Scȃnteia, martie 1951 (Anul 20, nr. 1977-2003)
1951-03-01 / nr. 1977
Contractele colective pe anul 1951 / Campania de încheiere a contractelor colective pe anul 1951 — campanie care este în curs de desfăşurare în fabrici şi uzine — prezintă o importanţă cu totul deosebită. Acum, când imperialiştii americani şi englezi caută să-şi impună prin forţă dominaţia lor în lume pregătind deschis un nou măcel mondial, campania de încheiere a contractelor colective trebue să ducă la o largă mobilizare a muncitorilor, tehnicienilor şi funcţionarilor din ţara noastră în vederea realizării măreţelor sarcini pe care Planul Cincinal le pune în faţa întregului popor muncitor, pentru întărirea puterii Patriei noastre, pentru apărarea păcii, pentru construirea socialismului în ţara noastră. In ţările capitaliste, contractul colectiv — atunci când muncitorii, cu preţul tutor lupte sângeroase şi pline de jertfe, reuşesc să-l impună — oglindeşte interesele de clasă contradictorii între muncitori şi patroni, între muncitori şi statul capitalist. In ţara noastră, oride întreaga putere de stat se află în mâinile clasei muncitoare, contractul colectiv oglindeşte unitatea de interese ce există între clasa muncitoare și statul celor ce muncesc, Între muncitori și conducerea întreprinderii socialiste. Campania pentru încheierea contractelor colective a constituit anul trecut un prilej de analiză în spirit critic și autocritic a muncii depuse în întreprinderi, de stabilire a măsurilor ce sunt de luat în vederea îndeplinirii şi depăşirii Planului. Desbaterile au antrenat masse largi de salariaţi. Astfel, la adunările de încheiere a contractelor colective au luat parte peste 70 la sută din angajaţi. Pentru îmbunătăţirea proectelor de contracte colective au fost făcute 70.982 propuneri dintre care au fost considerate juste şi introduse în contracte colective 28.820. îndeplinirea obligaţiunilor luate de muncitori prin contactele colective a creat condiţiuni favorabile conducerii întreprinderilor ca şi ele, la rândul lor, să-şi poată îndeplini angajamentele sociale faţă de muncitori, precum şi pentru creşterea salariului social al muncitorilor. In timp ce în ţările capitaliste şomajul, foametea şi mizeria masselor muncitoare s’au agravat, ca urmare a bugetelor de înarmare adoptate de către guvernele americanizate din Apus, clasamuncitoare din țara noastră a făcut progrese însemnate pe drumul ridicării nivelului material și cultural. Astfel, în cursul anului 1950, suma ajutoarelor bănești acordate de Asigurările Sociale de Stat se ridică la 3 miliarde 400 milioane lei. Au fost date în folosinţă locuinţe noi muncitoreşti în suprafaţă de circa 370 mii metri patrati. Un număr de 255.000 oameni ai muncii şi copii ai acestora au fost trimişi la odihnă, la munte şi la mare. In vederea îmbunătăţiri protecţiei muncii şi înlăturării accidentelor, Statul a cheltuit peste 5 miliarde lei, iar pentru ridicarea nivelului cultural al clasei muncitoare, peste un miliard. In numeroase întreprinderi au luat fiinţă cantine dietetice, sanatorii de noapte, creşe, etc. Păşind la încheierea noilor contracte colective, trebue să tragem toate învăţămintele din experienţa pozitivă precum şi din lipsurile care s-au manifestat în anul trecut. In fiecare întreprindere, alcătuirea contractelor colective pe 1951 trebue să se facă cu cea mai mare grijă, cu respectarea strictă a instrucţiunilor Ministerului şi Uniunii Sindicatelor respective şi cu participarea activă a marii masse a salariaţilor. Trebue combătută cu cea mai mare hotărîre tendinţa de subapreciere a importanţei contractului colectiv. In numeroase întreprinderi, organizaţiile de partid au privit contractul colectiv ca o problemă ce interesează numai organele sindicale şi conducerile administrative, considerândum ca o simplă formalitate administrativă. Aşa se explică dece adunările în care s’a făcut raportul îndeplinirii contractului colectiv pe 1950 s’au desfășurat într’o serie de întreprinderi — la uzinele „23 August”, la uzinele „Vulcan”, la cesătoria „Donca Simo”, etc. — într’un mod necorespunzător, încheierea și aplicarea contractelor colective trebue sa constitue preocuparea de seamă a organelor şi a organizaţiilor de partid, care trebue să mobilizeze în acest scop atât organizaţiile sindicale, cât şi conducerile întreprinderilor. Organiziaţiile de partid au datoria să îndrumeze îndeaproape şi să ia parte activă la lucrările de încheiere , de aplicare a contractului colectiv, în aşa fel încât să asigure luarea tuturor măsurilor tehnico-organizatorice necesare bunei desfăşurări a întrecerii socialiste, a ridicării producţiei şi productivităţii muncii şi a creşterii pe această bază a salariului real. Organizaţiile de partid, agitatorii trebue să ajute pe fiecare muncitor şi tehnician să înţeleagă că creşterea acumularii socialiste poate fi asigurată numai dacă productivitatea muncii creşte mai repede decât fondul de salarii. Numai aşa se poate asigura oftinirea produselor de larg consum, sporirea puterii de cumpărare a salariului, sporirea volumului acumulărilor socialiste. Organizaţiile de partid trebue să analizeze temeinic proectul de contract colectiv şi să vegheze ca proectul-tip să fie adaptat cu grijă la specificul întreprinderilor respective. Organizaţiile de partid vor îndruma organele sindicale și conducerile administrative în pregătirea lucrărilor de adaptare a contractului colectiv-tip la condițiile specifice fiecărei întreprinderi. Comitetele de partid trebue să asigure participarea vie la desbateri în cadrul adunărilor generale, să vegheze la respectarea strictă a democraţiei muncitoreşti, astfel ca muncitorii să-şi poată exprima nestingeriţi părerile şi să critice toate neajunsurile care mai există. In urma discuţiilor, să se introducă în contract propunerile juste venite din rândurile muncitorilor, iar contractul colectiv să fie votat de adunarea generală. O atenţie specială să fie acordată introducerii în contractele colective a prevederilor specifice tineretului şi femeilor. De asemenea, în contract trebue să fie cuprinse angajamentele administraţiei în ceea ce priveşte protecţia muncii, prevenirea şi înlăturarea accidentelor de muncă, etc. Prin desfăşurarea unei largi munci politice, organizaţiile de partid trebue să arate limpede tuturor angajaţilor că îndeplinirea angajamentelor sociale din contractul colectiv este strâns legată de îndeplinirea sarcinilor de plan de către întregul colectiv al fiecărei întreprinderi în parte şi că numai printr-o bună organizare a procesului de producţie poate fi asigurată îndeplinirea totală a angajamentelor reciproce din contract. Aceasta va contribui ca încheierea contractelor colective să ducă la întărirea disciplinei în muncă, la o mai bună folosire a utilajului, a timpului de lucru, etc. întărirea disciplinei în muncă este o manifestare a conştiinţei de clasă, a dragostei de Patrie, o formă concretă a luptei pentru pace. Trebue creată în massa muncitorilor o asemenea stare de spirit încât elementele nedisciplinate, desorganizatoare, să fie supuse criticii aspre a masselor de muncitori, care să ceară luarea de măsuri disciplinare împotriva lor, încheierea și aplicarea contractelor colective se desfăşoară în condiţiile ascuţirii luptei de clasă. Să nu scăpăm din vedere că duşmanul de clasă va căuta să folosească şi acest prilej pentru a lovi în interesele clasei muncitoare. Duşmanii de moarte ai poporului nostru, imperialiştii americani şi englezi şi uneltele lor, turbează de furie în faţa succeselor clasei muncitoare, căutând să împiedice pe toate căile mersul înainte spre socialism. E lesne de înţeles că patronilor capitalişti de dincolo şi de dincoace de ocean care se obişnuiseră să considere ţara noastră ca o semi-colonie în care găseau cea mai ieftină mână de lucru din Europa, nu le prea este pe plac faptul că astăzi muncitorii din ţara noastră nu mai sunt la cheremul capitaliştilor, ci sunt acum stăpâni ai mijloacelor de producţie şi clasă conducătoare în stat. Adevăratele gânduri ale stăpânilor de sclavi din lumea capitalistă sunt cele exprimate de ziarul capitaliştilor americani „Wall Street Journal” . „Zidarul care ştie că la poartă stau alţi doi muncitori care aşteaptă să-i ia locul va pune mai multe cărămizi şi nu va îndrăzni să ceară pentru aceasta o mărire de salariu şi nici vreo recompensă”. Şi monştrii care scriu asemenea lucruri îndrăznesc să vorbească în presă şi la radio despre „interesele muncitorilor”! Veghiând la deplina reuşită a campaniei de încheiere a contractelor colective din acest an, luptând cu hotărîre pentru aplicarea lor întocmai, vom contribui la realizarea măreţelor sarcini ale Planului Cincinal şi ale Planului de electrificare, vom contribui la întărirea Patriei, la apărarea păcii. PROIETARI DAT TOATE IXRIm VNjp^XIj % SERIA IN ANUL XX Nr. 1977 4 PAGINI 4 LEI Joi 1 Martie 1951 Rezoluţiile Consiliului Mondial al Păcii BERLIN 27 (Agerpres). — TASS transmite: In seara zilei de 26 Februarie a avut loc sub preşedinţia secretarului general al Consiliului Mondial al Păcii, Jean Laffitte (Franţa), şedinţa de închidere a primei sesiuni a Consiliului. Laffitte a dat cuvântul lui De Chambrun (Franţa), raportorul Comisiei pentru chestiunile organizatorice, care a citit textul rezoluţiei asupra chestiunilor organizatorice. In această rezoluţie se vorbeşte despre necesitatea de a populariza prin toate mijloacele în întreaga lume „Apelul către O.N.U.“, adoptat la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii. Rezoluţia propune deasemenea Comitetelor naţionale ale partizanilor păcii să întreprindă acţiuni în vederea prezentării în parlamentele ţărilor respective a unor proiecte de legi pentru apărarea păcii, aceste acţiuni urmând să fie sprijinite de masele largi populare. Rezoluţia aprobă printre altele convocarea de către Uniunea franco-belgiană împotriva remilitarizării Germaniei, a unei conferinţe a popoarelor ţărilor europene, ale căror guverne au semnat pactul Atlanticului de Nord, cu participarea poporului german. Laffitte a pus la vot rezoluţia Consiliului Mondial al Păcii. Rezoluţia a fost adoptată în unanimitate de membrii Consiliului Mondial al Păcii. Toţi cei prezenţi au salutat cu aplauze furtunoase adoptarea acestei rezoluţii atât de importante, a cărei înfăptuire trebue să contribue la extinderea mişcării pentru apărarea păcii în toate ţările de pe glob. Raportorul Comisiei politice, Attal (India), a dat citire textului rezoluţiei asupra soluţionării paşnice a chestiunii coreene. Participanţii la sesiune au adoptat în unanimitate această rezoluţie. A luat apoi cuvântul raportorul Comisiei politice, Emi Siao (Chină), care a dat citire textului rezoluţiei cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii japoneze. Membrii Consiliului Mondial al Păcii au adoptat în unanimitate această rezoluţie. Darr (Statele Unite) a dat citire textului rezoluţiei cu privire la hotărîrea O.N.U. care condamnă în mod nedrept Republica Populară Chineză ca „agresoare" în Coreea, rezoluţie adoptată apoi în unanimitate de către membrii Consiliului Mondial al Păcii. D’Arboussier (Africa Neagră) a citit apoi textul rezoluţiei cu privire la lupta pentru pace în ţările coloniale şi dependente. In această rezoluţie, Consiliul Mondial al Păcii subliniază că O.N.U. a înşelat speranţele popoarelor coloniale şi dependente şi subliniază că lupta pentru pace în întreaga lume este un factor hotărîtor în lupta popoarelor coloniale şi dependente pentru dreptul la autodeterminare. In rezoluţie se spune deasemenea că rezistenţa crescândă a popoarelor coloniale şi dependente faţă de agresiune, asuprire şi înnăbuşirea libertăţilor, reprezintă o contribuţie substanţială la cauza menţinerii păcii. Toţi membrii Consiliului Mondial al Păcii au ridicat ca un singur om mâinile, votând pentru adoptarea acestei rezoluţii. Abatele Bouller (Franţa) a dat citire rezoluţiei cu privire la revista PACE, în care se vorbeşte despre necesitatea realizării unei difuzări mai largi a revistei şi a extinderii cercului cititorilor ei. Consiliul îl roagă pe Pierre Cot (Franţa) să-şi asume conducerea revistei, ajutat fiind de un comitet alcătuit din personalităţi de frunte din viaţa internaţională. Rezoluţia subliniază necesitatea de a schimba caracterul revistei şi de a o transforma intr’un însemnat organ pentru răspândirea ideilor păcii. Această rezoluţie a fost deasemenea adoptată în unanimitate. Borsari (Brazilia) a dat citire rezoluţiei cu privire la premiile internaţionale ale păcii. Rezoluţia stabileşte procedura exactă pentru decernarea premiilor internaţionale ale păcii şi propune alegerea unui Juriu pentru premiile Internaţionale ale păcii pe 1951, alcătuit din următorii: Preşedinte: Pietro Nenni (Italia), vicepreşedinţi: Mao Dun (China) şi Pierre Cot (Franţa), membrii: Wasiliewska (U.R.S.S.), Makarovski (Cehoslovacia), Cosambi (India), Hewlett Johnson (Marea Britanie), Uphaus (Statele Unite), Lundkvist (Suedia), Jara (Mexic), Weigel Brecht (Germania), El Bendari-Paşa (Egipt), Patlament (Polonia), D’Arboussier (Africa Neagră) şi Picasso (Spania). Această rezoluţie a fost adoptată in unanimitate de Consiliul Mondial al Păcii. Apoi, Fernand Vigne (Franţa) a dat citire textului rezoluţiei cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii germane. Rezoluţia constată că în prezent se înfăptuieşte remilitarizarea Germaniei, încălcându-se voinţa popoarelor. Consiliul Mondial al Păcii subliniază totodată că forţele iubitoare de pace ale Germaniei cresc şi pregătesc un referendum care trebue să exprime voinţa poporului german în chestiunea remilitarizării Germaniei şi a încheierii unui tratat de pace. Consiliul Mondial al Păcii face apel la popoarele lumii să impună guvernelor lor să încheie în acest an un tratat de pace cu o Germanie iubitoare de pace şi unită. Consiliul a adoptat în unanimitate această rezoluţie. De Chambrun (Franţa) a amintit participanţilor la sesiune că Congresul de la Varşovia a dat Indicaţii Consiliului Mondial al Păcii să-şi extindă componenţa şi, în legătură cu aceasta, s-au făcut o serie de propuneri de a se coopta noi membri în Consiliul Mondial al Păcii. De Chambrun a dat citire următoarei liste de candidaţi la locul de membri al Consiliului: Marea Britanie: Kernan, Crawford, Brown şi Duncan Jones; Argentina: d-na Jerarda Scolamteri; Belgia: Isabelle Blume Cavenaille; Germania: Friedrich, Bertold Brecht, Relnau, Wilmann, Krüger; Danemarca: d-na Appel; Irlanda: Dr. Jeffers ; Iran : Hermes, Borgal; Italia: Mario Valeri, Berlinguer ; China : Mao Dun, Mei Ju Ao, Cen Han Cen; Luxemburg: Birmann ; Siria : Din-Ez-Zaim ; Statele Unite ale Americii: Kennard ; Tailanda : Kularo Sai, Pradit, Fetai Chotinuchi, Sama Buravas; Franța: Gerard de Bernis, Jacques Denis; Cehoslovacia : Hromadka ; Japonia : Yoshitaro Hirano, Sumio Takakuwa, Sukeharu Yoshida, Kelan Kumakura, Tokusaburo Tan, Tetsuo Masudza, d-na Fuki Kushida. Participanţii la sesiune au salutat cu aplauze furtunoase pe noii membri ai organului suprem al mişcării mondiale a partizanilor păcii. De Chambrun a dat citire următoarei liste de candidaţi pentru Biroul Consiliului Mondial al Păcii: Mao Dun (China), Friedrich (Germania), Isabelle Blume (Belgia), Stover (USA), Ikuo Oyama Hirane (Japonia), Tihonov (URSS), Hromadka (Cehoslovacia) și Tabet (Liban) Membrii Consiliului Mondial al Păcii au aprobat în unanimitate candidaturile propuse. Apoi, la propunerea lui De Chambrun, Consiliul Mondial al Păcii a adoptat următoarea hotărîre privitoare la candidaturile pentru secretariatul Consiliului Mondial al Păcii: Să se propună următoarelor ţări să numească secretari al Biroului Consiliului Mondial al Păcii: Marea Britanie, Belgia, Franţa, Italia, Suedia, Argentina şi ţările Orientului Apropiat. In cuvântarea sa de închidere, Jean Laffitte, care prezida şedinţa, a subliniat însemnătatea documentelor istorice adoptate de Consiliul Mondial al Păcii, arătând că ele constitue actualmente baza activităţii partizanilor păcii în toate părţile globului. El a chemat pe luptătorii pentru pace să treacă imediat la traducerea în viaţă a hotărîrilor adoptate cu privire la intensificarea luptei împotriva războiului, şi le-a urat succes în îndeplinirea acestor măreţe sarcini. Apoi Laffitte a declarat linichisă prima sesiune a Consiiiului Mondial al Păcii. (Urmează rezoluțiile adoptate de prima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii).: Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii germane Incălcându-se voinţa popoarelor în al căror nume au fost semnate tratatele care conţin hotărîrea categorică privitoare la dezarmarea Germaniei, sunt reînviate forţele militariste şi naziste. Această reconstituire a forţelor armate şi a Industriei de război a Germaniei reprezintă un foarte serios pericol al unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii subliniază cu satisfacţie creşterea forţelor iubitoare de pace în Germania şi succesul Congresului Păciii de la Essen. El salută pe toţi prietenii păcii din Germania, care împreună cu toate curentele iubitoare de pace, pregătesc organizarea unui referendum, care va exprima voinţa poporului german în chestiunea remilitarizării ţării sale şi a încheierii unui tratat de pace, menit să pună capăt situaţiei ameninţătoare existente. Consiliul Mondial al Păcii cheamă toate ţările, care sunt cel mai direct ameninţate, să se unească într-un puternic protest, pentru ca milioane de bărbaţi şi femei să impună guvernelor lor să încheie în acest an un tratat de pace cu o Germanie iubitoare de pace şi unită, a cărei demilitarizare, asigurată printr’un acord internaţional, va constitui cea mai bună garanţie a păcii în Europa. Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii japoneze In aplicarea hotărîrilor celui de al doilea Congres Mondial, Consiliul Mondial al Păcii condamnă cu hotărîre remilitarizarea Japoniei înfăptuită de o putere de ocupaţie în ciuda voinţei poporului japonez. Consiliul Mondial al Păcii consideră necesară organizarea în Japonia şi în ţările interesate din Asia, America şi Oceania, a unei consultări populare asupra remilitarizării Japoniei şi asupra încheierii unui tratat de pace cu o Japonie demilitarizată şi iubitoare de pace. Consiliul Mondial al Păcii condamnă orice încercare de a se încheia un tratat de pace separat cu Japonia. El consideră că tratatul de pace trebue să fie obiectul unor negocieri între Republica Populară Chineză, Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică și Marea Britanie, trebuind să fie apoi adoptat de toate ţările interesate. După încheierea tratatului de pace, trupele de ocupaţie trebuesc imediat retrase din Japonia. Poporului Japonez trebue să i se dea garanţia unei existenţe paşnice şi democratice. Toate organizaţiile şi instituţiile militare declarate şi secrete trebue să fie interzise, iar întreaga industrie trebue trecută pe picior de pace. Consiliul Mondial al Păcii cheamă pe toţi prietenii păcii din Asia şi din bazinul Pacificului inclusiv prietenii japonezi, să se întrunească paşnic în viitorul cel mai apropiat într’o conferinţă regională pentru apărarea păcii, pentru a traduce realmente în viaţă soluţionarea paşnică a chestiunii Japoniei în scopul de a înlătura astfel pericolul serios al războiului in Extremul Orient. Rezoluţia cu privire la hotărîrea O. N. U. care condamnă pe nedrept Republica Populară Chineză ca „agresoare“ în Coreea Consiliul Mondial al Păcii aminteşte definiţia noţiunii de agresiune, adoptată de cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii: „agresiunea este un act criminal săvârşit de acel stat care foloseşte primul forţa armată împotriva altui stat, Indiferent sub ce pretext’’ şi califică drept nejustă şi ilegală hotărîrea adoptată de Adunarea Generală a O.N.U., care declară Republica Populară Chineză ca „agresoare” în Coreea. Această hotărîre constitue un serios obstacol în calea soluţionării paşnice a chestiunii coreene, creează pericolul extinderii războiului în Extremul Orient şi prin aceasta pericolul izbucnirii unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii cere O.N.U. anularea acestei hotărîri. Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii coreene In scopul soluţionării paşnice a chestiunii coreene, Consiliul Mondial al Păcii cere convocarea imediată a unei conferinţe a tuturor ţărilor Interesate. Ne adresăm oamenilor iubitori de pace din toate ţările cu apelul de a cere guvernelor lor să sprijine convocarea imediată a conferinţei mai sus menţionate. Consiliul Mondial al Păcii se menţine cu hotărîre la părerea că trupele străine trebue retrase din Coreea, pentru a se da poporului coreean posibilitatea de a-şi soluţiona singur afacerile interne. Oamenii muncii salută Apelul şi Hotărîrile Consiliului Mondial al Păcii Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii şi celelalte Hotărîri ale Consiliului Mondial al Păcii au trezit un puternic ecou în inimile partizanilor păcii din ţara noastră. La redacţia ziarului nostru sosesc scrisori în care oamenii muncii salută Apelul şi se angajează să lupte alături de popoarele din lumea întreagă, pentru a impune guvernelor imperialiste încheierea Pactului Păcii intre cele cinci puteri, contribuţie esenţială la cauza apărării păcii. Printre milioanele de bărbaţi şi femei care sprijină Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii se află şi oamenii de ştiinţă din ţara noastră. Vom lupta ca rezultatele cercetărilor noastre să nu fie nimicite de bombele aventurierilor americani. Toată munca noastră o vom pune în serviciul întreCit emoţie am luat cunoştinţă de Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii între cele cinci mari puteri — Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză, Marea Britanie şi Franţa. Salutând acest Apel de însemnătate istorică, suntem hotărîţi să nu ne precupeţim eforturile pentru a asigura pătrunderea în massele cele mai largi a ideilor cuprinse în acest document. Conştient că muncade fiecare zi în producţie este o contribuţie concretă n cauza păcii, sunt hotărît să-mi sporesc eforturile în îndeplinirea sarcinilor ce-mi revin. Copilul meu are 3 ani. Când vin seara acasă de la fabrică, cum mă vede, îmi sare în braţe. Mă gândesc că la fel ca mine, milioane de mame îşi îmbrăţişează cu dragoste copiii şi muncesc pentru fericirea lor Pentru viaţa fericită a copilului meu, a poporului nostru muncitor, am trecut să lucrez la 50 de războaie. Şi ca mine, sute de mii de oameni ai muncii din ţara noastră muncesc cu râvnă pentru o viaţă din ce în ce mai bună. firii şi Întăririi Patriei, împreună cu oamenii de ştiinţă progresişti din lumea întreagă, împreună cu toţi cei ce vor face, vom şti să smulgem din mâinile Incendiatorilor imperialişti armele destinate să distrugă vieţi omeneşti şi bunuri create de mâna şi mintea omenească. prof. EMIL PETROVIC1 academician Ca inginer la uzinele „1 Mai” din Ploeşti, nu voi precupeţi niciun efort pentru a creşte noi cadre de muncitori şi tehnicieni, pentru a găsi noi metode de îmbunătăţire a procesului de producţie, pentru a aplica metodele înaintate sovietice pe scară cât mai largă. Voi munci şi lupta din toate puterile pentru ca uzina noastră să dea cât mai mult utilaj petrolifer de cea mai bună calitate. Cu însufleţire vom răspunde noi, partizanii păcii din R.P.R., la Apelul Consiliului Mondial al Păcii.DUMITRU RAŞEHV inginer, uzinele „1 Mai Sovrompetrol" Ploeşti Clocoteşte Inima în mine de ură când citesc despre grozăviile la care se dedau bandiţii imperialişti americani şi englezi, în Coreea ! Ei vor să prăbuşească lumea în prăpastia unui nou război. Aceşti monştri ar dori să distrugă viaţa nouă, fericită, pe care ne-o făurim, împotriva lor se ridică ca un singur zid oamenii cinstiţi de pretutindeni. In ziarele de erl am citit propunerea Consiliului Mondial al Păcii de a se încheia un Pact al Păcii între cele cinci mari puteri. Sunt sigură că mamele din Franţa, din Anglia, America, din toate ţările lumii îşi vor pune cu hotărîre semnăturile pe acest document istoric. Eu voi munci cu şi mai mult. Citind Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii am simţit că mişcarea noastră, a partizanilor păcii din întreaga lume, face un pas înainte. Sute de milioane de oameni cinstiţi din toate colţurile globului, punându-şi semnătura pe acest Apel, vor sili pe cei ce nu doresc pacea să se demaşte până la capăt, vor afirma odată mai mult hotărîrea de nezdruncinat de a nu-i lăsa pe provocatorii de războaie să-şi facă de cap pe spinarea popoarelor. Acest Apel va avea un ecoj profund în rândurile poporului nostru. Noi suntem un popor paşnic, doritor de pace şi de fericire. Am pornit să ne construim temeinic această fericire înfăptuind Planul Cincinal şi Planul de electrificare a ţării. De aceea noi avem nevoie de pace şi suntem hotărîţi să apărăm pacea. La Berlin, delegaţii popoarelor, oamenii minunaţi care formează Consiliul Mondial al Păcii, în grija lor pentru apărarea vieţii sutelor de milioane de bărbaţi, femei şi copii, pentru păstrarea cuceririlor civilizaţiei şi asigurarea progresului omenirii, au lansat Apelul cu privire la încheierea unui Pact al Păcii între cele 5 mari puteri. Pentru mine, care sunt conducătoare a unei şcoli de pregătire a cadrelor pedagogice , pacea înseamnă totul. Pacea înseamnă sute de mii de copii din ţara noastră care pot creşte fericiţi şi sănătoşi, pacea înseamnă şcoli mai multe şi stârpirea totală a neştiinţei de carte, pacea înseamnă generaţii de noi constructori ai socialismului, înseamnă şi acea minunată Casă a Cărţii Copilului, unică în lume, pe care delegatele noastre au văzut-o în Uniunea SovietCă, şi mulrâvnă şi voi căuta să fiu printre primele care vor semna Apelul pentru un Pact al Păcii. ANDREI MARIA ţesătoare la „Industria Bumbacului B” Bucureşti Eu, în calitate de compozitor, mă consider ostaş în marea armată de constructori ai Patriei mele. Cu fiecare creaţie a mea caut să-i înflăcărez pe oamenii muncii din ţara noastră la muncă şi la luptă pentru izbânda socialismului şi a păcii. Acum lucrez la 8 cantată în cinstea electrificării, scrisă pentru cor, solişti şi orchestră. Apelul îmi dă un puternic imbold în creaţie, mă face să am o şi mai adâncă încredere în puterile şi victoria oamenilor doritori de pace. Cântând măreţele înfăptuiri la care porneşte poporul meu, ei. Voi căta să dau glas totodată voinţei sale de a apăra pacea şi independenţa Patriei cu preţul oricăror jertfe. SABIN DRAGOI compozitor ţimile de Colţuri ale păpuşilor din care nu lipseşte Negresa alături de Alba şi Chinezoaica. Astfel de Case vrem să fie şi în Patria noastră. Pentru împlinirea năzuinţelor noastre, cele 5 mari puteri trebue să se înţeleagă aşa cum spune Apelul. Susţin cu fermitate Apelul şi-l voi semna. Guvernul oricărei mari puteri care va refuza să răspundă la această chemare, nu poate fi socotit altfel decât duşman al păcii, al copiilor noştri, al copiilor din lumea întreagă. Zid în jurul Consiliului Mondial al Păcii fac milioane şi milioane de luptători pentru pace. De voinţa lor vor fi siliţi să ţină seamă aţâţătorii la război, decorată cu „Ordinul Muncii", membră în Comitetul de luptă pentru r pace al Capitalei tAi A i Jtj £*! t* M r*r ffcj & !★ $ ELENA MATEI învăţătoare * Viaţa de partid. SA RIDICĂM NIVELUL ÎNTRECERII SOCIALISTE 1 * PE DRUMUL LEGĂRII ŞTIINŢEI CU PRACTICA de TRAIAN. SAVULESCU, preşedintele Academiei R.P.R. (pag. 2-a) * RAPORTUL PREZENTAT DE TOVARĂŞUL MATHIAS RÁKOSI LA CEL DE AL DOILEA CONGRES AL PARTIDULUI CELOR CE MUNCESC DIN UNGARIA. (pag. 3-a) * HOTARÎREA C. C. AL P. C. (b) AL UNIUNII SOVIETICE CU PRIVIRE LA ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FEMEII * RAPORTUL TOVARĂȘULUI BOLESLAV BIERUT PREZENTAT LA PLENARA C. C. AL PARTIDULUI MUNCITORESC UNIT POLONEZ. (pag. 4-a) In numărul de azi: In preajma zilei de 8 Martie 340 muncitoare calificate la Uzinele Chimice Române La Uzinele Chimice Române din Capitală, lucrează în prezent 360 femei. Dintre acestea 340 sunt muncitoare calificate. In ultimul timp, 40 muncitoare au fost promovate în munci de răspundere. Dintre acestea, 13 sunt şefe de echipă, 12 responsabile de grupe sindicale, 6 maistoriţe, 3 controloare, 4 in comitetul de fabrică, una e normatoare iar o tovarăşă este şefa serviciului administrativ. Femeile ridicate în munci de Câtă deosebire între felul cum era privită femeia pe timpul regimurilor burghezo-moşiereşti şi cum este preţuită astăzi în regimul nostru de democraţie populară ! Iată, directorul fabricii noastre „Spicul” este o femeie, tovarăşa Sofronievici Emilia. Ea se achită cu cinste de sarcinile de conducere ale întreprinderii. Succesele pe care le obţinem i se datoresc în bună parte. Secretara organizaţiei de bază este muncitoarea Marin Ecaterina, iar responsabilă cu agitaţia şi propaganda este tov. Herşcovici Zlota. In fruntea Comitetului de întreprindere al fabricii este tot o femeie, tovarăşa Iordănescu Vera. Toate aceste tovarăşe nu precupeţesc eforturi pentru bunul mers al întreprinderii noastre, preocupându-se şi de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale muncitorilor noştri, răspundere se achită cu cinste de îndatoriri. Printre cele care sunt exemplu în muncă se numără tovarăşele Petre Elena, şefa serviciului administrativ, Oprea Maria, malstoriţă distinsă cu „Medalia Muncii“, malstoriţa Marcu Vasilica, Jana Tărlăgeanu şi Falange Maria, responsabile de grupe sindicale şi fruntaşe în producţie. PANCIU FLORICA corespondentă Tovarăşa Cristescu Alexandrina care face parte din comisia de cantină se strădueşte să asigure muncitorilor în fiecare zi o mâncare cât mai bună şi mai consistentă. Numeroase muncitoare au fost îndrumate spre şcolile de alfabetizare şi calificare. Tovarăşa Iacobuţă Maria este agitatoare. Prin exemplul ei şi prin activitatea ei de zi cu zi, a reuşit să antreneze în muncă întreg colectivul secţiei sulfamide, în aşa fel, încât programul secţiei pe luna ianuarie a fost depăşit cu 66%. Femeile din fabrica noastră cu munci de mai mare sau de mai mică răspundere dovedesc prin fapte la locul lor de muncă, dragostea de Patrie, de viaţa nouă pe care o trăim. PUHA EPRIFANIE corespondent Suntem mândri de tovarăşele noastre de muncă 13L221 mame au primit anul trecut Ajutorul familial de Stat Grija Partidului şi Guvernului pentru ocrotirea mamei şi copilului se reflectă şi prin acordarea Ajutorului familial de Stat mamelor cu mulţi copii. Astfel numai în cursul anului trecut au beneficiat de Ajutorul familial de Stat un număr de ,131.221 mame dintre care majoritatea sunt țărănci muncitoare. Dintre acestea 492 mame care au născut al zecelea copil au primit premii a câte 20.000 lei. In total au fost acordate pentru Ajutorul familial de Stat, în cursul anului 1950 sume atingând un total de 940.362.840 lei.