Scînteia Tineretului, octombrie 1977 (Anul 33, nr. 8821-8846)

1977-10-01 / nr. 8821

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 or Dialogul permanent cu tinerii, o cerinţă fundamentală » pentru stilul de muncă al biroului organizaţiei U.T.C. Apreciată prin prisma rezul­tatelor obţinute in producţie, organizaţia nr. 1 — prelucrări prin aşchiere, din secţia a ll-a, maşini de transportat, a Între­prinderii mecanice Timişoara, se bucură de unanime aprecieri. Tinerii reprezintă 70 la sută din colectivul secţiei, o secţie de ani un şir fruntaşă pe întreprinde­re. Calitatea produselor execu­tate de tinerii de aici primeşte întotdeauna calificative superioa­re. Angajamentul utecist luat pentru acest an, de a da supli­mentar o automacara hidrauli­că, a fost îndeplinit. Acţiunile de muncă patriotică, la care uteciştii din organizaţia res­pectivă au participat alături de ceilalţi tineri din întreprin­dere, la construcţia căminelor pentru nefamilişti (peste 1 500 de locuri), la extinderea şi mo­dernizarea bazei sportive şi de agrement, întregesc tabloul ac­tivităţii acestui colectiv , pe care îl recomandă hărnicia şi dăruirea exemplară. Şi totuşi, conştienţi că rezul­tatele lor nu exprimă pe de-a întregul posibilităţile (te care dispun, in cadrul adunării ge­nerale de alegeri tinerii au fost in unanimitate de acord că, pentru propria autodepăşire, vi­itorul birou al organizaţiei U.T.C. va trebui să-şi schimbe radical stilul de muncă. In analiza acestui domeniu, esenţial pentru calitatea muncii desfăşurate, vom începe cu o remarcă făcută de Dumitru Muschici, secretarul organizaţiei, căruia tinerii din organizaţie i-au reînnoit mandatul. „Criti­­cile ce au fost adresate vechiu­lui birou şi mie personal îndeo­sebi devin intr-adevăr eficiente numai dacă în activitatea birou­lui nostru, cu toţii vom înţelege că responsabilitatea, atît pentru ceea ce facem, cit şi pentru ce nu facem, aparţine Întregului colectiv“. Vorbitorul exprima astfel nevoia colaborării lor per­manente in toate domeniile de activitate, necesitate privită ca o finalitate unică. In acest scop, obligaţiile ce revin responsabi­lului cu munca politico-ideolo­­gică, privite din punctul de ve­dere al rostului organizaţiei U.T.C., nu sunt cu nimic mai prejos celor profesionale. Luă­rile la cuvînt au conturat acest deziderat. Spunea Vasile Sălăş­­teanu : „Noul birou să-şi im­pună un stil de muncă ce să-l ÎNTREPRINDEREA MECANICĂ TIMIŞOARA apropie de tineri. Atunci cînd intr-o şedinţă ne fixăm sarcini şi termene precise să le respec­tăm întocmai“. Cuvintele sale sintetizau de fapt o stare de lucruri pe care mulţi au exem­­plificat-o prin diverse anomalii doar în aparenţă minore. Aşa, de pildă, Dumitru Arbănaş vor­bea despre numărul tot mai mic de excursii organizate, lată insă că Ion Marinescu il contrazice, adăugind că excursii şi compe­tiţii sportive s-au organizat, doar că participarea tinerilor a lăsat de dorit. Explicaţia acestei contradicţii care i-a nedumerit pe mulţi, inclusiv pe secretarul organizaţiei U.T.C., constă in a­­ceea că vechiul responsabil cu probleme de sport şi turism, Nicolae EU, de cele mai multe ori acţiona de unul singur, neiz­butind să asigure propriilor ac­ţiuni o pregătire corespunzătoa­re. Un alt neajuns al stilului de muncă l-a oferit Nicolae Păţi­­toiu. Vorbind despre constanta preocupare a secţiei de a da piese de calitate, remarca fap­tul că tinerilor nou angajaţi li se acordă atenţia cuvenită doar atunci cînd in munca şi felul lor de a fi apar manifestări nedori­te . „In mod cert, este mult mai eficient să previi un fenomen ca cel al tînărului Ionel M. ajuns să comită acte antisociale, decit să-l elimini după ce el a fost consumat. Pentru aceasta dialogul „în doi“, așa cum se practică de obicei, desigur util, nu suplineşte superioritatea muncii colective“. Abordind in­tr-un context mai amplu acest aspect, Gheorghe Avram remar­ca, pe bună dreptate, că roadele muncii biroului ar putea fi cu mult mai consistente dacă ac­ţiunile iniţiate ar fi in aşa fel transmise tinerilor incit ele să fie înţelese ca o necesitate. „Dacă lăcătuşul de la întreţine­re, plătit în regie, spunea el, ar înţelege că o maşină defectă trebuie cît mai repede reparată, pentru că de producţia realizată depinde şi retribuţia sa, atunci am putea vorbi realmente de un colectiv cu responsabilităţi re­ciproc onorate“. Pentru a do­­bindi caracter de concluzie, afir­maţiei sale ii mai adăugăm pre­cizarea : indiferent de funcţia ocupată in birou, fiecare mem­bru trebuie să-şi înţeleagă atri­buţiile prin raportarea lor la in­teresele producţiei. Cu alte cu­vinte, acţiuni ca cele sportive, de pildă, nu trebuie înţelese doar ca un simplu agrement ofe­rit tinerilor, ci ca o posibilitate inedită de cunoaştere reciprocă. Ia fel, abaterea unui tinăr nu trebuie tratată ca un simplu caz de excepţie, ci ca un prilej, ne­dorit, e adevărat, prin care va­lorile umanismului socialist își demonstrează capacitatea lor educativă. Astfel au înteles secretarul U.T.C. și întregul birou sprijinul pe care îl solici­tă tinerilor. ION DANCEA Zi de zi, spirit de iniţiativă, răspundere exemplară (Urmare din pag. I) atins, aşa cum ne-am angajat, 99,5 la sută. Dar nu ne vom opri aici — tindem spre 99,7 la sută.“ Această permanentă şi generoasă aspiraţie către mai bine a devenit, de fapt, starea de conştiinţă, modul de a acţiona al întregului colectiv. Iată-l, de pildă, pe Nicu Tu­dor, cel care, la 22 de ani, con­duce o echipă, în care, fant sem­nificativ, el­ este şi cel mai ti­năr. ..Am făcut recent un calcul Împreună, ne povesteşte el. In medie, remuneraţia ne va creş­te fiecăruia între 17—20 la sută. Este, să o recunoaştem, o creş­tere substanţială. Dar noi, mun­citorii, ştim că, dacă nu se poa­te „muncă fără pîine", la fel de drept este ca, la condiţii de via­ţă mai bune, să răspundem cu un efort mai intens, cu rezultate economice superioare. Răspun­sul nostru concret este creş­terea capacităţii de producţie în halele I­-IV, suplimentarea an­gajamentului fiecărui tinăr la locul de muncă în medie cu 10% peste sarcinile ce-i revin.“ Un alt pasionat al muncii este şi inginerul Vasile Văduva. Obiectivele actuale ale preocu­părilor sale sunt şi ele desprinse din indicaţiile secretarului ge­neral al partidului. Ele vizează reducerea consumurilor de e­­nergie, prin realizarea unor dispozitive „în premieră pe în­treprindere“ , un sistem de stringere a camerelor, un alt sistem de schimbare a anozilor, realizarea unui cric hidraulic de 20 de tone. Deocamdată, in­ginerul Văduva ezită să se pro­nunţe asupra unor cifre con­crete, asupra unor echivalente exacte ale iniţiativelor sale. Un fapt este insă cert — prin a­­plicarea lor se va putea trece la realizarea unuia din obiecti­vele care constituie de mult o preocupare permanentă a colec­tivului, obţinerea unor impor­tante economii de energie elec­trică, de fapt a prioritarii pe agenda de lucru a întregii în­treprinderi. — Dar — îl întreb — despre creşterea retribuţiei nu vreţi să vorbim ? — Nu spun că nu mă bucură. Dimpotrivă, am discutat pe larg cu băieţii noştri despre acest fapt. Am făcut chiar un calcul şi am ajuns la concluzia că, de fapt, contribuim direct, prin e­­conomiile pe care ni le-am pro­pus să le realizăm, la creşterea avuţiei, a bogăţiei noastre so­ciale. Ca să cîştigăm mai bine, trebuie să economisim, să gos­podărim mai bine. Aceeaşi deviză concretă, bă­tălia pentru economii, o regăsim în acţiune în fiecare secţie, la fiecare loc de muncă. Lăcătuşii Valeriu Drăgulin, Marin Prise­,­can, Aurel Vasiliu, de la secţia I, s-au angajat, de pildă, să preia in mod direct întreţinerea şi repararea podurilor E.C.L. DIAGRAMA LA ZI A ANGA­JĂRII ȘI PASIUNII ÎN MUNCA: • In primele opt luni ale acestui an au fost realizate peste plan 750 tone aluminiu • Calitatea aluminiului va atinge indici intre 99,5—99,7 la sută • Aluminiul de calitatea 99,7 la sută va reprezenta 27 la sută din totalul producţiei • Producţia globală suplimen­tară va reprezenta 51 milioane Iei, iar producţia marfă 77 milioane Iei • Corespondentul acestui angajament reprezintă între altele — 760 tone alumi­niu şi alia­je, 8 300 bucăţi anozi asamblaţi, 1 200 tone aluminiu electrolitic, din hale, de fapt o idee mai veche a întregului colectiv, dar pe care comoditatea şi pasivi­tatea unora („frica asta de a nu ne lega la cap care încă îi sperie pe unii“ — cum zice cu ciudă inginerul Văduva) a îm­­piedicat-o să devină, mai de­vreme, realitate. „Cînd vezi, cînd­ înţelegi că de munca ta depinde direct felul în care cîş­tigi şi trăieşti mai bine — a­­daugă Valeriu Drăgulin — nu poţi să te mai mulţumeşti doar cu jumătate de măsură. Eco­nomiile de „timpi morţi“ pe care le vom realiza la repara­ţia şi întreţinerea podurilor din hală vor face, fără îndoială, să FIECARE DIN CELE PATRU SECTII ALE UZINEI DE electroliza s-a angajat IN ACEST AN: • Obţinerea unei producţii, suplimentare de peste 200 tone aluminiu electrolitic • redu­cerea consumurilor de anozi asamblaţi cu cite 7 kg la tona de aluminiu • realizarea unui indice de calitate de 99,5 la sută pentru aluminiu electro­litic faţă de 90 la sută cit reprezenta indicele de calitate la data asumării angajamen­tului, sporească producţia, vor face deci să cîştigăm şi să trăim mai bine“. Alţi tineri, alte calcule, alte proiecte. Şi, ceea ce este mai îmbucurător, cu un numitor co­mun­e la fiecare loc de muncă angajamentele concrete în spri­jinul producţiei. Electricianului Florea Popescu, de la secţia a IV-a, urmează să-i crească re­tribuţia în medie cu 19 la sută. De unde, echivalentul firesc pe care şi-l propune : reducerea cu 20 la sută a numărului de pre­­staţionare a utilajelor şi cu 20 la sută a energiei cheltuite. Marian Truţă şi Dumitru Ena­­che, de la secţia a IlI-a, sunt mai ambiţioşi. La acelaşi pro­cent de creştere a retribuţiei, ei şi-au propus să reducă timpul de staţionare a utilajelor cu 25 la sută. „Mai vedem noi — adaugă Florea Popescu — eu am zis 20 la sută doar aşa, cu modestie, dar să mai veniţi pe aici şi atunci o să stăm de vorbă de fapte, nu numai de­­ angajamente“. Desigur, fiecare tinăr cu care am stat de vorbă îşi face de pe acum calcule, proiecte ca orice bun gospodar — veniturile su­plimentare trebuie să capete şi ele o destinaţie precisă, cit mai eficientă. Nicu Tudor, cu cei 230 lei obţinuţi suplimentar (care se adaugă la creşterea venitu­lui soţiei încă din luna trecută) intenţionează să depună un a­­vans pentru o mobilă de sufra­gerie aşa cum cere apartamen­tul de curînd primit. Marian Truţă se gîndeşte că n-ar strica ca, pentru prima rată, să facă o surpriză fetiţei sale de un an, „cine a mai văzut o domni­şoară în toată firea fără un căruţ modern“ ?, glumeşte el. Dincolo, însă, de glumă. Înţe­legem cu exactitate altceva­­ că pentru fiecare din aceşti ti­neri creşterea veniturilor, care se regăseşte pozitiv în însuşi bugetul lor de viaţă, devine un profund stimulator, o frumoasă raţiune , de a ambiţiona mai mult, mai bun, mai eficient. La plecare, tovarăşul Matei Fira îmi arată o bucată de alu­miniu. „Este etalonul de puri­tate la care năzuiesc şi tind oamenii metalului alb de la Sla­tina“ — îmi spune el. Un etalon realizat, de fapt, chiar în uzina de electroliză. Deocamdată el este un unicat, o excepţie. Dar o excepţie care, poate confirma o dată mai mult o lege de aur a spiritului muncitoresc — anume că stă in puterea fie­cărui muncitor, a fiecărui tinăr să facă din acest etalon o rea­litate a muncii sale, a produc­ţiei întreprinderii. Şi tocmai de aceea „inima uzinei“ se anga­jează acum să se afle şi pe vii­tor în primele rînduri ale mun­cii, ale ofensivei calităţii, la cotele cele mai înalte de exi­genţă ale cincinalului revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Astfel înţeleg şi astfel îşi pro­pun să înfăptuiască muncitorii Slatinei principiul celei mai drepte şi echitabile orânduiri : „muncim bine, trăim mai bine“. I Act al răspunderii civice (Urmare din pag. I) rator pentru progresul general, pentru dezvoltarea armonioasă a tuturor judeţelor ţării, parte integrantă a însăşi strategiei construirii socialismului în România. Numeroase colective de oameni ai muncii de pe în­treg cuprinsul patriei au rapor­tat în aceste zile realizarea înainte de termen a prevederilor de plan pe cele trei trimestre ale anului 1977, creşterea supli­mentară a productivităţii, noi e­­conomii de energie, materii pri­me, materiale şi combustibili, crearea de noi condiţii pentru ridicarea tuturor localităţilor la un nivel superior de civilizaţie materială şi spirituală. Toate acestea, vorbesc de la sine despre Înalta conşti­inţă politică, despre respon­sabilitatea civică, dăruirea şi convingerea fermă a maselor de oameni ai muncii că politica partidului comunist slujeşte cu fidelitate interesele vitale ale întregii naţiuni, că prin tot ceea ce întreprinde, partidul situează in centrul preocupărilor sale omul, bunăstar­ea şi fericirea sa, că tot ceea ce proiectează parti­dul se materializează în înfăp­­tuiri care schimbă mereu în mai bine înfăţişarea ţării, viaţa oa­menilor. Nenumărate exemple, întreaga realitate a vieţii noas­tre probează faptul că tocmai datorită înfăptuirii consecvente a acestei politici, poporul nos­tru este astăzi stăpîn al proprii­lor avuţii, în egală măsură pro­prietar şi beneficiar al mijloa­celor de producţie. Faptul că însăşi ziua de astăzi, cînd, ca urmare a aplicării sistematice a Pro­gramului privind sporirea mai accentuată a nivelului de trai al populaţiei în actua­lul cincinal, oamenii mun­cii din alte două ramuri industriale, metalurgia neferoasă şi industria produselor din sub­stanţe abrazive, din cărbune şi grafit beneficiază de majorarea retribuţiei, constituie un argu­ment semnificativ. El se în­scrie în ansamblul de măsuri caracterizate prin elementul de continuitate arătat grijii pentru oameni şi din rîndul cărora nu pot lipsi hotărârile referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de lo­cuit, procesul de sistematizare şi urbanizare, îmbunătăţirea o­­crotirii mamei şi copilului, a să­nătăţii întregului nostru popor, majorarea alocaţiilor de stat pentru copii şi a pensiilor, îm­bunătăţirea radicală a învăţă­­mîntului, înflorirea artei şi cul­turii. Participanţi activi la dezbate­rea şi rezolvarea tuturor pro­blemelor de interes cetăţenesc, avîndu-şi reprezentanţii săi aleşi în toate organismele democrati­ce ale ţării, de la consiliile populare comunale şi pină un guvern, tinerii se afirmă ca o forţă hotărîtă să-şi facă pe de­plin datoria oriunde patria so­cialistă le adresează chemarea. Principali beneficiari ai realiză­rilor prezentului, ai perspective­lor largi pe care le are Româ­nia de a păşi în rîndul ţărilor avansate din punct de vedere economic, ei işi alătură efortu­rile constructorilor de nădejde al unei vieţi noi. Exercitindu-şi cu înaltă responsabilitate socia­lă mandatele de deputaţi, dove­dind în această calitate spirit gospodăresc, dinamism, iniţiati­vă, modestie, arătîndu-se a fi adversari ai automulţumirii, aşa cum le cere­ tuturor activiştilor politici secretarul general al partidului, ei îşi aduc contribu­ţia la buna desfăşurare a între­gii activităţi obşteşti din ţara noastră. Ei împărtăşesc­ convin­gerea că rezultatele remarcabile din acest an cu care tinerii se pregătesc să întimpine alegerile de la 20 noiembrie, iniţiativele în producţie, activităţile cetăţe­neşti, de înfrumuseţare a locali­tăţilor patriei pot dobîndi o am­ploare şi mai mare la fiecare loc de muncă, şcoală, uzină, ogor, in fiecare colectiv, în fiecare sat, comună, oraş sau municipiu, unde există noi rezerve nepuse încă suficient în valoare, capa­bile să le stimuleze capacitatea organizatorică şi de acţiune, noi amenajări care le reclamă pre­zenţa creatoare şi hărnicia. Iată de ce, tineri deputaţi si tineri alegători deopotrivă, ei privesc votul pe care şi-l vor exprima la 20 noiembrie cu hotărîrea nestrămutată de a urma întoc­mai indicaţia secretarului gene­ral al partidului care, în cuvin­­tarea rostită­ la Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. din 24 septembrie a.c., spunea : „Tre­buie să facem ca această cam­panie electorală care cuprinde întregul nostru popor să prile­­juiască o largă dezbatere a pro­blemelor politicii interne si ex­terne, să asigure unirea efortu­rilor întregului­ popor pentru înfăptuirea hotaririlor Congre­sului al Xl-lea. In mod deosebit trebuie să punem accentul pe realizarea sarcinilor ce revin unităţilor administrativ-terito­­riale, comunelor, oraşelor şi, de­sigur, unităţilor economice, so­ciale de pe teritoriile respective, să acordăm atenţia corespun­zătoare problemelor de sistema­tizare, condiţiilor de muncă şi viaţă ale celor ce muncesc. Ale­gerile trebuie să constituie o afirmare puternică a unităţii, voinţei şi hotărîrii ferme a în­tregului nostru popor de a în­făptui neabătut Programul de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înain­tare spre comunism“. LA STRlMGEREA RECOLTEI, DIN ZORII ZILEI ŞI PÎNĂ SEARA TlRZIP! ARGEŞ Mijloacele mecanice—folosite la capacitatea maximă La Slobozia de Argeş, noaptea nu măsoară decit patru, cinci ore. Dimineţile gospodarilor din Slobozia incep cu mult Înainte de răsăritul soarelui, iar serile care se lungesc pînă la ora tele­jurnalului de noapte ii găsesc întoreîndu-se din cimp. Etalonul zi-lumină, cu care ţăranii noştri sînt atit de obişnuiţi e depăşit de multe ori. Terminarea grab­nică a recoltării şi depozitării porumbului nu se poate face decit astfel. Tot astfel este in­tensificat şi ritmul la semănatul culturilor de toamnă. Menţionăm aceste două importante lucrări care acoperă acum calendarul muncii la Slobozia. Seara tîrziu am întâlnit pe Aurel Cojocaru, primarul comunei, Florian Ghi­ I­nea, preşedintele consiliului in­tercooperatist, pe inginerii Soa­re Bălăbăneanu şi Sergiu Cos­­tache, pe mecanizatorii Alexan­dru Lazăr, Constantin Petre, Gheorghe Savu şi pe alţi gospo­dari ai comunei. Era ora nouă. Intr-o scurtă şedinţă, se face bilanţul zilei încheiate, bilanţ din care au reieşit şi unele nereguli analizate critic, se adop­tă imediat soluţii pentru reme­dierea lor astfel incit munca din ziua următoare să fie mai boga­tă în rezultate. Şi va fi, pentru că a doua zi aveam să constatăm la faţa locului că toate cele 143 de tractoare, 8 combine „Gloria“, 10 maşini de recoltat furaje, tot atitea de amendamente, 27 se­mănători şi 126 de atelaje lucrau din plin, că toţi locuitorii, toţi tinerii satului sunt în cimp.­­ Tinerii ingineri Soare Bălăbă­neanu şi Sergiu Costache, care în urmă cu cîteva ore la şedinţa operativă au promis că vor con­trola calitatea arăturilor şi pre­gătirea patului germinativ, erau alături de mecanizatorii care efectuau această lucrare. Pe su­prafeţele de pe care s-a recoltat porumbul 80 de tractoare din care 20 de la S.M.A. Merişani au intrat în brazdă. Cu forţa me­canică existentă, zilnic se pregă­tesc aproape 400 de hectare. Eforturile mecanizatorilor pentru grăbirea arăturilor şi pregătirea patului germinativ sunt însoţite de preocuparea lor pentru exe­cutarea de lucrări de cea mai bună calitate. Printre cei mai harnici şi pricepuţi se numără şi mecanizatorii Gheorghe Lun­gu­, Grigore Dobra, Ion Pană, Florea Burcea, Stelian Năstase, Ilie S. Gheorghe, Constantin Diaconu, Gheorghe Savu, Florea Vlad, Constantin Vlad şi mulţi alţii­­Despre calitatea lucrărilor efectuate de aceştia inginerul­­sef al consiliului intercoopera­tist, Soare Bălăbăneanu, avea numai cuvinte de bună apre­ciere, neconsemnînd nici o aba­tere de la regulile agrotehnice. Odată cu începerea arăturilor s-a declanşat şi semănatul griu­lui în cele trei unităţi din consi­liul intercooperatist Slobozia. Toate cele 27 de semănători au intrat în terenul exemplar pre­gătit cu o zi înainte. Marian Rizescu, Ion Stanciu, Marin Zin­că, Gheorghe Manea, Alexandru Lazăr, Constantin Petre­cu­ şi ceilalţi participanţi la semănat, reuşesc să introducă sub brazdă sămînţa de grîu pe mai bine de 350 de ha zilnic. Păstrînd acest ritm constant de muncă la se­mănat, mecanizatorii din Slobo­­­­zia au putut raporta încheierea lucrării la orz, orzoaică şi masă verde, culturi ce ocupă suprafaţa de 1 485 de hectare. Bune rezul­tate s-au obţinut şi la însămîn­­ţarea griului, care s-a făcut pe 2 500 de hectare din 4 300 plani­ficate. Dar eforturile oamenilor din Slobozia cit şi din Mozăceni şi Ştefan cel Mare — unde se află cele două unităţi aparţinătoare consiliului intercooperatist Slo­bozia. — sunt concentrate şi la culesul porumbului, strîngerea furajelor şi legumelor. De la în­ceput trebuie să arătăm că cei 1 200 de cooperatori prezenţi în lanurile de porumb recoltează zilnic ştiuleţii de pe suprafaţa de o sută de hectare. Alături de oameni, 8 combine efectuează aceeaşi lucrare mecanic. Cu a­­ceste forţe, din cete­­3 615 ha existente în cultură, porumbul a fost cules de pe 1 700 ha. Producţia strînsă este transpor­tată în pătulele amenajate la Ştefan cel Mare, de către 120 de atelaje şi autocamioanele unită­ţilor agricole. Cocenii de porumb sunt transformaţi în furaje pen­tru­ animale. Cantităţile însilo­­zate se ridică la cifra de 7 600 de tone. In grădini, aceeaşi in­tensă activitate. Legumicultorii au­ predat la fondul de stat peste o mie tone legume. La toate punctele de lucru am putut consemna că măsurile luate cu o seară înainte au fost îndepli­nite, încă o zi de muncă la Slobo­zia de Argeș, loc unde ritmul lucrărilor din această perioadă de vîrf a anului poartă adevă­rata măsură a hărniciei şi price­perii oamenilor : cooperatorii, mecanizatorii, specialiştii, toţi oameni ai Sloboziei de Argeş. OVIDIU MARIAN La C.A.P. Slobozia, judeţul Argeş, semănatul griului se desfăşoară din plin Foto : O. PLECAN Venind în întîmpinarea unor necesităţi ce ţin de dezvoltarea economică a judeţului Cluj, fa­cultatea noastră, Mecanica, reu­neşte în momentul de faţă cel mai mare număr de studenţi din toată Politehnica — 2 892, dintre care 2 079 la cursurile de zi. Din acelaşi motiv, profilurilor mai vechi, ca T.C.M., utilaj tehnolo­gic, mecanică agricolă, li s-au adăugat secţii noi cum sunt ma­şinile unelte, turnătoria, prelu­crările metalurgice pentru ingi­neri, deformaţiile plastice şi tra­tamentele termice pentru sub­­ingineri. La absolvire sintem­, aşteptaţi de cîteva mari între­prinderi care se ridică acum in judeţ. Să începi să munceşti în­­tr-o întreprindere nouă, cred că este tot ce îşi poate dori mai mult un proaspăt inginer. Ai o­­cazia să cunoşti utilajele încă de la punerea lor in funcţiune, să participi la probele tehnolo­gice şi, lucru la fel de impor­tant, să intri în nucleul pe lingă care se va forma întregul colec­tiv. Toate acestea implică însă o deosebită stăpînire a meseriei şi asumarea unor mari respon­sabilităţi. Am reflectat mult la una dintre ideile cuprinse in cu­­vintarea rostită de secretarul ge­neral al partidului cu prilejul deschiderii anului universitar şi anume necesitatea ca fiecare proaspăt inginer să parcurgă, in perioada de stagiu,­ principalele trepte de îndemînare şi răspun­dere ale industriei — muncitor­­maistru-inginer. Ne întîlnim des cu foşti colegi mai mari, acum ingineri în întreprinderile în care noi venim la practică. Şi ei au ajuns, prin propria experien­ţă, la aceeaşi concluzie — nu poţi să conduci, ca inginer, pro­cese de producţie complicate, dacă nu cunoşti sarcinile fiecărui muncitor ; te izbeşti de mari di­ficultăţi în proiectare dacă nu ştii cum arată cutare utilaj sau dispozitiv, pe care trebuie să-l perfecţionezi. Şi nu este vorba despre o Cunoaştere superficială, ai trecut într-o plimbare pe lingă ele, le-ai văzut, gata ! Nu, este necesar să te afli pentru un timp la locul de muncă respectiv, să manevrezi utilajul, sa organi­zezi lucrul unei echipe sau al unui întreg atelier. Numai un asemenea contact — nemijlocit — cu producţia îţi permite li­bertatea de a adopta soluţii noi, de a opta rapid pentru o deci­zie sau alta, sarcini curente pentru un specialist. In bună măsură, noi parcurgem şi in fa­cultate treptele de care vor­beam. Trebuie să facem însă in aşa fel — şi eu am convingerea că putem să ne asumăm o ase­menea sarcină şi să ne achităm de ea — incit stagiatura să de­vină o perioadă de muncă pro­­priu-zisă ca muncitor, ca mais­tru, ca inginer. De învăţat să în­văţăm în timpul facultăţii. Ca stagiari , să muncim­­ în fie­care dintre locurile în care vom fi încadraţi să o facem cu efi­cienţă. Facultatea are posibilita­tea să scurteze ciclul de intrare a unui absolvent în atribuţiile funcţiei pentru care a fost pre­gătit, întreaga economie şi mai ales întreprinderile care se ridi­că acum au n­evoie cit mai re­pede de ingineri bine pregătiţi. Tot facultatea este cea care poate conferi stagiaturii valenţe noi. Dacă absolvenţii vin în în­treprindere stăpîni pe o mese­rie, cu cunoştinţe de organizare a muncii, familiarizaţi cu pro­bleme de proiectare, de cerceta­re, ei pot să preia din prima cli­pă executarea unor piese com­plicate pe un utilaj modern, pot să parcurgă rapid celelalte trep­te, realizînd în munca lor va­lori d­in ce în ce mai mari. Asu­­mindu-şi această sarcină, aso­ciaţia studenţească din faculta­­t­­ea noastră a analizat experienţa­­de la care pornim şi a stabilit principalele direcţii de acţiune în acest an. Este o realitate fap­tul că absolvenţii de liceu vin în facultate cu o pregătire prac­tică diferenţiată. Unii stăpinesc datele unei meserii, alţii vin aici să-i înveţe a­b­c-ul. De a­­ceea, după o testare, am stabilit grupe de lucru în care studenţii proveniţi din licee industriale să-i­ familiarizeze, în termen cit mai scurt, pe colegii lor cu uti­lajele, cu sarcinile planului pe care îl avem în ateliere. Toţi studenţii, fără excepţie, trebuie să părăsească facultatea stăpîni pe o meserie — Iată o nouă sar­cină desprinsă din indicaţiile secretarului general. Cînd­ spun „stăpîni“, mă gîndesc la ceva mai mult decit simple deprin­deri şi îndeminări. Vom fi ingi­neri, şi noi trebuie să cunoaştem meseriile din profilul mecanic şi sub aspectul teoretic, ştiinţific. Începînd cu acest an, cadrele didactice includ în norma lor şi activitatea practică. Ne vor a­­juta să­ ne însuşim cunoştinţe de amănunt, privind caracteristici­le materialelor de care ne ser­vim, regimul de lucru, normele de timp, geometria sculelor şi multe altele. Dispunem de cîte­va ateliere bine utilate, iar da la anul, vom avea cela mai mo­derne spaţii de producţie din Cluj-Napoca ; este de datoria noastră să ridicăm planul pe ca­­re-1 realizăm la nivelul dotări­lor. In actualul plan de produc­ţie — evaluat la 1 500 000 lei, e­­xecutăm un strung universal de masă destinat atelierelor şcoală, un­ utilaj pentru construcţii (conceput şi proiectat de către studenţi, sub conducerea cadre­lor didactice), o serie de piese şi dispozitive realizate prin teh­nologii şi cu materiale noi, pe care întreprinderile nu le-au a­­doptat încă. Viitorul plan va fi alcătuit, cu preponderenţă, din piese, utilaje, scule proiectate pe baza cercetărilor proprii. A­­telierele noi ne vor permite şi preluarea mai multor sarcini ce ţin­ de organizarea muncii. Am luat legătura cu organizaţii­le U.T.C. din întreprinderile in care efectuăm o parte din prac­tică pentru ca să asigurăm locuri de muncă pentru fiecare stu­dent. Spaţiile intrate recent in dotarea facultăţii înlesnesc cu­prinderea unui număr sporit de studenţi, în activitatea de­ pro­iectare şi cercetare. S-au alcă­­­­tuit colective mixte — cadre di­­dactice-studenţi,-specialişti care­­au preluat un număr important de teme din planurile unor in­stitute centrale sau mari unităţi economice. Desfăşurîndu-se la acest nivel întregul proces de Învăţământ, vom intra în între­prinderile în care vom fi repar­tizaţi stăpîni pe principalele date ale meseriei noastre. Stagiatura va relua, într-un timp pe care noi îl putem concentra, treptele parcurse în facultate, la un alt nivel. Al muncii producătoare de valori. I VASILE SOPORAN student, anul IV, secţia utilaj tehnologic, preşedintele Consiliului A.S.C. Facultiatea de mecanica. Institutul politehnic Cluj-N­apoca Stagiatura - o perioadă căreia facultatea îi poate conferi valenţe noi SÍMBÁTA 7 OCTOMBRIE 1977 I VRANCEA In plantaţiile viticole, zilnic mii de tineri, elevi în podgoriile vrîncene, campa­nia de recoltare a strugurilor susţinută de forţe sporite se află în perioada de vîrf. Din munici­piul Focşani, vin în fiecare zi la cules peste 8 000 de elevi şi an­gajaţi ai unităţilor economice care, alături de cooperatorii şi lucrătorii din I.A.S.-uri, depun eforturi susţinute pentru ca re-­­­colta de struguri din această toamnă să fie adunată şi pre­lucrată intr-un timp cit mai scurt. La C.A.P. Tîmboieşti, bunăoară, zilnic sunt prezenţi la lucru pentru a strînge rodul unui an întreg de muncă peste 460 de elevi. Tînăra ingineră Maria Davidoiu, şefa fermei nr. 4, ne spunea despre ei că sînt un ajutor de nădejde, că mun­cesc cu multă hărnicie şi răs­pundere. Aici ziua-lumină se fo­loseşte din plin, astfel că s-au recoltat pînă în prezent 4 000 tone struguri. Pe uliţele comu­nei, întîlnim doar remorci, ca­mioane, căruţe intr-un ne­întrerupt du-te-vino din vie la centrul de vinificaţie. Oamenii se află din zori şi pînă noaptea la cules. Cu forţe sporite se lu­crează şi în plantaţiile I.A.S. Cereşti, Odobeşti, Panciu. La, I.A.S. Odobeşti in cimp, la cele 15 centre de vinificaţie sunt ma­sate forte sporite, vinificîndu-se aproximativ 700 tone zilnic. In sprijinul întreprinderii, la recol­tat participă si peste 800 de elevi de la Liceul „Alexandru loan Cuza“ si 780, de la Liceul „Unirea“ din Focşani. Tinărul, profesor Gheorghe Chelmuş lu­crează alături de o echipă for­­mată din 42 de elevi, echipă din care se evidenţiază tinerii Ga­briela Moise, Graţiela Varvara, Tiberiu Loghin, Marilena Covaci, Tovarăşul Valeriu Stoica, pri­mul secretar al Comitetului mu­nicipal Focşani al U.T.C., care participă alături de aceşti elevi la recoltat, ne-a spus că ei au cules pină acum 1400 tone de struguri. De asemenea, o parte din studenţii de la Facultatea de medicină din Bucureşti, veniţi in sprijinul I.A.S. Odobeşti, sunt repartizaţi pe ferme, aducindu-şi în această toamnă un aport substanțial la stringerea recoltei de struguri. Notăm pentru hăr­nicia de care dau dovadă pe: Vlădimir Elie, Sebastian Iones­­cu, Eugen Podoleanu. Totodată, se remarcă și echipele de lucră­tori conduse de Dumitru Costin, Miron Staicu, Dumitru Ciobanu. Dintre cei mai buni se detaşea­ză tinerii mecanizatori Ion Lel­ea şi Nica Cristi. La ora­­cînd apar aceste rînduri, campania în podgoriile Urecheşti, Cîrligele, Coteşti, Panciu, susţinute de forţe sporite, şi prin contribuţia celor peste 20 000 de elevi care se află zilnic la recoltat, atinge perioada de vîrf. ALEXANDRU DEȘLIU La ferma Moara Nouă a I.P.Z.L.F. Pucioasa, vinetele recoltate ajung in aceeasi zi la consumatori Foto : O. PLECAN

Next