Scînteia, aprilie 1968 (Anul 37, nr. 7660-7689)
1968-04-08 / nr. 7667
• FOTBAL In divizia A, cele două dialoguri continuă : în divizia B, liderii pierd teren • „CUPA GAUDINI" la scrimă (corespondentă din Budapesta) • Cicliştii noştri în „Turul Marocului" (Moiceanu se menţine în frunte) şi în cursa Bordeaux - San Sebastian — Alte ştiri sportive din ţară şi de peste hotare (în pag. IlI-a) SPORT HANDBALISTII DE LA STEAUA SOSESC ASTĂZI CU PREŢIOSUL TROFEU « FRANKFURT PE MAIN (corespondenţă specială). — Aşadar, sîmbătă seara in sala Expoziţiei din Frankfurt, handbalul românesc a fost frenetic aplaudat. Cei aproape 8 000 de spectatori „neutri" au fost martorii unei finale dinamice a celei de-a 9-a ediţii a „Cupei campionilor europeni", oferind ca recompensă echipei Steaua, pentru strălucitul său succes, ovaţii şi aplauze la „scenă deschisă“. Rareori am văzut la sfirşitul unei competiţii programată aici, in timpul festivităţii de premiere o asemenea manifestare de simpatie, dăruită vreunei echipe de peste hotare. Intr-adevăr, pe drept cuvînt se poate afirma, că, mai ales finalul uluitor din meciul cu Dulde, oferit de rapizii şi îndemînaticii handbalişti români, a creat în tribune o atmosferă rar întîlnită în arenele vest-germane. (Continuare în pag. a IlI-a) „CUPA CAMPIONILOR EUROPENI" — în mîinile căpitanului echipei Steaua, maestrul emerit al sportului Cornel Oțelea Telefoto : U.P.I. — Agerpres PROLETARI DIN TOATE ȚÂRÎLE, UNIp-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVII Nr. 7667 Luni 8 aprilie 1968 4 PAGINI - 30 BANI SECTOARE IN CARE AVEM INCA MULT DE FĂCUT PENTRU RIDICAREA ECONOMICĂ A JUDEŢULUI MEHEDINŢI Situat In sud-vestul ţării, Intre Dunăre, Valea Motrului şi Munţii Mehedinţiului, îngemănînd toate formele de relief, ceea ce îi conferă nu numai un pitoresc deosebit, ci şi bogate resurse materiale necesare pentru dezvoltarea multilaterală a economiei, purtînd pregnant semnele unor momente nepieritoare din istoria poporului nostru — începînd cu vestigiile care atestă că aici a fost teatrul unor evenimente legate strins de fiinţa noastră naţională, şi terminind cu cele care evidenţiază tradiţiile de luptă revoluţionară ale clasei muncitoare — judeţul Mehedinţi s-a bucurat din plin de roadele politicii partidului în construcţia economică, social-culturală şi de stat. Forţa economică pe care o reprezintă astăzi judeţul, multe dintre aşezările acestui colţ al ţării, dar cu deosebire Turnu Severin, Strehaia, Orşova şi Vînju Mare constituie cea mai evidentă mărturie. Aici, datorită investiţiilor făcute în anii construcţiei socialiste, nu numai că s-a reuşit modernizarea întreprinderilor mai vechi, astfel încît să ţină pasul cu progresul tehnic, să facă faţă cerinţelor tot mai mari ale economiei, dar s-au înălţat numeroşi vlăstari ai industriei noastre socialiste. Uzina mecanică şi Combinatul pentru industrializarea lemnului din Turnu Severin, întreprinderea minieră Orşova, întreprinderea de industrializare a cărnii şi fabricile de produse lactate şi panificaţie din Turnu Severin, Ţesătoria „Cazane", Fabrica de confecţii Turnu Severin, întreprinderileforestiere Orşova şi Turnu Severin. Atelierele navale Orşova — sunt numai cîteva din acestea. Luate la un loc toate aceste unităţi — vechi şi noi — au dat în 1967 o producţie globală industrială in valoare de peste 1,6 miliarde de lei. Am creionat acest tablou sumar al potenţialului industrial al jude-Constantin DRĂGOESCU prim-secretar al comitetului judeţean de partid, preşedintele comitetului executiv al Consiliului popular provizoriu Mehedinţi titlui nu numai pentru a prezenta amploarea eforturilor materiale făcute şi treapta pe care am ajuns, ci şi pentru a înţelege mai bine coordonatele viitorului apropiat. Sarcinile care ne stau în faţă sunt mari : în 1968 valoarea producţiei industriale trebuie să ajungă la circa 2 miliarde de lei, iar în anii imediat următori la cifre şi mai ridicate. Aceasta impune din partea organelor judeţene de partid şi de stat o muncă mai susţinută, desfăşurată pe un front mai larg şi, totodată, în adîncime, jos, în unităţile productive, antrenarea comuniştilor, a tuturor oamenilor muncii pentru descoperirea de noi rezerve şi capacităţi de producţie, pentru valorificarea superioară a mijloacelor materiale şi a potenţialului de muncă existent, pentru înlăturarea neajunsurilor care fac ca, momentan, eficienţa producţiei să nu se ridice, în unele unităţi, la nivelul scontat. Ocupîndu-ne cu maximă atenţie de soluţionarea acestor probleme, vom lua toate măsurile necesare şi pentru pregătirea exemplară a noilor investiţii — în actualul cincinal valoarea acestora se ridică la aproape 7 miliarde de lei — pentru realizarea lor în termenele prevăzute şi în condiţii calitative ireproşabile, astfel incit la datele stabilite să poată realiza parametrii proiectaţi. Punind in valoare avantajele ce decurg din noua organizare administrativ-teritorială a ţării, militînd consecvent pentru perfecţionarea stilului de muncă al organelor şi organizaţiilor de partid, pentru creşterea răspunderii lor în conducerea vieţii economice a judeţului, aplicînd în viaţă preţioasele indicaţii cuprinse în recenta expunere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, avem convingerea fermă că industrializarea socialistă îşi va pune tot mai pregnant pecetea înnoitoare pe meleagurile Mehedinţiului, că obiectivele existente şi cele care vor intra în funcţie vor da patriei mai multe produse şi de o calitate superioară, vor înregistra indici economici superiori. Paralel cu aceste preocupări, comitetul judeţean de partid are în centrul atenţiei şi dezvoltarea agriculturii, ramură care prin suprafeţele mari ocupate — 61,6 la sută din suprafaţa totală a judeţului este teren agricol — prin forţa de muncă numeroasă pe care o antrenează — circa 65 la sută din populaţie trăieşte în mediul rural — precum şi prin ponderea ridicată a producţiei în ansamblul economiei judeţului prezintă o importanţă deosebită. Este adevărat că mare parte din terenul pe care-l avem este situat pe coastele dealurilor, dar aceasta, aşa după cum arată experienţa de pînă acum, nu constituie un impediment pentru dezvoltarea în cadrul judeţului a celor mai diverse ramuri ale agriculturii. Începînd cu cultura cerealelor şi a plantelor tehnice şi terminnînd cu pomicultura, viticultura şi creşterea animalelor. Ca şi în alte sectoare de activitate şi aici, în agricultură, s-au înregistrat progrese evidente. In cooperativele din Gruia, Pristol, Cioroboreni, Pătule, Dîrvari, Salcia şi din alte comune s-a ajuns la recolte de cite 3 500 kg porumb şi 2 500 kg grîu în medie la hectar. Trebuie spus însă că, cu toate progresele înregistrate, realizările din agricultură — în special din cea cooperatistă — nu sunt satisfăcătoare, nu oglindesc resursele naturale şi economice variate de care dispun unităţile agricole. Alături de cooperative agricole ca acelea citate anterior sunt altele — Şovarna, Ghelmegioaia, Grozeşti, Bilane, Ruptura, care de ani de zile nu reuşesc să iasă din matca mediocrităţii, să asigure membrilor lor cîştiguri din ce in ce mai ridicate. Ceva mai mult : ramuri cum sînt pomicultura, viticultura şi creşterea animalelor, se dezvoltă nesatisfăcător, nu aduc unităţilor agricole producţii şi venituri substanţiale. In ce direcţie vor acţiona organele locale de partid, de stat şi agricole, pentru a remedia aceste neajunsuri ? Ce ne-am propus să întreprindem pentru a spori substanţial eficienţa producţiei agricole ? O primă direcţie în care trebuie să acţionăm cu toată hotărîrea — direcţie asupra căreia conducerea partidului a atras atenţia în repetate rînduri — este sporirea randamentelor la hectar. Rezervele existente în această privinţă sunt foarte mari. Chiar şi în condiţiile terenului mai sărac existent în unele comune, dacă complexul de măsuri care determină nivelul producţiei ar fi aplicat riguros, la fel de bine ca in unităţile fruntaşe, plusul de recoltă ar fi apreciabil. Este un ţel pe care îl vom urmări cu toată perseverenţa. Evident, factorii care condiţionează atingerea lui sunt numeroşi: este vorba de sporirea cantităţilor de îngrăşăminte, de folosirea pe scară mai largă a seminţelor de înaltă productivitate, de extinderea irigaţiilor şi diversificarea lucrărilor mecanizate, adică de factorii care, în lumina directivelor, celui de-al IX-lea congres al partidului, vor fi soluţionaţi în tot mai mare măsură în următorii ani. Ceea ce mi se pare esenţial însă, şi in această direcție (Continuare în pag. a IlI-a) Pregătirea terenului pentru semănatul porumbului la cooperativa agricolă de producţie Izvorul Dulce, judeţul Buzău ÎN PAG. A 1l-A ACTUALITATEA CULTURALĂ • Viaţa muzicală 9 Caleidoscop CRAIOVA. Calea Severinului văzută din Grădina botanică. O delegaţie a Consiliului Central al U.G.S.R., condusă de tovarăşul Gheorghe Apostol, a plecat la sesiunea extraordinară a Consiliului General al F. R. M. Duminică dimineaţa a părăsit Capitala, îndreptîndu-se spre Moscova, o delegaţie a Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, condusă de tovarăşul Gheorghe Apostol, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului Central al U.G.S.R., care va participa la sesiunea extraordinară a Consiliului General al Federaţiei Sindicale Mondiale, consacrată intensificării solidarităţii oamenilor muncii din întreaga lume cu poporul vietnamez în lupta împotriva agresiunii imperialismului american. .. . Din delegaţie fac parte: tovarăşii Larisa Munteaniu, secretar al Consiliului Central al U.G.S.R., Ion Ticărău, şef de sector în Secţia relaţii internaţionale a Consiliului Central, şi Petre Ignat, şef de secţie la ziarul „Munca“. La plecare, pe aeroportul Băneasa, au fost prezenţi tovarăşul Constantin Dragan, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-vicepreşedinte al Consiliului Central al U.G.S.R., şi alţi membri ai conducerii U.G.S.R. Au fost de faţă I. S. Ilin, însărcinat cu afaceri a.i. al Ambasadei Uniunii Sovietice la Bucureşti, şi membri ai Ambasadei. ★ In cursul după-amiezii delegaţia a sosit în capitala U.R.S.S. Pe aeroportul Şeremetievo, membrii delegaţiei au fost salutaţi de A. N. Şelepin, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., preşedintele Consiliului Central al Sindicatelor din U.R.S.S., şi de alţi reprezentanţi ai conducerii sindicatelor sovietice. Au fost prezenţi Teodor Marinescu, ambasadorul României la Moscova, şi membri ai ambasadei. (Agerpres) OMUL CARE DINAMIZEAZĂ Folosim adesea termenul de „prestigiu" pentru a desemna cu ajutorul lui faptul ca o anumită persoană se distinge de alte persoane prin anumite calități morale, profesionale ori intelectuale. Spunem, de pildă, atunci cînd dăm o referință verbală sau scrisă despre cineva, că „acest om se bucură de prestigiu în faţa colegilor săi de muncă", sau că „a izbutit să cîştige prestigiu în colectivul din care face parte". Spunem, de asemenea, că „x" a făcut o invenţie sau a dat o lucrare prestigioasă, că marca unei anumite unităţi productive se bucură de prestigiu în rîndul consumatorilor, că o anumită intervenţie sau luare de poziţie „a contribuit la creşterea prestigiului“ persoanei sau instituţiei în cauză. Calificativul se extinde, astfel, nu numai asupra manifestărilor nemijlocite, actuale ale oamenilor, aşa cum sunt ei asistaţi şi văzuţi direct de semenii lor, ci şi asupra produselor activităţii lor, asupra colectivelor, organizaţiilor şi instituţiilor din care fac ei parte. De fiecare dată, atribuirea acestui calificativ exprimă un act de valorificare, o judecată de valoare, constînd în recunoaşterea publică a autorităţii, vazei şi consideraţiei de care se bucură cineva sau ceva. Cercetările concrete de teren ne-au oferit deseori prilejul să constatăm că, printre calităţile pe care membrii unui colectiv de muncă le socotesc ca absolut necesare aceluia care are de îndeplinit o muncă de răspundere, se numără respectul, stima, consideraţia şi reputaţia de care el trebuie să se bucure. In genere, cind oamenii remarcă calităţile cuiva cu ajutorul unui asemenea calificativ, exprimarea opiniei capătă un ton cald, convingător, definitiv, o nuanţă de admiraţie şi entuziasm, care însă n-au nimic din „zgomotul“ manifestărilor de stadion. Ele sunt ca nişte aplauze tacite produse nu de foşnetul palmelor, ci de „murmurul“ gîndirii. Iar practic, cînd echipa aşteaptă, să zicem, vizita ori controlul unui inginer de prestigiu, se produce un plus de autoanaliză a fiecărui om, o creştere spontană a atenţiei şi receptivităţii faţă de observaţiile şi aprecierile celui venit în control. Iar aceste modificări psihologice pe care le suportă membrii unui colectiv de muncă sub influenţa persoanei cu prestigiu nu întîrzie să genereze alte efecte psihologice, de amplasare mai mare, cum ar fi, de pildă, întărirea disciplinei şi a conştiinciozităţii în muncă, ambiţia de a da cît mai mult şi mai bun. Elementul psihologic se prelungeşte astfel intr-un fapt economic, în creşterea coeficienţilor producţiei şi productivităţii muncii. Dar care este substratul prestigiului personal ? De unde apare necesitatea şi utilitatea lui socială ? Oamenii îşi ascultă şeful slab doar din obligaţie şi nu lucrează cu „tragere de inimă“. Fiecare aşteaptă să fie împins „de la spate“. Se creează, parcă, o situaţie de insuficientă stimulare ; munca se desfăşoară pe un fond de motivaţie minimală. In asemenea cazuri, se face necesar un mecanism compensator, capabil să preia sarcina activizării şi declanşării energiei oamenilor. In cadrul acestui mecanism suplimentar un rol deosebit îl joacă tocmai fenomenul prestigiului personal. Cel care se bucură efectiv de consideraţie, preţuire şi renume are calitatea de a fi molipsitor, aşa cum este orice model. El incită, sugestionează, înviorează şi fortifică moralul grupului de muncă. El acţionează ca un tonifiant puternic, destrămînd stările de inerţie şi indiferenţă. Pe bună dreptate, în docu-Lector univ. dr. Pantelimon GOLU (Continuare în pag. a II-a) opinii FEBRĂ PORTUARĂ reportaj de Ilie TĂNASACHE Originii seismograf al dinamicii activității portuare, prietenul meu pilotul mă introduce în atmosfera de du-te vino din spațiul dunărean al Galaților. „A sosit un nou vas străin... Manevre obișnuite pentru intrarea in bazin... a venit pentru laminate“. Marinarul pe care-l ştiam din echipajul „Săgeţii" (primul vas cu aripi portante care a inaugurat cursele Galați — Brăila — Sulina) îşi rostea apăsat vorbele furate de vînt. Şalupa, albă, s-a pierdut apoi în ceafa valurilor, gonind în întîmpinarea oaspetelui străin, odată cu cei 6 180 metri cubi de apă pe secundă cît mînă Dunărea la Galați. Pe malul celălalt, pînza încă albăstruie a sălciilor, gata să plesnească în verde crud. Pe malul sting, catarge, catarge, cu toate culorile în vîrf. Şi silozurile albe urcate în schela Galaţilor de mintea cutezătoare a savantului Anghel Saligny, fiu al Focşanilor, şi, mai în adînc, la mila 80, cargourile româneşti, în aşteptarea primelor călătorii pe mări şi oceane. În bazin, macaralele nu mai prididesc (anul trecut au manipulat, între altele, aproape un milion de tone de produse balastiere , pentru combinat, pentru metaforele de beton şi sticlă ale oraşului). Apoi, miile, zecile de mii de tone de porumb din Insula Mare a Brăilei, însemnele de fertilitate ale unor pămînturi urcate la o nouă existentă, la un nou destin.. Un milion de tone manipulate... Memoria reînvie chipul unui docher bătrîn, cu o anume aură de pitoresc, unul Velichi, cu cămaşa şi izmenele veşnic pătate de măslinele pe care le fura, un obicei sacru al tuturor „poştelor*, veşnic în conflict cu crîşmarii unde-şi bea săptămînal banii. Striviți de poveri, unii cădeau cu saci cu toi de pe puntea îngustă, Dunărea-i îngropa definitiv, ca pe vremea lui Codin... Pentru a încărca un barcaz „peştele* sau „ciolanele* — cumi se mai spunea acestor oameni chinuiţi — trudeau cite o lună încheiată, zi şi noapte. — Cu instalaţiile portuare de azi — mă informează inginerul D. Pătrăuceanu, director adjunct al Navromului, putem să operăm încărcarea sau descărcarea unui cargou de circa 6 000 de tone în nu mai mult de 4—5 zile. Anul trecut au acostat un portul Galaji peste 400 de vase sub pavilion străin şi românesc. Galaji, schelă de veche tradiţie, e legat prin mii de tire de tarile lumii, de ţărmuri din nord, din sud, de continente şi porturi îndepărtate., Trimitem şi primim mărfuri, iar mecanismul acesta funcţioneaza aici într-o creştere continuă, datorită instalaţiilor portuare moderne, plantate în ultimii ani pe malul Dunării — în bazin, la danele de acostare. Profesia de docher — sezonieră în trecut — s-a restructurat; oamenii de aici — altădată cu o anume psihologie levantină, dormitînd pe caldarim, în lipsă de lucru, cu preţul la care îşi pierdeau forţa muşchilor scrisă direct, cu creta, pe tălpile crăpate — sînt macaragii, tractorişti, autostivuitori, elevatorişti etc. Un vas de călători, „Trotuş*, îşi vesteşte plecarea în cursă. Imagine obişnuită la desprinderea de ţărm. Fluturări de mîini, urări de bine furate de vînt. — Pînă anul trecut — remarcă inginerul Pătrăuceanu — exista părerea că transportul de pasageri, pe Dunăre, nu poate fi rentabil, în 1967, de pildă, se planificase la acest capitol un deficit de peste trei milioane lei. Ştiţi cum am încheiat anul 1967 ? Cu 18 000 lei beneficii. La o simplă privire, cifra e derizorie. Adăugaţi însă şi cele peste trei milioane care nu s-au mai irosit. — Cum s-a reuşit? — Simplu. Cu mai mulţi minte. S-aScut media fie-' (Continuare in pag. a H-a) Profil, economic suedez note de drum Pentru Suedia de astăzi, ţară puternic industrializată, cu o economie in plină dezvoltare, ţinerea pasului cu cele mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii moderne constituie o principală şi permanentă preocupare. Această tendinţă este evidentă nu numai la Stockholm, ci şi în cele mai îndepărtate localităţi ale ţării. Ea avea să ni se confirme cu prilejul vizitelor făcute la Göteborg şi Västeras, puternice centre economice, unde îşi au sediul cele mai mari grupuri industriale ale Suediei : „S.K.F.“, „Volvo“, „A.S.E.A.“ şi altele. In timp ce vizitam marele grup industrial A.S.E.A. din Văsteraş, specializat în fabricarea maşinilor electrice, şeful departamentului de export al firmei, dl. Ştefan Schwarcz, care ne însoţea, ne-a spus : „In Suedia sunt puţine întreprinderi vechi, de peste 50 de ani. Dar, şi acestea au trecut prin mai multe perioade de reutilare. Vedeţi, în stingă, hala aceea ? Este o construcţie solidă, din beton armat. De cîţiva ani, însă, am renunţat, la astfel de construcţii. Ridicăm numai hale din prefabricate, pe care le putem adapta uşor la cerinţele noilor utilaje. Concurenţa ne presează să folosim instalaţiile cele mai moderne şi să schimbăm, uneori, chiar Unii tehnologice complete la intervale scurte de timp". A face produsele suedeze cît mai competitive pe pieţele externe constituie intr-adevăr o problemă centrală. Prin structura economiei sala Suedia este strins legată de exporturi. In ultimii ani însă ea se loveşte de o concurenţă din partea industriilor vest-europene ca Anglia şi R. F. a Germaniei. Suedia industrială nu are decit circa patru decenii. Concentrat de la început, capitalul industrial suedez, la fel ca şi cel japonez, a debutat cu o tehnică foarte avansată. Azi, peste 40 la sută din venitul naţional este dat de industrie, numai 7 la sută de agricultură, restul provenind din alte sectoare, în special comerţ. Industria suedeză este, în general, specializată, producţia diferitelor ramuri fiind de serie mică. De aici şi talia relativ redusă a întreprinderilor. Raportat la normele internaţionale chiar şi cele mai importante grupuri industriale suedeze au dimensiuni medii. Activitatea industrială se sprijină pe patru piloni : minereul de fier, pădurile, căderile de apă şi aşa-numitul „Knowhow“ (corpul tehnic, specialiştii din diferite domenii). Nici un zăcămînt important de cărbune sau petrol nu a fost descoperit; tocmai de aceea, atenţia autorităţilor rămîne concentrată asupra dezvoltării energiei electrice. Suedia posedă mai puţin de unu la sută din resursele mondiale de energie hidroelectrică, dar produce 6 la sută din producţia totală a lumii capitaliste , ceea ce înseamnă circa 47 000 milioane kWh anual. Consumul total de energie electrică a sporit cu 6—7 la sută pe an, în ultima decadă, și se apreciază că ritmul de Gh. CERCELESCU Nicolae N. LUPU (Continuare în pag. a IV-a) Telegramă Tovarăşului GHEORGHI TRAIKOV Preşedintele Prezidiului Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria SOFIA Stimate tovarăşe Traikov, Cu prilejul celei de-a 70-a aniversări a zilei dv. de naştere, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi al meu personal vă adresez cele mai călduroase felicitări, urări de sănătate şi noi succese in activitatea dv., consacrată bunăstării şi fericirii poporului frate bulgar, cauzei socialismului şi păcii. îmi exprim convingerea că relaţiile de prietenie frăţească şi colaborare multilaterală dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Bulgaria vor cunoaşte o continuă dezvoltare, în interesul popoarelor noastre, al unităţii ţărilor socialiste, al păcii şi colaborării internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România