Scînteia Tineretului, noiembrie 1976 (Anul 32, nr. 8536-8561)

1976-11-01 / nr. 8536

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 In 1886, la Iaşi, apărea lucrarea lui Constantin Dobrogeanu-Gherea „Ce vor socialiştii români“, primul program marxist al mişcării muncitoreşti din România. Lucrarea, din care astăzi publicăm cîteva fragmente, constituie o semnificativă expresie a aplicării creatoare a marxismului la condiţiile specifice ale României, atestă intr-un mod deosebit de convingător şi fundamentat ştiinţific conştiinţa sensului revoluţionar al transformărilor sociale menite să conducă la instaurarea noii orînduiri socialiste în ţara noastră. Totodată ea ilustrează tradiţia viguroasă a mişcării muncitoreşti din România, faptul că partidul clasei muncitoare este continuatorul legitim, pe o treaptă superioară, al luptelor pentru progres, pentru libertatea şi propăşirea poporului nostru. Socialismul — viitorul omenirii (...) Noi, socialiştii,... venim în numele unui viitor frumos, unei vieţi măreţe şi ridicăm steagul socialismului ştiinţific european, al socialismului muncitorilor. Noi venim cu o idee măreaţă, dar totodată şi nouă pentru ţara noastră; se vede deci ce datorie avem de împlinit ; trebuie să luminăm pe toţi despre ce este socialismul ştiinţific ; mai trebuie să dovedim că socialismul are loc în ţara aceasta şi că nu-i plantă exotică la noi, cum nu-i nici în Europa ; trebuie să dovedim că viitorul e al socialismului. (...) Societatea modernă nu mai încape în haina burghezo-capitalistă, această haină i-i prea mică, o strînge, o înăbuşe, o sugrumă, şi, cu cit societatea păşeşte mai departe, cu atîta haina o tot strînge mai mult, mai dureros şi, sub ameninţare de moarte, trebuie să îmbrace alta care să o lase să răsufle slobod şi să dezvolte înainte. (...) Oricare ar fi amănuntele organizaţiei viitoare, nu putem să ne ocupăm decit de principiul general de apropriere colectivă, adică : naţia să ajungă singură proprietară asupra tuturor instrumentelor de muncă, asupra pămîntului, minelor, fabricilor şi altor aşezăminte industriale, asupra drumurilor de fier etc. Naţia, stăpină peste toate instrumentele de muncă, va da producţiunii o direcţie unitară şi armonică (...) Erasocialistă il face pe om cu adevărat liber şi-i garantează cu desăvîrşire viaţa. Muncind... omul va şti că va avea toate cele trebuitoare cit va trăi. Urmările acestei asigurări vor fi nemăsurate. In societatea socialistă, omul pentru întîia oară îşi va hotărî singur mersul istoriei sale. Nici în era producţiunii mici individuale, nici în era burgheză n-a scăpat omul din robie, şi numai în societatea socialistă va ajunge stăpîn pe natură şi pe producţiunile muncii sale, numai atunci, cum am zis, va trebui să se caute... pricini pentru transformarea mai departe a societăţii. (...) Proletariatul este deci acea clasă care va înlocui burghezimea. Proletariatul are chemarea istorică de a realiza forma viitoare socială, aproprierea colectivă. Societatea de astăzi pregăteşte deci şi condiţiunile de trai ale societăţii viitoare şi clasa care trebuie să realizeze formele socialiste. Insă, dacă rolul proletariatului este de a realiza formele sociale viitoare, cum al burghezimii a fost de a realizape cele moderne, atunci lupta proletariatului pentru emancipare este totodată lupta pentru viitorul omenirii. Fiecare pas înainte al proletariatului, fiecare grevă care face să crească solidaritatea intre proletari, scurtarea zilei de muncă pentru a avea şi proletarul vreme de a se lumina şi sfătui cu semenii săi în privinţa intereselor şi suferinţelor comune, crearea de societăţi de muncitori etc. sunt toate paşi înainte spre a ajunge la ideal, la completa emancipare a proletariatului, prin urmare la realizarea socialismului. De aici urmează foarte limpede rolul socialiştilor... , au să lumineze proletariatul asupra rolului istoric ce are şi să se lupte în rîndurile proletarilor pentru fiecare pas ce-l face acesta spre emancipare. Socialiştii nu-s o partidă deosebită de proletariat, ci oameni (fie proletari ori ba) luminaţi asupra rolului istoric al proletariatului şi care umbla să lămurească pe muncitori în privinţa rolului ce au şi se luptă alăturea cu ei, ştiind că orice pas înainte, orice cîştig al proletariatului apropie realizarea societăţii socialiste. (...) O prezenţă devenită obişnuită in procesul tehnic de inalli productivitate : miini harnice de femeie ■ ! CUM FINALIZAŢI INVESTIŢIILE ACESTUI AN? !Urmare din pag. I) întreprinderea de prefabricate din beton Iaşi abia dacă primim 2—3 bucăţi în două săptămini. Avem aici totul pregătit, macarale pe care, trebuie să spunem, în acest fel nu le putem utiliza la capacitatea lor, utilaje şi montori care să execute operaţiile de monolitizare a acoperişurilor. Este drept în tot acest timp nu stăm degeaba, efectuăm alte lucrări, dar cu toate acestea dacă livrările vor continua în acest ritm, nu vom putea să ne încadrăm în grafice“. Pentru a afla care este cauza nelivrării la timp a grinzilor speciale, am luat legătura, telefonic, cu conducerea întreprinderii de prefabricate din beton Iaşi. Ne-a răspuns tovarăşul inginer Nicolae Rădulescu, directorul unităţii, care, după câne am înţeles, cunoştea greutăţile constructorilor bucureşteni, dar, ne explică dinsul „am primit dispoziţie de la minister să oprim confecţionarea acestor grinzi, pentru că urmează să fie reproiectate. Acum producem din nou această piesă însă nu puter executa mai mult de două bucăţi pe zi“. Oricum situaţia nu ni se pare normală. Perfecţionarea tehnologiei de fabricaţie a acestor elemente turnate din beton trebuia făcută din mers, in sistată execuţia lor, cînd sunt aşteptate pe zeci de şantiere unde ritmul de lucru, predarea la termen a obiectivelor depinde in mare măsură şi de modul în care sunt livrate aceste piese. In aceste condiţii ar trebui fie mărită capacitatea de fabricaţie, fie găsite posibilităţi pentru expedierea intr-un timp cit mai scurt a celor 31 de grinzi care ţin în loc lucrările la un obiectiv destul de important. Este cu atît mai necesar acest lucru cu cit, pe şantierul din platforma industrială Militari, constructorii au create toate condiţiile pentru devansarea termenelor de punere în funcţiune a noi capacităţi cu cîteva luni mai devreme. Importante lucrări ce vor fi executate în primul trimestru al anului viitor sunt pregătite de pe acum. De la Călăraşi şi din bazele proprii au fost aduse materialele necesare pentru începerea lucrărilor prevăzute în grafice în anul viitor. Lucrările de fundaţii, care pe timpul iernii se execută mai greu, au fost deja terminate. Aşa cum ne-a asigurat tînârul inginer Marian Milea, utilajele care vor lucra aici sunt pregătite şi factorii de răspundere din cadrul secţiei de utilaj transport se preocupă pentru găsirea unor soluţii de lucru in două schimburi şi pe timpul iernii. Prin înlocuirea unor tehnologii de execuţie, costul lucrărilor ce vor fi executate în anul viitor a fost redus cu aproape 2 milioane lei, iar în urmă cu cîteva zile o soluţie propusă de un colectiv de tineri specialişti din întreprindere va conduce la economisirea a peste 50 tone oţel-beton, în aceste condiţii în care eforturile tuturor constructorilor sunt îndreptate spre găsirea unor soluţii simple, eficiente de lucru, pentru reducerea costurilor şi punerea în funcţiune înainte de termen a noilor obiective, este necesar ca şi furnizorii de utilaje şi materiale să răspundă cît mai prompt la solicitările constructorilor de pe şantiere. Ne-am propus să analizăm cîteva din formele concrete pe care le îmbracă în momentul de faţă propaganda vizuală şi în ce măsură oglindeşte ea activitatea şi aspiraţiile tinerilor din sfera producţiei. Fără pretenţia de a generaliza aspectele — negative şi pozitive — surprinse în teren, să derulăm „filmul“ a două raiduri făcute în două întreprinderi, deosebite ca profil economic, din două oraşe diferite : întreprinderea de conductori electrici emailaţi Zalău şi întreprinderea textilă Galaţi. PROPAGANDEI VIZUALE DIN ÎNTREPRINDERI Generalităţi în mov, albastru, verde şi gălbui. Un aspect comun — aspect mai atenuat însă, la întreprinderea gălăţeana : chemări abstracte, lipsite de acel resort intim, mobilizator, zeci de afişe frumos colorate, îngrijit scrise, nimic de zis, dar afişe care nu depăşesc valoarea in sine, pete de culoare mov, albastru, verde sau gălbui pline de generalităţi, străine de specificul muncii, de angajamentele şi iniţiativele tinerilor din secţiile şi atelierele respective. Iată cîteva exemple : „Tovarăşi lucrători ! Produsele noastre de azi să fie utile miine(atelierul emailare, I.C.E.E.), sau „Lucrători ! munca este o cinste şi o datorie de onoare, ea îl înnobilează pe om !“ (atelierul trefilare, I.C.E.E.), sau „Tineri ! Muncim să învăţăm, învăţăm ca să muncim mai bine“ (secţia filatură, sectorul A. I.T.G.). Cu excepţia primului text, care pare a trăda o descendenţă urmuziană, celelalte două nu au, aparent, nici un cusur. Exprimă nişte idei, nişte deziderate. Unde se află demonstraţia concretă a celor afirmate ? Cîteva fraze fără adresă de care privirea tinerilor se loveşte zilnic de zeci de ori. Au ele oare vreo eficienţă în procesul de educaţie ? Cel mult una nesemnificativă. A secat cumva cerneala pentru „în vîrful peniţei“ ? însoţit de Elena Ghimpu, secretara Comitetului U.T.C. pe I.T.G., străbat secţiile şi atelierele din sectorul A de producţie. De la bun început trebuie să constat că există numeroase gazete de perete, plasate în locuri unde prezenţa oamenilor este masivă, cu articole şi semnale critice inspi- UN IMPERATIV AL rate din activitatea concretă a lucrătorilor, a tinerilor în primul rind. Un model de urmat în acest sens îl constituie gazeta de perete a secţiei ţesătorie. O veritabilă foaie de ziar uzinal, scrisă cu nerv, „paginată“ cu artă, concepută după cele mai generoase criterii. Iată sumarul numărului din 7 octombrie a.c. : un articol privind angajarea tinerilor în producţie, un articol de ştiinţă, bine documentat, bine scris — „Fibre chimice noi pe plan mondial“ —, portretele fruntaşilor din ultima săptămînă de lucru şi rubrica „Una pe zi“. O altă gazetă, la fel de bine scrisă, este şi cea din secţia filatură. Articole ca : „Tineretul şi morala comunistă“ sau „Integrarea noilor absolvenţi în producţie“ răspund unor cerinţe concrete, de actualitate. Dar, cum cu o floare (sau chiar cu două) nu se face primăvara, la I.T.G. mai există încă multe lucruri de pus la punct în acest domeniu. Iată, de pildă , semnalele critice din gazeta de perete aflată sub genericul „Nici piine fără muncă, nici muncă fără piine“ se adresează unor evenimente petrecute cu 3—4 luni în urmă. Aceeaşi constatare şi în cazul unor gazete gen „In vîrful peniţei“, unde caricaturile s-au îngălbenit şi prăfuit demult, devenind ele însele obiect al ironiei. In ceea ce priveşte gazetele de perete de la I.C.E.E., aproape toate se află într-o situaţie criticabilă, în ciuda faptului că e frumos vopsită şi făcută din ţevi şi fier forjat, „Emailatorul“ nu sare cu mult peste limita mediocrităţii. Un singur articol şi zece fotografii pe un spaţiu de doi metri pătraţi — e prea puţin. „Trefilatorul“, la fel de arătoasă, nu conţine decât două articole atemporale şi o consemnare care se referă la un eveniment petrecut cu luni în urmă. Intr-o situaţie asemănătoare se află şi gazeta întreprinderii „Oameni, producţie, calitate“. Spaţii goale încadrate de frumoase chenare din fier forjat. Prea puţin despre oameni, despre tineri, despre faptele şi gîndurile lor. Calitatea de-a fi... „vitrină a calităţii“, împreună cu Ioan Teglaş, secretar, şi Cornelia Ardelean, membră în biroul Comitetului U.T.C. al întreprinderii de conductori electrici emailaţi, am străbătut toate secţiile şi atelierele în căutarea unei „vitrine a calităţii“. Nu am găsit, evident, aşa ceva, în schimb am dat de o promisiune mai veche, mereu amînată, mereu nerealizată. La întreprinderea textilă Galaţi lucrurile stau mult mai bine. Preocuparea pentru o calitate cît mai bună a producţiei, pentru ridicarea calificării tinerelor textiliste, pentru întărirea disciplinei de producţie este vizibilă şi prin aceste „vitrine ale calităţii“. Nu toate sunt ireproşabil realizate, şi nu toate reuşesc să oglindească realitatea imediată din secţiile întreprinderii. în „vitrina calităţii şi a risipei“, plasată în curtea întreprinderii, am văzut mostre de produse culese cu patru luni în urmă de la locurile de muncă. La antipodul acesteia se află „vitrina calităţii“ de la secţia filatură. Plasată într-un loc circular, actualizată mereu, oportună şi plină de exemple sugestive. O adevărată vitrină a „vitrinelor calităţii“ din întreprindere, un instrument în procesul de educare moral-profesională a tinerilor lucrători din secţie. Şi, în acelaşi timp, un mijloc de stimulare a celor două iniţiative aflate în momentul de faţă în plină desfăşurare „Nota 10 la testare“ şi „Gram cu gram se strînge tona“. Mai multă imaginaţie, mai multă perseverenţă în oglindirea faptului de actualitate. Consiliile de educaţie politico-ideologică din întreprinderi au importante atribuţiuni şi în domeniul propagandei vizuale. Popularizarea angajamentelor oamenilor muncii, a organizaţiilor de tineret, evidenţierea rezultatelor deosebite, precum şi criticarea aspectelor negative ţin de resortul acestor consilii. „ La nivel de judeţ, ne declara tovarăşul Dumitru Ciobotaru, şeful sectorului propagandă din cadrul Comitetului judeţean Galaţi al U.T.C., s-a stabilit deja un plan concret de măsuri cu privire la îmbunătăţirea mijloacelor de propagandă vizuală. Astfel, pînă la sfirşitul lunii noiembrie, planul de lucru pentru anul 1977, defalcat pe întreprinderi şi instituţii, va fi definitivat. Va fi pusă mai întîi la punct propaganda vizuală de la Şantierul naval, iar după aceea, după un larg schimb de experienţă şi opinii, şi în celelalte unităţi economice. Se va insista pe adoptarea unor modalităţi noi, prin care să se reflecte mai bine specificul muncii din secţii şi ateliere, angajamentele şi iniţiativele tinerilor din aceste secţii şi ateliere, problemele de producţie şi de etică a muncii pe care le ridică activitatea de zi cu zi. Sigur ca pentru a face din propaganda vizuală un important mijloc de educaţie politico-ideologică şi moral-profesională se cer din partea tuturor celor care se ocupă de acest domeniu mai multă imaginaţie şi mai multă perseverenţă in oglindirea actualităţii, a faptului de viaţă şi de muncă, singurul care poartă adevărata măsură a realităţii. Iar prin asta, şi adevărata măsură a aspiraţiilor tinerilor. PAVEL PERFIL Mai concret, mai combativ, mai realist despre tineri şi profemeie lor mix g. T. c. • In cadrul şantierului tineretului de la Fabrica de zahăr din Urziceni acţionează zilnic 129 de utecişti, elevi ai Liceului de construcţii din oraş, care participă la urgentarea dării în funcţiune a noii unităţi industriale programată să funcţioneze la întreaga capacitate pînă la sfîrşitul anului, într-o singură săptămină au fost efectuate de către elevi 700 de ore de muncă patriotică a căror valoare se ridică la peste 10 000 lei. 3 • Peste 200 de tineri au fost prezenţi cu două zile în urmă la o nouă manifestare care a avut loc în cadrul „Studioului de istorie al tinerilor bucureşteni“. Este vorba de conferinţa-dezbatere intitulată „Adevăr şi legendă“ la care a participat prof. Panait I. Panait, şef de secţie la Muzeul de istorie al municipiului Bucureşti. Interesul deosebit pe care l-au arătat tinerii participanţi, prin întrebările puse privind Palatul voievodal Curtea Veche, au demonstrat, o dată în plus, spiritul revoluţionar şi înaltul mesaj patriotic al acestor acţiuni cu vădit caracter educativ. ILEANA PODOLEANU În şcoală ne formăm in spiritul înaltelor valori muncitoreşti Citez din Decretul prezidenţial nr. 104 din 28 iunie 1974 : „Se conferă „Ordinul Muncii“ clasa I Liceului industrial energetic din Craiova, pentru contribuţia deosebită adusă la dezvoltarea învăţămîntului tehnic, la instruirea şi educarea elevilor în spiritul dragostei faţă de muncă şi învăţătură“. înalta distincţie se află la loc de cinste, alături de alte comori ale acestei tinere dar prestigioase instituţii de învăţămînt , fotografii din istoria relativ scurtă a şcolii, cu aspecte din activitatea profesională, politică, culturalartistică şi sportivă, din practica în producţie, din excursii, scrisori de la absolvenţii şcolii, diagrame ale dezvoltării ei, panouri de onoare, diferite produse realizate de elevi, majoritatea dintre ele cu un înalt grad de tehnicitate, ca şi alte lucruri, unele aparent lipsite de importanţă, care, împreună, întregesc profilul moral şi profesional al colectivului. Vizitez săli de cursuri, laboratoare, ateliere, baza sportivă, impresionanta sală de spectacole polivalentă, spaţiile verzi amenajate de elevi şi-mi dau seama că, de fapt, profilul moral şi profesional al acestui obiectiv foarte tînăr capătă noi şi noi nuanţări cu fiecare pas pe care-l faci aici. Citesc, în tot ce văd, în tot ce aud, dragostea elevilor pentru şcoala lor, dorinţa permanentă de a o îmbogăţi şi a o înfrumuseţa, pasiunea constantă pentru nou, încrederea că numai printr-o muncă specializată, practicată încă de pe băncile şcolii, se poate asigura succesul deplin în profesie, după absolvire. Argumentele muncii responsabile sunt departe de a fi epuizate chiar şi — să zicem — într-un serial despre viaţa acestei şcoli. Trecem in revistă o parte dintre ele. Mai întîi, autodotarea. La direcţiunea liceului , aflu că prin această acţiune s-a realizat aproape 90 la sută din zestrea actuală a şcolii. E adevărat, liceul a fost şi este în continuare înzestrat cu materiale didactice şi aparatură de laborator din fondurile Ministerului Educaţiei şi Invăţămîntului şi ale Ministerului Energiei Electrice, dar aici elevii au găsit de cuviinţă că se poate face şi mai mult. Valoarea lucrărilor realizate prin autodotare şi autoutilare se ridică la impresionanta cifră de 10 milioane lei, în laboratoare , pupitre automatizate pentru fiecare elev, instalaţii electronice, mobilier multifuncţional, rivalizînd din punct de vedere estetic cu produsul unui specialist în design, panouri de comandă, machete în stare de funcţionare, truse complete pentru fizică şi pentru alte materii de învăţămînt, ca şi multe altele, toate proiectate şi executate aici, de către elevi, în cadrul Microîntreprinderii şcolare „Energetica“. Faima lucrului de bună calitate a depăşit limitele şcolii. Aşa se şi explică, dealtfel, tot mai intensa solicitare a produselor microîntreprinderii (în primul rîrnd a celor cu pro-fil energetic) atît de către industrie, cît şi de multe unităţi şcolare din ţară. Nu se poate vorbi despre muncă, aici, acasă la cei mai tineri energeticieni, dacă uităm de munca patriotică. Costinela Soreanu, elevă in anul III Electroenergetică, locţiitoare a secretarului comitetului U.T.C. pe şcoală, mi-a făcut un calcul : in acest an, pînă la 15 octombrie, fiecare dintre cei 1 600 de elevi de la cursurile de zi a efectuat circa 200 ore de muncă patriotică, numai la baza sportivă a şcolii valoarea lucrărilor depăşind un milion de lei. O precizare : desigur, s-a prestat şi mult necesara muncă necalificată — săpat, cărat pămînt, nivelat etc. — dar aici ponderea au deţinut-o întotdeauna lucrările calificate, specializate, executate de elevi, de la cele de profil mecanic pînă la cele electrice, de automatizare, tîmplărie sau de montaj. De pildă, aşa a luat fiinţă laboratorul de termoenergetică, tot aşa se lucrează la viitorul atelier mecanic şi de construcţii, aşa s-a lucrat la ultramodernul depozit de alimente, la înfrumuseţarea şcolii, ca şi la o mie şi una de alte obiective apărute „neplanificat“, cum sunt bunăoară reparaţiile cerute de o instalaţie, de un mobilier, de un utilaj care s-au stricat Am în bloc-notes multe nume de foşti elevi ai Liceului energetic din Craiova ; Ion Bîrlete, murfcitor la întreprinderea de electrocentrale Rovinari, student seralist la Facultatea de subingineri din Tg. Jiu ; Constantin Dănăiaţă, muncitor în acelaşi loc, de asemenea student seralist la Tg. Jiu ; Nicoliţa Rotaru, muncitoare în laboratorul de protecţii prin relee şi automatizări din cadrul Electrocentralei Craiova, studentă în anul IV seral al Facultăţii de electrotehnică a universităţii din localitate ; Silviu Poenaru, fost elev de nota „exclusiv 10“, pe atunci secretar U.T.C., student la zi , în învăţămîntul superior tehnic, după un apreciabil stagiu in producţie,, dictat de propria-i conştiinţă , cei patru fraţi Chiosa — 2 băieţi şi două fete — elevi eminenţi, unul dintre ei cuceritor al locului I la o ediţie a Olimpiadei republicane de fizică, astăzi studenţi, după acelaşi „stagiu vital în producţie“, cum se exprimase unul dintre ei. Am ţinut să notez opinia cîtorva. Reproduc una dintre ele : „Suntem recunoscători liceului unde am învăţat să preţuim munca şi să ne folosim de ea, să creştem prin intermediul său mai întîi în faţa propriilor noştri ochi. Cred că tocmai de aceea am hotărît să mergem spre facultate trecînd obligatoriu prin activitatea productivă. Mărturisesc, însă că şi contactul strîns cu muncitorii de la întreprinderile cu profil energetic din Craiova, Rovinari, Govora, Turceni, Işalniţa, unde ne-am efectuat practica, ne-a determinat să alegem un asemenea drum ;„ să-l alegem într-adevăr muncitoreşte“. Faptul că elevii de la Liceul industrial energetic din Craiova gindesc şi acţionează muncitoreşte poate fi argumentat printr-o multitudine de elemente, unele dintre ele constituind dealtfel pretexte şi pentru rîndurile de pînă aici. Aş mai adăuga însă cîteva notiţe lapidare luate din agenda de lucru a unui elev activist U.T.C., agendă puţin boţită, ca mai toate documentele „la purtător“ . „Conştientizarea mai pregnantă a elevului. Propuneri concrete pentru marţi. La zi în microîntreprindere — reducerea consumurilor de materiale, îmbunătăţirea tehnologiilor, autogospodărirea. Cît ? Şi ce facem cu munca de creaţie tehnică,? De raportat realizăm muncă patriotică: construirea a 600 băncioare, leagăne copii, jocuri în spaţii verzi, amenajare parc Craioviţa“. Desigur, în agendă erau notate şi alte lucruri importante. Nici nu se poate altfel, într-un colectiv unde organizaţia U.T.C. se află în centrul fiecărei acţiuni. DRAGOMIR HOROMNEA In concepţia marxistă, în viziunea materialismului dialectic şi istoric, eticul şi politicul, ca dimensiuni ale conştiinţei sociale, se împletesc în mod dialectic, interacţionînd unul asupra altuia în funcţie de orlnduirea socială. In această ordine de idei, din punctul de vedere al orînduirii socialiste este moral ceea ce promovează interesele poporului, stimulează înfăptuirea revoluţiei şi construcţiei socialiste, progresul socialist al patriei. Etosul socialist pune interesele publice mai presus de cele individuale şi particulare şi prin aceasta încărcătura sa politică, este mult mai bogată, mai multilaterală. Colectivismul, servirea cu devotament a idealurilor şi imperativelor colectivităţii devin trăsături de bază ale moralei socialiste care-şi au temeiul în proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie, ceea ce uneşte şi apropie pe cei ce muncesc, determină comunitatea lor de interese esenţiale în opoziţie cu morala întemeiată pe egoism şi concurenţă. Se făureşte astfel unitatea moral-politică a poporului, fenomen obiectiv care ilustrează el însuşi împletirea dintre etic şi politic la nivelul întregii noastre societăţi. Reflectînd năzuinţele fundamentale ale poporului, principiile politicii partidului şi statului nostru se impun nu numai ca valori politice, ci şi prin nobleţea lor morală, profund umanistă. După cum se ştie, o componentă permanentă, de largă perspectivă a strategiei politice a partidului nostru o constituie realizarea celei mai complexe şi de răspundere sarcini : formarea omului nou, prototipul uman al comunismului. înarmîndu-1 cu cele mai înaintate cuceriri ale cunoaşterii, partidul acordă o atenţie deosebită dezvoltării la fiecare cetăţean, cu deosebire la tineri, a valorilor şi virtuţilor morale şi politice caracteristice societăţii socialiste. De la tribuna Congresului educaţiei politice şi al culturii socialiste tovarăşul Nicolae Ceauşescu adresa un vibrant apel întregului nostru tineret de a face la Conf. univ. dr. ION FLOREA nul pentru însuşirea şi dezvoltarea celor mai înalte virtuţi ce caracterizează poporul nostru — dragostea de adevăr, patriotismul fierbinte, pasiunea pentru muncă, spiritul de dreptate şi echitate, umanismul revoluţionar. Prin aceasta tineretul este chemat să participe, în plan politic, la asigurarea progresului socialist şi comunist al patriei noastre, la realizarea obiectivului strategic al etapei actuale — făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre comunism. Pentru a fi la înălţimea misiunii sale politice încredinţate de partid, tineretul patriei noastre este educat moralmente în spiritul devotamentului faţă de partid şi popor, al răspunderii de a apăra cu orice sacrificii independenţa şi integritatea patriei, al dragostei faţă de muncă şi îndatorirea de a acţiona pentru dezvoltarea proprietăţii socialiste, al respectării legilor ţării, al participării active la conducerea societăţii, la perfecţionarea ei continuă. Eticul şi politicul formează o unitate organică în educarea omului nou, unitate ce este relevată cu putere şi de Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste. Principiile şi normele înscrise în Cod sunt nu numai cerinţe de ordin moral, ci au un pronunţat caracter politic, o valoare politică şi educativă generală în perfecţionarea relaţiilor sociale şi în formarea şi educarea omului nou. De altfel, cum subliniază tovarăşul Nicolae Ceauşescu „Politica şi etica nu sunt probleme separate“. Trăsăturile politice şi morale formează un tot unitar în procesul modelării personalităţii umane noi şi în sensul că ele se determină şi se exprimă, unele prin altele, manifestîndu-se simultan în conduita şi comportarea omului. Umanismul socialist concepe individul ca fiinţă socială, ca zvon politikon aflat în strînsă legătură cu semenii săi, realizîndu-şi fericirea personală in contextul fericirii întregului popor. Umanismul revoluţionar concepe afirmarea şi dezvoltarea plenară a personalităţii umane — fiecare cu capacitatea şi felul său de a fi — în spiritul comun al întregii societăţi, al valorilor moral-politice, filozofice proprii societăţii noastre, fericirea şi libertatea personală înfăptuindu-se fără a încălca dreptul la fericire şi libertate al altora, ci numai în „armonie cu sporirea bunăstării, libertăţii şi fericirii colectivităţii, a poporului. In procesul de formare a omului de tip nou, proces în care traducerea in viaţă a Programului de măsuri ocupă locul central în etapa actuală, constituirea conştiinţei morale reprezintă nivelul intim personal de interiorizare a principiilor politice şi ideologice generale, dar şi transformarea acestora în convingeri, sentimente şi idealuri proprii de activitate. De aceea, unitatea dintre politic şi etic se adînceşte pe măsura înaintării societăţii noastre spre comunism, cînd normele şi reglementările sociale vor deveni tot mai mult de ordin moral, odată cu creşterea gradului de participare a maselor la conducerea societăţii, dar şi a nivelului de conştiinţă, de înţelegere raţională şi de satisfacere practică a necesităţilor colectivităţii. Iată de ce natura tot mai profundă a expresiei şi conţinutului politic, specific conştiinţei morale socialiste, reflectă în mod obiectiv şi necesar dinamica progresului multilateral al patriei. Ele sunt nu numai o consecinţă organică a acestui progres, dar şi o condiţie indispensabilă lui. Aceasta rezultă din aşezarea fiinţei umane în centrul preocupărilor constante ale partidului şi statului, a grijii întregii societăţi, măsura împlinirii ei regăsindu-se şi în dimensiunea politică a conştiinţei morale care înseamnă în fapt integrarea în gîndirea, simţirea şi acţiunea omului a unor valori etice superioare, adecvate esenţei orânduirii pe care o făurim. Se poate spune chiar că amploarea tot mai largă a unităţii dintre factorul politic şi factorul moral — exigenţă ce se reflectă pregnant în conţinutul Programului de măsuri — constituie un indicator fundamental, decisiv al devenirii ascendente spre afirmarea plenară a valorilor proprii personalităţii umane de tip nou. Acesta este şi motivul pentru care, in procesul de educaţie revoluţionară, comunistă a omului, unitatea dintre politic şi etic ocupă un loc prioritar, elocvent pentru substanţa şi scopul său final. EXPRESIA POLITICĂ A CONŞTIINŢEI MORALE LUNI 7 NOIEMBRIE 1976 Construcţia este şi va mai fi la cota zero Pe şantierul unui cămin lucrează 10 dulgheri, dar... doi sunt in concediu, doi bolnavi, doi absenţi nemotivaţi şi doar patru... lucrează impreună cu tovarăşul Nicolae Simion, prim-secretar al Comitetului municipal Galaţi al U.T.C., am mers, nu intimplător, pe şantierele de construcţie ale căminelor pentru nefamilişti de la întreprinderea „Electrocentrale“ şi T.C.I.F. Pe şantierele de la celelalte cămine din judeţul Galaţi ritmul de lucru este... aşa şi aşa, dar aici... Lucrările au fost atacate in 1975 Şi acum ar trebui să se apropie de încheiere. Ar trebui, dar cele două cămine se află abia la cota zero şi, fără pic de îndoială, nu vor putea fi date in folosinţă la termen, adică in acest trimestru al anului 1976. Cum e şi firesc, tovarăşul prim-secretar al comitetului municipal U.T.C. nu e deloc mulţumit de o asemenea situaţie şi ne expune cauzele oprindu-se cu insistenţă şi asupra intervenţiilor pe care le-a făcut pentru a determina o schimbare de ritm. Solicitărilor îndreptăţite li s-a răspuns insă cu promisiunineonorate. Pe teren ies insă la iveală şi alte cauze decât cele ce ni s-au anunţat înainte. La căminul întreprinderii „Electrocentrale“ lucrează doar 4 dulgheri. Şeful punctului de lucru, tînărul subinginer Gh. Ariene de la şantierul 2 al Trustului de construcţii Galaţi ne spune : „Ar trebui să fie la lucru 10 oameni, adică ati ciţi ne-au fost detaşaţi de Î.C.M.S.G. pentru această lucrare. Dar 2 sunt in concediu, 2 sunt bolnavi şi 2 sint absenţi nemotivaţi“. Ne uităm o clipă şi pe foile de pontaj d Din fiecare zi 1—2 din echipă ori au absentat ori au plecat înainte de sfirşitul programului. Schimbăm cîteva cuvinte şi cu Constantin Obreja, şeful de echipă, care la început încearcă să o scalde dar apoi răbufneşte. — Lucrăm aici de 7 luni şi tot ce vedeţi am făcut cu spatele. Nu avem nici acum macara. Ni s-a promis mereu. Cum vreţi să muncim bine, să avem spor, dacă nu avem condiţiile necesare . Deci printre cauzele reale ale ritmului, deficitar de lucru pe şantier trebuie să trecem nu numai risipirea timpului de muncă şi indisciplina, ci şi proasta organizare a muncii. A doua zi ne întreţinem cu ing. Costică Marcu, şeful şantierului 2 al Trustului de construcţii, li spunem că am găsit la lucru numai 4 oameni, dumnealui ne răspunde că e surprins, li zicem că totuşi cei 4 dulgheri ar fi avut alt spor dacă erau ajutaţi de o macara, dumnealui ne declară că „dacă s-ar fi simţit nevoia le-ar fi dat". Dialogul purtat pe un ton de parcă interlocutorul nostru, la acel punct de lucru, nu ar fi in urmă cu 3—4 luni, ci ar avea asigurat un avans de 3—4 luni de zile. în această situaţie, ne invităm reciproc pe teren. Unde, spre sfirşitul vizitei, şeful de şantier ne declară : „Vom aduce mîine aici o macara şi o vom monta imediat, incepind de mîine va lucra aici şi o echipă de fierari-betonişti“. Parcă tonul s-a mai schimbat un pic. Cum nu suntem însă convinşi că şeful de şantier este hotărît să acorde o atenţie mai mare acestei lucrări, să ia toate măsurile pentru întărirea disciplinei şi o mai bună organizare a muncii, cum nu am primit asigurări că termenul de dare în folosinţă nu va fi prea mult depăşit, promitem ca vom mai reveni pe aici. Deocamdată, le oferim un exemplu din apropiere. în aceeaşi zi, la aceeaşi cotă, se găseau şi constructorii căminului pentru nefamilişti de la T.C.I.F. Galaţi. Lucrarea se execută in regie proprie, căci întreprinderea respectivă, după căutări îndelungi, nu a găsit un constructor. A început cu adevărat nu acum 7, ci acum 2 luni şi, la cota zero, lucrează nu 4 dulgheri fără macara, precum la căminul înălţat de Trustul de construcţii, ci 29 de dulgheri şi fierari-betonişti cu macara, cu tot ce e necesar la îndemînă. Ei nu se pretind şi nici nu sunt mari specialişti in construcţia de locuinţe, au luat insă măsuri ferme pentru o bună organizare a muncii, pentru folosirea intensă a timpului de lucru, pentru menţinerea unui ritm de construcţie satisfăcător. Şi rezultatele încep să se vadă. Asemenea măsuri sunt necersare şi pe şantierul căminului pentru nefamilişti înălţat de Trustul de construcţii Galaţi. •IV. * ION CHIRIC