Scȃnteia, februarie 1951 (Anul 20, nr. 1953-1976)
1951-02-01 / nr. 1953
2 ^ fcli-Vi I a,V7 > î?(l .. Tot sprijinul? Inovatorilor! de luliu Gherendi preşedintele Comitetului pentru Invenţiuni şi Descoperiri de pe lângă Consiliul de Miniştri ! Crearea Comitetului pentru Invenţiuni şi Descoperiri cu menirea de a centraliza toate problemele inovaţiilor şi descoperirilor s-a impus odată cu creşterea în ţara noastră a numărului inventatorilor, inovatorilor şi raţionalizatorilor, odată cu avântul pe care această mişcare îl ia acum, la începutul Cincinalului. Intr’adevăr, aproape că nu este fabrică, mină sau şantier în care să nu fiapărut muncitori, tehnicieni şi ingineri care, însufleţiţi de un înalt patriotism, aduc diferite inovaţii şi perfecţionări maşinii la care lucrează, silind-o să dea produse tot mai multe şi de calitate din ce în ce mai bună. Dintre numeroasele inovaţii şi raţionalizări care şi-au dovedit din plin foloasele în producţie amintim de inovaţia tov. Zieppenpfenig Sanoilă, a subinginerului Bacu Anton şi a maistrului Moldovean Anton de la mina Petrila, care au construit scocul blindat, iniţiativa ing. Echzili Eugen, care a adăugat acestui scoc o legătură în „L“, astfel încât cărbunele puşcat să cadă deadreptul în scoc; însemnata inovaţie a ing. Dontov de la schela Ochiuri pentru deparafinarea sondelor fără pierderi de ţiţei; metoda cofrajelor demontabile a tov. Molnár Alex.; realizarea fontei globulare de către un colectiv de muncitori şi tehnicieni, condus de ing. D. Raseev, de la uzinele „ Alai’1, etc. Plenara C.C. al P.M.R. din 12—13 Decembrie 1950 arată că îndeplinirea măreţelor sarcini ale Planului Cincinal „este posibilă numai pe baza celei mai active participări a masselor de oameni ai muncii şi în primul rând a clasei mimritoare la construcţia socialistă, prin ridicarea la un nivel superior a întrecerii socialiste, care sâ urmeze exemplul mişcării stahanoviste din U.R.S.S.” Aceasta ne cere — ca o sarcină de primă urgenţă — să trecem cu hotărîre la studierea şi aplicarea invenţiilor, inovatiilor şi rationaiizăriior, si apoi, la generalizarea lor. Experienţa plistioasă, metode înaintate care sunt forraste azi numai ipeat sau partial, tretuie să devină bun comun al tuturor celor ce muncesc. in această privinţă frehi"' spus că noi mai avem încă foarte mult de făcut. Sunt destul de frecvente cazurile de tărăgăneală în punerea în aplicare a inovaţiilor realizate. Numeroase sunt întreprinderile în rare, alături de câţiva muncitori fruntaşi care au introdus invenţii sau raţionalizări, marea mască a muncitorilor continuă a lucra după vechile tipare, cu o productivitate a muncii scăzută. In industria petroliferă, de pildă, inovaţia ing. Caffé, în privinţa forajului cu geala hidraulică, inovaţie care reduce simţitor uzura şi accidentele de prăjini, nu se bucură de toată atenţia cuvenită. Chiar la uzinele „Sovromtractor”Oraşul Stalin, unde mişcarea inovatorilor se bucură de tot sprijinul şi este înconjurată cu dragoste, se mai observă la unii conducători de secţie sau ateliere, o anumită rezistenţă atunci când este vorba de extinderea inovaţiilor şi raţionalizărilor. Comitetul pentru Invenţiuni şi Descoperiri îşi propune ca, printr’o legătură puternică şi directă cu locurile de producţie şi, în strânsă colaborare cu ministerele de resort, să lupte cu toată hotărîrea pentru ca inovaţiile şi raţionalizările care au fost verificate la bune să fie puse în aplicare şi extinse neîntârziat pe scară largă. Comitetul pentru Invenţiuni şi Descoperiri are datoria de a fi un instrument de luptă, combativ, capabil să învingă rutina, conservatismul şi indolenţa, să dea peste cap birocratismul şi toate uneltirile duşmanului de clasă, care pentru a frâna creşterea producţiei şi productivităţii muncii, încearcă să împiedice munca inovatorilor şi descoperitorilor. In acelaş timp, Comitetului nostru îi revine sarcina de a veghia ca, pretutindeni, inovatorii, inventatorii şi raţionalizatorii să se bucure din plin de drepturile care le sunt asigurate prin lege in multe întreprinderi si instituţii decizia Guvernului privitoare la stimularea si răsplătirea inovatorilor nu este bist aplicată. Asa este cazul la fabrica „Ţesătura“-Iaşi, fabrica „Vestitorii din Capitală și alte întreprinderi. Trebuie să se pună capăt unor astfel de atitudini ca aceea a administraţiei minei Lupeni, care a tărăgănat aproape trei luni achitarea drepturilor materiale care i se cuveneau inovatorului Motu Petre. Instituția noastră se deosebește fundamental de asazîsele ..Obrii de brevetare"’ din tarile canitaliste. Se stie aceste oficii legate de mâini si de ulcioare de interesele capitalului monopolist nu au alt scop decât de a contribui la sporirea profiturilor patronilor. Prea puţin le naşă canttaliştilor de soarta descoperirii în sine, dacă ea este anbcată sau nu, dacă inovatorului i se creează sau nu condiţii favorabile de lucru. Mai piuit chiar, sub canta- iism, în foarte multe cazuri, inovaţii şi invenţii preţioase — care ar putea contribui în mod considerabil la sporirea productivităţii muncii, la îmbunătăţirea nivelului de trai al masselor — sunt închise sub şapte lacăte, pentru că aşa cer interesele trusturilor monopoliste. Comitetul pentru Invenţiuni şi Descoperiri, activând în spi, ritul întăririi şi desvoltării economiei naţionale, apărării intereselor oamenilor muncii, este venit să sprijine îndeaproape activitatea inovatorilor din ţara noastră, să stimuleze iniţiativa lor creatoare. Instituţia noastră îşi propune de a dirija sistematic eforturile inventatorilor, inovatorilor şi raţionalizatorilor spre rezolvarea celor mai urgente şi mai importante probleme legate de înfăptuirea cu succes a Planului Cincinal şi a Planului de electrificare. O importanţă deosebită în aplicarea largă a invenţiilor, inovaţiilor şi raţionalizărilor o prezintă informaţia tehnică. In acest scop, Comitetul nostru îşi propune publicarea „Buletinului Inovatorului’1, în care să fie prezentate cele mai importante realizări ale inovatorilor şi inventatorilor din ţara noastră, precum şi inepuizabila experienţă a marii Uniuni Sovietice şi a glorioasei mişcări stahanoviste. Un rol deosebit în propagarea ideilor inovatoare trebue să joace cabinetele tehnice pentru inovatori şi raţionalizatori, de pe, lângă întreprinderi. Se poate da ca model, în această privinţă, cabinetul tehnic de la uzina „Sovromtractor“-Oraşul Stalin. Acest cabinet este înzestrat cu o bibliotecă de specialitate cu peste 2500 manuale tehnice, majoritatea sovietice. Ingineri și tehnicieni de înaltă calificare activează în cadrul acestui cabinet, ajutându-i pe muncitori la întocmirea calculelor, alcătuirea schițelor, etc. Săptămânal au loc aici conferinţe la care se discută diferite probleme tehnice şi de specialitate urmărite cu cel mai mare interes de către muncitori. Trebue subliniat fartul că acest cabinet are un fond anume destinat pentru experimentări. Inspirându-se din totala experienţă sovietică, Cmiteriul pentru Invenţiuni şi Descoperiri al P.P.R. se va strădui să strângă tot mai mult legăturile cu inovatorii din fabrici, uzine, mine, şantiere, etc., va urmări eforturile lor creatoare, va subjini să învingă greutăţile ce le stau în cale, pentru a contribui la extinderea unei largi mișcări a inovatorilor, care să fie un factor puternic în Innia pentru creșterea productiei si productivitătii muzicii, pentru realizarea Planului Cincinal. Vom rul/im. cpfina d cartofi i.i'îitae.m'o 'p*** locurile'’ de pp strada noastră l-jjfoA Jl? raexBO ay£KUi«i & a Când am citit zilele trecute Hotărîrea Guvernului, cu privire la măsurile de asigurare a unei producţii sporite de legume, m’a dus gândul la cele două terenuri de pe strada noastră, unde până mai anul trecut creşteau tot felul de bălării Mi-am adus aminte de nişte vecine ale mele care încă din primăvară s’au îngrijit să facă cerere la fostul Comitet Provizoriu, ca să le aprobe să cultive zarzavaturi, pe câteva, locuri virane Şi ce mândre le vedeam trecând cu «ia, moxi!)«mo legumele pe care le mergeau tot tirrifiaTimii din grădiniţe tot Anul acesta, m-am pus şi eu în gând să muncesc un petec de pământ pe care să pot pune cartofi şi ceapă. Am vorbit cu mai multe vecine, apoi ne-am alinnat la tovarăşa Ionescu Maria care ne-a citit din ziar Hotărirea Guvernului. După aceea, am rugat-o să ne scrie pe loc cererile, cu care a doua zi am mers la Sfatul Popular să ne aprobe să cultivăm cele două locuri virane din strada Măgura Odobeşti. Am hotărât să fe adunăm cu toate câte’ ne-am întovărăşit pentru a cultiva, laolaltă legume şi să începem curăţatul locurilor de bălării şi de gunoaie Am hotărât să ne împărţim între noi munca; eu, de pildă, mă voi ocupa de procurarea seminţelor şi de transportarea bălegarului pentru îngrăşărea pământului. Şi sunt sigură că truda noastră nu va fi zadarnică. JICMAN DORINA gospodină Str. Măgura Odobești Nr. 30 A raionul Gheorghiu-Dej Contracte cu cultivatorii de legume ORAŞUL STALIN (de la corespondentul nostru). — îndată după prelucrarea Hotăririi Guvernului cu privire la măsurile de asigurare a unei producţii sporite de legume, Uniunea cooperativelor de consum din raionul Tg. Săcuesc, regiunea Stalin, a îndrumat cooperativele din raion să pornească la încheierea de contracte cu ţăranii muncitori. Numai în două zile cooperativele săteşti din cuprinsul raionului Tg. Săcuesc au încheiat contracte cu ţăranii muncitori pentru cultivarea de legume şi zarzavaturi pe o întindere de 101 hectare. Cooperativa din comuna Catalina, de pildtă, a contractat cu țăranii muncitori cultivarea legumelor pe o întindere de 24 hectare. ÎNVĂŢĂTORUL Mai era puţin până la miezul nopţii... Aplecat deasupra cărţii, citea cu atenţie rândurile, notând din timp în timp într’un caiet: „învăţătorul nu este numai un profesor, ci şi elev... învăţătorul, pe de o parte da, iar pe de alta absoarbe, ca un burete, ia tot ce are mai valoros poporul, viaţa, ştiinţa şi transmite la rândul său aceste valori copiilor”... Cuvintele acestea minunate ale lui Kalinin îl făceau să se simtă mai legat de viaţă, şi de oameni, îi sporeau dragostea şi mândria pentru meseria lui, pe care o învăţase cu atâta trudă şi cu atâtea suferinţe. Gândurile i s’au întors spre trecut... Era într’a cincea, la o şcoală normală din fundul Moldovei.. Cu fireturi aurii la şapcă, coclite de ani, cu hainele târâite pe la coate şi genunchi, cu chipul palid şi slab, — aşa ara a pe’vremea când pornise sa birue greutăţile, pentru a-şi face un rost în viaţă. Acasă, părinţii, ţărani săraci, îşi iroseau puterile pe pământul meşterului câinos, pentru un bot de mămăligă, ce nu ajungea unui om,dar rttite pentru cinci guri, câte trăiau în casa aceea. Iritr’o zi, sârguinciosul normalist a fost anunţat că fără taxele plătite la zi, nu mai are ce căuta la şcoală. Acasă ce să facă?— „încă un rob pe moşia boierului ?” — gândea cu durere taică-său, şi-l îndemna : „Du-te Trifane şi cată-ţi de viaţă, nu te lăsa împotmolit!” S’a întors la oraş. Era tânăr, dar parcă se simţea cu aripile frânte. O vreme a fost curier pe lângă primărie. De carte însă nu s’a despărţit nicio clipă. Căuta să înveţe mereu. Dar câtă deşertăciune în cărţile de atunci. Şi anii treceau luând cu ei gânduri şi nădejdi... A venit 1944, anul marii eliberări. O nouă viaţă a început şi pentru fostul normalist Trifan, Gribencea, astăzi învăţător la şcoala elementară din comuna Turzii şi director al şcolii elementare din satul da „colo de peste deal” Palma, din raionul Huşi In primele, luni ale lui 1945 învăţătorul Gribencea a devenit membru de partid. Cinstea aceasta de a se găsi printre luptătorii care au pornit cu hotărîre să răpună duşmanii poporului l-aînsufleţit şi i-a potolit puterile, împreună cu ceilalţi comunişti din comună a pus umărul la înfăptuirea unei vieţi noi pentru acei ce muncesc. ■k Disdedimineaţă învăţătorul a eşit în uliţă. Din Pahna, de peste colină, a coborît în vale spre comuna Turzii. Mai avea aproape o jumătate de oră până la intrarea în clasă. Se gândea la lecţia, pe care o valine. In clasă, copiii l-au întâmpinat cu privirile lor calde ca pe un părinte. învăţătorul se adresă unui elev: — „Ai văzut noul hambar al colectivei ?” — „L-am văzut, tovarăşe învăţător — răspunse elevul. A lucrat şi tata la acoperişul cu ţiglă”. — „Ştii la ce foloseşte hambarul ?” — întrebă învăţătorul pe un alt elev. — „Ca să-l umple oamenii colectivei cu roadele bogate ce cresc pe câmpia lor mare Mi-a spus tata că la toamnă s’o face împărţirea bucatelor” —■, răspunse mândru copilul. — „Dar cum s'a arat câmpia asa mare ?” — „Cu tractoare şi cu pluguri noi”■ au răspuns în cor toţi elevii. — „Şi cum s’or treera bucatele ?” — „Cu batoza cea nouă, adusă la colectivă” — a răspuns clasa întreagă. ...Aşa a început învăţătorul Gribencea în ziua aceea de primăvară lecţia de citire „Pe câmp”. S-a apropiat de băncile copiilor şi a început să le povestească cu vorba-i domoală: „Cu ,ani în urmă, pământurile astea erau stăpânite de boeri. Strămoşii şi părinţii voştri au muncit fără tihnă, vlăguiţi de biciul şi osânda moşierilor, jefuiţi de chiaburi. Acum, alta-i viaţa pentru cei ce muncesc. Conduşi de Partidul clasei muncitoare, s’au desrobit de jugul boieresc. Mulţi din părinţii, voştri au scăpat acum şi de jaful chiaburesc punându-şi laolaltă pământurile în gospodăria colectivă. Acesta e drumul vremurilor noi, e calea spre o viaţă îmbelşugată”. „ Intr’o zi de început de toamnă, elevii, împreună cu învăţătorul lor, au vizitat gospodăria agricolă colectivă din comună. Când au intrat pe poartă, au citit cu glas tare cuvintele mari, roşii: Gospodăria Agricolă Colectivă „Flamura Roşie”. La sediu, copiii au fost întâmpinaţi de Vasile Nadone, preşedintele gospodăriei, care le-a povestit cum s-au unit cele 87 familii, cu pământuri, vite, care şi altele. Copiii şi-au reîmprospătat astfel, cu fapte vii, povestirile din clasă, învăţaţi să îndrăgească munca, s’au răspândit ca potârnichile prin grădina cu legume. Cu sapele în mână — mai mari ca ei — copiii au dat ajutor la,scosul cartofilor. „Hai să ne’ntrecem, care scoate mai mulți” — propuse un elev. Nu le mai venea să plece... ■ Intr’o dimineaţă de Duminică, elevii s’au strâns la Sfatul Popular. Telefonistul le-a dat, legătura cu comuna Olteneşti, din apropiere. Cu câtă emoţie a spus fiecare, primul „valle” în pâlnia aparatului, ascultând apoi vorbele aduse la ureche dela vreo 10 kilometri Aşa au deslegat elevii, împreună cu învăţătorul lor, tainele, acestui minunat aparat de vorbire „prin sârmă”. N’au ocolit nici cooperativa din comună împreună cu vânzătorul cooperativei, i elevii au făcut socoteli, au cârijărit,au început un joc serios, şiv .instructiv ,/le-a clientul şi vânzătorul”. „Dă-mi trei metri de pânză şi fă socoteala la plată !” — spunea „un o.client”, „Vânzătorul”, pupă, ce măsură atent, . Fileu socoteala pe hârtie. „Faci ' trei' saTO; douăzeci şi patru de lei"— răspunse apoi serios.. — învăţătorul, se bucura de fiecare nouă' experienţă Fie, care lecţie nouă este pătrunsă de un înţeles plianc, legata de viaţă şi de fapte noi. In activitatea de fiecare zi,a. învăţători:’;!';: Trifan Gribencea se văd rezultatele îndrumării,şi învăţăturii Partidului, , se vede aplicarea experienţei pedagogiei sovietice. In fiecareacţiune el avea sprijinul' organizaţiei ‘ de bază, aî comuniştilor’’ din, comună.'Şi el la rândul său ia parte din plin la munca organizaţiei de bază. Trîfari Gribencea, deşi e tânăr — nu are decât 38 de ani — a crescut multe generaţii de copii. El iubeşte pe fiecare din elevii săi, asemeni grădinarului care-şi iubeşte florile crescute sub ochii şi îngrijirea lui Nu demult, învăţătorul a primit o scrisoare care i-a adus multă bucurie. Era în sat un copil, pe nume Feraru Vasile Avea 12 anii, când Gribencea a reuşit să-l hotărască să vină la şcoală, în clasa întâia Dar copilul era prea mare faţă de ţâncii de 6-7 ani, care-i spuneau „bădiţă”. Vasile nu putea îndura ruşinea aceasta. Fugea de la şcoală, se ferea să dea ochi cu copiii, învăţătorul se frământa „Oare se poate să-l las aşa, în bătaia vântului ?” A început să colinde noaptea potecile noroioase ca să-l găsească pe copil acasă. Şi acolo,, pe laviţa de lemn acoperită cu Scoarţe, Vasile primea învăţătura şi se lumina. Azi, fiul vădanei ,ŢiricaFeraru are 16 ani şi e elev la o şcoală profesio-nală metalurgică din Galaţi. Deja el a venit-scrisoarea.. „Nu ştiu cum să vă mulţumesc, to,varăşe învăţător Gribencea, că m’aţi îndemnat, pe drumul cel bun”... Lumina bucuriei se a,,prinse în inima învăţătorului. Strădania lui de a da Patriei un omnou nu a fost zadarnică. nu r’o . zi, , Dumitru Afrăsiriei, fiu iţe ţărani săraci, crescut Tot de el, ai scris o .scrisoare, de acolo, din şcoa- . la. militară unde. se , află a-’ cum „Voi fi primul ofiţer din satul nostru în Armata Repu■.blicii Populare Române” — scria Dumitru cu mândrie La fel scrisese .şi Mogâldea Mihai, tot eonii de ţărani săraci, despre viitorul său şi despre mândria de a deveni ofiţer în armata poporului. ★ Chiaburii din comună, vipere ca fostul primar legionar Parfenie, sau cârciumarul Chicireanu, cămătarul comunei, şi alţii de teapa lor au uneltit şi împotriva gospodăriei colective şi împotriva muncii de luminare a oamenilor. Ei şi uneltele lor viclene îi îndeamnă pe furiş pe oameni să nu-şi trimită copiii la şcoală, să nu meargă la cursul de alfabetizare. Turbează de mânie când o văd pe Ioana Dulcescu, acum membră în colectiv, sau pe alţii pe care i-au exploatat şi umilit o viaţă întreagă, că ştiu să deslege cuvintele cărţii Dar Partidul a ştiut să spulbere vorbele otrăvite ale duşmanului, să lămurească pe oameni că-i interesul lor să ştie carte, să fie luminaţi. Gribencea şi ceilalţi 4 învăţători din comună au pornit cu nădejde să curme neştiinţa de carte. Acum un an, 106 ţărani muncitori din comună au învăţat să citească şi să scrie Cu câtă sete de a şti a venit la şcoala de alfabetizare Costache. Negoriţă! La 39 de ani îi era ruşine de cei doi copii ai săi, că nu deslega nicio buche. Cât l-a mai îndemnat şi, comunistul Gheorghe Butnaru, unul dintre vrednicii dulgheri ai gospodăriei colective, om de 68 de ani, să vină la cursuri. Dealtfel, însuşi bătrânul dulgher deabia desluşea pe atunci litera cărţii. Acum însă, a ajuns de citeşte şi altora din ziare şi broşuri. Măgureanu Ioana, membră a gospodăriei colective, a venit la cursuri cu fiica ei Anica, înainte fata păzea vacile pe islaz, cum prinsese de mică. Anica a întrecut-o repede la învăţătură pe maică-sa, şi astăzi e elevă la Şcoala de tractorişti din Huşi. Tare se mândresc cei 367 membri ai gospodăriei colective că pe actul lor de constituire făcut în Martie anul trecut , nu este nicio semnătură pusă cu degetul. Anul acesta, neştiinţa de carte va fi gonită cu totul din comună „Să înfăptuim cu un ceas mai devreme sarcina primului nostru Cincinal, cu privire la neştiinţa de carte“ — spune hotărî! învăţătorul celor 21 de oameni, cuprinşi acum în cursul de alfabetizare. La ziditul căminului cultural „Ion Creangă”, din Pahna, învăţătorul punea mereu, mâna pe mistrie. Prin munca voluntară a sătenilor dornici de lumină, casa de cultură s’a ridicat repede. Nu s’au lăsat însă nici cei din Târzii, până n’au ridicat şi ei un cămin cultural. Când a venit ziua de împărţire a veniturilor în gospodăria colectivă, oamenii i-au cerut învăţătorului o mână de ajutor la socoteli. Erau cele mai frumoase roade pe care le-au cules vreodată oamenii din partea locului. Pentru prima oară au avut în casele lor sute de kilograme de cartofi, grâu, porumb, lână de oaie, brânzeturi şi multe altele. 11 iubesc ţăranii, muncitori, tineri şi vârstnici, pe Gribencea ca învăţător, ca om legat de viaţa şi năzuinţele lor. „Vorbele lui Gribencea îţi merg la inimă — spun despre el oamenii. E om luminat de Partid !“... ★ Când vezi sau auzi de înfăptuirile celor din Târzii şi din Pahna, simţi că un şuvoi de viaţă nouă a urnit oamenii din loc. De-l întrebi neînvăţător despre toate astea îţi răspunde domol: „oamenii locului, oa- menii treziţi de Partid, ei le-au înfăptuit !” Intr’o zi de Mai pe pieptul hainei acestui om modest şi vrednic a fost prinsă „Medalia Muncii”. Ce va fi gândit învăţătorul din sătucul Pahna în clipele când tovarăşii săi i-au pus pe piept semnul preţuirii Patriei ? Ii veneau în minte anii de greutăţi, apoi anii de hotărîre şi înflăcărare în care Partidul l-a oţelit şi l-a învăţat să lupte şi să îndemne la luptă pe alţii împotriva duşmanilor poporului muncitor. I s’au deschis în Ha ochilor şi anii viitorului „Multe mai sunt de făcut. Multe piedici şi greutăţi sunt de înlăturat din drum. Medalia asta — îşi spunea el — o să-mi dea tărie şi o să mă ajute să înving”. In toamnă, când cetăţenii, circumscripţiei electorale 64 din raionul Huşi l-au propus candidat al lor în alegerile pentru Sfaturile Populare, la adunare, unul din bătrânii satului a rostit gândul tuturor : „Noi iţi urăm spor la muncă, tovarăşe Gribencea. Cu toţii te-om ajuta, ca să fii un vrednic deputat !” Vorbele i-au pătruns în adâncul inimii şi l-au făcut să simtă în el putere nouă de muncă, dragoste neţărmurită pentru oamenii aceştia, mulţi şi puternici, care au ajuns să-şi hotărască soarta. Ii vedea pe metalurgistul Vasile Feraru, pe tractorista Anica Măgureanu, pe ofiţerii Afrăsinei şi Mogâldea şi pe alţii, ‘ plămădiţi de el im spiritul dragostei neţărmurite de Patrie, luptători activi pentru pace, constructori înflăcăraţi ai socialismului, aşa cum el însuşi a fost educat de Partid. Ii simţea pe toţi alături Impreună vor pune umărul ca să toarne viaţă în slovele măreţului Cincinal. Şi-a îndreptat privirea spre portretul din faţă Chipul luminos al tovarăşului Stalini-a amintit minunatele cuvinte pe care le-a citit de curând • „Să devină una din verigile care unesc massele ţărăneşti cu clasa muncitoare — iată sarcina principală a învăţătorului de la sat, dacă vrea într-adevăr să servească cauza poporului său, cauza libertăţii şi independenţei poporului“. „Da! Pentru aceasta îmi voi închina, toată puterea mea de muncă!” — îşi spuse învăţătorul comunist Trifan Grebencea. PETRE DAVID scorisiab . A W .13 O expunere asupra şedinţei Comitetului Executiv al U. S. S. dii seara, la Tabăra Internaţională a Studenţilor, organizată la Poiana Stalin. Hallstad Hollman, vicepreşedinte al U.S.S., a făcut o expunere asupra şedinţei Comitetului Executiv al U.LS. ce s-a ţinut la Berlin, arătând că,Comitetul Executiv al U.R.S. a adoptat în unanimitate hotărîrile celui de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii. Pe baza propunerilor ce au fost făcute a fost adoptată o rezoluţie prin care Comitetul Executiv a recunoscut că războiul nu este inevitabil şi că nu există între state diferende care nu pot fi înlăturate pe calea discuţiilor şi a înţelegerii paşnice. Rezoluţia arată că pentru ca studenţii să lupte pentru apărarea păcii nu e necesar un acord în părerile politice asupra altor chestiuni ci este nevoie de un program comun de activitate pentru asigurarea păcii, desvoltat de studenţi pe baza necesităţilor lor concrete. Comitetul Executiv a adoptat un program care include: găsirea unor baze comune prin discuţii cu reprezentanţii studenţilor din toate ţările în acţiunea de apărare a păcii, satisfacerea necesităţilor materiale ale studenţilor şi înfăptuirea unui învăţământ cu adevărat democratic, realizarea independenţei naţionale pentru toate popoarele şi pentru progresul educaţiei în ţările coloniale şi dependente. Vorbitorul a arătat că Comitetul Executiv a acceptat invitaţia F.M.T.D. de a organiza în comun Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor în anul 1951 la Berlin. Alte hotăriri importante luate de Comitetul Executiv sunt: convocarea unei şedinţe a experţilor în călătorii studenţeşti care va avea loc la Bucureşti, „ după terminarea Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă , convocarea unei conferinţe a studenţilor sportivi şi adresarea unei scrisori studenţilor din Germania Occidentală care va sprijini referendumul lor în acţiunea împotriva remilitarizării Germaniei Occidentale. „Sarcinile noastre, a spus în încheiere vicepreşedintele U.LS., constau în popularizarea largă a hotărîrilor celui de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii şi a rezoluţiei ultimei sesiuni a Comitetului Executiv U.I.S., de a aduce un număr mereu mai mare de studenţi în U.I.S. Pe acest drum, studenţii din toate ţările se vor uni mai puternic în lupta pentru apărarea păcii şi vor contribui la construirea unei lumi paşnice şi unei prietenii internaţionale”. Raportul prezentat de Hallstad Hollman a fost îndelung aplaudat de cei prezenţi. A urmat apoi un bogat program artistic. (Agerpres). CE SĂ CITIM: Broşuri pentru ţărănimea muncitoare TARANII COLECTIVIŞTI ŞI-AU ÎMPĂRŢIT roadele ÎMBELŞUGATE ALE MUNCII LOR. (Editura P. M. R.). Familia lui Vasi Florea din Gospodăria Agricola Colectivă „Drum Nou” din comuna Zăbrani, regiunea Arad, a intrat în iarnă cu 3.455 kg. grâu, 1934 kg. porumb, 2141 kg. cartofi şi alte produse. El a mai primit şi 23.500 lei după ce primise mai înainte un avans. Toate acestea reprezintă răsplata pentru (1 1 zile-muncă. Belşug a intrat şi în casa lui Ilie Olteanu din Gospodăria Agricolă Colectivă „Victoria” din comuna Lenauheim, regiunea Timişoara. Ca ei sunt sute şi sute de familii ele ţărani muncitori membri ai gospodăriilor agricole colective, care, potrivit celor înscrise în Statutul Model al gospodăriei agricole colective, la împărţirea roadelor, au primit cantităţi imsemnate de produse, după cantitatea şi calitatea muncii pe care au depus-o. Broşura arată câteva din succesele importante obţinute de tinerele gospodării agricole colective, ajutând astfel neţăranii muncitori să înţeleagă că singura cale spre o viaţă lipsită de griji şi sărăcie este calea arătată de Partidul clasei muncitoare — calea transformării socialiste a agriculturii. SA FOLOSIM CU SPOR LUNILE DE IARNA. (Editura P. M. R.). — In regiunea Irkutsk din U.R.S.S., la sovhozul Nr. 9, în urma folosirii metodei agrotehnice a strângerii și păstrării zăpezii pe câmp, s’au cules 25.000 kg. cartofi la hectar. In schimb acolo unde nu a fost oprită zăpada, s’au cules numai 16.500 kg. la hectar. Ţăranii muncitori din tara noastră au început să aplice cu succes metodele agrotehnice sovietice. Broşura arată o serie de exemple in,această privinţă. Astfel, îndrumaţi de comunişti, membrii Gospodăriei Agricole Colective „Lunta Noastră“ din comuna Săveni, regiunea Botoşani, au organizat iarna trecută strângerea şi transportul gunoiului pe ogoarele gospodăriei lor şi strângerea şi păstrarea zăpezii pe câmp. Broşura ajută ţăranilor noştri muncitori să cunoască metodele de muncă care au adus belşugul în gospodăriile agricole colective. Urmând îndrumările Partidului şi călăuzindu-se după ştiinţa agrotehnică sovietică, gospodăriile agricole colective de la noi trebue să folosească din plin lunile de iarnă pentru a pregăti prima recoltă a Cincinalului nostru. A apărut Carnetul Agitatorului Nr. 78 A apărut Carnetul Agitatorului Nr. 78 din Ianuarie 1951 Numărul cuprinde materiale interesante despre întrecerea socialistă, despre adunările generale ale cooperativelor de consum, tratarea unor teme internaționale ca lupta popoarelor din colinii etc. Rubrica „Ne scriu * corespondenţi” : coprinde experienţa agitatorilor din cartiere pentru sprijinirea activităţii Sfaturilor Populare. prmm şi experienţa agitatorilor de la sate în perioada de iarnă La sfârşit Carnetul indică programul şi bibliografia lecţiilor pentru cursurile de agitaţie din întreprinderi şi institute, precum şi bibliografia pentru cele opt lecţii ce trebuesc ţinute la cursurile de agitaţie din sectorul socialist al agriculturii şi de la sate. Folosind zi de zi experienţa înfăţişată în acest Carnet, agitatorii își vor putea îndeplini cu successarcinile ce le revin. Ajutor din inimă poporului frate coreean Un vânt rece prevestitor de ninsoare smucea la răstimpuri portiţa Ogrăzii unde trebăluia de zorărarica muncitoare Ruxandra Prisecaru din Rediu-Tătar, regiunea .iaşi. Se opri o clipă aruncându-şi privirea spre grupul celor ce tocmai poposeau în faţa casei sale Legându-şi mai bine basmaua sub bărbie, porni să-i întâmpine cum se cuvine unei gazde. Le zâmbi prieteneşte şi-i pofti în casă. Prezenţa musafirilor îi încălzea inima. Au stat de vorbă pe’ndelete. I-au vorbit tovarăşii tare frumos, despre bravii ostaşi coreeni care luptă vitejeşte gonindu-i pe cotropitorii americani. I-au vorbit apoi despre milioanele de partizani ai păcii din ţara noastră care luptă pentrucă în toată lumea să fie pace, pentrucă cei patru copii ai Ruxandrei să meargă veseli la şcoală. Şi aşa dintr’una într’alta.. Ruxandra Prisecaru îşi deschise inima în faţa musafirilor. ...Cum să vă spun, începu dânsa — eu am rămas văduvă din război li vedeţi - spuse ea arătând spre cei patru copii — au rămas orfani de tată. Acum merg la şcoală şi învaţă bine. Ei, dar durerea din sufletul meu nu se şterge. Vedeţi dumneavoastră, când te loveşte o durere caasta a mea, parcă judeci altfel. Ura se strânge în suflet ca puhoiul. Aşa ură port în suflet acelor tâlhari de boeri care mi-au trimis bărbatul la moarte Şi tot pe atât îi urăsc pe acei care ar voi să întindă iar zăbranic negru în sufletele mamelor, blestemaţii ce uneltesc să stârnească pârjol în lume. Ruxandra Prisecaru se ridică şi trecu .nn odaia, de alături. Copiii veniră după ea. Îndată se întoarse cu un pachet . Erau acolo lucruşoare de copil lucrate de ea serile la lumina lămâii. ...Copiii mei stau în căldură, se ioacă în linişte dar bieţii coniorîiţi Coreea stau în frig, pe străzi, fără haine calde. Mamele lor au fost ucise de fiarele fără de inimă, de ucigaşii americani. Barem scriu-le că noi aci, mamele, nenunţăm şi lor de grijă Şi-i îndrăgim ca pe copiii noştri... „ Minunate, pilde de solidaritate cu lunta poporului coreean au dat milioanele de oameni simpli din ţara noastră cu ocazia acţiunii de strângere a obiectelor de îmbrăcăminte. Muncitorii de la Fabrica de Confecţiuni ,,Gh. Gheorghiu-Dej” din Capitală s’au gândit că nu e destul să dăruiască câte ceva din lucrurile lor. Acolo, în fabrică, sunt multe kilograme de deşeuri din stofe Deşeurile acestea ar putea fi folosite în acest scop mai ales că conducerea fabricii nu va întârzia să-şi dea consimţământul. De la gând la faptă a trecut puţin lată dar cum în orele libere, mâini harnice de muncitoare au cusut cu grijă 100 căciuliţe din aceste deşeuri de la confecţiuni. 180 de agitatori dintre cei mai buni a trimis această fabrică ca să lămurească, după lăsarea lucrului, pe toţi cetăţenii cinstiţi din cartier despre marea acţiune de ajutorare a poporului coreean, despre datoria patriotică a fiecărui om doritor de pace de a veni în ajutorul acestui mult încercat popor In secţiile mari ale fabricii, au apărut panouri cu fotomontagii înfăţişând aspecte din lupta de eliberare a poporului coreean. Lozincile îndemnau pe muncitori să sprijine acţiunea de ajutorare a fiilor Coreei. Eri în sala sindicatului a sunat ca un angajament sfânt cuvântul muncitorilor şi munci-, toarelor ca începând de mâine, în prese libere, să confecţioneze costume de haine din metrajul strâns în colecte. Bestialităţile săvârşite de imperialiştii americani în Coreea au trezit ura sfântă a tuturor oamenilor cărora li-e dragă pacea şi viaţa fericită ce o clădim. In cercurile de citit, în şedinţele comitetelor de stradă şi de uliţă U.F.D.R. dela oraşe şi sate, s’au rostit cuvintele emoţionante ale Apelului Uniunii Democrate a Femeilor Coreene către femeile din lumea întreagă. Aceste cuvinte au pătruns în inimile mamelor şi soţiilor. Ele s’au legat să ajute din toate puterile poporul coreean ce-şi apără independenţa Patriei sale, să nu îngădue duşmanilor păcii să întindă pârjolul războiului până la leagănele copiilor lor să fie gata de orice sacrificiu pentru a opri mâna ucigaşilor imperialişti americani, pe care-i blestemă şi-i urăşte orice om cinstit, de la un capăt la altul al lumii. Cu deosebită dragoste au venit femeile, cu copii de mână, lăsându-şi pentru câteva ore treburile casei ca să coase în clăci lucruşoare calde pentru copiii coreeni. Seară de seară s’au adunat ţărăncile muncitoare din Sâhla, raionul Câmpulung ca să toarcă şi să împletească lână pentru mănuşi, fulare, ciorapi Tot aşa şi gospodinele din Bucureşti, Ploeşti, Oraşul Stalin, Sibiu, Botoşani,, etc., au venit în număr mare la aceste clăci. Au fost momente cu adevărat emoţionante în cadrul acestei acţiuni de ajutorare a poporului coreean. Tovarăşa Mina Cojocaru din Botoşani ne scrie cum o fetiţă, pe nume Georgeta Harbuz, a prins cu un ac, într'ufl buzunar al cămăşii pe care o pregătise din vreme, următoarea seri, scrică : ,„Eu, Georgeta Harbuz, în vârstă de 8 ani, ştiu cât suferiţi din cauză că la voie război. Mama mi-a povestit că Jamericanii răi la suflet v’au lăsat fără, casă şi fără părinţi. Eu vă doresc sănătate şi curaj Să ştiţi că eu, Georgeta Harbuz, vă iubesc...” In oraşul Bistriţa, pe strada Tolbuhin, o echipă de strângere a obiectelor de îmbrăcăminte a fost întâmpinată de pionierii de pe această stradă, care au condus echipa la casele lor, îndemnându-şi părinţii să dăruiască lucruri cât mai folositoare Mulţi cetăţeni care n’au fost găsiţi de către echipa acasă s’au prezentat la sediile U.F.D.R., au ducând pachetele pregătite din vreme Ajutorul pentru poporulcoreuean a luat şi alte forme. Iată de exemplu, U.F D.R.-istere din oraşul Târnăveni au organizat un bal de unde au realizat suma de 30.000 lei pe care au destinat-o ajutorării poporului coreean. În oraşul Dej, Federaţia Miciu lor Meseriaşi a organizat o serbare cu un frumos program artistic. Serbarea a avut succes şi de pe urma ei a fost realizată suma de 20 600 lei, deasemeni destinată ajutorării poporului coreean. Dar solidaritatea cetăţenilor cinstiţi cu lupta poporului coreean s’a manifestat şi prin miile de scrisori trimise din oraşele şi cătunele îndepărtate ale ţării noastre, scrisori de îmbărbătare la luptă şi care exprimă sentimentele de solidaritate frăţească cu poporul coreean ce însufleţesc pe oamenii muncii din ţara noastră. De pildă, Elena Alexe, membtră în Gospodăria Agricolă Colectivă din comuna Stolnici, regiunea Argeş a scris unei femei coreene în felul acesta: „Sunt mamă a 7 copii, şi numai o inimă de mamă poate urî într’atâta pe duşmanii care vouă, mamelor coreene, vă sfârtecă copiii şi vă lasă fără de case, în bătaia crivăţului. Aşa ceva ar vrea să facă nesătuit de bogătaşi americani peste, tot pământul. Dar dacă vor cuteza, va fi vai şi amar de dânşii căci ei nu ştiu câtă ură poate cuprinde sufletul celor care au aflat de fărădelegile lor... Pe voi, dragi surori vă ajut după puteri. Pe timp de iarnă eu merg în echipe ca să strâng pentru voi cât mai multă îmbrăcăminte şi să vă alin puţin din suferinţă“. Mii de asemenea scrisori sunt trimise zilnic spre Coreea, țara îndepărtată, ai cărei fii sunt atât de aproape de inima noastră. Lipsuri in munca de alfabetizare în regiunea Putea La cursurile de alfabetizare, care au început în luna Noiembrie în regiunea. Putna, a fost antrenat corpul didactic, precum şi numeroşi instructori voluntari recrutaţi dintre,, activiştii organizaţiilor de massă din regiune. Datorită bunei organizări a cursurilor, precum şi muncii însufleţite, depuse de învăţători, profesori şi instructorii voluntari, s-au obţinut până acum rezultate bune în numeroase centre de alfabetizare. Aşa, de pildă, în comuna Nărteşti, raionul Tecuci cei 23 analfabeţi urmează cu regularitate cursurile: iar■ în comuna Cănenii Noi şi Râmniceni, "raionul Măicăneşti, din cei 69 de înscrişi urmează cursurile în mod regulat 50. Rezultate bune s’au obţinut şi în comunele Tălpigi, Ţepu de Jos, Ţepu de Sus, Silcia, Hănteşti, Tecucelui Sec şi Diecheni, din raionul Tecuci. Spre deosebire de aceste centre unde oamenii muncii sunt îndrumaţi şi ajutaţi să înveţe carte, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele spre a putea lucra mai bine şi a participa la conducerea treburilor obşteşti, în linele centre munca de aliabe. Uzare nu se desfăşoară în bune condiţiuni. 1 . La fabrica „Chimica“ din Mărăşeşti, din cei 93 de neştiutori de carte, doar 3 urmează cursurile. Această situaţie se datoreşte faptului că „organizarea” cursurilor s’a făcut din birou, fără a lămuri şi îndruma pe muncitori să vină în mod regulat la cursuri. Deasemeni, direcţiunea acestei fabrici nu a pus la îndemână muncitorilor cărţile necesare pentru învăţătură. O frecvenţă slabă se remarcă şi la cursurile de alfabetizare a muncitorilor de la secţia Salubritate a întreprinderilor Comunale Regionale. O situaţie care denotă o condamnabilă lipsă de răspundere în acest domeniu a Sfatului Popular raional . Focşani este în comunele Vânători-Jariştea şi Mirceştii Vechi unde din cei 92 analfabeţi, nu urmează cursurile decât 22 de oameni. In satele Coteşti, Goleştii de Sus, Răchitosu-Ciuşlea şi altele din acelaş raion, în comuna Găgeşti, raionul Panciu, frecvenţa la cursurile de alfabetizare este deasemeni foarta slabă. Faţă de această gravă situaţie a muncii de alfabetizare din regiunea Putna se impune o neîntârziată şi energică acţiune de reorganizare a cursurilor în comunele rămase în urmă. A lăsa la voia Întâmplării desfăşurarea alfabetizării înseamnă a ţine în joc munca da ridicare a nivelului cultural al masselor, a lăsa pe neştiutorii de carte mai departe în întunericul în care i-a ţinut regimul burghezo-moşieresc.Pentru ca acţiunea de îmbunătăţire a muzicii de alfabetizare să dea roade este necesar ca Comitetul regional de partid Putna precum şi Comitetele raionale de partid să îndrumeze şi să controleze efectiv mtunca Sfaturilor Populare şi a organizaţiilor de massă. TEODOR POPESCU corespondent