Scȃnteia, iunie 1952 (Anul 21, nr. 2363-2387)
1952-06-11 / nr. 2371
Pag. 2 Partidul ne călăuzeşte spre o viaţă nouă au trecut 4 ani de când oamenii munciidin patria noastră, conduşi de partid pe drumul luminos al construirii socialismului, au smuls din mâinile nesăţioşilor capitalişti principalele mijloace de producţie industrială. Zdrobind lanţurile robiei capitaliste, care ne încătuşaseră veacuri dearândul, am devenit stăpâni pe munca noastră, pe viaţa şi viitorul nostru. Noi, minerii dela Filipeştii de Pădure, ne amintim cu ură şi nestăpânită mânie de timpurile când minele în care muncim astăzi aparţineau unor ticăloşi ca alde Stoinescu, Avramescu, Dinescu şi alţii de teapa lor. Din zori până în noapte, sleiţi de foame şi mizerie, trudeam în adâncul pământului, orbecăind prin întuneric pentru a umple cu aur buzunarele fără fund ale patronilor. Şi atunci când îndrăzneam să ne cerem drepturile, când rosteam cuvântul libertate, ne aşteptau anii de temniţă sau gloanţele jandarmilor. Munca în mină pe atunci era muncă de robi. Lipsiţi de cele mai elementare măsuri de siguranţă pentru viaţa noastră, înhămaţi la vagonetele de lemn,care se urneau cu greu din loc, parcurgeam sute de metri, frânţi de mijloc, prin galeriile joase, prost întreţinute. Spatele şi mâinile noastre, care se zgâriau în aşchiile grinzilor rupte, erau pline de sânge. Nu exista niciun mijloc de aerisire a locurilor de muncă. Căldura era insuportabilă. In unele locuri, acolo unde apa se infiltra printre roci, lucram, desculţi, în băltoace. Nici pomeneală, în acele vremi, de haine de protecţie. Ciocanul, burghiul de mână, roaba şi securea, erau singurele unelte cu care lucram. Patronii ne obligau să construim singuri vagonetele de lemn şi roabele cu care căram cărbunele. Mai mult decât atât. Lemnul pentru armare eram obligaţi să-l aducem din pădure, iar explozibilul, pe care-l consumam la puşcare, trebuia să-l plătim. Salariul de mizerie pe care-l primeam nu ne ajungea nici pentru hrana familiei. La gura minei fierbeam doi, trei cartofi sau o mână de fasole, pentru a ne potoli chinurile foamei. Locuiam în bordee îngropate jumătate în pământ, pentru a ne feri de frigul năprasnic din timpul iernii. Accidentele mortale, care se ţineau larţ, lăsau pe drumuri, lipsiţi de orice sprijin, zeci de văduve şi copii orfani. Ce le păsa bestiilor capitaliste de suferinţele noastre ! In palatele înălţate cu sudoarea şi sângele nostru ei trăiau în huzur şi desfrâu! In urmă cu patru ani, oamenii muncii din patria noastră, sub conducerea partidului şi a guvernului, au pus capăt pentru totdeauna acestor stări de lucruri. Prin naţionalizarea principalelor întreprinderi şi minele de la Filipeştii de Pădure au trecut în stăpânirea poporului muncitor. Atunci am început să trăim, să simţim şi noi ce înseamnă viaţa liberă, lipsită de exploatare. Câtă deosebire între munca din mină pe timpurile regimului burghezo-moşieresc şi munca creatoare pe care o facem astăzi! S’a schimbat complect aspectul minelor. Galeriile, prin care înainte abia ne strecuram pentru a ajunge la locurile de muncă, au fost mărite şi betonate. Peste tot locul, becuri electrice luminează ca ziua. Maşini şi unelte din cele mai moderne, sosite din Uniunea Sovietică — expresie a ajutorului frăţesc şi dezinteresat pe care ni-l acordă popoarele sovietice — au înlocuit complect mijloacele rudimentare de exploatare a cărbunelui. Perforatoarele şi ciocanele pneumatice ne ajută să smulgem pământului cât mai mult din bogăţia imensă pe care o ascunde. Craterele şi scocurile oscilante transportă cărbunele din abataje în galerii. Puternice locomotive Diesel străbat în lung şi’n lat mina, ducând cărbunele la lumina zilei. Havezele sovietice înlocuiesc în mare măsură munca grea de tăiere a cărbunelui. Grija faţă de om, cel mai de preţ capital, a devenit astăzi o problemă de căpetenie. Fiecare muncitor din mină primeşte haine de protecţie. Minerii care lucrează la locuri de muncă cu umezeală mare primesc cisme de cauciuc şi haine cauciucate. Minerii care lucrează la înaintări, în steril, primesc măşti împotriva prafului. Abatajele sunt astăzi bine aerisite cu ajutorul ventilatoarelor puternice. înainte, pentru a te califica miner trebuia să treacă ani de zile. Eu am muncit peste 8 ani ca vagonetar în mină până am fost calificat miner. Astăzi, odată cu mina, cresc cadre temeinic calificate, pregătite prin cursuri speciale sau la locul de muncă, într’un timp foarte scurt. In ultimii ani, sute de mineri au fost calificaţi în mina noastră. Dintre aceştia, mulţi au devenit fruntaşi în producţie, luptători dârzi în bătălia pentru mai mult cărbune. In anul 1950 am devenit maistru miner, funcţie de răspundere. Cu multă dragoste şi recunoştinţă faţă de partid am început să-mi îndeplinesc noua muncă. La fel ca mine sunt mulţi maiştri care s’au ridicat din rândurile minerilor, cu o temeinică pregătire tehnică şi profesională. An de an, nivelul nostru de trai creşte necontenit. Prin grija partidului şi guvernului a început construirea unui oraş minier. In locul cocioabelor dărăpănate s'au înălţat blocuri cu apartamente confortabile, care au fost date în folosinţă minerilor, stahanovişti şi fruntaşi în producţie. La cantinele nou înfiinţate iau masa zilnic sute de mineri. S'au construit băi şi dispensare puse la dispoziţia minerilor. Pentru ridicarea nivelului nostru cultural s’au deschis biblioteci și cluburi, s’au construit terenuri sportive. Salariul pe care-1 primesc ajunge familiei mele pentru a duce un trai din ce în ce mai bun. Acum, când minele sunt ale noastre, ale întregului popor muncitor, noi luptăm cu hotărîre pentru a zdrobi împotrivirea neputincioasă a rămăşiţelor claselor exploatatoare, care caută prin orice mijloace să oprească mersul nostru înainte, să zădărnicească construirea socialismului în patria noastră. Urmând linia trasată de partid, întărind necontenit vigilenţa revoluţionară, muncind cu dragoste şi entuziasm pentru a da patriei tot mai mult cărbune, vom fi de strajă în permanenţă la apărarea libertăţilor noastre, vom aduce un preţios aport în măreaţa operă de construire a socialismului în patria noastră. DUMITRU VIŞAN maistru miner decorat cu „Medalia Muncii“ Filipeştii de Pădure Rodnica activitate a unui cabinet tehnic CARANSEBEŞ (de la corespondentul nostru). Activitatea cabinetului tehnic de la fabrica „Magheru” din Topleţ devine cu fiecare zi mai rodnică. Muncitorii şi tehnicienii găsesc aici un puternic sprijin in munca de ridicare a cunoştinţelor lor profesionale. Prin grija organizaţiei de bază, conducerea fabricii a înzestrat de curând cabinetul tehnic cu o bibliotecă, care cuprinde peste 400 cărţi tehnice, româneşti şi sovietice. Pe lângă cabinet funcţionează o comisie, formată din cei mai calificaţi muncitori, şi tehnicieni din fabrică, care primesc şi studiază propunerile muncitorilor în legătură cu diferite inovaţii şi raţionalizări. Până acum, zeci de propuneri au fost discutate în cadrul cabinetului tehnic, iar multe dintre ele au şi fost puse în aplicare. Bunăoară, în urma aplicării propunerii tovarăşului Ion Dumitru, dela secţia Fierărie, au scăzut deşeurile la tăerea metalelor. La propunerea sudorului Gheorghe Bârdac s’a redus numărul operaţiunilor de sudură la vagonete, realizându-se prin aceasta o economie în valoare de 800 lei la fiecare vagonet. Deasemeni, a fost pus în funcțiune, la propunerea muncitorului Enache Cârpeș, un vagonet basculant. SCÂNTEIA Subfilială S.R.S.C fruntaşă Ducând o rodnică şi susţinută activitate, subfiliala S.R.S.C.-Dej a devenit fruntaşă pe regiune. Această subfilială, numai în cursul unei singure luni a ţinut în comunele din raionul Dej peste 210 conferinţe, la care au asistat aproape 23.000 de oameni ai muncii. Majoritatea acestor conferinţe au fost ţinute în satele cu unităţi socialiste şi în acelea în care urmează să se înfiinţeze gospodării agricole colective. Subfiliala a mai organizat deasemeni un ciclu de conferinţe pentru cadrele didactice, unul pentru membrii U.P.M., U.F.D.R., etc. Pentru ca conferinţele ţinute de S.R.S.C. să fie cât mai instructive, lectorii şi-au cules din timp exemple concrete din localitatea unde se ţinea conferinţa, legând conţinutul conferinţei cu viaţa locală. Acest lucru a făcut ca în toate părţile conferinţele să fie ascultate cu interes de un număr mare de oameni ai muncii şi de cele mai multe ori ele să fie urmate de discuţii însufleţite. ELENA CERVENCO corespondent voluntar Contracte de colaborare culturală Intre fabrica de confecţii „Gheorghe Gheorghiu-Dej” şi cinematografele „Patria“ şi „Elena Pavel“ din Capitală, s-a încheiat un contract de colaborare culturală. In acest contract se prevede ca cinematografele să organizeze spectacole speciale pentru salariaţii fabricii, să popularizeze pe stahanovişti şi fruntaşii în producţie prin diafilme, panouri de onoare şi să organizeze câteva expoziţii cu realizările şi inovaţiile fabricii. Deasemenea în contract se arată că fabrica se obligă să popularizeze intens filmele în mijlocul salariaţilor prin staţia de radioamplificare, gazetele de perete, colţul cinematografic, etc. Contracte asemănătoare vor fi încheiate de uzinele „23 August” şi de alte întreprinderi din Capitală. Ce să citim In Editura de Stat au apărut cărţi şi broşuri folositoare despre problemele ridicării producţiei In agricultură prin folosirea măsurilor agrotehnice înaintate. Broşura „FOLOSIREA METODELOR AGROTEHNICE SOVIETICE ASIGURA RECOLTE BOGATE“ de Gh. Nechiti înfăţişează pe larg principalele metode agrotehnice care se folosesc în colhozurile şi sovhozurile din Uniunea Sovietică. Astfel sunt: semănatul în rânduri încrucişate, polenizarea artificială suplimentară, larovizarea, oprirea zăpezii pe câmp, etc. metode care îşi pot găsi o largă aplicare şi în ţara noastră. Autorul ne înfăţişează rezultatele aplicării acestor metode în gospodăriile noastre colective şi de stat, insistând în mod deosebit asupra tehnicii acestor lucrări. Broşura trebue să fie cunoscută de oamenii muncii din agricultură şi în special de preşedinţii, brigadierii şi şefii de echipă din gospodăriile colective. „LUPTA ÎMPOTRIVA BURUIENILOR“ de P. Stănculescu. Broşura descrie principalele mijloace de combatere a buruienilor, care dăunează foarte mult producţiei agricole. Cunoaşterea măsurilor enumerate în broşură înarmează pe fiecare om al muncii din agricultură în lupta împotriva buruienilor, pentru sporirea continuă a recoltei. Ingrăşămintele formează una din principalele măsuri agrotehnice prin care se pot obţine recolte bogate. Profesorul N. S. Avdonin în broşura sa „INGRAŞAMINTELE ŞI APLICAREA LOR“ arată marea importanţă a îngrăşămintelor pentru ridicarea producţiei plantelor agricole. In broşură se descriu în mod amănunţit atât perioadele cât şi metodele de folosire a îngrăşămintelor naturale şi chimice. Organizaţiile de bază de la sate, din gospodăriile colective, gospodăriile de stat şi S.M.T. trebue să popularizeze aceste broşuri astfel încât ele să fie studiate şi temeinic însuşite de cât mai mulţi oameni ai muncii de la sate. O putere de neînfrânt . Şefii de sectoare rămân pe loc, mai avem ceva de vorbit, spuse directorul Dumitrache cu voce calmă. Şedinţa se terminase. Fusese una din obişnuitele consfătuiri de producţie pe care conducerea uzinelor „Progresul” din Brăila le ţine în fiecare Miercuri după amiază, cu toate sectoarele de muncă. Prin fereastra deschisă, odată cu aerul tăios de Decembrie, năvăleau în camera plină de fum de țigară sgomotele cazangeriei, freamătul neîntrerupt al întregii uzine. Când în jurul mesei n’au mai rămas decât vreo zece persoane, directorul, un bărbat încă tânăr, dar cu tâmplele puţin cărunţite, se ridică de pe scaun. Cu o zi înainte se întorsese de la Bucureşti. Însuşi ministrul îl anunţase că în 1952 colectivul uzinei pe care o conduce va trebui să realizeze prototipurile unor maşini care până acum n’au mai fost construite niciodată în ţară. — Am veşti bune, tovarăşi... spuse directorul. Ministerul acordă uzinei noastre o cinste mare. Vom face maşini şi utilaje noi. Până la 1 Mai va trebui să realizăm — şi aici vocea directorului deveni mai puternică — un excavator cu Cupă, un excavator-macara, un screper, un rulou-compresor, un buldozer şi gredere. Ce spuneţi, ne îndeplinim sarcina 7 — Va fi cam greu să realizăm aşa ceva intr’un timp atât de scurt — spuse un inginer mai in vârstă. Excavatorul are 3000 de repere... screperul — aproape 1000... Gândiţi-vă bine: mulţi dintre noi nici nu știu cum arată un screper. Intr’un an poate, poate, l-am face... Dar în patru luni 7 . Urmară câteva clipe de tăcere. Prin fereastra deschisă pătrundea forfota muncii, neasemuita muzică a uzinei. Dinspre Dunăre, fluera prelung sirena unui vapor care pleca în călătorie. Cu privirea, directorul cuprinse pe cei din jurul mesei: pe Sârbu de la partid, pe Nisipeanu, Iv Munteanu, pe ceilalţi ingineri şi tehnicieni care erau de faţă. Inginerul Munteanu sparse primul tăcerea. — Cred că se poate, tovarăşe director. Avem la îndemână documentaţia sovietică. Am cercetat-o cu atenţie. E deoseebit de bogată: 11 volume, 1800 desene numai pentru excavator, vreo 800 pentru screper. Se poate, tovarăşi, se poate ! — Amintiţi-vă cuvintele tovarăşului Stalin — reluă directorul cu aceeaşi voce calmă... Da, e cu totul posibil, din moment ce e atât de necesar. E adevărat. Ne aşteaptă multă muncă, greutăţi mari. Dar pentru aceasta trăim, pentru aceasta învăţăm, să dăm peste cap greutăţile. O cauză mare, cum e industrializarea socialistă a ţării, nu se poate să nu dea naştere şi unor energii mari. ★ Trecuseră aproape trei luni. La 18 Martie nu erau încă date în fabricaţie nici toate piesele excavatorului. In şedinţa comitetului orăşenesc de partid, secretarul-prim se interesase îndeaproape de stadiul lucrărilor prototipurilor. Lucrările erau în întârziere. Colectivul care, la Bucureşti, proecta excavatoarele, depăşise termenul de predare. Nici planul de colaborare cu privire la realizarea planului de modele nu fusese respectat. Da , situaţia era grea şi trebuia cât mai grabnic îndreptată. In biroul şefului sectorului metalurgic, secretarul comitetului de partid se sfătuia cu inginerul Nisipeanu. — Mi-a spus Munteanu — îl cunoşti, inginerul acela mărunţel care lucrează împreună cu Goldfracht la prototipuri — că suntem în întârziere cu ruloul-compresor. Stăm prost cu modelele. Şi dacă nu sunt modele, n'ai cum turna, şi caacă nu torni piesele, tovarăşii dela prelucrare... Secretarul se opri și după o clipă de tăcere îl întrebă: — Ce crezi, cei dela modelărie nu ne-ar putea da o mână de ajutor ? Modelierii au ascultat cu atenţie vorbele secretarului. Pe urmă, unul din ei a spus : — Ne cereţi un lucru greu, nu glumă ! Să executăm în 8 zile, peste plan, 67 de modele. Dar ce să lungim vorba ! Decât să le dăm la executat în altă uzină și să ne vină cu întârziere — 8 zile se pierd numai cu transportul — mai bine le facem noi... Intr’adevăr, la 25 Martie, modelele erau executate. ...Peste trei zile, târziu, noaptea, după Intrarea în lucru a schimbului III, inginerul Nisipeanu elabora cu înfrigurare un nou plan de organizare a muncii în sector. Ziua fusese plină de evenimente neobișnuite. Când a venit la lucru, disdedimineață, directorul l-a chemat la el. — De felul cum lucrează sectorul pe care-l conduci — a spus acesta — depinde executarea în termen a prototipurilor. Nu aveţi voie să rebutaţi nicio piesă... Directorul nu era singur. Se afla acolo şi secretarul comitetului de partid. — Noi, comitetul din uzină, suntem siguri că un inginer, membru de partid, își va îndeplini cu cinste sarcinile. In ziua aceea, turnătoria avea de executat o piesă grea : lingura excavatorului. Piesa trebuia turnată dintr’un oțel special, care să reziste la uzură. Nisipeanu a făcut singur calculele necesare. A turnat odată, de două ori... Deabia a treia şi a patra oară turnarea a reuşit. întâmplările de peste zi l-au pus pe gânduri. Intr’adevăr sectorul lui este un punct-cheie. Şi mâine are de turnat două piese : cadrul ruloului compresor, 19 miezuri, cu pereţii subţiri de 15 mm., — o lucrare grea — şi suportul fix al cabinei excavatorului. Şi asta o treabă anevoioasă. O să le dea în seama celor mai buni turnători, a stahanovistului Cora şi a fruntaşului Cornea Vasile. ...Cora Emeric este vestit în întreaga uzină. Lumea spune despre acest stahanovist că este nu numai un iscusit formator de piese, ci și un priceput făuritor de noi cadre calificate. In brigada lui lucrează aproape numai oameni tineri. Pe la prânz, inginerul i-a dat în lucru piesa. — O dai gata în trei zile ? — l-a întrebat Nisipeanu. Stahanovistul n’a dat niciun răspuns. El a lăsat să vorbească faptele. A doua zi, pe la şapte, când inginerul a venit în secţie, Cora, împreună cu brigada sa de oameni proaspăt calificaţi, terminase lucrarea. Piesa era de calitate excelentă. ★ Şi totuşi lucrările prototipurilor erau în întârziere. In special, excavatoarele şi ruloul-compresor n’aveau şanse prea mari să fie terminate până la 1 Mai. Privirile tuturor erau acum aţintite spre sectoarele de mecanică. Aici începuse, în primele zile ale lunii Aprilie, prelucrarea pieselor. De felul lui, Bratosin este un om liniştit, cu mişcări domoale, calculate. Dar în aceste zile se schimbase parcă de tot, întinerise parcă cu zece ani. Ca membru în biroul organizaţiei de bază din sector, în fiecare zi se sfătuia cu ceilalţi tovarăşi din organizaţie, cu secretarul comitetului de secţie sindicală. — Iată, le spuse el într’un rând. Umblă vorbe ticăloase că maşinile nu vor fi gata la termen. Minciuni ! Să-i demascăm pe răuvoitori, să ne îndeplinim angajamentul! Oamenii, când ştiu pentru ce muncesc, sunt în stare să facă minuni. ... De dimineaţă, maistrul Igrişan — şi el membru de partid — se gândea într’una la inginerul Munteanu. Aseară, plecaseră împreună spre casă şi, pe drum, Inginerul îi mărturisise, cu durere în suflet, că a doua zi lucrările la excavator vor înceta. Pricina . Nu s’au primit dela Bucureşti axele canelate şi roţile dinţate. Dar nu-l lasă inima pe Igrişan să vadă lucrările oprite. — Tovarășe Inginer, nu s’ar putea să le executăm noi . — Sunt prea complicate. Uzina noastră n’are asemenea utilaj... totuși, încearcă. Igrişan a încercat. A studiat experienţa sovietică şi, cu un utilaj nepotrivit, a reuşit să realizeze piesele necesare. Exemplul comuniştilor, care s’au aflat totdeauna în primele rânduri ale întrecerii, a însufleţit munca tuturor. Iată, de 8 ceasuri doi băieţandri n’au reuşit să găurească prima şenilă. Lângă ei lucrează un strungar mai vechi, nemembru de partid. El şi-a dat repede seama că dacă şenilele vor fi găurite în ritmul acesta, excavatoarele nu vor fi terminate la 1 Mai. In pauza de prânz s’a dus la maistru. — Lucrez și în schimbul II. La şenile. Aplicând metoda de tăiere rapidă, a stahanoviștilor sovietici Bâkov-Bortkevici, el a executat, în următoarele 8 ore, 30 de plăci. * A început asamblarea şi montarea prototipurilor! Cu iuţeala vântului, vestea a străbătut întreaga uzină. In toate sectoarele de muncă, de la cazangerie şi studii, de la serviciul tehnic, până la cel electric, muncitori, ingineri şi tehnicieni au cerut să fie repartizaţi în echipele de lucru. Inginerii au lăsat planşeta şi au îmbrăcat halatul. Tehnicienii au pus mâna pe pilă. A început întrecerea. Mai erau numai zece zile până când maşinile trebuiau să plece la Bucureşti! Cabinetul directorului este chiar în faţa sectorului de mecanică grea, unde se montează utilajele. Directorul n’are astâmpăr. Se plimbă nervos de colo până colo, privind ţintă, prin fereastră, către locul unde se dă marea bătălie. Nu se poate ca tocmai el, directorul, să lipsească de-acolo, să nu fie şi el martorul naşterii primului excavator în ţara noastră ! S’a apropiat de cuier şi cu mişcări repezi a îmbrăcat halatul de lucru. Imbrăcându-şi halatul, pe faţa lui Dumitrache se aşternu un zâmbet cald, ca unui om căruia i-a venit în minte un lucru deosebit. Intr’adevăr, au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, dar fostului şef de atelier de la Moreni i-a rămas bine întipărită în memorie scena aceasta, parcă lucrurile s’ar fi întâmplat ieri sau alaltăieri. ...Lucra la Moreni, la atelierul „Astrei“. Se spunea despre dânsul că este un tânăr desgheţat. La 18 ani ajunsese şef de echipă. Pe cât de priceput era în meserie, pe atât de înverşunat duşmănea pe patroni. Intr’o Duminică au plecat în grup, în păduricea din jurul oraşului. Un sondor mai în vârstă, înalt, cu faţa osoasă, cu mustăţile îngălbenite de tutun, a scos dintr’un buzunar câteva foiţe subţiri de hârtie ! — Primul Plan Cincinal al Uniunii Sovietice. Să-l citim, tovarăşi ! Şi cu o nespusă bucurie în glas sondorul începu să citească prevederile grandiosului planstalinist. Erau acolo oameni curajoşi care luptau sub steagul partidului, îşi puneau viaţa în primejdie, riscau să fie condamnaţi la zeci de ani de ocnă, riscau să fie supuşi la năpraznice torturi! Era primejdios lucru, fără îndoială, dar ei sorbeau puteri noi, tărie şi încredere din gigantica operă de construcţie din Uniunea Sovietică. Va veni o vreme când şi ţara noastră va porni pe acelaş drum... Şi iată, ziua aceea a venit. Aici, în uzină, se construesc atâtea şi atâtea maşini şi utilaje noi pe care altădată le aduceam cu bani grei din străinătate. Nu l-a răbdat inima pe director să nu fie şi el printre muncitori în acea zi. Şi directorul uzinei, fostul şef de atelier de la Moreni, s’a îndreptat în grabă spre atelier.. . La asamblare, lucrurile au mers în general bine. Fruntaşă în întrecere a ieşit grupa stahanovistului Damaschin Iile. In întârziere cu montarea erau însă excavatoarele. Mai cu seamă, rămăsese mult în urmă excavatorul cu macara pe şenile. Se lucra zi şi noapte. Până la 1 Mai mai erau 3 zile. Se poate oare ca tocmai acum, după ce au biruit atâtea şi atâtea greutăţi, lucrările să înceteze, să nu fie trimis excavatorul la Bucureşti . Nu ! Intr’un timp record, muncitorii şi tehnicienii au confecţionat o pompă nouă cu piston. Şi în seara zilei de 28 Aprilie, unul din ingineri a făcut prima probă cu excavatorul. ... Lingura uriaşă s’a ridicat în sus, apoi s’a rotit la dreapta, la stânga... Ovaţiile, uralele nu mai conteneau. Tinerii şi-au aruncat şepcile în sus. Cei vârstnici zâmbeau privind îndelung maşinile. ... Mândru, în fruntea coloanei uzinei „Progresul“ înaintează excavatorul-macara autopropulsat. La ce se gândesc oare cei care l-au construit, inginerii Munteanu, Alexandrescu şi Melega, maiştrii Bratosin, Arghir, stahanoviştii Igrişan, Damaschin, Belein, Nedelcu, zecile, sutele de muncitori şi tehnicieni ai uzinei . Peste un an uzina lor va fabrica în serie asemenea maşini pentru şantierele Canalului, pentru celelalte şantiere ale planului cincinal şi ale planului de electrificare. Şi poate, peste câţiva ani, tot într-o asemenea zi de sărbătoare, pe poarta uzinei va ieşi un uriaş excavator-păşitor cu o cupă lopată, cu o capacitate de 14 m.c., din acelea care se construiesc acum în Uniunea Sovietică. Doar spre acele vremuri ne conduce partidul, tovarăşul Gheorghiu-Dej! Poate tâmplele unora vor fi încărunţite, dar cât de plini, de bogaţi, vor fi fost anii aceştia ! Veţi strânge în jurul vostru tinerii şi le veţi povesti despre felul cum aţi realizat primele excavatoare şi screpere, primele buldozere şi gredere în uzină. Parcă vă aud : „Era la începutul celui de al doilea an al primului nostru cincinal. Primisem o comandă de maşini ce nu mai fuseseră construite până atunci în ţară. Era greu, dar cu ajutor sovietic am răzbit. Da, voinţa oamenilor liberi, stăpâni la soarta lor, face minuni. Ea este o putere de neînfrânt . n. NEMŢEANU, I Nr. 2371 In raionul Bălceşti-Vâlcea trebue lichidată îngăduinţa faţă de chiaburi Intr’o scrisoare adresată ziarului nostru, ţăranul muncitor Ion C. Mitran din comuna Făureşti, raionul Bălceşti, regiunea Vâlcea, ne scrie următoarele : „Chiaburul Gheorghe I. Iordache din comuna noastră stăpâneşte peste 12 pogoane pământ, pe care-l munceşte cu braţe plătite sau în dijmă. Acest chiabur a avut moară cu valţ şi 2 pietre, trei autobuze pe piaţă, turism la scară, 2 batoze, tractor, locomobilă şi alte mijloace cu care a exploatat pe muncitori şi ţăranii muncitori o viaţă întreagă. Pe motivul că în prezent el nu mai are moara, batozele de treerat şi cele trei autobuze, este socotit mijlocaş. De asemenea, este socotit mijlocaş chiaburul Măciuceanu N. Florea, cu 16 pogoane de teren, pe care le munceşte cu plată şi în dijmă, şi se ocupă cu negustoria de vite, cereale, brânză şi altele; Constantin P. Traistă, care pe lângă cele 10 pogoane de pământ pe care-l munceşte cu plată, mai are şi un atelier de tâmplărie la Bucureşti. Asemenea exemple se pot da mai multe din comuna noastră. Deoarece acestora şi altora de teapa lor nu li se aplică impozitele şi cotele de colectare aşa cum stă scris în legile ţării, vă rog să-mi răspundeţi în scris sau prin ziar, dacă este drept ca aceşti exploatatori să fie socotiţi mijlocaşi în rând cu Copilu M. Ion, Florea N. Tudor şi alţii, care îşi muncesc pământul cu braţele lor, fără să exploateze munca altora“. O scrisoare asemănătoare am primit şi de la tânărul Rădulescu N. Dumitru din aceeaşi comună, care ne scrie că unele organe locale ale puterii de stat au dat posibilitate chiaburilor să se strecoare în rândul ţăranilor mijlocaşi şi în felul acesta să facă multe greutăţi bunului mers al treburilor din comună. Şi tânărul Rădulescu cere lămuriri cu privire la politica partidului faţă de ţărănime. Verificarea la faţa locului a celor arătate adevereşte că sesizările corespondenţilor noştri sunt juste. Ceva mai mult. In afară de exemplele date de ei, în comună mai sunt şi alţi chiaburi, care s-au strecurat în rândul mijlocaşilor. Astfel, chiaburul Tudoraşcu N. Constantin, pe lângă 13 pogoane de pământ, are un cazan de fabricat ţuică, 3 case de locuit şi se ocupă şi cu fabricarea de cărămidă, folosind muncă străină. Unii chiaburi au reuşit să se strecoare chiar şi în organizaţia de bază. De pildă, speculantul de cereale Bâldea I. Marin, proprietar a 18 pogoane de pământ, pe care-l munceşte în dijmă sau cu plată, s-a strecurat în rândurile partidului, fiind membru al organizaţiei de bază din sat. Cum de s'a putut întâmpla că organizaţia de bază şi comitetul executiv al sfatului popular din comuna Făureşti au lăsat pe chiaburi să se camufleze în mijlocaşi, şi, sub această mască, să exploateze nestingheriţi de nimeni pe ţăranii muncitori ? Secretarul organizaţiei de bază cât şi preşedintele comitetului executiv al sfatului popular comunal deşi au ştiut că aceştia sunt chiaburi care au exploatat şi exploatează pe ţăranii săraci şi mijlocaşi, au manifestat o condamnabilă îngăduinţă faţă de chiaburi, aceşti duşmani înrăiţi ai poporului nostru muncitor. Faptul că în comuna Făureşti, ca de altfel şi în alte comune din raionul Bălceşti, au fost abateri grave de la linia partidului, de îngrădire şi eliminare a chiaburilor, se datoreşte în bună măsură atitudinii de îngăduinţă faţă de chiaburi a comitetului raional de partid care a tolerat ca chiaburii Gheorghe I. Iordache, Bâldea I. Marin, Niţă I. B. Gheorghe, Cojocaru I. Preda şi alţii de teapa lor să fie socotiţi drept mijlocaşi şi să nu li se aplice măsurile de îngrădire a puterii lor de exploatare. Comitetul raional de partid şi activiştii care au îndrumat organizaţia de bază din comuna Făureşti nu s-au preocupat de educarea membrilor de partid în spiritul urii de neîmpăcat împotriva duşmanului de clasă, nu i-a îndrumat să ducă o luptă necontenită împotriva elementelor capitaliste de la sate. Comitetul executiv al Sfatului popular raional Bălceşti nu s’a preocupat den organizarea unei evidenţe a chiaburilor spre a se aplica împotriva lor măsurile de îngrădire. Secretarul comitetului executiv al sfatului popular raional cunoştea mai demult unele cazuri de abatere dela linia partidului, de favorizare a elementelor exploatatoare, dar nu a luat nicio măsură concretă pentru a le pune capăt. La marile naţionalizate din comunele Giuleşti şi Văleni, posturile de morar au fost încredinţate de către comitetele executive ale sfaturilor populare comunale chiar foştilor proprietari chiaburi, care au jefuit zeci de ani pe ţăranii săraci şi mijlocaşi. Favorizarea elementelor exploatatoare este o gravă abatere oportunistă de dreapta de la linia politică a partidului. Această abatere a înlesnit chiaburilor să uneltească împotriva clasei muncitoare şi a ţărănimii, muncitoare, şi să aducă pagube statului nostru de democraţie populară. Chiaburii cărora nu li s’au aplicat măsurile de îngrădire au sustras dela colectare vagoane de cereale şi au frustat statul de sute de mii de lei dela impozite. Favorizaţi de situaţia de „mijlocaşi”, chiaburii şi-au menţinut puterea economică şi prin aceasta şi influenţa în rândurile unor mijlocaşi. In întreg raionul Bălceşti comitetul raional de partid cât şi comitetul executiv al sfatului popular raional neglijează în mod condamnabil munca pentru formarea de noi gospodării colective şi întovărăşiri agricole. Nu numai că chiaburii camuflaţi în mijlocaşi, despre care ne scrie corespondentul din Făureşti, trebue să fie socotiţi ceea ce sunt — chiaburi — ci trebue să li se aplice politica de îngrădire. Intre oamenii muncii şi exploatatori, între ţăranii muncitori şi chiaburi nu poate să fie împăcare. Sub orice mască s’ar ascunde, oricum s’ar preface, chiaburul rămâne duşman. Şi cu cât vede că i se micşorează posibilităţile de a jefui pe ţăranii muncitori, chiaburul devine mai furios, mai turbat, caută să lovească în interesele ţăranilor muncitori, în regimul de democraţie populară care îi îngrădeşte puterea de exploatare. Oare chiaburul Gheorghe I. Iordache, căruia i s’a naţionalizat moara, care nu mai poate jefui şi asupri cum îi plăcea când avea 3 autobuze, batoză, tractor şi alte mijloace de exploatare s’a făcut om cumsecade, care e gata să trăiască din munca sa ? Nu ! Chiaburul Gheorghe I. Iordache este gata de orice ticăloşie, numai şi numai să fie din nou stăpân în sat, să poruncească şi să-i vină bănetul deagata. Partidul ne învaţă că în perioada de trecere de la capitalism la socialism lupta de clasă se ascute, duşmanul de clasă îşi pune în joc toate forţele care i-au mai rămas, foloseşte mijloacele cele mai diferite şi mai mârşave ca să-şi apere poziţia sa de exploatator, ca să lovească în interesele clasei muncitoare şi ale ţărănimii muncitoare. Iată de ce, organizaţiile de bază şi comitetele executive ale sfaturilor populare au datoria de a aplica întocmai politica partidului la sate, de a mobiliza massele de ţărani muncitori în acţiunea de descoperire şi demascare a chiaburilor strecuraţi în rândurile mijlocaşilor, de a aplica cu stricteţe măsurile de îngrădire prevăzute de legile statului nostru. Trebue combătută şi lichidată cu toată energia orice manifestare a împăciuitorismului faţă de chiaburi — duşmanii operei de construire a socialismului. Chezăşia aplicării juste a liniei politice a partidului constă în însuşirea temeinică a învăţăturii cuprinse în Raportul făcut de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 Martie 1949 şi în Rezoluţia Plenarei. Comitetul raional de partid trebue să vegheze ca fiecare activist să-şi însuşească temeinic Scrisoarea C. C. al P.M.R. către organizaţiile şi membrii partidului din Martie a. c. şi articolul redacţional „Pentru continua întărire a partidului’’, apărut în „Scânteia” din 3 Iunie 1952. Organizaţiile de bază şi comitetele executive ale sfaturilor populare comunale sprijinindu-se pe acţiunea de massă a ţărănimii sărace şi mijlocaşe, trebue să descopere şi să demaşte pe toţi chiaburii care au reuşit, fie datorită lipsei de vigilenţă a organelor de partid şi de stat, fie cu sprijinul unor elemente duşmănoase, să se strecoare în rândurile mijlocaşilor. Totodată, trebue demascaţi acei care au înlesnit chiaburilor să se strecoare în rândul ţăranilor muncitori. Ducând o muncă politică temeinică de demascare a chiaburilor şi de educare a ţărănimii muncitoare în spiritul luptei de clasă şi al transformării socialiste a agriculturii, organele de partid şi de stat din raionul Bălceşti vor contribui la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, vor contribui la întărirea regimului nostru de democraţie populară. NISTOR ŢUICU Teatrele se pregătesc pentru turnee Colectivele a 25 de teatre se pregătesc pentru a porni în turneu prin ţară. Turneele vor începe după închiderea stagiunii. Colectivul Teatrului de Stat Constanţa se va deplasa în vara aceasta în raioanele Urziceni şi Lehliu, în raionul Tulcea şi în regiunea Constanţa. Im raioanele Huşi şi Vaslui, precum şi în alte regiuni ale ţării, se va deplasa colectivul Teatrului Naţional din Iaşi, iar Teatrul de Stat Petroşani va întreprinde un turneu în raioanele Târnăveni, Sângiorgiul de Pădure şi altele. Teatrul de Stat din Turda va prezenta spectacole în raioanele Câmpeni, Aleşd, Marghita, Săcuieni, Simleul Silvaniei, iar colectivul Teatrului Naţional din Cluj va merge în oraşele, centrele muncitoreşti şi comunele din Baia Mare, precum şi în raioanele Jibou, Huedin, Dej şi Gherla din regiunea Cluj. In aceleaşi regiuni se va deplasa şi colectivul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ din Capitală va întreprinde turnee în raioanele Brăneşti şi Olteniţa, din regiunea Bucureşti şi în raionul Lehliu, din regiunea Ialomiţa, iar colectivul Teatrului Municipal se va deplasa în raionul Răcari, din regiunea Bucureşti. Colectivul Teatrului Armatei din Bucureşti va prezenta o serie de spectacole în raioanele Crevedia şi Mihăileşti, din regiunea Bucureşti şi în raionul Videle, din regiunea Teleorman ; o serie de teatre vor face turnee prin întreaga ţară. (Agerpres).