Scânteia, mai 1946 (Anul 3, nr. 513-537)
1946-05-01 / nr. 513
• TRAIASCA OAMENII ARTEI, CULTURII ŞI ŞTIINŢEI ROMANEŞTII Teta pentru cultura poporuul de MIHAIL SADOVEANU Viitorul nostru cultural — a its mai spus anta — • In legătură directa cu ridicarea iith lectuata a paturilor largi populare. Cdnd constiința de neam fi de patrie va arde in fiecare individ, vom fi ajuns la eliberarea întregului popor, la irt dependenta lui deptind. Nici un analfabet, asta sa fie lozinca. Totul pentru sănătatea poporului, pentru buna lui stare materială fi. In acelaşi timp si mai ales, pentru cultura lui, ttifuzarea cărţii să se facă prin seci de mii de biblioteci — devenite instituţie naţională. Subt acest anghiu de privire, nu e greu de inţeles care poate fi rolul Intelectualilor In general si al scriiturii or In particular. Scriitorii care nu inteleg postulatul timpului, care mai continuă să stămiască fie in Isolare, fie In vechile prejudecăţi, fie in naţionalismul agresiv si ura de rasă, care nu au In vedere necesităfile acestui moment teribil al istoriei umanității, să rămdie intre două lumi ca Intr’un ostrov pustiu. Toate teoriile de artă inceteasă — până cdnd datoria noastră va fi împlinită. Dafi-mi să alcătuiesc un atis ori o chemare ! vreau să scriu o carte pentru cele douăzeci de mii de biblioteci. E adevărat că n’am hârtie ca să tipăresc nimic (la editorul meu „Cartea Românească“ așteaptă de multă vreme retipărirea a unsprezece volume ale mele). Iar cele douăzeci de mii de biblioteci sunt deocamdată numai un vis. Insă tocmai de aceea trebuie să ne mișcăm, să ne unim, că voim si să realizăm. IN ULTIMUL STERT DE VEAC 1890 1912 1912 - 1930 Eres/ered j/ruâ/r 3 rwrr tdro/Ur s/iu/orifor de câr/e 1 9 5/dbU resursele spirituale ale masselor de Prof. E. E. STIHI I n realizarea und schimbări fundamentale pe linia democratică « tăi«fii unui popor, acţiunea dedemocratizare a învăţământului are o importantă covârşitoare cu efecte care depăşesc cu mult rezultatele imediate. Politica regimurilor trecute de favorizare a unor date privilegiate In detrimentul tiranilor şi muncitorilor a avut drept urmare păstrarea analfabetismului din timpurile feudale în rândurile acestora din urmă. La procentul uriat de amnalfabeţi — aproape jumătate din populaţie — s’au adăugat dificultăţii care au stat tot timpul in calea celor nevoiaşi spre lumina culturii, tot mai grele cu fiecare pat al acestora spre învăţătura înaltă, cu mişcare încercare a lor de a pătrunde mai adânc în domeniul cu■ noaşterii, rezervat privilegiaţilor. Până astăzi cadrele intelectuale ale ţării au fost selectate nu din massa întreagă a populaţiei, ci din numărul restrâns al celor privilegiaţi. Nenumăratele elemente de valoare, într’adevăr dotate pentru ştiinţe, artă sau pentru orice alt domeniu de activitate intelectuală, s’au stins astfel necunoscute, ceea ce a constituit o pierdere imensă pentru popor. Prima, marea datorie patriotică a guvernului, a poporului şi a oamenilor de cultură este: LICHIDAREA NEŞTIINŢEI DE CARTE. Şcolile primare sunt puţine la număr astfel încât mai sunt copii care fac în fiecare zi kilometri întregi pentru ca să ajungă la şcoala cea mai apropiată de casa lor sunt încă destui pentru care frecventarea unei şcoli este practic o imposibilitate. Suntem încă departe de gratuitatea reală şi completă a învăţământului primar, pe care o prevede legiuitorul, şi în fine trebue neapărat rezolvată problema analfabeţilor adulţi. Pe calea realizărilor trebue să aşezăm deci în primul rând: 1) înmulţirea şcolilor primare; 3) gratuitatea reală a învăţământului primar ; 3) şcoli pentru adulţi. In ce priveşte celelalte grade de Invăţămănt, pentru care problema selecţiei celei mai potrivite este problema capitală, s’a luat o primă măsură de mare importanţă prin crearea gimnaziului unic şi obligatoriu menit să ridice nivelul minim de învăţătură cu o treaptă mai sus şi să uşureze punerea dm evidenţă a aptitudinilor reale ale copilului Ştim bine că nu se poate face totul dintr'odată, că marile progrese cer ani şi ani de eforturi, dar trebue să tindem spre idealul care nu este deloc irealizabil, ca orice fiu al României să beneficieze de învăţământul secundar, şi niciun element de adevărată valoare intelectuală să nu fie împiedicat de motive materiale de a-şi însuşi instrucţia superioară de care are nevoie Până să ajungem Insă la gratuitatea învăţământului de toate fadele, trebue să cerem burse destule şi destul de mari pentru ca tinerii de talent să fie puşi în măsură de a da ţării tot ce pot. Fără a intra în amănuntele reformelor necesare In domeniul învăţământului, secundar şi superior putem afirma : 1. Că, pentru ca reţeaua învăţământului de toate gradele să ia desvoltarea imensă pe care o cer interesele ridicării ţării noastre, trebue ca statul ti aibă resurse — vaste resurse, incomparabile cu cele din trecut. 3. CA, pentru ca Statul să stimuleze crearea pe scară vastă a catedrelor intelectuale de toate categoriile, trebue ca el şi Intrega societate românească să aibă posibilitatea de utilizare practici, a unor asemenea cadre. 3. Cele două condiţii precedente presupun o politică de vastă reconstrucţie economică, de ridicare a ţării de le nivelul de ţară agrară înapoiată, la acela de ţară înaintată, industrială. I. Şi toate aceste postulate presupun existenţa la cărma ţării a unui guvern cu adevărat democratic, legat prin mii de legături de muncitori, ţărani şi inte■ectuall fi liber de orice alte socoteli lăturalnice, afară de Interesul progresului naţional. Pe această cale învăţământul s’ar integra perfect în procesul de democratizare şi ridicare a nivelului cultural al masselor. El ar căpăta putinţa de a scoate la iveală fi de a valorifica imensele resurse spirituale care zac încă nedescoperite în adâncurile poporului nostru. Prof. E. E. STIHI 0,9% 0« această pagină stand nostru începe o mare anchetă asupra perspectivelor « căilor de desvoltare ale României democratic«. In numerele viitoare vom continua «ă publicăm suspinenzile sevantilor, tehnicienilor, artiști eh. „SCÂNTEIA Soarta Iarii este în mâinile noastre — Democraţie şi industrializare — S’a spus de mai bine de o sută de ani ca tectonica este arta, prin care marile surse de energie naturala sunt făcute folositoare omului, pentru nevoile şi pentru plăcerile lui, prin prelucrarea materiilor prime şi transformarea lor în bunuri. Intr’adevăr, omul este unica fiinţă creeatoare de mijloace de producţie. Prin uneltele fabricate de el, omul a început să modifice natura şi prin această schimbare se modifică necontenit pe sine. Iar în ultimele două secole, şi-au făcut apariţia în lumea realităţilor terestre maşinile şi motoarele, care pun la îndemâna omului energii naturale uriaşe, transformând radical viaţa acestei planete, ceea ce n'au putut face milenii de viaţă în care muşchiul omului şi al animalului de tracţiune, pe lângă forţa vântului şi a apei, au fost singurul izvor de energie mecanică. In zilele noastre se pun oare asemenea probleme în termeni cu mult diferiţi decât s’au pus până in prezent? Desigur, că da! Si iată motivele. Catastrofa fascistă a constituit pentru omenirea întreagă o criză atât de puternică, încât ea poate fi considerată istoric ca un punct nodal ce negreşit va fi urmat de un mare salt calitativ Prin forţele democraţiei au fost zdrobite puterile întunecate ale eacţiunii fasciste; tot prin democraţie se va săvârşi saltul calitativ al unor forme de viaţă nouă, paşnică luminoasă. Această viaţă nouă va trebui să ia fiinţă din suferinţele şi distrugerile nebuniei fasciste, prin eforturile considerabile ce vor fi depuse de toate categoriile muncitoare cu mari sacrificii şi în spirit de mare înţelegere, în regim politic de autentică democraţie. Reconstrucţia materială şi spirituaă a ţării nu înseamnă refacerea ei la nivelul material şi spiritual din anul 1939, de pildă. O asemenea refacere ar echivala cu un dezastru. Fiecare sector de activitate trebue să fie examinat şi revizuit pentru a stabili ce este viabil ce trebue menţinut, ce trebue promovat, ce trebue înlocuit, în lumina a două criterii: al necesarului şi al posibilului. Dacă trebue să fie denunţate lipsurile şi defectele stărilor actuale industriile parazitare, utilajul demodat metodele învechite de fabricaţie etc., — totodată elene să fie denunţate şi prejudecăţiie, erorile ideologice, gigantomania reconstrucţiilor etc Or, numai într’un regim democratic spiritul constructiv sănătos poate fi cultivat cu succes. Numai intr’un regim democratic se poate seria raţional nevoile unei naţiuni, după urgenţa şi importanţa lor. idoială cădere democratic definiţia ce s’a dat acum o sută de ani technicei este necompletă. Tehnica este o armă cu două tăişuri. Ea de multe ori a fost pusă in serviciul răului şi de multe ori a folosit numai la îmbogăţirea unor clici sau minorităţi, câtă vreme de bogăţiile produse de braţele şi de Prof. Imj. N. PROFIRI stica trebue să aibă cuvânt hotfiritor şi nu rutina sau empirismul. Agricultura Intensivă nu va putea fi redresată, decât prin industrializarea ţării, pentru a furniza îngrăşăminte, a fabrica tractoare şi a prelucra produsele agricole. Dispunem de tot felul de combustibil, în afară de huilă. Dar este păcat să continuăm a arde păcură asfaltoasă şi motorină şi chiar cărbunii cei mai buni. Din impasul zilei de azi, petrolul ne va fi desigur produsul salvator. Astfel, ar fi necesar ca toţi aceşti combustibili să servească de bază pentru o mare industrie chimică. Trebue să mai ţinem seamă că vom avea de acum înainte, la tot ce vom Întreprinde raţional, AJUTORUL NEPREŢUIT AL UNIUNEI SOVIETICE, aşa cum ni l-a dat în cazul bumbacului, pentru întâia oară am importat materii brute, a căror plată o facem prin prelucrarea unei părţi din acest material. Opera această vastă a reconstrucţiei are nevoe de toate energiile materiale şi spirituale ale ţării. Trebuesc chemate la viaţă şi la civilizaţie, în acest scop ,toate valorile latente ale mintea celor ce muncesc trebue să nu bucure toată colectivitatea. După cum viitorul unui copil trebue făcut dependent exclusiv die valorificarea aptitudinilor lui, tot astfel viitorul unei ţări trebuie să depindă de punerea in valoare a bogăţiilor ei materiale şi spirituale. Aşadar, SOARTA ŢARII ESTE IN MÂINILE NOASTRE ŞI FERICIREA ŢARII O PUTEM FAURI NOI ÎNŞINE. CALEA DE URMAT ESTE NUMAI UNA SINGURA: INDUSTRIALIZAREA INTEGRALA A ŢARII. S’a spus doar la noi că România este „o ţară eminamente agricolă“ sau un „Stat ţărănesc“. Filozofii reacţiunii mondiale deasemenea au vorbit de „eroarea industrială“, de „lumea fără suflet", de „tirania maşinii“, de „apusul civilizaţiei"*... Democraţia însă, care a făcut din istorie o ştiinţă şi din politică o technică ştiinţifică, nu s’a lăsat înşelată de aceşti bocitori şi a văzut în maşină un simplu instrument, dar a mai văzut că posesia acestui instrument este cauza şomajului, a crizelor şi a conflagraţiilor. Partidul Comunist Român, în conferinţa sa naţională, a arătat opiniei publice punctul său de vedere. In neamului, pentru a munci cu elan, în comportul nostru de civilizaţie, alături de celelalte popoare ale lumii, toate problemele vitale popor. In raportul politic prezentat de tovarăşul Gheorghiu-Dej ce spune: ,,Progresul ţării noastre este indirectă şi nemijlocită legătură cu progresul industrializării ţări şi de tăria condiţii optime fiecare după vocaţie şi capacitate. Ştiinţa şi technica trebuesc puse în serviciul poporului, pentru ridicarea lui, lichidămdu-se înapoierea seculară a ţării de pe toate tărâmurile : cultural, industrial, agricol, adminsitrativ, militar. ...Numai Industrială a ţării depinde un mare astfel vom fi şi noi în stare să adu măsură însăşi independenţa Statului nostru". „La baza acţiunii de refacere şi reconstruire a ţării, trebue să stea deci refacerea şi desvoltarea industriei grele." In acelaş raport, se mai face Inventarul bogăţiilor noastre naturale, încă neexploatate sau nedosite. Astfel : zăcămintele de cărbuni evaluate la 1800 milioane tone; zăcămintele de fier ; cele 20 milioane tone bauxită din Bihor, care conţine 55®/* oxid de aluminiu ; cele 5 milioane tone minereu de cupru ; suprafeţele inundabile bălţile şi mlaştinile, energia căderilor de apă, etc. Asemenea chestiuni, fără îndoială că necesită comentarii ample şi de specialitate. Nu mă pot opri să nu amintesc însă măcar urnele din anomaliile economiei noastre de până acum. Rentabilitatea muncii agricole în ţara noastră „eminamente agricolă este de 10 până la 15 ori mai mică decât în alte ţări ! Producţia pe hectar este jumătate sau o treime decât tn altă parte In loc să facem Irigaţii noi recurgem la Procesiuni religioase. Nu s’a executat până acum nici una din marile centrale hidroelectrice ale ţării. Nu s’au explorat încă regiunile petrolifere. Nu s’a electrificat nici măcar ţinia ferată Fipeşti-Braşov. Am exportat materii prime şi materii brute, la loc de fabricate şi produse finite. Pentru o singură tonă de marfă importată a trebuit să exportăm 16 tone de marfă naţională ! Prăpastia dintre sate şi oraşe se adânceşte : mai există încă pluguri de lemn ; majoritatea ţărănimii noastre umblă în zdrenţe; majoritatea locuinţelor nu au pardoseli pe jos şi sunt luminate cu opaiţe. Pădurile noastre au fost devastate şi ţara a fost pur şi simplu sărăcită, prădată. Exploatările forestiere s’au făcut pe linia celor mai slabe rezistenţe, numai in folosul profitorilor. Trei milioane de hectare despădurite, sunt la prezent complet degradate, nefertite, necultivabile, cu râpi şi ponoare de aspect lunar, de pustiu. Pământul negru de pe aceste suprafeţe a fost îngropat în văi sau dus în Dunăre şi în Mare. Fabricile cartelului cimentului au o capacitate anuală de două ori mai mare decât consumaţia maximă ce s-a înregistrat până acum, acuzând astfel suprainvestiţii inutile care scumpesc marfa zadarnic aceleaşi fabrici nu sunt distribuite raţional pe suprafaţa ţării, dând loc la transporturi lungi, costisitoare, etc. îndreptarea nu o putem aştepta decât de la planificări cu bază ştiinţifică, în regim democratic, căci tech Pentru recoltele bogate ale viitorului de M. STANCU director al producţiei vegetale în Ministerul Agriculturii şi Domeniilor Agricultura românească a fost până 4. Mărirea reţelei de cooperative săteşti şi sprijinirea lor efectivă. 5. O deosebită luare-aminte pentru viaţa satelor, privitor la aprovizionare, sănătate, şcoli şi administraţie cinstită şi dinamică. 8. Ridicarea nivelului profesional al plugărimii şi punerea la dispoziţia agriculturii ţărăneşti a unui corp agronomic cât mai bine pregătit. 7. Protejarea pădurilor, camn afară de rolul lor de sursă de materii prime — constitue au însemnat factor de protecţie agricolă. 8. Sporirea suprafeţelor arabile prin lucrări de punere în valoare a imenselor terenuri astăzi neproductive. 9. Mecanizarea continuă a muncii agricole şi însuşirea metodelor ştiinţifice de cultură. Desigur că aceste căi se cer luate la considerare în perspectiva posibilităţilor generale economice, ele depinzând şi influenţând la rându-le in mare măsură întregul plan de refreere şi ridicare a ţării. De aceia, temeiul lor este o democraţie viguroasă, hotărâtă să pună avuţiile ţi posibilităţile ţării in slujba Intereselor naţionale, prin desvoltarea unei industrii autohtone în stare să răspundă nevoilor neamului. Numai printr’un guvern sincer democratic, urmărind o politică inspirată de patriotism şi dragoste de popor, ţara va ajunge la orânduirea pe care o aşteaptă de atâta vreme, Nu de mult, literalmente înăbuşită de o tagma restrânsă de latifundiari cu orizontul mărginit de Interese egoiste şi împiedicată sistematic de a se împărtăşi din cuceririle ştiinţei şi binefacerile tehnicei moderne. In felul acesta a fost posibil ca dela media mal mult decât modestă a unei producţii de 8,9 chintale de grâu Ia hectar Intre anii 1862—1871, agricultorul român să nu izbutească a depăşi o medie de 9,8 chintaie la hectar nici In 1934—1938, adică io anii când In agricultura altor ţări dublul acestei medii devenise de mult realitate şi atingerea triplului aceleiaşi medii nu mai părea deloc de domeniul imposibilului. Jiu se puteau obţine alte rezultate într’o ţară în care lucrarea pământului— deşi ocupaţia a aproape 89 la sută din populaţie se bizuia pe mijloacele rudimentare ale unui ţăran sărac, silit din pricina relei aşezări a stăpânirii ogoarelor — să lucreze în dijmă la marii proprietari in condiţii oneroase până peste orice margine. Supravieţuirea până în miezul veacului al 20-lea a plugului de lemn nu mai poate deci părea bizară, când statisticile dinainte de război arată că o maşină de semănat revenea la 1852 gospodării, iar 36 la sută din gospodăriile ţărăneşti n’aveau ulei măcar câte o vită de muncă. Curmarea acestei situaţii nenorocite a început odată cu realizarea reformei agrare. Desfiinţând proprietatea moşierească şi eliberând ţărănimea de sub apăsarea istovitoare a dijmei, guvernul Groza a deschis largi, poarta propăşirii pentru întreaga noastră viaţă naţională. Cele ce sunt de împlinit de aer încolo pentru ridicarea agriculturii se înglobează in efortul general de refacere şi ridicare a ţării. Acest efort raportat în sectorul agricol, priveşte consolidarea reformei agrare, modernizarea lucrării pământului şi ridicarea nivelului de viaţă a plugărimii. Aceste ţeluri vor fi atinse prin : 1. încheierea justă a lucrărilor de aplicare a legii reformei agrare şi Împărţirea titlurilor de proprietate. 2. Organizarea desăvârşită a centrelor de Închiriere de maşini agricole, sporirea numărului acestor centre, completarea înzestrării şi utilării lor. 3. Mărirea numărului de vite de muncă şi de producţie şi îmbunătăţirea solurilor lor. Progresul ţării noastre este Indirectă şi nemijlocită legătură cu progresul Industrializării ţării şi de tăria Industrială a ţării depinde In mare măsură însăşi Independenţa Statului nostru”. „La baza acţiunii de refacere şl reconstruire a ţării trebue să stea refacerea şl desvoltarea Industriei grele”. Din raportul politic al C. C. la Conferinţa Naţională P. C. II. expus de tov. Gh. Gheorghiu-De.j România de mâine! Iată o problemă care frământă pe toţi truditorii cu mintea şi braţile din ţara noastră. Lângă ivirea de lucru, cu mâna încordată pe unealta creatoare de bunuri, nu arareori gândurile muncitorului sboară către ţara de mâine, ţară nouă, ţară de dreptate şi fericire pentru toţi cei ce muncesc cinstit cu braţul sau cu mintea. In vederea acestei „Românii de mâine“ muncitorimea s’a înrolat conştient în lupta pentru mărirea producţiei şi pentru refacerea ţării In vederea acestei Noul Românii, muncitorii au consimţit şi consimt încă să facă sacrificii mari, sacrificii cari uimesc pe cei cari au Interesul ca țara noastră să rămână în Stadiul în care este, pentru ca averile lor să fie apărate. Dar o Românie fericită și liberă depinde de progresul pe care-l vom putea realiza în toate domeniile de activitate. Muncitorimea a avut înscrisă întotdeauna pe steagul ei lozinca progresului, căci de progres depinde bunăstarea celor ce muncesc. Truditorii cu mintea deschid noul drumuri, noui perspective, pe cari le realizează truditorii cu braţele. Iată de ce, noi muncitorii preţuim atât de mult munca savanţilor, artiştior, scriitorilor. Iată de ce noi îl chemăm să vină cu încredere alături de noi Noi, cu braţele şi truda noastră, transformăm imaginile lor în realitate. Lozinca „Trăiască unitatea între întroiectual, ţărani şi muncitori" este izvorîtă dintr’o realitate vie şi este o necesitate de bază a reclădire! Ro de CHIVU STOICA vice-preşedintele C. G. M. Membru în Biroul Politic al P. C României. Pentru reclădirea ţării, muncitorimea nu precupeţeşte şi nu va drămui eforturile care i se cer. Dar e logic şi drept ca rezultatul acestor sacrificii liber consimţite şi ale acestei munci încordate a tot ce e iubitor de progres, să fie în folosul poporului muncitor şi nu în folosul exploatatorilor săi, înflorirea ţării noastre se va datora minţilor luminate şi braţelor încordate. România posedă bogăţii imense ale pământului şi resurse mari cari aşteaptă munca savanţilor şi a muncitorilor pentru a le transforma în bunuri de care să se bucure întregul popor. Aceasta este sarcina care stă în faţa noastră, a celor ce muncesc cu mintea sau cu bratele. Acesta este sensul adevărat al democraţiei ! T 3 • TRAIASCA ROMANIA ÎNFLORITOARE, LIBERA, FERICITA! Probleme sanitare -probleme poltico-sociale de Prof. C. PARHON membru al Academiei Române şi a Academiei de Medicină Problema sănătăţii publice , una din Interesul« magnaţilor handiul, »"a făcut coin mai fundamentale din câte işi prea puţin pentru luminarea păturei pot propune pentru studii şi rezolvare conducătorii popoarelor. Dar soluţiunea problemelor sanitare nu atârnă numai de bunăvoinţa unor conducători, ci mai cu seamă de condiţiunile de existenţă ale indivizilor ce constitue societatea şi în primul rând ale marilor masse muncitoare. Aceasta înseamnă că sănătatea publică e strict legată de organizarea societăţii omeneşti. E de la sine înţeles că sub regimul exploatării poporului de către un mic număr de mari profitori, sănătatea publică a avut mult de suferit. În rândurile ce urmează mă voi mărgini să dau numai câteva exemple demonstrative. PELAGRA e o gravă boală care atinge întreg organismul cu predominanţă asu- pra pielei, a organelor digestive şi în special a sistemului nervos. Această boală se termină cu tulburări mintale însemnate şi dacă nu e tratată bine şi la timp conduce la moarte. G uns dirt bolile cete mai răspândite la noi în ţară. Se pune astăzi pe seama unei Insuficiente a uneia sau a unor vitamine şi a altor substanţe ce permit buna utilizare alimentară. In realitate aceasta e o simplă schemă. In genere se poate admite că la noi In ţară cel puţin, e vorba de o subnutriţie totală in sensul strict al cuvântului, pe lângă insuficienta piramictică. Altă dată se pune pe seama alimentaţiei cu mămăligă sau cu porumb stricat Fapt este că pelagra e o boală socială care decimează populaţia sătească şi puţin înainte de războiul mondial spitalele de alienaţi din Moldova şi Basarabia erau pline de pelagroşi. Desigur, cei mai mulţi n’au rezistat lipsurilor cauzate de război. Problema pelagrei din punctul de vedere practic constă în a da ţăranului o hrană mai Îndestulătoare în care şi pâinea să intre ca un aliment fundamental, alături de lapte, ouă, etc. E drept că uneori chiar atunci când unele familii ar avea cu ce te hrăni, preferă să ducă la târg alimentele de bază şl că a necesar ca populaţia satelor să Ştia cum să se hrănească. Dar, în definitiv, atunci când ţăranul va fi stăpân pe munca Iul şi când i se va da cultura strict necesară fiecărui om, pelagra va dispare de la sine. Sub regimurile trecuta, dominata de rurale şi din punct de vedere economic ea a fost ţinută in stare de „neoiobagie“. Adevărata democraţie a cărei auroră apare şi la noi va aduce fără îndoială şi dispariţia pelagrei. O altă boală socială desigur cu totul diferită prin natura ei de cea precedentă e TUBERCULOZA. Aceasta e o infecţiune, cu alte cuvinte e datorită unui microb graţie căruia ea se propagă de la un bolnav la cei ce trăesc în contact cu el. Această contagiune a tuberculozei se face în mod aproape inevitabil în familiile unde diferiţii membri ai ior locnesc in trio singură cameră, se servesc de aceleaşi vase de băut, de aceleaşi tacâmuri, şervete, etc cu bolnavul de tuberculoză. La ţară aceasta are litc In mod aproape regulat Pe de altă parte, boala, care In principiu, se tratează bine şi la timp nu e incurabilă — progresează cu atât mai repede cu cât bolnavul e mai debilitat prin lipsa de nutriţie. Remediul acestei stări de lucruri. Desigur izolarea tuberculoslor e o necesitate absolută, ca şi buna lor »spitalizare. Dar nu înmulţirea aanatoriilor va aduce dispariţia tuberculozei ci ameliorarea însemnată a locuinţelor, a hranei populaţiilor muncitoare şi a condiţiuiior generale de igienă («eraţilori de muncă, etc.). Organizarea CU adevărat democratică a Statului, menită să determine un progres real în toate domeniile şl o ridicare a condiţiunilor de existenţă, va duce desigur la scăderea considerabilă şl poate la dispariţia completă a tuberculozei, cu atât mal mult cu cât pe de altă parte nu e intenie să sperăm şl Intr’un tratament specific al acestei boale. In Uniunea Sovietică se lucrează In mod intens şi in această direcţiune. O mare lipsă In situaţia sanitară a ţării noastre o constitue lipsa de asistenţă a femeii însărcinate sau In timpul facerii, şi aceea a Îngrijirii copiilor In primul timp, după naştere. Că urmare e marea mortalitate a noilor născuţi şi a copiilor mici tn general. In Uniunea Sovietică flecare femeie gravidă sau după naştere se bucură de 0 tngrijire deosebită şl In genere gratuită. Toata femeile pot naşte In Institutele de maternitate al căror număr s foarte însemnat. 0 tendinţă însemnată tn acest sens se observă de curând şl la noi. d. ministru Bagdasar având In planul său de organizare sanitară a ţării înfiinţarea de instituţiuni pentru asistenţa mamei şl a copilului Intr’un cât mal însemnat număr de centre urbane şl rurale. In legătură cu cele precedente trebue să mai notăm tendinţa foarte însemnată la practicarea avortului in toate păturile sociale dar In special la femeile funcţionare şl la cele sărace în general. Desigur o mare vină din acest punct de vedere revine şi unor medici care Îşi fac din această practică un mijloc de existenţă, dar In mare parte structura de până azi a societății cu Întinsa pauperizare a masselor mari e responsabilă și de această stare de lucruri. Amintesc că in Uniunea Sovietică avortul a fost Interzis. Ar mai fi multe de adăogat dar nu pot lungi prea mult acest articol. SUB REGIMURILE. „ISTO 3SOO cazuri la su/â de m/1 Primejdia degenerării poporului nostru nu este imaginară Lupta pentru democraţie este lupta pentru vitalitatea şi vigoarea poporului român. 1903 1909 1959 39,8 %o 1930 • Na/o/itâtea c? scaiul 2503 Cdzuri /* Sc/fd de mile 28,5 1937 jm, Eforia/da/ea, ________ CfdtOI,,/d tmMwSr^TSnM" î'~" bo///or SOCid/f imiw_|i »naSnsSfr a cres cut. ^hSL ’ =• .. ,"•••