Scînteia, iunie 1955 (Anul 24, nr. 3298-3323)
1955-06-21 / nr. 3315
Pag. 2 Cadre la nivelul tehnicii noi! O datorie de onoare a fruntaşilor in producţie Uzina noastră s-a dezvoltat simţitor în anii regimului de democraţie populară. Ea a fost înzestrată cu maşini şi cu utilaje moderne. Pentru ca uzina noastră să dea an de an o producţie sporită e nevoie să avem cadre cu o bună pregătire profesională. Eu, ca strungar, căutând să-mi îmbogăţesc cunoştinţele tehnice, am izbutit să produc în fiecare lună de patru ori mai multe piese faţă de cit aveam în plan şi să-l ajut pe tov. Constantin Zabîc — schimbul meu — să-şi ridice calificarea. în uzina noastră există mulţi muncitori care se ocupă de creşterea cadrelor, în secţia forjă, tov. Bîrdac Petru şi Schwartz Iosif, muncitori cu o bogată experienţă în producţie, se ocupă cu grijă de ridicarea calificării tinerilor Nicolaie Leviţchi şi Ion Ciorescu. Ajutat sistematic, tînărul Leviţchi şi-a îmbogăţit cunoştinţele tehnico-profesionale şi astăzi el este şef de echipă. Dar cu câteva floricele nu se poate face primăvara. Sunt încă în uzina noastră muncitori, şi chiar maiştri, cu o slabă pregătire profesională. După părerea mea, problema ridicării calificării cadrelor n-a constituit o preocupare principală pentru conducerea uzinei, pentru organizaţia de partid şi comitetul de întreprindere. Or, de unde să aibă uzina cache bine pregătite dacă nu şi le va forma ea singură ? Din cer nu-i va pica niciodată nimic. Eu cred că o formă concretă de ridicare a calificării o constituie răspindirea experienţei înaintate. La noi, nici pînă astăzi nu se aplică în mod sistematic, organizată ca o problemă care să fie urmărită continuu de conducerea administrativă, de organizaţia de partid şi comitetul de întreprindere — iniţiativa grupei sindicale nr. 19, de la uzinele „21 Decembrie” din Capitală, iniţiativă menită să asigure ridicarea tuturor muncitorilor la nivelul fruntaşilor. Eu cred că fiecare muncitor este interesat ca colectivul în mijlocul căruia munceşte să aibă o calificare cit mai mare. Datoria fruntaşilor — o datorie de mare cinste — este de a împărtăşi necontenit experienţa lor, de a-i ajuta şi pe ceilalţi să se ridice la nivelul lor de calificare. Dacă cei aproape 30% din muncitorii din plina noastră care au o calificare mai slabă ar fi ajutaţi în permanenţă, în mod organizat, de ceilalţi muncitori cu o bună pregătire profesională, productivitatea muncii, după un calcul sumar, ar creşte cu cel puţin 15%. Pentru ca să putem contribui la ridicarea calificării muncitorilor şi, în special, a tinerilor din uzina noastră, cred că ar fi bine să se organizeze, în mod periodic, demonstraţii practice, schimburi de experienţă, în cadrul cărora muncitorii fruntaşi să expună metodele proprii de muncă. Aceasta ne va permite să sporim productivitatea muncii, să livrăm mai multe maşini şi unelte agricole. ILIE SANDU strungar — uzinele Bocşa Romina Mereu în pas cu tehnica nouă Pentru a scoate cît mai mult cărbune se cere ca un număr tot mai mare de mineri să-şi cunoască bine meseria, să ştie să minuiască utilajul. De aceea socotesc că sarcina principală a fiecărui brigadier, deci şi a mea, este să se ocupe îndeaproape de calificarea tovarăşilor cu care lucrează, în ultimii 2 ani am calificat la locul de muncă vreo 10—12 muncitori, printre care Gheorghe Ciobanu, Vasile Roman, Ion Rusu, Gh. Ciuboi şi alţii. Brigada noastră, pe baza ridicării calificării membrilor ei, a putut astfel să aplice metoda graficului ciclic, în loc de 75 tone cărbune pe zi, cît am scos cu un an şi ceva în urmă, noi dăm astăzi, cu acelaşi utilaj şi, cu acelaşi număr de oameni, 115—120 tone pe zi. în ultimii ani numărul celor calificaţi fie la locul de muncă, fie prin cursul de calificare, a sporit mult la mina noastră. Nevoile producţiei cresc însă mereu. Furnalele Reşiţei aşteaptă din ce în ce mai mult cocs, care se prepară din cărbunele dat de noi. Nu ne mai putem mulţumi cu ceea ce am învăţat în trecut. Eu consider că tocmai în direcţia calificării cadrelor mai stăruie lipsuri serioase. Calificarea nu este la noi o preocupare permanentă. Avem maiștri şi mineri cu o practică îndelungată. Metodele de muncă din trecut nu mai corespund însă tehnicii noi cu care este înzestrată mina. De aceea vreau să fac câteva propuneri conducerii minei noastre, în primul rând să se organizeze cursuri teoretice pentru cadrele mai vechi, ca şi acestea să-şi însuşească tehnica nouă. Apoi propun să se reia în mod mai organizat calificarea la locul de muncă. Poate ar fi bine ca organele sindicale să găsească un mijloc de stimulare morală, să acorde diplome etc. celor care se ocupă de ridicarea calificării muncitorilor mai puţin pregătiţi. Eu mă angajez ca, după ce mă voi întoarce de la această consfătuire, să mă ocup de calificarea a încă doi tineri, pe lingă cei de care mă ocup în prezent. GRIGORE ACHIM brigadier miner, mina Anina Cadre medii tehnice bine pregătite! —mai Tehnica existentă în întreprinderea noastră nu poate fi folosită din plin, nu poate da maximum de randament dacă noi nu ne vom ocupa sistematic, cu perseverenţă, de formarea de cadre stopine pe tehnica modernă. Analizînd situaţia cadrelor din întreprinderea noastră am constatat că trebuie să ne preocupăm cu o mai mare grijă de maiştrii şi de ajutorii de maiştri. Pregătirea unora dintre ei este încă unilaterală. Unii au, de pildă, mai multe cunoştinţe teoretice, alţii multe cunoştinţe practice Deseori, unii muncitori cer să lucreze cu un anumit maistru, care organizează bine munca şi de la care pot învăţa meseria. La şcolile de maiştri se predau într-adevăr o serie de lecţii teoretice. Aceste lecţii păcătuiesc însă prin faptul că problemele teoretice sunt de multe ori rupte de cele practice. Este ştiut că o maşină trebuie cunoscută pînă în cele mai mici amănunte, trebuie bine întreţinută, iar defecţiunile să fie înlăturate la timp şi , cu competenţă, nu prin încercări şi clrşpeli. în cadrul unui examen de verificare a cunoştinţelor maiştrilor şi ajutorilor de maiştri s-a putut constata, spre surprinderea noastră, că dintr-un număr de 21 tovarăşi, 17 n-aveau pregătirea corespunzătoare. Pentru îndreptarea acestei situaţii am organizat un curs de complectare a cunoştinţelor lor profesionale, ştiind că recrutarea maiştrilor şi ajutorilor de maiştri trebuie să se facă din rândul muncitorilor cu o bună pregătire profesională, practică şi teoretică. In întreprinderea noastră sunt repartizaţi ciţiva tineri care urmează să devină maiştri şi ajutori de maiştri pentru sectorul de ţesătorie. Pregătirea lor însă cred că ar trebui să aibă un caracter organizat, prin înfiinţarea a 2-3 centre în întreprinderile mari, unde, sub îndrumarea celor mai buni tehnicieni şi ingineri să dobândească temeinice cunoştinţe profesionale, ţinîndu-se seamă de specificul meseriei pe care o practică, în ceea ce priveşte cadrele existente, se impune în mod deosebit complectarea cunoştinţelor lor profesionale şi, îndeosebi, cunoaşterea temeinică a problemelor practice ale producţiei şi ale organizării muncii. Maiştrii cu o pregătire profesională slabă trebuie stimulaţi să-şi complecteze cunoştinţele tehnice fie în atelierele de întreţinere ale întreprinderii, fie la locul de muncă, sub îndrumarea tehnicienilor cu o înaltă calificare. De asemenea, se impune ca din cînd în când să se facă o examinare a cunoştinţelor profesionale ale maiştrilor nu numai în ce priveşte cunoaşterea unor probleme de organizare a producţiei, ci şi în ce priveşte măsura la care ei şi-au însuşit o serie de procedee tehnologice moderne. Cred că ar trebui studiată posibilitatea de stimulare materială a maiştrilor şi ajutorilor de maiştri în raport cu pregătirea lor profesională şi cu rezultatele pe care le obţin în producţie. In felul acesta se va crea un interes mai mare din partea lor pentru a-şi ridica nivelul de cunoştinţe profesionale şi de a se ocupa mai mult de calificarea celorlalţi muncitori. Eu socotesc problema calificării maistrului drept o verigă importantă pentru ridicarea calificării întregului colectiv al întreprinderii. Cu cît maistrul va avea mai multe cunoştinţe profesionale, cu cit i se vor crea condiţii să-şi sporească necontenit acest bagaj de cunoştinţe, cu atît el va putea ajuta mai efectiv pe muncitorii cu care lucrează să-şi ridice calificarea, să lucreze deci mai rodnic, mai productiv. RUBIN MAYER Inginer-şef — întreprinderea „Industria Link“-Timişoara SCÎNTEIA Redacţia ziarului „Scînteia”, in colaborare cu Comitetul regional P.M.R. Timişoara şi cu redacţiile ziarelor locale „Drapelul Roşu”, „Szabad Szo” şi „Pravda” din Timişoarei, şi „flamura Roşie”-Reşiţa, a organizat, de curind, o consfătuire lfi care au participat muncitori, tehnicieni, ingineri, activişti de partid şi sindicali din întreprinderile regiunii Timişoara. Consfătuirea a avut ca scop să analizeze felul în care se desfăşoară munca de ridicare a calificării cadrelor din întreprinderi, la nivelul tehnicii noi. Redăm în această pagină o parte din discuţiile care au avut loc in cadrul consfătuirii. Toată atenţia pentru pregătirea elevilor din şcolile profesionale de ucenici! Combinatul metalurgic Reşiţa este o unitate de bază a industriei grele. în anii cincinalului, combinatul nostru s-a dezvoltat mult. Au intrat în funcţiune agregate noi în sectorul siderurgic, secţiile prelucrătoare au fost înzestrate cu numeroase maşini-unelte de înaltă tehnicitate. Este lesne de înţeles că folosirea cu maximum de randament a tehnicii noi depinde în cea mai mare măsură de nivelul de calificare al cadrelor. De la capitalişti noi am moştenit o situaţie grea în ceea ce priveşte calificarea cadrelor. în 1948, abia 37,9 la sută din totalul muncitorilor care lucrau în uzină erau muncitori calificaţi. An de an, prin grija partidului şi guvernului, numărul cadrelor calificate a crescut, în combinatul nostru lucrează acum numeroşi ingineri, maiştri şi muncitori cu calificare înaltă, ca maistrul oţelar Stubnea Matei, maistrul laminator Borceanu Matei, inginerii Zimbran Petru şi Butnariu Ion, oţelarul Garaş Ion, laminatorul Ianculovici Ion, strungarul Korcsén Francisc şi alţii. Practica producţiei arată că folosirea mai bună a tehnicii noi este strâns legată de nivelul profesional al muncitorilor şitehnicienilor. Pentru a avea mâine cadre calificate, cu un înalt nivel tehnic, trebuie să ne preocupăm de acum cu toată seriozitatea de pregătirea lor. Baza de pregătire a viitorilor muncitori calificaţi este şcoala profesională de ucenici. Hotărîrea C.C. al P.M.R. şi a guvernului cu privire la organizarea şcolilorprofesionale de ucenici, a şcolilor tehnice şi a şcolilor tehnice de maiştri are o deosebită însemnătate pentru îmbunătăţirea muncii de pregătire a cadrelor de muncitori calificaţi. Noi am primit şi pînă acum un număr însemnat de absolvenţi ai şcolilor profesionale. Pe lingă laturile pozitive ale acestor forme de învăţământ, au existat şi multe lipsuri, printre care, în primul rînd, lipsa îmbinării învăţămintului teoretic cu munca practică. Din această cauză mulţi absolvenţi, la intrarea în producţie, nu stăpâneau meseria. Unii şefi de echipe şi maiştri nu s-au ocupat cu grijă de calificarea tinerilor absolvenţi, nu le-au repartizat sarcini de plan, şi nu i-au ajutat cu dragoste să cunoască desenele, maşina şi uneltele de lucru. în această direcţie a lipsit aproape cu desăvîrşire şi controlul conducerii combinatului. Lipsiţi de sprijinul care le era necesar, unii tineri s-au descurajat si au plecat în alte Întreprinderi. Anul trecut, la multe cursuri de calificare lecţiile predate nu corespundeau nivelului de cunoştinţe al elevilor, ceea ce a îngreunat crearea unei legături organice între problemele teoretice şi cele practice. Această, deficienţă se datoreşte în bună parte şi faptului că Ministerul Industriei Metalurgice şi Construcţiilor de Maşini, care tutelează întreprinderea noastră, n-a prevăzut în programa analitică lecţii cu caracter practic, strâns legate de producţie. Hotărîrea partidului şi guvernului pune capăt lipsurilor în organizarea invăţămîntului tehnic; ea are ca principiu fundamental asigurarea legăturii strînse a şcolilor profesionale cu practica din întreprinderi, cu nevoile producţiei. Zilele de practică pentru elevii ucenici, în special din ultimii ani, au sporit considerabil faţă de perioada anterioară. Datoria noastră, a conducătorilor de întreprinderi, este să asigurăm cele mai bune condiţii pentru ca muncitorii de mâine să-şipoată însuşi temeinic meseria în care se specializează, în această direcţie mai sunt încă deficienţe. De regulă, la noi, şeful de secţie răspunde de buna organizare a practicii ucenicilor. El este însă, prin natura muncii lui, ocupat cu multiple sarcini. De aceea, cred că e bine ca în fiecare secţie răspunderea pentru practica tinerelor cadre să o aibă unul dintre cei mai buni maiştri De asemenea, de ridicarea sistematică a nivelului mediu tehnic al elevilor din şcolile profesionale, precum şi de pregătirea profesională a maiştrilor şi muncitorilor, socotesc că este necesar ca, pe întreprindere, să se preocupe inginerul-şef. Sunt greutăţi şi în ce priveşte practica ucenicilor la maşini. Acum, în zilele de practică, se întâmplă sau să fie stînjenită producţia, sau ca ucenicul să nu aibă maşină pe care să lucreze. Propun ca ministerul nostru să studieze posibilităţile de a repartiza pe lingă fiecare întreprindere, acolo unde funcţionează şcoli profesionale de ucenici, un număr de maşini la care aceştia să deprindă mânuirile, centrările, cunoaşterea sculelor etc. Avînd un număr din ce în ce mai mare de muncitori calificaţi vom da o contribuţie mereu mai mare la dezvoltarea economiei şi întărirea patriei,la ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. Ing. ION OBRADOVICI director general adjunct al Combinatului metalurgic Reşiţa --------Din propunerile participanţilor-------— la consfătuire * Tehnicianul Ion Berghea, responsabilul cercului A.S.I.T. de la întreprinderea ,,Teba‘'-Timişoara, a propus ca revistele tehnice de specialitate care apar în ţara noastră să trateze diferitele probleme din practica Întreprinderilor industriale la un nivel mult mai accesibil pentru marea masă a muncitorilor şi tehnicienilor şi ca cercurile A.S.I.T. să se preocupe sistematic de instruirea muncitorilor pentru aplicarea metodelor înaintate de muncă, organizînd diferite conferinţe, consultaţii şi demonstraţii practice. * Tov. Balint Lukacs, directorul Întreprinderii „Tehnometal“, a propus să se deschidă în fiecare întreprindere cursuri de minim tehnic pentru meseriile de bază. Tinerii care se califică să fie puşi să facă practica chiar la maşinile cele mai moderne, pentru a se deprinde de la început cu tehnica nouă, nu la maşini Învechite, care aproape că nu se mai folosesc. * Tov. Matei Bîtea, membru în comitetul de Întreprindere al Combinatului metalurgic Reşiţa, a propus ca responsabilii bibliotecilor din cadrul cabinetelor tehnice să fie bine pregătiţi din punct de vedere profesional, pentru a putea recomanda muncitorilor şi tehnicienilor literatura de specialitate cea mai potrivită, în vederea soluţionării diferitelor probleme de producţie. Maistrul — factor principal în ridicarea calificării ILa noi în uzină, doi ani de zile s-au executat numai vagonete şi transportoare, la care colectivul nostru avea o oarecare experienţă. Acum producem motoare. La început, cînd am primit această sarcină, a trebuit să biruim multe greutăţi pentru a realiza prevederile de plan. Construirea de motoare cere o calificare mai înaltă, o pregătire profesională temeinică. în organizaţia de bază am dezbătut de nenumărate ori problema pregătirii cadrelor, a ridicării calificării lor. în fabrică nu aveam decit ciţiva specialişti. Singura cale care trebuia să ne scoată din impas era aceea a îmbunătăţirii pregătirii profesionale a cadrelor existente în uzină. Astfel, am hotărît, printre altele, să deschidem un curs de pregătire a desenatorilor; cu sprijinul A.S.I.T. s-a înfiinţat un curs de montaj de motoare. De asemenea, cercul A.S.I.T., la propunerea biroului organizaţiei de bază, a hotărît să organizeze săptămânal şedinţe de Instructaj tehnic, în cadrul cărora să fie explicate muncitorilor diferite metode înaintate de muncă , aşchiere® rapidă a metalelor şi altele. Ridicarea calificării cadrelor depinde însă în mare măsură de maistru, de felul cum munceşte el. Maistrul este tehnicianul cel mai apropiat de muncitor, cel care ar© posibilitatea să cunoască bine capacitatea şi priceperea de a munci fiecăruia. El poate şti cel mai bine în ce direcţie trebuie să-şi îndrepte eforturile fiecare muncitor pentru a putea folosi mai bine maşina. Din păcate, la noi în fabrică munca şi răspunderea maistrului în legătură cu creşterea de cadre sânt subapreciate. Maiştrii îşi irosesc o mare parte din timpul de lucru îndeplinind lucrări cu caracter administrativ, în loc să arătăm practic muncitorilor cum trebuie să mânuiască o maşină, noi sântem nevoiţi să alergăm după bonuri de lucru, bonuri de materiale, pierzând astfel o bună parte din ziua de lucru. Eu propun să se studieze în fiecare întreprindere posibilitatea ca maistrul să fie maistru, să elimine din munca sa activităţile care n-au legătură directă cu desfăşurarea procesului de producţie, pentru a-şi putea astfel îndeplini rolul său de organizator şi conducător al muncii în secţie. Eu cred că ar trebui să se studieze posibilitatea salarizării maiştrilor în raport cu rezultatele obţinute de atelierul sau de secţia de care răspund şi nu după rezultatele obţinute de întreaga întreprindere. Ei vor avea astfel un interes tot mai mare pentru ridicarea calificării tuturor muncitorilor din atelierul sau secţia lor, căci aceasta va duce la depăşirea planului şi deci la sporirea câştigului lor. IOSIF RAFAEL maistru, Întreprinderea „Industria Metalurgică „Bănăţeană“-Timişoara cercului Nr. 8315 Comuniştii — în fruntea luptei pentru un înalt nivel tehnic Organizaţia de partid din uzina noastră şi-a pus drept sarcină principală ca în primul rînd comuniştii să-şi însuşească tehnica nouă, modernă, să fie exemplu pentru toţi ceilalţi muncitori. Această problemă a fost dezbătută pe larg în mai multe adunări ale organizaţiei de bază. Comunistele M. Wagner, E. Bojidar, M. Czako şi-au însuşit temeinice cunoştinţe tehnice, fiind acum muncitoare cu o înaltă calificare. Ele şi-au terminat de mult sarcinile de producţie care le reveneau în cadrul primului nostru cincinal. Numeroşi alţi comunişti din întreprindere au dat o pildă vie în ceea ce priveşte grija pentru a deveni muncitori cât mai bine pregătiţi. Noi am căutat să facem din muncitorii cu un nivel tehnic ridicat adevăraţi agitatori pentru o înaltă calificare în producţie. Căci ce putea fi mai convingător pentru ceilalţi decit faptele acestora ? Am căuitat să cultivăm în rândul muncitorilor ideea că priceperea de a stăpîni bine maşina nu-i ceva cu care te naşti, ci un lucru accesibil oricui, care se dobândeşte printr-o muncă perseverentă, stăruitoare. Agitatoarele Elena Csabay, Arsin Darlinca au explicat muncitoarelor că ridicarea calificării este nu numai în interesul general al economiei naţionale, dar şi în interesul lor personal. Ele au arătat că în uzina noastră o muncitoare calificată cîştigă, în medie, cu 46% şi chiar mai mult decât una necalificată. Pentru a înlesni tuturor muncitorilor să înveţe din experienţa bună a fruntaşilor, biroul organizaţiei de bază a cerut conducerii administrative să repartizeze pe lângă fiecare brigadă membri şi nemembri de partid cu experienţă bogată în producţie. In acţiunea de ridicare a calificării muncitorilor, organizaţia de bază a antrenat şi comitetul de întreprindere. Prin munca politică desfăşurată de la om la om am izbutit să determinăm mulţi muncitori să urmeze cursul de minim tehnic organizat în Întreprindere. Realizările obţinute în direcţia calificării sunt însă departe de a ne mulţumi. Pentru a da un impuls puternic acţiunii de ridicare a calificării cadrelor, propun ca organizaţiile de bază să analizeze periodic problema ridicării calificării muncitorilor, să ceară comuniştilor să fie mereu exemplu de perseverenţă în însuşirea tehnicii noi, să îmbine munca politică cu munca de ridicare a nivelului profesional. Big. ANDREI KATZ membru în biroul organizaţiei de bază P.M.R. a Uzinelor textile-Timişoara Fiecare muncitor — un stăpîn desăvîrşit al maşinii! Fabrica noastră a fost înzestrată cu maşini moderne sosite din U.R.S.S. şi din ţările de democraţie populară sau produse de industria noastră constructoare de maşini. Acum noi putem lucra la maşini cu turaţii sporite. Eu, de exemplu, lucrez la un strung sovietic care are o turaţie de 2000 rotaţii pe minut şi acest fapt mi-a dat posibilitatea să aplic o serie de metode sovietice de înaltă productivitate, printre care metodele de aşchiere rapidă şi intensivă a metalelor. Eu realizez zi de zi o producţie sporită de piese, deoarece mi-am dat seama că o condiţieca să obţii o astfel de producţie este aceea de a stăpâni bine maşina, de a o cunoaşte bine, de a-ţi ridica necontenit nivelul de cunoştinţe profesionale. Stă în putinţa fiecărui muncitor — şi statul nostru asigură condiţiile necesare — de a-şi îmbogăţi mereu cunoştinţele profesionale şi,pe această barză, de a lucra mai bine şi de a câştiga mai bine. Mult timp m-a preocupat îmbunătăţirea procesului de producţie la prelucrarea unor piese mici. Aceste piese au un timp de prelucrare redus, iar timpii auxiliari foarte mari. Studiind mai multe cărţi tehnice în care erau descrise diferite mecanisme şi maşini automate, am reuşit să construiesc, cu ajutorul rov. ing. Eugen Seracin, un dispozitiv pe care l-am adaptat la strung. Astfel, eu am transformat acest strung universal într-un strung automat, fără ca să-i aduc nici o modificare. Care sânt rezultatele obţinute ? înainte, eu prelucram o piuliţă M6 în 120 secunde ; acum, aceeaşi piesă o execut în numai 22 secunde. Eforturile fizice pe care trebuia să le depun înainte le-am eliminat aproape complect. De asemenea, precizia cu care realizez dimensiunile pieselor a crescut simţitor. Bazat pe experienţa câştigată, socotesc că fiecare din noi trebuie să dea dovadă de perseverenţă continuă în studiu- Acela căruia ii este dragă meseria nu se poate să nu se ocupe cu grijă de ridicarea propriului său nivel de cunoştinţe profesionale şi să devină astfel un stăpîn desăvîrşit al maşinii. ŞTEFAN KOVÁCS strungar, întreprinderea „Electromotor“-Timişoara Să punem fiecare umărul la creşterea cadrelor! Pot să spun din experienţă proprie cât de mult înseamnă calificarea profesională şi ajutorul tovărăşesc în muncă. Acum 33 de ani, când am intrat în fabrică, am avut multe greutăţi de întâmpinat. Muncitoarele cu vechime în muncă păstrau cunoştinţele profesionale numai pentru ele ; deabia îmi explicau câte ceva. De maşini nici nu mă puteam apropia. Numai după ce plecau ceilalţi acasă, îndrăzneam să mă apropii de maşini şi să încerc, şerfuitul pe bucăţi de deşeuri. M-am trudit nimic pînă „am furat“ meseria Tocmai fiindcă iubeam foarte mult meseria, după naţionalizare, deşi eram în vîrstă, nu m-am dat în lături să mă înscriu printre primii la cursurile de calificare. Mi-au fost de mare folos aceste cursuri. Am putut cunoaşte diferite calităţi de piei, proprietăţile lor, funcţionarea maşinilor şi am învăţat să lucrez la toate fazele inchituitului. Aşa am putut să obţin rezultate tot mai bune în muncă şi să calific la rîndul meu şi pe alţii în această meserie. In anii din urmă am calificat cam 30 de muncitoare la locul de muncă. Multă bucurie îmi fac fostele mele eleve, dintre care majoritatea acum sunt fruntaşe în producţie. Utemista Ecaterina Klein, de pildă, deşi este muncitoare tânără, are acum o calificare temeinică, muncind ca o lucrătoare cu experienţă îndelungată. Nu degeaba ea se numără printre cele mai bune fruntaşe în producţie din fabrică. Vreau să arăt pe scurt metoda mea de calificare. O muncitoare nouă învaţă să lucreze la maşina care se află alături de maşina mea. Ii explic părţile principale ale maşinii: cuţitul, polizorul etc. Apoi îl arăt cum trebuie potrivită maşina pentru a obţine lăţimea necesară şi grosimea şerfuitului. După aceste explicaţii, tovarăşa primeşte deşeuri de piei pe care le prelucrează şi, astfel, cîştigă o oarecare îndemânare. Treptat, încep a-i încredinţa operaţii din ce în ce mai grele. Urmăresc cu atenţie mişcările ei, o corectez ori de câte ori văd că greşeşte. Sigur că mai ■rtrec şi eu la maşina ei pentru a-i arăta cum trebuie să lucreze. Mă sfătuiesc cu eleva mea atât înainte de începerea lucrului cât şi la terminarea lui, când analizăm pe scurt rezultatele. Trebuie să spun că în fabrică sunt multe muncitoare cu experienţă care se ocupă cu dragoste de calificarea celor mai tinere. Dar toate facem o mare greşeală: ne ocupăm de calificarea unei muncitoare noi numai până când învaţă să lucreze. După aceea ea este lăsată de obicei să se descurce singură. Noi nu trebuie să ne mulţumim numai cu atât. Trebuie să punem un accent mai mare pe perfecţionarea muncii lor, prin însuşirea mişcărilor celor mai rapide. Să le învăţăm să economisească secundele, să lucreze cu o productivitate tot mai mare. Ca maşină contează fiecare secundă ; 2—3 mişcări neîndemânatice înseamnă 2—3 secunde pierdute şi acestea prelungesc operaţia de şerfuire a unei bucăţi. La diferite faze de muncă — la ştanţat, la croit, precum şi la cusut — numeroşi tovarăşi au o bogată experienţă care, dacă ar fi studiată şi răspindită, ar duce la o creştere considerabilă a productivităţii muncii. Este ştiut că demonstraţiile practice sunt de mare ajutor pentru îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale. Propun ca în fiecare săptămână, dacă este posibil, dacă nu , la 2 săptămâni, să se organizeze „Ziua demonstraţiilor practice“. Inginerii şi tehnicienii, muncitorii au o înaltă calificare, pregătindu-se la timp, trebuie să fie animatorii acestor demonstraţii. Sopotesc că dacă fiecare vom pune umărul cu nădejde, nu de mântuială şi nu de ochii lumii, în scurt timp, prin ridicarea calificării cadrelor, fabrica noastră va putea produce încălţăminte mai multă, mai ieftină şi de bună calitate. MARIA NYKEŞ muncitoare, fabric® „Nikos Beioiannis", Timişoara Organele sindicale să sprijine activ munca de calificare Până acum cînd mi s-a încredinţat munca de inginer-şef la fabrica „Ambalajul metalic“, am fost preşedinte al comitetului de întreprindere la fabrica „Electro-Banat“. Vreau să arăt că anul trecut întreprinderea „Electro-Banat“ a întâmpinat unele greutăţi în realizarea la toţi indicii a planului, din cauza slabei calificări a unor muncitori. Pentru a înlătura acest neajuns, comitetul de întreprindere, împreună cu conducerea administrativă, a întocmit un plan concret de ridicare a nivelului de cunoştinţe profesionale al colectivului. Apoi, s-a trecut la organizarea cursurilor pentru calificare, a cursurilor pentru ridicarea calificării muncitorilor la locul de muncă şi a cursurilor de maiştri ; s-au organizat şi unele cursuri de minim tehnic muncitorii necalificaţi. Comitetul de întreprindere, prin comitetele sindicale de secţie şi prin organizatorii de grupe sindicale, a antrenat numeroşi muncitori să urmeze aceste cursuri. Am cerut conducerii administrative să repartizeze în schimbul întâi pe acei muncitori care urmează cursurile, asigurîndu-le astfel posibilitatea unei frecvenţe regulate. Unii tovarăşi din partea comitetului de întreprindere au controlat felul cum decurg lecţiile la aceste cursuri. De cînd a crescut numărul muncitorilor calificaţi, întreprinderea reuşeşte să realizeze cu regularitate planul la toţi indicii. In direcţia sprijinirii acţiunii de calificare a cadrelor mai sunt încă multe de făcut. Comitetul de întreprindere n-a găsit totdeauna cea mai justă metodă pentru a lămuri pe fiecare muncitor în parte să frecventeze cu regularitate cursurile de calificare profesională şi, de aceea, frecvenţa la cursuri este uneori slabă. De asemenea, nu s-a ocupat de antrenarea fruntaşilor pentru a sprijini pe ceilalţi muncitori să se ridice la nivelul lor de calificare. în această direcţie de o însemnătate deosebită este aplicarea preţioasei iniţiative a grupei sindicale nr. 19 de la întreprinderea „21 Decembrie“ din Capitală. De aceea, eu socotesc necesar ca toţi fruntaşii în producţie , aplicând această misă sprijine pe ceilalţi muncitori un io muci la nivelul lor de calificare, în problema stimulării morale a muncitorilor calificaţi sau a meşterilor care se ocupă de calificarea cadrelor, comitetul de întreprindere de la „Electro-Banat” şi-a propus să-i popularizeze prin staţia de radioamplificare, la gazetele de părete şi totodată să-i stimuleze în diferite moduri, în felul acesta, comitetul de întreprindere al fabricii va contribui la ridicarea calificării întregului colectiv obţinînd, pe această bază, noi realizări în lupta pentru plan. DUMITRU BALICA . Inginer-şef, fabrica „Ambalajul metalic"-Timişoara pentru ţiativă d in