună cu reprezentanţii între­prinderilor şi ai organizaţiei U.T.C., vor acţiona in cursul lu­nilor septembrie-decembrie 1975 pentru încadrarea in producţie, de regulă în unităţile in care au susţinut examenul de atestare în meseriile în care au lucrat în perioada şcolarizării, a tuturor absolvenţilor care nu vor urma forme superioare ale invăţămîn­­tului. Noile exigenţe pe care condu­cerea de partid le-a pus şi în faţa Şcolii implică o replică ho­tărită­ împotriva activităţilor for­male.­­Probele practice pe care le­­dau elevii în finalul anilor de şcoală, şi de activitate in atelie­re se cer revăzute in virtutea imperativului ca acestea să a­­teste justificat o solidă pregă­tire practică şi în meserii de importanţă stringentă pentru economie. Nevoia realizării concordanţei depline intre ce­rinţele viitoare de forţă de muncă ale economiei capitalei şi meseriile in care se pregă­tesc elevii din liceele real-uma­­niste ne-a determinat să luăm noi măsuri de adaptare a pro­filului atelierelor-şcoală. Astfel, incepind cu anul şcolar 1975/1976 structura locurilor de practică din liceele real-umaniste va cu­prinde 15 ateliere noi de ma­­şini-unelte cu 280 locuri de muncă în care se vor pregăti 3 500 de elevi şi 38 ateliere de lăcătuşerie-ajustaj cu 760 locuri de muncă în care se vor pregăti 9100 elevi. Reiese că din cei 20 000 de elevi ciţi vor învăţa in 19751976 in anii I—IV ai licee­lor real-umaniste, 12 600 vor face practica in prelucrări mecanice şi ajustaj, diminuîndu-se co­respunzător numărul celor care se pregătesc in electrotehnică şi confecţii­ textile. Desăvirşirea a­cestei acţiuni se va putea reali­za in anii 1976 şi 1977 cind se vor crea noi centre de pregătire teh­­nico-productivă a elevilor, do­tate cu ateliere de maşini-unel­­te şi alte ateliere cerute de structura locurilor de muncă pe care le oferă economia bucureş­­teană. La recenta plenară a C.C. al P.C.R., secretarul general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, a atras din nou a­­tenţia asupra rolului pe care-l are invăţămlntul în­­pregătirea cadre­lor necesare viitorului cincinal şi in perspectivă. Accentul pe care ■ l-a pus pri­vind sporirea laturii instructi­ve şi educative a pregătirii practice-productive şi finaliza­rea eficientă a fiecărui ciclu de învăţămînt trebuie bine înţeles, iar anul şcolar pregătit stărui­tor în viziunea sarcinilor cu limpezime precizate. Se preconizează, astfel, ca şcolile Capitalei să dispună de o bază materială mult su­perioară cantitativ şi calitativ faţă de anul şcolar trecut. Pen­tru cei mai mici şcolari — ci­clul primar — vor fi date în fo­losinţă 32 de ateliere de lucru manual realizate după o con­cepţie elaborată de inspectorii noştri şcolari împreună cu maiş­­trii-instructori şi inginerii-pro­­fesori. Un număr de 129 ateliere de lăcătuşerie, 79 de electroteh­nică, 71 de tâmplărie, 15 de ma­­şini-unelte vor fi folosite în co­mun de elevii din gimnazii şi licee real-umaniste, fiecare elev fiind pus să realizeze lucrări şi operaţiuni pe locurile de muncă potrivite virstei şi pregătirii. Incepind cu anul şcolar 1973/ 1976 in aceste ateliere vor face practică în domeniul prelucră­rii metalelor pe lingă băieţi 70 la sută din numărul fetelor din clasele a Vll-a, a VIIl-a şi 75— 80 la sută din fetele din anii 1—IV de liceu real-umanist. In toate şcolile generale şi liceele real-umaniste va funcţiona cite un atelier de lucru şi gospodă­rie. Un număr de licee indus­triale cum sunt : Liceul de elec­trotehnică 8, Electroaparataj, 3 — Electronica, 10 — Maşini elec­trice, 11 — P.T.T.R., Chimie 1 şi 2, mecanică 3 — I.M.G.B., me­canică — 18 şi altele şi-au îm­bogăţit baza tehnică cu noi spa­ţii de practică, utilaje şi apara­tură. Este necesar ca ministere­le economice şi centralele care tutelează liceele de mecanică 3 — Vulcan, 4 — Semănătoarea, 6 — Timpuri Noi, 20 — industria locală și altele să acorde mai mult sprijin creării bazei mate­riale și calificării corespunză­toare a elevilor în aceste licee. In anul școlar care urmează, cu sprijinul direct al organelor de partid, toate liceele vor tre­bui să realizeze pasul hotărîtor în asigurarea de locuri de practică bine dotate şi orga­nizate pentru toţi elevii. LUCREŢIA LUSTIG Experienţe şi sugestii pe adresa noului an şcolar Concurs pentru ocuparea unor posturi didactice Universitatea din Calafi FACULTATEA DE MECANICĂ Catedra de tehnologia construcţiilor de maşini — Profesor la disciplina ,.Teh­nologia materialelor“, poziţia 1. Candidaţii la concurs vor de­pune la secretariatul rectoratu­lui Universității din Galați, str. Republicii nr. 47, în termen de 30 zile de la data publicării a­­cestui anunț în Buletinul Ofi­cial, cererea de înscriere, la care vor anexa actele prevăzute de Legea nr. 6 privind Statutul personalului didactic din Repu­blica Socialistă România, publi­cată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 33 din 15 martie 1969 şi de Instrucţiunile Ministerului Edu­caţiei şi Invăţămintului nr. 34539/1969. Concursul va avea loc la se­diul Universităţii din Galaţi în conformitate cu prevederile art. 102—134 din legea sus-menţio­­nată. Candidaţii trebuie să îndepli­nească condiţiile prevăzute in Decretul nr. 153/1974 ; de ase­menea cei care funcţionează in­tr-o instituţie de învăţămînt su­perior sunt obligaţi să comunice în scris, rectorului acesteia, În­scrierea la concurs. Informaţii suplimentare se pot obţine la secretariatul Universi­tăţii, telefon 1­43­64. Institutul de medicină şi farmacie din Cluj-Napoca Anunţă scoaterea la concurs a postului de ASISTENT la Cate­dra nr. 9, disciplina EDUCA­ŢIE FIZICA poz. 6 de la Facul­tatea de Medicină Generală I.M.F. Cluj-Napoca. Candidaţii la concurs vor de­pune în termen de 15 zile de la data publicării acestui anunţ ln Buletinul Oficial al R.S.R., par­tea a IlI-a la Secretariatul Rec­toratului I.M.F. Cluj-Napoca din str. 1 Mai nr. 13, cererea de în­scriere la concurs însoţită de ac­tele prevăzute de Legea nr. 6/1969 privind Statutul persona­lului didactic, publicată in Bule­tinul Oficial al R.S.R. partea I nr. 33 din 15 martie 1969. Concursul se va tine la sediul institutului în termen de cel mult 15 zile de la data expiră­rii termenului de înscriere la concurs. Informații suplimentare și te­matica de concurs se pot obţine la Rectoratul Institutului de Me­dicină şi Farmacie din Cluj-Na­poca, str. 1 Mai nr. 13, telefon 2­61­79. Invocată insistent cu ani în urmă, resurecţia reportajului este acum un aspect de dome­niul evidenţei. Ce nu se sub­liniază însă îndeajuns e faptul că fenomenul se datorează nu atit revirimentului unor vechi reprezentanţi ai genului, ci­ ti­nerilor. Implicaţiile ce rezultă de aici nu vizează numai stricta actualitate. Reportajul este in fond un moment de conştiinţă a vieţii sociale. îmbrăţişarea lui cu atita fervoare de către noua generaţie denotă un acut interes al acesteia pentru social. Lucru in care putem identifica una din cele mai trainice premise ale viitoarelor succese ale literaturii noastre. Cîteva nume (citez in­tr-o ordine incompletă : Nicolae Mateescu, Grigore Ilisei, Radu Anton Roman, Pavel Perfil, N. Calomfirescu) se bucură de pe a­­cum de un început de notorieta­te care se explică, cred, nu nu­mai prin existența unor deose­bite aptitudini literare, ci şi printr-un plus de clarificare in­terioară. Autorii la care mă re­fer „recitesc o ţară" nu dintr-o convenţie acceptată fără intero­gaţii lăuntrice, ci fiindcă înţe­leg mai bine raţiunile actului pe care-l săvîrşesc. Primii cîştigaţi sînt autorii înşişi, fiindcă, ob­serva Geo Bogza : „Reportajul este o şcoală a vieţii adevărate prin care trebuie să treacă orice scriitor care vrea să fie un autor viu, în ale cărui cărţi să se zbată, de la pagină la pagină, viaţa. Reportajul este cel mai bun corectiv al esteticii turnu­lui de fildeş“. Sigur, ar fi ab­surd să ne închipuim că turnul de ivoriu ar mai putea atrage azi pe vreun tînăr scriitor. Unii însă duc lipsă de subiecte sau işi îndreaptă eforturile pe di­recţii secundare. Nu astfel s-a întimplat cu ALEXANDRU MONCIU-SUDINSKI, autor al unor Biografii comune (Ed. Car­tea Românească), ce nu pot lăsa indiferent cititorul. Despre prima lui carte, Re­­barbor, am scris cîndva cuvinte aspre, reproşîndu-i un gust al filozofării îndoielnice, un interes pentru aspecte periferice. O de­ficienţă de imaginaţie epică (a­­cesta este, socotesc, principalul defect al autorului) era agravată de o blazare precoce. Odată cu cel de al doilea volum, Carac­tere, suită de reportaje-interviu avînd drept eroi oţelari gălăţeni, am asistat la o radicală schim­bare la faţă. Scriitorul acţiona in sensul vocaţiei sale : aceea de memorialist al contempora­neităţii. Aceeaşi Înclinaţie e prezentă şi in Biografii comune, unde, fără uimiri mimate şi glazură stilistică, cu o reţinere incitantă, ce provoacă prin ricoşeu locvaci­tatea interlocutorilor se mar­­cheiază în culori vii doza de neobişnuit, conţinut in cîteva existenţe obişnuite. Nu „eroii“, nu inşii spectaculoşi sînt atraşi cu dibăcie pe panta mărturisiri­lor, ci oameni la prima vedere din cea mai curentă stirpe. E vorba aici, fireşte, şi de un or­goliu reprimat ; scriitorul auten­tic ştie să izoleze vine aurifere şi nu nisipul, pentru alţii, arid, iată demonstraţia pe care o vi­zează subtextul lui Alexandru Monciu-Sudinski. Un pensionar, fost zidar-şamotor, un agent ve­terinar, o operatoare chimistă, un copil, un inginer. în total zece oameni, se deconspiră sufleteşte. Istoriile lor alcătuiesc un „de­cameron“ vorbind despre exis­tenţa înţeleasă ca asumare de­cisă a responsabilităţilor faţă de societate. Iată cum înţelege activitatea obştească Ioan Iuliu Plătică, maistru în automati­zări : „Activitatea obştească... Păi toată activitatea mea e obşteas­că ! Eu nu înţeleg prin «activi­tate obştească» ceva în afara serviciului, în afara vieţii de toate zilele. Activitatea obştească nu înseamnă să dai o dată pe săptămînă cu papagalul. Tot ce faci tu, felul cum te porţi cu oa­menii, felul cum lucrezi, cum îţi creşti copiii, toate astea-s obş­teşti [...] Eu am o singură viaţă, cu un singur aspect“. Judecind după asemenea mos­tre s-ar zice că intervenţia li­terară e minimă. Impresia, fal­să, a indus pe alţi comentatori in eroare, de unde apelurile re­petate adresate autorului de a trece de la reportaj la proză. Ade­vărul este totuşi că reporterul nu se limitează la întrebări puse cu o nonşalantă nepăsare şi la transcrierea benzii de magneto­fon. Există o faţă nevăzută a re­portajului. Cite o replică întim­­plătoare precum : „Viaţa mea, tovarăşe inspector, a fost foarte zbuciumată“ trădează un întreg arsenal de trucuri reportericeşti, prin intermediul cărora se cîş­­tigă încrederea interlocutorilor, decupîndu-se apoi din confesiu­nile acestora secvenţele cele mai reprezentative. Prozatorul il secondează mereu pe reporter, intervine, supune materia con­versaţiei unui tratament estet. Atita doar că este vorba de o estetizare inversă : ticurile de limbaj, stereotipiile, naivităţile, agramatismele, stîlcirile de cu­vinte, etimologiile populare — prea frecvente — pun în evi­denţă o intervenţie „artistă“, o perturbare deliberată şi crea­toare a fluxului epic. O viziune uşor umoristică se insinuează la tot pasul, deşi reporterul abor­dează mereu o mină serioasă, prea serioasă aş zice, chiar şi atunci cind pune in continuare întrebări aparent banale, după dezvăluiri de un comic anton­­pannesc. Fragmentul următor ni se pare edificator : „ — Un bun gospodar nu trebuie să fie şi in­teligent ? — Trebuie şi inteligen­ţă... Nu că ar fi obligatoriu, dar dacă eşti şi cinstit şi inteligent şi ordonat şi respectuos, nu se poate să nu-ţi meargă bine. Iar inteligenţa te ajută mai mult ca să fii respectuos. Uite eu : ştiu cum să zic „bună ziua, tovarăşe“ sau „bună ziua, domnule“ sau „hai noroc“ sau „ce mai faci, măi cutare“. Salutul omului in­teligent îl umple de plăcere pe oricine. Omul inteligent pricepe dintr-o ochire funcţia şi rostul pe care îl are un organ venit în comună , şi îl salută cu tot res­pectul ; prostul — dimpotrivă ; prostul dă oricui bună ziua, ca şi cum fiecare ar fi frate-său ; prostul nu deosebeşte un om de-un organ ! Iar in ultima vre­me se mai consideră că pentru ca să fii inteligent, trebuie să mai citeşti şi ziarele ; să te uiţi la televizor şi aşa mai departe, adică să trăieşti cu picioarele pe pămint. „ Urmăriţi zilnic pre­sa ?“. Dacă Alexandru Monciu-Su­dinski este un adept al re­portaj­ului-interviu, în Rapsodii la vatra Mioriţei (Ed. Eminescu), FLORENTIN POPESCU se su­pune rigorilor reportajului mo­nografic, care, prin amploare, prin posibilităţi de comentare directă, de proiectare in profun­zime a personajelor are virtuţi similare cu cele ale prozei ro­maneşti. Faţă de prima lui carte de reportaje, Ţara fîntînilor, tî­nărul autor ni se prezintă mult schimbat in bine. Fraza este mai dinamică, mai nervoasă, ex­cesul de erudiţie şi metaforismul sunt în genere reprimate, scrii­torul preferind mai degrabă să sugereze decît să numească di­mensiunile realităţii pe care o explorează. Vatra Mioriţei este,­­se înţele­ge, Ţara Vrancei, adică locul unde s-a înălţat în acordurile lui cele mai pure cintul şi poe­mul tutelar al eposului nostru. Dorinţa reporterului este de a realiza un contrast semnificativ între trecut şi prezent. Recur­­gind cu discreţie la antiteză, a­­pelînd frecvent la posibilităţile colajului, configurează tabloul unui univers în schimbare, in­trat cu aplomb pe orbita înnoiri­lor. Nu pitorescul etnografic, nu perindarea peisajelor sau aceea a cifrelor care indică accelera­tul proces de industrializare a zonei celebrate cindva de Can­­temir îl incită în primul rînd pe reporter. Fără a le contempla impasibil, nu-i vorba că lucrul ar fi de-a dreptul imposibil, Flo­rentin Popescu este atras în pri­mul rind de prezenţele umane. Podgoreni, ţapinari, ingineri, ar­hitecţi, profesori, istorici sunt efigiile exemplare (deşi cam convenţionale) ale unei lumi în care „prezentul a pus noi în­semne, circumscriind un contur definitiv în timp şi in spaţiu şi in care acum istoria işi urmează cursul său firesc". IOA­V ADAM *) Alexandru Monciu-Su­dinski : Biografii comune (Ed. Cartea Românească) . FLORENTIN POPESCU : Rapsodii la vatra Mioriţei (Ed. Eminescu). România-film prezintă NU TE VOI IUBI Regia : JANUSZ NASFETER Cu : GRAZYNA MICHALSKA, HENRYKA ( DOBOSZ, TADEUSZ JANCZAR ^ FILMUL POLONEZ VINERI 1 AUGUST 1975

Next