Scînteia, decembrie 1959 (Anul 28, nr. 4694-4720)
1959-12-01 / nr. 4694
Nr. 4694 Protocol privifd schimbul de mărfuri romino-finlandez pe 1960 In urma tratativelor duse la București intre 17 și 28 noiembrie a.c. a fost semnat un Protocol privind listele de mărfuri ce urmează a se schimba în anul 1960 între R. P. Romina și Finlanda, Republica Populară Romînă va exporta produse petroliere, produse lemnoase, produse agroalimentare, textile, articole de piele, diverse maşini, produse chimice etc. Finlanda va exporta : celofibră, celuloză diverse sorturi de hîrtie, piei brute, maşini, cabluri etc. Din partea finlandeză Protocolul a fost semnat de dl. Mauno Raikkonen din Ministerul de Externe al Finlandei, iar din partea română de I. Hîncu, director în Ministerul Comerțului. 00 • Teatrul Armatei a prezentat duminică seara în sala Macheru premiera pe vară a piesei „Paloșul de foc" de Nicolae Tăutu. Piesa a fost pusă în scenă de regizorul Gheorghe Cheta : decorurile și costumele sînt semnate de pictorul scenograf Ion Ipser • Duminică seara, artista Marioera VaidaS-Giri, prim-solistă a Teatrului „Metropol" din Berlin, şi-a dat concursul în spectacolul cu opereta ,,Plutaşul de pe Bistriţa" de Filaret Barbu. Conducerea muzicală a spectacolului a aparţinut dirijorului Gherase Dendrino. • Intre 28 şi 29 noiembrie, la Craiova a avut loc a IV-a conferinţă de ortopedie şi traumatologie cu tema „Traumatismele în mediul agricol". In cadrul lucrărilor au fost prezentate numeroase referate şi comunicări privind probleme legate de prevenirea şi tratamentul traumatismelor în mediul agricol. • La tragerea de amortizare a asigurărilor mixte de persoane A.D.A.S. din 30 noiembrie 1959 au ieşit următoarele opt combinaţii de litere: C.V.B., P.X.D., A.H.N., T.F.F., B.W.L., A.I.I., Z.Y.Y., R.W.E. Tragerea la sorţi a obligaţiunilor CE. La 30 noiembrie a avut loc în Capitală tragerea la sorţi lunară a obligaţiunilor C.E.C. la care — cu prilejul „Săptămînii economiei" — s-au atribuit in plus ciştiguri în obiecte şi excursii în străinătate. Obligaţiunea seria 02306 nr. 07 a cîştigat 75.000 lei ; Obligaţiunea seria 22851 nr. 27 a cîştigat 50.000 lei ; Obligaţiunea seria 23518 nr. 12 a cîştigat 25.000 lei; Obligaţiunile seria 04059 nr. 02 şi seria 13391 nr. 30 a cîştigat fiecare cîte 10.000 lei. S-au mai atribuit numeroase cîştiguri între 800 şi 5.000 lei. In total s-au acordat 861 cîştiguri in valoare de 1.000.000 lei în afara cîştigurilor In bani s-au acordat în plus cîştiguri în obiecte şi excursii în străinătate următoarelor obligaţiuni : Seria 03165 nr. 19 Seria 23055 nr. 38 „ 04402 .. 43 „ 11927 .. 08 „ 06239 .. 14 ,. 14042 .. 01 02136 „ 03 ,. 24901 .. 05 tor. Publicul muncitor îi acordă respect şi încredere, pretinzîndu-i în schimb o conştiinţă artistică pătrunsă de simţul răspunderii, o înaltă integritate morală. De aceea, trebuie combătute cu toată hotărîrea orice manifestări de indisciplină şi imoralitate. Fără îndoială că actorii mai vîrstnici - şi în primul rînd comuniştii - pot exercita asupra tineretului actoricesc o influenţă binefăcătoare; ei sîm datori să le arate prin exemplul personal cum trebuie să se comporte un adevărat artist spre a atinge culmile creaţiei şi a merita stima spectatorilor. LEGĂTURĂ CU PUBLICUL MUNCITOR — O DATORIE OBŞTEASCĂ DE FRUNTE Strîngerea legăturilor cu publicul, cu viaţa poporului este una din laturile cele mai frumoase ale actvităţii teatrelor ; ea înalţă pe artişti, îi face să simtă eficienţa creaţiei lor, bucuria pe care ea o aduce oamenilor. Atît Teatrul Naţional, cit şi teatrele Nottara şi C.F.R. Giuleşti au organizat unele turnee in centre muncitoreşti şi la sate Totuşi... cu un turneu nu se face primăvară, întreaga muncă a fiecărui teatru trebuie să fie în aşa fel organizată, incit eforturile şi preocupările să se concentreze către acelaşi ţel principal : crearea unei ape care să slujească celor ce muncesc şi care să ajungă efectiv în mijlocul acestora. Cind te afli în sediul organizaţiei de bază de la Teatrul Muncitoresc C.F.R. Giuleşti, vezi, La fereastră, depoul, auzi pufăitul locomotivelor, simţi că te afli în plin cartier industrial , ar părea că e greu, aici, să uiţi de legatura cu viaţa, cu cei ce muncesc. Iată însă că tovarăşii de la Teatrul Muncitoresc C.F.R. privesc prea rar pe fereastră Este un lucru absolut inadmisibil că acest teatru muncitoresc na face în mod sistematic deplasări in întreprinderi, nu organizează discuţii cu publicul şi, în genere, nu are un puternic contact cu oamenii muncii. Problema legăturii cu masele de oameni ai muncii trebuie să stea, într-o măsură cu mult mai mare, şi în atenţia organizaţiei de bază de la Teatrul Nottara Acest teatru nu a acordat atenţie, în ulima vreme, obligaţiilor sale obşteşti, nu a prezentat spectacole în incinta unor fabrici şi uzine, n-a căutat formele unei mai mari apropieri de publicul muncitoresc Cum s-ar putea justifica, printre altele, faptul că aru a fost controlată măcar munca autorilor care au fost trimiși ca instructori ai unor echipe artistice de amatori ? In adunarea de alegeri s-a preconizat crearea unui „grup mobil", menit să prezinte programe la casele de cultură ale tineretului sau în întreprinderi. Aceasta este o iniţiativă bună, care trebuie pusă cit mai curind în aplicare, dar ea nu este suficientă. Legătura cu oamenii muncii trebuie să devină nu numai obiectivul unui „grup" — fie el şi „mobil“ — ci al activităţii sistematice şi permanente a întregului colectiv. Cerinţele artistice mereu crescînde ale poporului muncitor pun în faţa teatrelor noastre sarcina de a merge în întîmpinarea publicului muncitoresc, de a organiza spectacole „la el acasă", de a face o popularizare intensă în întreprinderi, astfel incit tot mai mulţi oameni ai muncii să vină regulat la spectacole. După cum este şi firesc, Teatrul Naţional „I.L. Caragiale", cu forţele şi prestigiul său, este chemat să dea exemplu, în această privinţă, tuturor celorlalte teatre. N-ar fi cazul, oare, ca organizaţia de bază de la Teatrul Naţional să atragă, în această activitate de maximă importanţa socială, pe cei mai buni regizori şi actori ? N-ar trebui, oare, Teatrul Naţional să-şi facă un punct de onoare din a se deplasa în marile uzine ale Capitalei, precum şi în alte centre muncitoreşti, cu marile opere ale dramaturgiei realist-socialiste, aflate în repertoriul său , în munca organizaţiilor de partid din teatrele Capitalei există numeroase acţiuni şi realizări interesante. Comitetele raionale P.M.R. cit şi Comitetul orăşenesc Bucureşti, ar trebui să se preocupe în mai mare măsură de organizarea schimbului de experienţă, de generalizarea iniţiativelor valoroase. Organizaţiilor de partid, care au în viaţa teatrelor un rol politic-organizatoric tot mai însemnat, le revine o înaltă răspundere pentru orientarea şi buna desfăşurare a activităţii teatrului, pentru dezvoltarea muncii organizaţiilor de masă şi creşterea întregului colectiv. Atitudinea lor activă trebuie să se facă simţită puternic în absolut toate sectoarele muncii politice şi profesionale. Sarcinile serioase ale organizaţiilor de bază din teatre vor fi duse la îndeplinire cu succes dacă se va face necontenit apel la forţele colectivului, la pasiunea slujitorilor teatrului pentru o artă înaintată, realiat-socialistă. ANDREI BALEANU TELEGRAME EXTERNE 15 ani de la eliberarea Albaniei Parada militară şi demonstraţia oamenilor muncii de la Tirana TIRANA 30 (Agerpres). La 29 noiembrie a avut loc la Tirana demonstraţia cu prilejul celei de-a 15-a aniversări a eliberării Albaniei de sub jugul cotropitorilor fascişti. De dimineaţă la tribunele din faţa hotelului „Dalli“ s-au urcat membri ai C.C. al Partidului Muncii din Albania, miniştri, eroi ai muncii socialiste, eroi ai luptei de eliberare naţională, reprezentanţi ai vieţii publice, fruntaşi în muncă, şefi şi membri ai ambasadelor şi legaţiilor străine, acreditaţi la Tirana, oaspeţi de peste hotare. La ora 10 dimineaţa s-au urcat la tribună Enver Hodja, prim-secretar al C.C. al Partidului Muncii din Albania, Mehmet Shehu, preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Albania, Hadji Lleshi, preşedintele Prezidiului Adunării Populare, şi alţi conducători ai partidului şi guvernului, membrii delegaţiei sovietice în frunte cu I. V. Spiridonov, membru al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R S.S. Begir Balluku, ministrul Apărării Populare, primeşte raportul generalului maior A. Hasko, comandantul parăzii militare Apoi el rosteşte de la tribună o scurtă cuvîntare: începe parada militară, care este urmată de o frumoasă demonstraţie a oamenilor muncii din Tirana. Parada militară şi demonstraţia oamenilor muncii, la care au luat parte peste 100.000 persoane, au durat peste două ore. o ro- Lucrările de construcţie pe şantierul uzinei siderurgice din Kazahstan - „Magnitica Kazahstanului1* - sunt în toi, deşi nu rareori termometrul indică 30 de grade sub zero. Au mai rămas doar cîteva zile pînâ la punerea în funcţiune a primului furnal. Intr-una din nopţile geroase ale lui noiembrie, reţeaua de termoficare a orăşelului comsomoliştilor în care trăiesc peste 12.000 de tineri constructori, s-a defectat. Chiar în aceeaşi noapte, 300 de tineri montatori au pornit pe traseu ca să înlăture defecţiunea. Gerul năprasnic şi vîntul în rafale îngreunau lucrările. Brigadierul Aleksandr Zenkov a răzbătut cu greu pînâ la una dintre case spre a încălzi ţevile îngheţate ale instalaţiei de încălzire centrală. S-a urcat în pod, a aprins lampa de benzină. Flacăra ei albastră a ţîşnit cu zgomotul obişnuit. Ţevile se încălzeau treptat. Peste cîteva clipe putea să treacă la o altă casă. Deodată insă, lampa din mîna montatorului a făcut explozie, picături de benzină aprinsă au căzut pe puşoarca şi pe pantalonii lui vătuiţi. Ca să arunce lampa şi să fugă spre ieşire ii trebuia doar o clipă. Dar s-a gindit - în această casă trăiesc tovarăşi de-ai săi. Şi casa însăşi . Ea a costat statul aproape un milion de ruble. Pe lingă aceasta, vîntul puternic ar fi putut împrăştia repede un incendiu peste întregul oraş al comsomoliştilor. Tinărul montator n-a aruncat lampa. Pufoaica ardea. O durere ascuțită îi încleșta inima. Ferindu-și ochii cu mîna, Aleksandr Zenkov se repezi spre fereastra podului și aruncă lampa transformată în făclie. Casa a fost salvată. Fapta curajoasă a lui Aleksandr Zenkov -00-Bătălia de sub zidurile parlamentului japonez Ziarul „Pravda" din 28 noiembrie a publicat o corespondenţă din Tokio în legătură cu demonstraţiile care au avut loc zilele trecute în faţa parlamentului japonez. în corespondenţă se spune, printre altele : Ziua de azi a oferit o lecţie serioasă celor care vor să impună Japoniei o alianţă militară cu S.U.A. încă de dimineaţă, la periferiile muncitoreşti ale Tokio-ului, în universităţi şi instituţii de stat s-au întrunit în mitinguri mii de oameni cu steaguri roşii, cu pancarte şi panouri pe care scria : „Jos alianţa americano-japoneză !“, „Să barăm drumul războiului !“, „Să se pună capăt reînarmării !“, „Pentru o Japonie paşnică, democratică şi neutră !“ Aşa a început „Ziua acţiunilor comune împotriva revizuirii tratatului de securitate". *) *) Prin revizuirea „tratatului de securitate" americano-japonez se urmăreşte grăbirea procesului de remilitarizare a Japoniei (N.R.). La amiază, din toate colţurile oraşului, grupuri compacte de oameni, cu steaguri roşii, s-au îndreptat spre centrul capitalei, spre locul unde se înalţă, pe o colină, o clădire masivă, asemănătoare unei piramide egiptene — parlamentul. Dar drumul spre parlament era barat. Pe străzile din jur fuseseră concentraţi peste 10.000 de poliţişti, înarmaţi cu bastoane de cauciuc şi revolvere. De-a curmezişul drumului, în faţa zidului negru al poliţiştilor, alt zid compact îl formau automobilele blindate. Torentul clocotitor al demonstranţilor creştea mereu, devenea o forţă uriaşă. La orele trei, pe străzile din apropierea parlamentului se adunaseră aproape 100.000 de oameni. In întîmpinarea lor a venit din curtea parlamentului o coloană de deputaţi socialişti şi comunişti, cu eşarfe roşii. Imediat, în cîteva locuri au început mitinguri fulger. Au vorbit mulţimii adunate Asanuma — secretarul general al partidului socialist, Nosaka — preşedintele partidului comunist, Ivai — secretarul general al Consiliului general al sindicatelor. „înainte !“, „Spre parlament !“, „Poliţişti, căraţi-vă !“ — strigau oamenii din mulţime şi torentul demonstranţilor s-a revărsat peste rîndurile poliţiştilor, ale automobilelor blindate. Poliţiştii au făcut uz de bastoanele de cauciuc. Strada a răsunat de ţipete şi gemete. Din viitoarea clocotitoare, oamenii au scos pe braţe zeci de tovarăşi răniţi şi schilodiţi. In spărturile ivite se avîntau însă noi detaşamente de demonstranţi. „înainte !“, „înainte!", se auzea din toate părţile şi, dintr-odată, rindurile poliţiştilor au dat înapoi, s-au destrămat ca o ţesătură veche şi putredă. Valul agitat al oamenilor, cu steagurile roşii, s-a îndreptat spre intrarea parlamentului. Porţile ferecate au fost închise repede de către sentinelele înspăimîntate. Dar în zadar — un minut, două — şi porţile s-au clătinat, au troznit, s-au prăbuşit. Măturînd din cale detaşamentele poliţiei, demonstranţii au trecut repede prin curtea largă a parlamentului şi au început să urce treptele de granit de la intrarea principală, străjuită de coloane corintice. Această zi nu o vor uita nici autorităţile, nici forţele progresiste din Japonia ; pentru prima oară în istoria ţării, mulţimile agitate şi-au croit drum, cu forţa, spre teritoriul inaccesibil al parlamentului, iar administraţia parlamentului a fost nevoită să-i admită pe delegaţi în sălile organului suprem legislativ al Japoniei. Sub boitele parlamentului s-a putut auzi ecoul chemărilor : „Jos dictatul american !“, „Trăiască libertatea şi independenţa !“. Posturile de radio transmit ştiri şi din alte oraşe , pretutindeni au loc mitinguri, demonstraţii, la care, potrivit ultimelor date, au participat peste trei milioane de oameni. (Text prescurtat) ------0*0-----Apelul Partidului Comunist din Japonia TOKIO 30 (Agerpres). — Intr-o ediţie specială apărută sîmbătă, ziarul „Akahata" publică apelul Partidului Comunist din Japonia adresat tuturor forţelor democrate din Japonia prin care acestea sunt chemate să respingă atacurile guvernului Kisi şi ale partidului guvernant liberal-democrat. Fo.rme democratice trebuie să demaşte calomniile răspîndite de guvern privind demonstraţia paşnică împotriva revizuirii „tratatului de securitate" cu S.U.A., care s-a desfăşurat la 27 noiembrie la Tokio în jurul parlamentului. SeNTEIA Pag. 3 LUCRĂRILE CELUI DE AL VII-LEA CONGRES AL PARTIDULUI MUNCITORESC SOCIALIST UNGAR BUDAPESTA 30.— Corespondentul Agerpres transmite: In dimineața zilei de 30 noiembrie s-a deschis în sala festivă a Palatului cultural „Rozsa Ferenc“ al constructorilor din Budapesta cel de-al VII-lea Congres al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar. In sală au luat loc delegaţii la congres — muncitori, ţărani şi intelectuali reprezentînd pe membrii de partid din toate regiunile Ungariei, delegaţi străini sosiţi la congres, ambasadorii ţărilor frăţeşti, invitaţi. La ora 9 dimineaţa au intrat în sala de şedinţe János Kádár, prim-secretar al C.C. al P.M.S.U., dr. Ferenc Münnich, preşedintele Consiliului de Miniştri al R.P. Ungare, membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.S.U., N. S. Hruşciov, prim-secretar al C.C. al P.C.U.S., conducătorul delegaţiei P.C.U.S., membrii Biroului Politic al C.C. al P.M.S.U. şi conducătorii delegaţiilor partidelor comuniste şi muncitoreşti sosite la Congres. Cei prezenţi în sală s-au ridicat în picioare şi au salutat cu aplauze prelungite care s-au transformat în ovaţii pe conducătorii P.M.S.U., pe N. S. Hruşciov şi pe reprezentanţii partidelor comuniste şi muncitoreşti frăţeşti. Congresul a fost deschis de dr. Ferenc Münnich, membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.S.U., care a dat cuvîntul unui delegat pentru a propune pe membrii prezidiului. In prezidiu au fost aleşi membrii şi membrii supleanţi ai Biroului Politic al C.C. al P.M.S.U., activişti de partid, reprezentanţi ai organizaţiilor de partid din întreprinderi şi sate, conducători ai instituţiilor de stat şi ai organizaţiilor de masă, oameni de artă şi cultură. In prezidiu au fost de asemenea aleşi N. S. Hruşciov, Tan Cijen lin, Walter Ulbricht, Jacques Duclos, Emil Bodnăraş, Giancarlo Paretta, D. N. Aidit, precum şi ceilalţi conducători ai celor 45 de delegaţii ale partidelor comuniste şi muncitoreşti sosite la congres. Dr. Ferenc Münnich a salutat apoi pe delegaţi şi oaspeţi. El a propus să se cinstească memoria unor eminenţi activişti ai mişcării muncitoreşti internaţionale, a unor activişti de partid de seamă din Ungaria, precum şi a eroilor unguri şi sovietici căzuţi în lupta împotriva contrarevoluţiei din Ungaria în toamna anului 1956, întreaga sală s-a ridicat în picioare, păstrînd un moment de reculegere. In cuvîntul său introductiv, , dr Ferenc Münnich a relevat marea importanţă a celui de-al VII-lea Congres al P.M.S.U. şi a urat delegaţilor Congres succes în muncă. După alegerea organelor congresului a urcat la tribună János Kádár, prim-secretar al C.C. al P.M.S.U., care a prezentat raportul de activitate al C.C. al P.M.S.U. Raportul prezentat de János Kádár a fost ascultat cu o deosebită atenţie şi a fost subliniat în repetate rînduri prin aplauze furtunoase, prelungite. In şedinţa de după-amiază a Congresului, Jeno Fock, membru în Biroul Politic şi secretar al C.C. al P.M.S.U., a prezentat raportul „Directivele cu privire la sarcinile economice şi cu privire la pregătirea celui de-al doilea plan cincinal al economiei naționale". Raportul prezentat de tovarăşul János Kádár BUDAPESTA. — (Agerpres). — In raportul prezentat la cel de-al VII-lea Congres al P.M.S.U., tovarăşul János Kádár, prim-secretar al C.C. al P.M.S.U., a spus, printre altele : In toate organizaţiile partidului nostru au avut loc în ajunul Congresului adunări de dări de seamă şi alegeri şi conferinţe de partid. Este un factor pozitiv că adunările şi conferinţele de partid s-au desfăşurat într-o atmosferă de puternic avînt şi - au demonstrat creşterea conştiinţei şi simţului de răspundere al membrilor de partid ; o confirmare a acestui fapt o constituie participarea în proporţie de 90—95 la sută a membrilor şi candidaţilor de partid în adunări şi conferinţe şi faptul că 30 la sută din participanţi, adică aproximativ 120.000 de tovarăşi, au luat cuvîntul la dezbateri. Tezele raportului politic al Comitetului Central s-au bucurat de aprobarea generală. Membrii de partid aprobă în unanimitate politica promovată în cei trei ani care au trecut şi doresc ca şi pe viitor să ducem această politică în mod consecvent. Astfel, se poate spune că în prezent Comitetul Central şi membrii de partid sunt strîns uniţi; unitatea partidului nostru este trainică şi de nezdruncinat. Partidul şi poporul — forţă unită sub steagul socialismului Are o mare însemnătate politică faptul că în cadrul întrecerii socialiste desfăşurate în cinstea Congresului partidului, alături de comunişti care au fost iniţiatorii ei, au participat sute de mii de muncitori, ţărani, reprezentanţi ai intelectualităţii, oameni fără partid. însuşi acest fapt constituie o dovadă strălucită că în prezent în ţara noastră există legături strinse între partid şi mase , partidul şi poporul reprezintă o puternică forţă unită, sub steagul socialismului. Ocupîndu-se de problemele politicii externe a Ungariei şi de situaţia internaţională, János Kádár a spus : „In primăvara anului 1945 poporul ungar şi-a dobîndit din nou independenţa naţională, suveranitatea de stat. In perioada care s-a scurs de atunci el a cucerit puterea şi a străbătut o cale lungă în domeniul construcţiei socialiste. Ţelul politicii noastre externe este menţinerea acestor măreţe cuceriri ale poporului nostru şi asigurarea construcţiei paşnice a socialismului. Principiile de bază ale politicii noastre externe sunt: prietenia ungaro-sovietică, devotamentul faţă de lagărul socialist, politica de împotrivire faţă de imperialism, coexistenţa paşnică cu toate statele şi popoarele, indiferent de deosebirile în orînduirea lor socială. Poporul ungar este mîndru că are ca prieten Uniunea Sovietică — ţara planului septenal, ţara care construieşte comunismul, cea mai măreaţă forţă a progresului uman şi a păcii în întreaga lume. János Kádár a vorbit despre trăinicia prieteniei ungaro-sovietice care are rădăcini adinei în trecut, despre recunoştinţa fierbinte a poporului ungar faţă de poporul Uniunii Sovietice, care a izgonit de pe teritoriul Ungariei trupele nazisto-fasciste şi, cu preţul vieţii fiilor săi, a eliberat poporul ungar de sub jugul cotropitorilor. Cit timp pe acest pămînt trăiesc ungurii conştienţi şi cinstiţi, a spus el în continuare, ei îşi vor aminti cu recunoştinţă de ajutorul pe care, la cererea guvernului revoluţionar muncitoresc-ţărănesc, Uniunea Sovietică l-a acordat poporului ungar în anul 1956, cind a izbucnit contrarevoluţia şi cind asupra acestui popor plana pericolul amestecului imperialist. Datorită acestui ajutor am reuşit să împiedicăm ca pe grumazul poporului ungar să fie pus din nou capitalismul, fascismul, ca imperialiştii să transforme patria noastră intr-un cap de pod militar, într-o arenă de operaţii militare. In ultimii 15 ani Uniunea Sovietică a demonstrat de două ori prin sîngele fiilor săi profunda sa prietenie faţă de poporul ungar, internaţionalismul său. In aceşti 15 ani ea a ajutat de asemenea prin mii de căi poporul ungar în lichidarea prejudiciilor pricinuite de război şi în construcţia socialismului. Prietenia ungaro-sovietică este acum puternică. Această prietenie este izvorul forţei poporului ungar, un mare sprijin şi chezăşia viitorului său fericit, întărirea continuă a prieteniei ungaro-sovietice, care este o prietenie veşnică şi indestructibilă, constituie principala sarcină de politică externă a partidului şi guvernului nostru. , Lagărul socialist — care are drept nucleu şi forţă motrice Uniunea Sovietică — constituie în zilele noastre principala forţă a păcii şi progresului pe pămînt. Republica Populară Ungară este membru egal în drepturi şi respectat al lagărului socialist. Interesele vitale ale poporului nostru cer ca la baza politicii noastre externe să stea şi pe viitor întărirea continuă a forţei şi unităţii lagărului socialist şi lupta hotărită împotriva tuturor încercărilor îndreptate spre slăbirea lui. In continuarea raportului său, János Kádár a vorbit despre elanul cu care toate ţările de democraţie populară înaintează pe calea socialismului. Vecinii noştri cei mai apropiaţi sunt Republica Cehoslovacă şi Republica populară Romînă surori. Ne bucurăm de minunatele lor succese obţinute în construirea socialismului şi de faptul că prietenia cu aceste două ţări de democraţie populară se dezvoltă fără încetare, pe bazele solide ale unei înţelegeri depline, ale internaţionalismului proletar. Incepînd din august 1953 relaţiile noastre de stat cu Iugoslavia s-au normalizat treptat, a spus în continuare János Kádár. Dar în perioada anilor 1956—1958 ele s-au înrăutăţit considerabil, apoi, ca rezultat al îmbunătăţirii lor treptate, în prezent contactele noastre pe linie diplomatică, de stat, economică şi în unele domenii ale relaţiilor sociale, ca de pildă în domeniul sportului, pot fi calificate drept normale. După părerea noastră, există toate posibilităţile ca, în ciuda cunoscutelor divergenţe ideologice, între cele două state să se stabilească relaţii normale de bună vecinătate. Noi tindem spre aceasta deoarece după convingerea noastră , în acest lucru sunt reciproc interesate popoarele Iugoslaviei şi Ungariei. Vorbind despre relaţiile ungaroamericane, raportorul a arătat că interesele normalizării relaţiilor dintre cele două ţări cer ca cercurile conducătoare din S.U.A. să-şi revizuiască politica lor învechită, ostilă şi întru nimic justificată faţă de Republica Populară Ungară. J. Kádár a condamnat încercările unor cercuri ale O.N.U. de a se amesteca în treburile interne ale Ungariei. Noi, a spus el în continuare, condamnăm politica externă a guvernului Republicii Federale Germane. Pentru a masca acţiunile sale, cancelarul Adenauer vorbeşte despre pace, dar in acelaşi timp aici în Ungaria, precum şi în întreaga lume, fiecare ştie că, sub masca peroraţiilor sale despre pace, în Germania occidentală are Ioc o cursă intensă a înarmărilor şi că acolo se urmăreşte să se menţină cu orice preţ războiul rece. Este îndeobşte cunoscută poziţia duşmănoasă a guvernului Republicii Federale Germane faţă de Republica Democrată Germană. Referindu-se în continuare la aspectele actualei situaţii internaţionale, raportorul a subliniat evenimentul de deosebită importanţă — vizita tovarăşului Hruşciov în America, vizită care a fost salutată de oamenii iubitori de pace din întreaga lume. Tovarăşul Hruşciov este considerat în întreaga lume, chiar şi de oamenii care sunt departe de comunism, ca un om al cărui merit personal uriaş constă în aceea că el a început să spargă gheaţa războiului rece. Suntem bucuroşi că el se află în mijlocul nostru şi îl felicităm sincer pentru succesele vizitei sale în America. A avut o importanţă deosebită prezentarea de către Uniunea Sovietică în Organizaţia Naţiunilor Unite a propunerii de dezarmare generală. Sprijinim propunerile care urmăresc reglementarea problemei Berlinului şi încheierea Tratatului de pace cu Germania. Sprijinim propunerea Uniunii Sovietice cu privire la dezarmarea generală. „Vom continua să întărim statul nostru, orînduirea noastră“ Trecînd la examinarea problemelor interne din Ungaria, János Kádár a subliniat, în cursul celor trei ani care au trecut, situaţia politică internă din ţară s-a dezvoltat într-o direcţie sănătoasă şi această dezvoltare a dus la o întărire serioasă a orînduirii noastre. Lupta împotriva contrarevoluţiei a călit şi a sudat forţele socialismului. Masele au crescut considerabil din punct de vedere politic, au căpătat o bogată experienţă a luptei de clasă, în cursul acestei lupte s-a întărit şi mai mult unitatea naţională a poporului ungar pe baza ideilor socialismului. Analizînd cauzele care au provocat evenimentele contrarevoluţionare din anul 1956, raportorul a arătat greşelile comise de Rákosi şi grupul lui1 şi a subliniat rolul nefast al trădării fără precedent comise de Imre Nagy şi de grupul lui care au străbătut până la capăt drumul de la activitatea fracţionistă în sinul partidului pînă la alianţa secretă şi vădită cu burghezia şi imperialiştii, pînă la predarea trădătoare a puterii deţinute de clasa muncitoare. János Kádár a declarat, de asemenea, că „cel mai puternic factor al rebeliunii contrarevoluţionare din Ungaria a fost imperialismul mondial, în frunte cu cercurile reacţionare din S.U.A.“. Problemele ridicate de istorie în faţa noastră în acele zile erau grele şi complicate. împotriva noastră au luptat duşmanii noştri de moarte şi împreună cu ei oameni induşi în eroare şi rătăciţi, în situaţia care se crease atunci succesul putea fi obţinut numai printr-o politică fermă, principială şi printr-o atitudine hotărîtă. Rebeliunea contrarevoluţionară din 1956, a spus raportorul, va rămîne pentru totdeauna o pagină neagră în istoria poporului ungar. Faptul insă că astăzi, după numai 3 ani, putem declara că contrarevoluţia este o chestiune a trecutului, că ea aparţine deja istoriei, dovedeşte de asemenea că poporul nostru s-a îmbogăţit cu o mare experienţă politică, a dat dovadă de o mare hotărîre şi unitate în lichidarea nenorocirilor şi greutăţilor provocate de rebeliunea contrarevoluţionară, şi a reuşit să înmormînteze contrarevoluţia. In continuare, János Kádár a spus : Există şi asemenea reacţionari care îşi leagă speranţele de faptul că trupele sovietice se vor retrage din Ungaria. în această problemă este cazul să spunem cîteva cuvinte mai serioase. Trupele sovietice se află în prezent în Ungaria nu din motive de politică internă, ci exclusiv în legătură cu problemele internaţionale nerezolvate încă. Noi, de acord cu guvernul sovietic, cu guvernele care fac parte din organizaţia Tratatului de la Varşovia, cu toate guvernele ţărilor socialiste, sîntem pentru tratative cu privire la retragerea concomitentă, reciprocă, a trupelor care staţionează pe teritorii străine. Noi, a declarat în continuare J. Kádár, ţinem seamă de experienţă şi nu vom repeta greşelile, noi nu vom uita trădarea şi nu vom uita nici duşmanul de clasă, nici pe imperialişti. Pe baza experienţei pe care o avem, vom continua să întărim statul nostru, orînduirea noastră. Noi întărim şi vom întări şi pe viitor principala bază politică a statului nostru — alianţa dintre muncitori şi ţărani. Bazîndu-ne pe mişcarea Frontului Popular Patriotic, noi continuăm să lărgim unitatea tuturor forţelor creatoare ale naţiunii. Spre noi fi mari succese In dezvoltarea economiei Vorbind despre situaţia economică din ţară, János Kádár a spus: După eliberarea ţării noi am obţinut succese uriaşe în construcţia economică. Incepînd din anul 1949 poporul nostru a construit 100 de noi mari întreprinderi industriale ; tot în aceeaşi perioadă au fost create în Ungaria noi oraşe industriale socialiste. Nivelul producţiei agricole a crescut cu numai 15 la sută; principala cauză a acestui lucru a fost producţia agricolă înapoiată, pe parcele de pămînt mici, fărîmiţate. Şi totuşi faptul că parcul de tractoare care, în anul 1935, era alcătuit din 7.000 de tractoare a crescut pînă în anul 1959 la 31.000 de tractoare dovedește că a avut loc o oarecare dezvoltare a agriculturii. 7 Deși în perioada 1951—1953 nivelul de trai al maselor de oameni ai muncii a bătut vremelnic pasul pe loc, iar la unele categorii de oameni ai muncii el a scăzut, în ansamblu nivelul de trai a crescut considerabil în decurs de 10 ani. Datorită rezultatelor bune obţinute In anul 1958 noi am putut începe anul 1959 în condiţii mai favorabile. In afară de rezultatele bune obţinute în viaţa economică, încrederea, dragostea de muncă şi entuziasmul oamenilor muncii au crescut într-o măsură uriaşă datorită marii victorii în alegeri, progresului foarte important obţinut în transformarea socialistă a agriculturii şi datorită Congresului al XXI-lea al P.C.U.S., care ne-a însufleţit. János Kádár s-a referit apoi la hotărîrea din martie a C.C. al P.M.S.U. cu privire la întărirea cooperativelor agricole de producţie noi, create în număr mare şi care s-au dezvoltat considerabil şi cu pri- vire la accelerarea ritmului con- ] strucţiei socialiste. * Tn viitorii cîţiva ani, a spus János Kádár, poporul nostru trebuie să de- t săvîrşească construcţia bazelor societăţii socialiste şi datoria lui este de a accelera construirea socialismului. I In domeniul economiei şi produc-ţiei sarcina noastră imediată este depăşirea planului trienal, în procesul îndeplinirii planurilor pe acest an şi anul viitor şi construirea primelor baze trainice ale noului cincinal la un nivel mai înalt. Avem sarcina să elaborăm în mod realist noul cincinal şi să mobilizăm masele pentru îndeplinirea lui. In documentul alcătuit de Comitetul Central sunt cuprinse principalele directive pentru aliuirea noului plan cincinal. Planul trebuie să asigure creşterea producţiei industriale pînă la sfîrşitul anului 1965 cu cel puţin 65—70 la sută, în comparaţie cu nivelul anului 1958, iar la producţia agricolă cu 30—32 la sută. Este necesar să se obţină o sporire a venitului naţional de cel puţin o dată şi jumătate, în aşa fel încit sporirea producţiei industriale să fia realizată in primul rînd prin creşterea productivităţii muncii cu 87— 40 la sută. Raportorul a menţionat că în perioada cincinalului Ungaria trebuie să obţină ca venitul real pe cap de locuitor să crească cel puţin cu 26 —29 la sută, iar fondul de consum al populaţiei să sporească la sfârşitul anului 1965 cel puţin cu 40 la sută — 45 la sută faţă de cel existent. în decurs de trei cincinale urmează să fie construite în total 1 milion de locuinţe noi moderne. Raportorul s-a ocupat apoi de problemele construcţiei culturale ale dezvoltării ştiinţei, literaturii, artei, a arătat necesitatea intensificării luptei ideologice împotriva rămăşiţelor vechii orînduiri. Scopurile noastre finale, a spus János Kádár, sunt lichidarea deplină a exploatării, victoria deplină a socialismului in ţara noastră, ridicarea la un nivel mai înalt a bazei tehnico-materiale a socialismului, desăvîrşirea revoluţiei culturale, transformarea conştiinţei oamenilor, realizarea unui înalt nivel al bunăstării poporului, ceea ce, la rîndul său, cere de asemenea desăvîrşirea în anii următori a transformării socialiste a agriculturii. Arătînd că lupta de clasă in Ungaria nu a luat sfîrşit odată cu înfrângerea contrarevoluţiei, raportorul a chemat clasa muncitoare şi pe toţi oamenii muncii la ascuţirea vigilenţei revoluţionare. Vorbind despre rolul şi sarcinile Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, János Kádár a spus : Pentru a apăra baza ideologică a rîndurilor sale, în cei trei ani care au trecut partidul a dus lupta pe două fronturi şi anume — împotriva revizionismului şi dogmatismului, pentru puritatea ideologiei marxistieniniste. Orientările dogmatice şi revizioniste care se ivesc în partid aduc prejudicii armei ideologice a clasei muncitoare. Revizionismul constituie primejdia principală atît în Ungaria, cit şi pe plan internaţional. Revizionismul contemporan reînvie vechile idei burgheze neînvinse încă, face jocul imperialismului internaţional şi al reacţiunii interne, se sprijină pe ele şi este periculos îndeosebi pentru că în faţa maselor el apare sub masca marxism-leninismului. Raportorul a comunicat că în prezent cele 16.805 organizaţii de partid ale P.M.S.U. reunesc 402.456 membri de partid şi 35.000 de candidaţi de partid. 60 la sută din numărul membrilor de partid şi 56 la sută din numărul candidaţilor de partid sânt muncitori sau foşti muncitori, 14 la sută din numărul membrilor de partid şi 19 la sută din numărul candidaţilor de partid sunt ţărani muncitori. Sîntem îndreptăţiţi să afirmăm, a declarat János Kádár, că partidul nostru este mai puternic astăzi decit înainte de contrarevoluţie, deşi numărul membrilor de partid a scăzut la jumătate. Partidul nostru este un partid patriotic şi internaţionalist. Revoluţia noastră socialistă poate să se dezvolte numai împreună cu mişcarea comunistă internaţională, în strînsă unitate cu ea. Relaţiile noastre cu partidele frăţeşti, cu partidele comuniste şi muncitoreşti, inclusiv cu partidul cu cea mai mare experienţă şi cel mai puternic — Partidul Comunist al Uniunii Sovietice sunt cele mai sincere şi cele mai bune pe care le-am putea dori. In încheiere, János Kádár a spus: Este necesar ca partidul să se bizuie şi mai mult pe mase, ca poporul să se unească şi mai strîns în jurul partidului. Trebuie ca poporul ungar să întărească şi mai mult prietenia cu popoarele Uniunii Sovietice şi ale întregului lagăr socialist, să se unească şi mai strîns cu forţele crescînde ale lagărului internaţional al păcii şi socialismului. Avem convingerea nestrămutată că nu este departe timpul cind socialismul va repurta victoria deplină In ţara noastră , va fi construită Ungaria socialistă — se va înfăptui visul cel mai minunat şi mai scump al multor generaţii ale poporului ungar. Sîntem convinşi de aceasta !