Scînteia, februarie 1969 (Anul 38, nr. 7963-7990)
1969-02-01 / nr. 7963
SCINTEIĂ — slmbătă 7 februarie 1969 pagina economică în Întreprinderile de construcţii ALE CAPITALEI LUXUL COSTISITOR DE A ŢINE UTILAJE INACTIVE De nenumărate ori, conducerea de partid şi de stat a subliniat necesitatea de a se folosi raţional, cu randamente superioare, maşinile şi utilajele — aceasta constituind una din căile principale de creştere a eficienţei activităţii economice. Cu toate acestea, numai în întreprinderile din Capitală, la sfîrşitul anului trecut se mai găseau maşini şi utilaje nefolosite în valoare de 160 milioane lei, din care jumătate aduse din import iar la o serie de uzine, unele utilaje stau nemontate şi nefolosite de peste doi ani. Pentru a vedea cauzele acestor stări de lucruri şi, mai ales, modalităţile de reactivare a acestor mijloace tehnice, organele noastre de control au efectuat o verificare la unele întreprinderi de construcţiimontaj bucureştene. Invariabil, s-a urmărit obţinerea unui răspuns la Întrebările : cum sunt folosite utilajele şi mijloacele de transport? Este pusă în valoare, în mod corespunzător, dotarea tehnică a unităţilor? Ce mai frînează realizarea unor indici superiori de exploatare ? Ce măsuri trebuie luate de conducerile acestor întreprinderi ? Controlul a prilejuit constatări care trebuie să dea serios de gîndit conducerilor întreprinderilor respective și forurilor lor tutelare. In primul rînd, este vorba de volumul ridicat al mijloacelor tehnice din aşa-numitul „parc inactiv". întreprinderea de construcţii-montaj nr. 8 Bucureşti, de pildă, dispunea de utilaje şi mijloace de transport nefolosite în valoare de 6 462 000 lei, iar Trustul construcţii-montaj — în valoare de 2 648 000 lei. La depozitul Panduri al acestui trust 30 de remorci erau disponibile, din care 16 achiziţionate în lunile octombrie-noiembrie 1968, precum şi 23 dozatoare gravimetrice noi, pentru ciment şi agregate, în valoare de 397 000 lei cumpărate din septembrie 1968 din fondurile de investiţii. Tot la fel, la staţia de utilaj-transport a I.C.M. nr. 8 stăteau neutilizate 6 silozuri metalice noi pentru ciment (505 000 lei) achiziţionate în iunieseptembrie anul trecut, 8 transformatoare (206 000 lei) procurate în ianuarie-august, precum şi unele utilaje destinate deservirii sectorului social-gospodăresc. In această ordine de idei, un exemplu concludent de folosire neraţională a mijloacelor de transport îl oferă şantierul 803 — lotul Militari care construieşte două depozite. Deşi distanţa dintre ele este de circa 100 m, pămîntul excavat la unul din depozite a fost transportat la 16 km, dar în acelaşi timp, pentru executarea unor lucrări de umpluturi la celălalt depozit s-a adus pămînt de la 6 km. Consecinţa ? Cheltuieli neeconomicoase de transport în valoare de 139 000 lei şi imobilizarea fără rost a unor mijloace de transport auto. La Trustul 1 construcţii-montaj, indicele extensiv de folosire a betonierelor, excavatoarelor, macaralelor-turn şi cilindrilor compresori a fost influenţat negativ de cele 41 865 ore întreruperi neprogramate, iar neîndeplinirea productivităţii orare nu a permis realizarea unei producţii de peste 130 000 mc la betoniere, 136 000 mc la excavatoare, peste 115 000 tone la macarale-turn. Curioasă şi dăunătoare este poziţia conducerilor întreprinderilor respective, care atunci cînd au fost chemate să răspundă pentru asemenea neajunsuri, au avut gata pregătite un arsenal întreg de „argumente" şi de justificări în care abundă tot felul de explicaţii şi „cauze obiective". Un lucru este absolut limpede : astfel de situaţii, cînd fonduri de milioane de lei stau nefolosite, sînt cu totul inadmisibile. Exploatarea neraţională a utilajelor şi mijloacelor de transport duce şi la scumpirea costului construcţiilor. La cele două întreprinderi amintite aceste costuri suplimentare s-au ridicat la 1 264 000 lei şi se datorează amortismentelor aferente perioadelor de inactivitate a mijloacelor tehnice. După părerea noastră, nu este firesc ca astfel de cheltuieli să fie suportate de către stat. In anumite condiţii, bine ar fi ca din fondurile de stimulare materială a întreprinderilor — şi în primul rînd a conducerilor lor — să se recupereze aceste pierderi generate de cauze subiective — aceasta contribuind la stimularea interesului pentru folosirea cât mai eficientă a fondurilor tehnice. Care sunt cauzele unor astfel de situaţii ? Se constată, în acest sens, că de multe ori neajunsurile apar încă în faza de elaborare a planului de investiţii. Propunerile întreprinderilor privind achiziţionarea de utilaje nu sunt în toate cazurile bine fundamentate, nu răspund cerinţelor reale ale producţiei. Dovezi sunt destule. Iată cîteva. Planul de investiţii pe anul 1969 al I.C.M. 8 prevedea achiziţionarea unor mijloace tehnice în valoare de 4 126 000 lei, care nu erau necesare producţiei si la care s-a renunţat in timpul controlului exercitat de organele financiare. In mod asemănător, Trustul constructii-montaj a solicitat nejustificat pentru anul 1969 utilaje de construcţii şi mijloace de transport de multe milioane lei. Poate să justifice cu adevărat conducerea I.C.M. , situaţia creată prin lipsa de spirit gospodăresc în angajarea fondurilor statului ? Deşi avea în stoc 100 roabe metalice, folosite insuficient sau chiar deloc, unitatea s-a mai aprovizionat în lunile mai, august şi septembrie anul trecut cu încă 350 bucăţi, care la data controlului erau, de asemenea, inactive. Aceeaşi întreprindere a achiziţionat două semiremorci platformă cu obloane tip S.P.R. 10 cu coviltir, în valoare de 108 000 lei destinate transportului unor materiale specifice şi care nu sunt utilizate decât în mică măsură, deoarece ponderea unor astfel de materiale în planul de aprovizionare al unităţii este redusă. Exemplele amintite constituie puternice argumente care pledează în favoarea creşterii răspumderii conducerilor întreprinderilor la elaborarea propunerilor pentru achiziţii de mijloace tehnice şi a organelor lor tutelare la examinarea şi aprobarea acestor cereri. Din controalele făcute pe şantiere s-au constatat, însă, şi unele cazuri de stagnări în funcţionarea utilajelor şi mijloacelor de transport determinate de absentele nemotivate ale personalului de exploatare si deservire (şantierele 8 059, 8 060. 803 ale I.C.M. 8, şantierele C.I.L. Pipera, Slobozia. Institutului politehnic ale Trustului 1 construcţii-montaj). In alte cazuri s-au înregistrat imobilizări în reparaţii ale utilajelor şi mijloacelor de transport pe perioade mai mari decît cele normate, din cauza neajunsurilor în aprovizionarea cu piese de schimb, în organizarea muncii, în respectarea disciplinei la locul de producţie. La Trustul 1 construcţii-montaj, pentru repararea unui număr de 165 utilaje şi mijloace de transport s-a depăşit durata normată cu peste 5 000 zile, iar la I.C.M. 8 din 94 cazuri cu peste 7 000 zile, ceea ce a influenţat nefavorabil planul de transporturi cu aproape 28 000 tone, iar cheltuielile de producţie cu amortismente de peste 130 000 lei, aferente perioadelor de întîrziere — care implicit au scumpit lucrările de investiţii. Nu se poate trece cu vederea nici faptul că in unele întreprinderi bucureştene nu există o suficientă preocupare pentru redistribuirea mijloacelor tehnice inactive. Uneori nici măcar nu sunt declarate disponibile toate utilajele ce nu sunt necesare, situaţie ce s-a constatat la staţia de utilaj transport a I.C.M.-8. Ea nu a dat disponibile 3 silozuri pentru ciment şi 21 generatoare, precum şi aparataj în valoare de 99 000 lei, neadecvate profilului întreprinderii, dintre care 3 megametre în valoare de 27 000 lei, nefolosite din 1965. La conferinţa organizaţiei de partid a municipiului Bucureşti, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a arătat : „Nu ne putem permite luxul să ţinem utilaje nefolosite“. Iată de ce considerăm că ar fi util să se studieze oportunitatea înfiinţării — mai întîi experimental — a unui colectiv restrîns în cadrul Băncii Naţionale sau Băncii de Investiţii, căruia să i se atribuie sarcina de a organiza şi soluţiona problema utilajelor disponibile şi a coordona redistribuirea acestora. Pe alt plan, socotesc că acum este momentul — după cum se ştie au loc adunările generale ale salariaţilor — ca conducerile întreprinderilor bucureştene să analizeze cu maximă răspundere căile de reactivare a tuturor fondurilor tehnice, să stabilească măsuri concrete care, aplicate cît mai repede, să ducă la integrarea în producţie a acestor valori materiale ale statului. Emil CIOFLAN directorul Direcţiei de control şi revizie pentru municipiul Bucureşti din Ministerul Finanţelor GENERALIZAREA EXPERIMENTĂRII NOULUI SISTEM DE SALARIZARE ŞI MAJORAREA SALARIILOR MASURI CARE TREBUIE FOLOSITE DIN PLIN PENTRU CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII IN INDUSTRIA UŞOARA in continuarea acţiunii de îmbunătăţire a sistemului de salarizare şi majorare a salariilor, în conformitate cu hotărîrea plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român din octombrie 1967, după recenta hotărîre a Consiliului de Miniștri prin care se aprobă generalizarea experimentării noului sistem de salarizare și majorarea salariilor în toate întreprinderile republicane din ramura industriei alimentare, iată că în presa de ieri s-a dat publicităţii o nouă hotărîre a Consiliului de Miniştri privind generalizarea experimentării noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor în toate întreprinderile republicane din ramura industriei uşoare. Corespunzător acestei hotărîri, salariile muncitorilor, inginerilor, economiştilor, tehnicienilor şi funcţionarilor din industria uşoară urmează să fie majorate în medie cu 11,5 la sută, ceea ce reprezintă anual un spor de salarii de circa 483 milioane Iei , împreună cu majorarea salariilor mici, efectuată in anul 1967, se asigură pe ansamblu o creştere în medie de 15,2 la sută în 1969. De această creştere a salariilor beneficiază un număr de peste 320 mii salariaţi, ale căror venituri vor fi anual mai mari cu aproximativ 600 milioane lei, faţă de cele realizate înainte de 1 august 1967. Iată-ne la „faţa locului". In prima întreprindere bucureşteană vizitată, FABRICA DE ÎNCĂLŢĂMINTE „PIONIERUL". — Anual, salariaţii fabricii noastre vor primi în plus circa 3,6 milioane lei — nerelata tov. Constantin Pirvuleţu, inginer şef adjunct la această întreprindere. Acest însemnat spor va stimula şi mai mult creşterea preocupării colectivului în mobilizarea rezervelor de care dispunem pentru obţinerea unor rezultate economice superioare. Ne-am notat şi cîteva date. Anul trecut s-au produs peste plan 76,5 tone piei tari, 6 700 mp piei moi, peste 3 000 perechi încălţăminte. Noul an a început sub acelaşi semn favorabil : numai în luna ianuarie s-au obţinut suplimentar 750 perechi încălţăminte şi 2,3 tone talpă. Problema centrală a activităţii fabricii noastre constă în înnoirea completă a sortimentaţiei şi creşterea calităţii producţiei, a productivităţii muncii — ne spunea tov. Gavril Hurlei, şeful atelierului de creaţie. In aceste zile se desfăşoară contractările cu comerţul. Noi ne-am prezentat cu 208 modele moderne complet noi. Vrem să răspundem cît mai deplin cerinţelor din ce în ce mai exigente ale cumpărătorilor. — O îmbunătăţire calitativă se cere realizată şi în munca noastră, a personalului tehnico-administrativ — a intervenit tov. Ecaterina Domnişanu, de la serviciul desfacere. Hotărîrea partidului şi guvernului se adresează tuturor lucrătorilor din industria uşoară şi, de aceea, prin operativitate şi exigenţa cu care ne îndeplinim fiecare, la locul său, sarcinile încredinţate răspundem încrederii ce ni se acordă. Aceeaşi atmosferă de lucru, de concentrare asupra realizării ireproşabile a planului am întîlnit şi la o altă întreprindere : FABRICA DE CIORAPI „BUCUREŞTI". Aici, tov. director Ion Patrichi, ne spunea : — In 1968, trei din patru locuitori ai României au purtat ciorapi fabricaţi în întreprinderea noastră. Recenta hotărîre a Consiliului de Miniştri ne găseşte în plin efort pentru îndeplinirea sarcinilor ce ne revin în acest an. Planul de export va creşte cu 80,5 la sută, iar productivitatea muncii cu 2,7 la sută, fără a epuiza posibilităţile în acest domeniu. Noua măsură, care ne vizează direct, va constitui însă un imbold puternic pentru ca realizările să depăşească prevederile. Aşa cum ne spunea tov. Adalciza Niculescu, inginer şef al fabricii, măsurile de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii vor cunoaşte în acest an un avînt şi mai susţinut. Printre altele, se vor mecaniza operaţiunile de detaşat pete, se va dubla capacitatea de vopsit, iar mecanizarea operaţiunilor de formare a ciorapilor — anul trecut în experiment doar — va fi extinsă, permiţînd creşterea productivităţii muncii. Mulţumirea maistrului Valentin Florescu e dublă. „De la 1 februarie salariul va cunoaște un important spor. Mai înainte, la 8 ianuarie, am fost numit șeful sectorului II tricotat ciorapi adică acolo unde, acum 20 de ani, am început că lucrez ca muncitor necalificat. Am studiat, am învățat, mi-am ridicat continuu calificarea. Este ceea ce îndemn pe toti cei ce lucrează în sectorul TI — dintre cere !Aproape o treime au învătat meserie sub mina mea : creșterea calificării. De altfel, caracteristic pentru noua hotărîre este acordarea unor nivele mai mari de încadrare tarifară, tocmai acelora cu o categorie de calificare mai ridicată, care manifestă răspundere sporită şi au o productivitate mărită în realizarea planului". La FABRICA DE PIELE ŞI ÎNCĂLŢĂMINTE „CLUJANA“, hotărîrea referitoare la generalizarea experimentării noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor a produs o vie satisfacţie, aceasta fiind apreciată ca o măsură care dovedeşte încă o dată grija partidului şi statului nostru de a pune în aplicare prevederile Congresului al IX-lea al partidului şi Conferinţei Naţionale cu privire la creşterea nivelului material şi cultural al poporului. — Important este că noua hotărîre — ne spunea maistrul Alexandru Silvăşan din atelierul de stanţat talpă — leagă mai strîns salarizarea de rezultatele din producţie ale fiecăruia. Deosebită este şi prevederea de a se ţine cont de vechimea în producţie, nu numai pentru a stăvili „migrările" dintr-o întreprindere în alta, ci şi pentru cantitatea şi calitatea producţiei. In secţia în care lucrez, muncitorii cu o vechime mai mare de 5 ani nu ne pun niciodată probleme. Muncitorii cu calificare înaltă şi cu vechime economisesc lunar între 200—300 kg de talpă. Faţă de aplicarea noii hotărîri, vom răspunde prin rezultate şi mai bune în producţie. Ana Maria Mathe, o tînără muncitoare de la atelierul de cusătorie, comentînd această hotărîre, spunea : „Aplicarea ei sporeşte răspunderea fiecăruia la îndeplinirea sarcinilor de producţie. Numai o disciplină severă a muncii, utilizarea integrală a capacităţilor de producţie, ne pot da satisfacţia că ne-am făcut pe deplin datoria. La noi în fabrică lucrează în prezent foarte mulţi tineri, unii proaspăt angajaţi. Cu toţii avem la îndemînă o tehnică modernă, pentru care statul a cheltuit sute de milioane lei. Trebuie să o folosim cu grijă şi, mai ales, cu productivitate înaltă. Pentru aceasta trebuie să învăţăm bine meseria". — Faptul că pe lîngă cîştigul lunar se vor acorda premii anuale (gratificaţii) legate de depăşirea, prin efortul propriu, a beneficiilor planificate — declara ing. Alexandru Fabian, de la tăbăcărie — va mobiliza întregul colectiv pentru ridicarea eficienţei economice a întreprinderii. Mă bucur că în cazul nostru, al tăbăcarilor, se ţine seama de specificul profesiei, stimulînd-o şi pe această cale. Majorarea salariilor este un efort mare din partea statului, ce trebuie răsplătit prin fapte în producţie. Ne-am adresat şi tov. Nicolae Ciovîrnache, director economic, care ne-a relatat că cei circa 7 000 de salariaţi ai întreprinderii vor beneficia de un spor de salariu — în acest an — de circa 9 milioane lei. Răspunsul lor : îndeplinirea angajamentelor luate privind depăşirea planului la producţia globală cu 6 milioane lei, la producţia marfă vîndută şi încasată cu 8,5 milioane lei; economisirea de materii prime şi auxiliare din care să se poată confecţiona cel Puţin 10 000 perechi încălţăminte, livrările suplimentare la fondul pieţei. Dan MATEESCU Alexandru MUREŞAN Practica agriculturii noastre socialiste dovedeşte că, în anumite condiţii pedoclimatice şi social-economice în care îşi desfăşoară activitatea unităţile agricole, unele dintre acestea obţin, an de an, rezultate economice tot mai valoroase, pe cînd altele stagnează, realizările lor fiind cu mult sub posibilităţi. De exemplu, în comunele Bosanci şi Udeşti, judeţul Suceava, deşi condiţiile de producţie, sol, climă şi social-economice sunt absolut identice, rezultatele obţinute şi, implicit, puterea economică a cooperativelor agricole respective diferă foarte mult. Cauzele ce determină această situaţie sînt, în realitate, mult mai profunde decît „salvatoarea“ dar neîntemeiata teză a condiţiilor pedoclimatice şi social-economice diferite. Analizînd mai profund lucrurile reiese limpede că asemenea factori ce sînt prezentaţi drept obiectivi, devin simple motivări subiective care ascund serioase defecţiuni în organizarea producţiei şi a muncii, în conducerea generală a treburilor obşteşti. Referindu-ne, în primul rînd, la rezultatele economice, între cele două cooperative agricole vecine se constată diferenţe apreciabile la producţia vegetală şi animală. De exemplu, la cultura griului, la cooperativa agricolă din Bosanci s-a obţinut o producţie mai mare cu circa 500 kg la hectar decît la cooperativa agricolă Udeşti, 8 000 kg la cultura cartofului şi de 10 000 kg la sfecla de zahăr. In raport cu nivelul producţiei vegetale şi animale, diferă mult veniturile băneşti şi, implicit, valoarea zilei-muncă, care este de 25 lei la Bosanci şi de numai 15 lei la Udeşti. Rezultatele slabe obţinute, ca şi puterea economică redusă a cooperativei agricole din Udeşti denotă existenţa unor neajunsuri ce stau la baza acestei situaţii. Aici, singura explicaţie care se dă acestor rezultate ar fi condiţiile grele create de seceta din anul trecut. Dar seceta şi-a pus amprenta pe toată zona în care se află situate aceste unităţi. Cauzele recoltelor slabe şi ale veniturilor mici sunt mult mai profunde şi decurg în parte, din organizarea slabă a producţiei şi a muncii, care a avut urmări negative în ce priveşte pregătirea terenului şi efectuarea lucrărilor de întreţinere a culturilor. In condiţiile mai grele ale anului trecut au ieşit pregnant d în evidenţă simţul gospodăresc, pregătirea cadrelor tehnice şi a consiliilor de conducere a cooperativelor agricole, conştiinciozitatea şi hărnicia cooperatorilor. Intr-adevăr, dacă la Bosanci, participarea la muncă a cooperatorilor s-a făcut în procent ridicat, iar lucrările de întreţinere a culturilor au corespuns cerinţelor, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre cooperativa agricolă din Udeşti. Aici, de exemplu, din 1 500 cooperatori apţi de muncă au lucrat efectiv numai circa 900. Această situaţie ca şi organizarea defectuoasă a forţei de muncă existente au dus la neefectuarea unor lucrări agrotehnice absolut necesare culturii cartofului şi a sfeclei de zahăr, fapt ce s-a soldat cu pierderi însemnate de recoltă. Consiliul de conducere din această unitate nu a luat măsuri corespunzătoare pentru organizarea temeinică a muncii în cadrul brigăzilor și echipelor. Ca urmare au avut loc manifestări de dezorganizare a muncii, de indisciplină, care au dus la întîrzierea unor lucrări agricole, la o calitate necorespunzătoare a acestora. Dezvoltarea celor mai potrivite ramuri de producţie care să asigure rezultate economice superioare şi să ducă la îmbinarea intereselor cooperatorilor cu cele ale statului prezintă o mare însemnătate pentru bunul mers al fiecărei cooperative agricole. După cum ne spune tov. Ioan Iţcuş, inginer agronom la cooperativa agricolă din Bosanci, pe lîngă cultura cerealelor şi a plantelor tehnice au fost extinse zootehnia, pomicultura şi legumicultura, ca şi ramurile anexe. De pe urma acestora cooperativa obţine importante venituri băneşti care în anul ce a trecut se cifrează la peste 3 milioane lei. In aceasta privinţă, la cooperativa vecină se înregistrează deficiente serioase. Deşi există condiţii propice dezvoltării şi extinderii sectorului pomicol şi a culturii arbuştilor : zmeur, coacăz negru şi căpşun, la Udeşti aceste culturi sunt ca şi inexistente. Tov. Petre Cimpoeşu, preşedintele cooperativei, încearcă să demonstreze că nu s-a extins cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi întrucît ar necesita lucrări costisitoare de împrejmuire. In schimb, consiliul de conducere şi inginerul agronom preconizează înfiinţarea unei plantaţii viticole, de a cărei reuşită, în această zonă nordică, se îndoiesc pînă şi cei mai credincioşi simpatizanţi ai lui Bachus. Şi în alte domenii se constată neconcordante în stabilirea unei direcţii optime de dezvoltare care să permită creşterea continuă a puterii economice a cooperativei. In această zonă cultura cartofului şi a sfeclei de zahăr prezintă cel mai înalt grad de adaptabilitate la condiţiile locale de sol şi climă. In acelaşi timp, ele sunt şi culturile care asigură cele mai mari venituri din ramura producţiei vegetale. De exemplu, la cooperativa agricolă din Bosanci, din 5 109 000 lei venituri băneşti, obţinute în 1968, în ramura producţiei vegetale, 3 362 000 lei provin numai de la cultura cartofului şi a sfeclei de zahăr. Cu toate acestea, la cooperativa agricolă din Udeşti, in structura suprafeţelor cultivate, cartofii şi sfecla de zahăr au o pondere redusă. Din 955 ha, teren arabil, cartofilor şi sfeclei de zahăr le revin numai 21 la sută. Pentru cooperativa agricolă din comuna Bosanci, sectorul zootehnic reprezintă ramura de producţie ce asigură venituri băneşti mari şi constante. La Udeşti însă, rezultatele obţinute nu exprimă posibilităţile reale ale dezvoltării acestei importante ramuri. Aici, din cauza alimentaţiei necorespunzătoare şi a spaţiului limitat de adăpostire a celor 370 taurine, producţia de lapte obţinută anul trecut a fost de numai 1650 litri pe cap de vacă în loc de 1 950 litri cît era planificat. De altfel, baza furajeră pentru anul care a început n-a fost asigurată în totalitate : doar 25 la sută la fin, 41,9 la sută la grosiere şi 36,2 la sută la concentrate. In timp ce cooperativele agricole vecine au dezvoltat creşterea şi îngrăşarea porcilor, obţinînd rezultate foarte bune, cea din Udeşti a neglijat acest sector. Este de neînţeles care au fost criteriile pe baza cărora la Udeşti s-a restrîns creşterea porcilor, ştiindu-se că, în zona respectivă, aceasta este o îndeletnicire veche care dă rezultate foarte bune. Din această analiză succintă a situaţiei economice a celor două cooperative agricole, aflate în aceleaşi condiţii naturale, reiese limpede că dezvoltarea lor inegală se datoreşte unor cauze subiective. Rămînerea în urmă a cooperativei din Udeşti este un rezultat firesc al organizării defectuoase a muncii în cadrul brigăzilor şi al echipelor. De asemenea, structura necorespunzătoare a suprafeţelor cultivate, ca şi a efectivelor de animale, este una din cauzele rezultatelor economice slabe pe care le-a obţinut această cooperativă. Acum, cu ocazia întocmirii şi discutării în adunarea generală a planurilor de producţie pe 1969 este necesar ca Uniunea judeţeană a cooperativelor agricole de producţie şi Direcţia agricolă judeţeană să acorde un sprijin mai substanţial consiliului de conducere din cooperativa agricolă Udeşti în scopul lichidării deficienţelor semnalate pentru creşterea şi întărirea continuă a puterii economice şi a avutului obştesc. Ing. Aurel PAPADIUC in doua coopertive agricole vecine „SECRETUL“ DEZVOLTĂRII INEGALE IN CONDIŢII SIMILARE Adunarea salariaţilor de la fabrica de ulei „Unirea“-Iaşi Luînd cunoştinţă cu vie satisfacţie de hotărîrea Consiliului de Miniştri referitoare la generalizarea experimentării noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor în industria alimentară muncitorii, tehnicienii, economiştii şi inginerii FABRICII DE ULEI „UNIREA" IAŞI s-au întrunit în adunări de lucru, pe schimburi, cu care prilej au analizat temeinic posibilităţile de valorificare a noi rezerve interne. Reţin din noua hotărîre că salariul nostru mult mărit se leagă mai bine, mai direct de cantitatea şi calitatea producţiei, de eficienţa ei, de contribuţia fiecărui muncitor şi salariat în parte la îmbunătăţirea activităţii întreprinderii — spunea maistrul Ion Chiorăscu, de la secţia rafinărie-îmbuteliere. Specificul muncii noastre ne permite să producem — dacă suntem bine aprovizionaţi cu materie primă şi materiale — cantităţi suplimentare, în continuă creştere, de produse alimentare destinate consumului populaţiei. In secţia noastră, toţi ne străduim să folosim din plin capacităţile de producţie şi, în ultimul timp, prin definitivarea inovaţiei la maşina de umplere a sticlelor de 1/2 litru tip bere s-a creat posibilitatea să realizăm la un nivel superior indicatorul producţie marfă vîndută şi încasată. Operatorul Lupu Costache, de la rafinărie, analizînd în acelaşi spirit de răspundere rezervele de la locul său de muncă, a spus printre altele : — In urma aplicării noii hotărîri, eu voi primi un salariu de circa 1 540 lei fată de 1 224 lei, cît am avut pînă acum. Mă simt puternic angajat să-mi aduc o contribuţie si mai mare la valorificarea rezervelor interne din întreprindere, la realizarea sarcinilor de plan, să manifest o înaltă disciplină în muncă. Sintetizînd propunerile şi angajamentele ce şi le-au luat muncitorii, tehnicienii, economiştii şî inginerii de la „Unirea", ing. Gherasim Crusos, directorul fabricii, a precizat : — întregul nostru colectiv, pe deplin satisfăcut de noua hotărîre, analizînd cu simţ de răspundere rezervele de care mai dispunem, se angajează să gospodărească mai bine materiile prime şi materialele, să sporească mai accentuat productivitatea muncii, obţinînd economii suplimentare de zeci şi sute de mii de lei. Deşi prevederile planului în noul an sunt cu mult îmbunătăţite faţă de realizările din 1968, noi nu ne mulţumim cu aceste sarcini. Ca urmare, ne-am reînnoit angajamentele luate în cinstea celei de-a 25-a aniversări a eliberării patriei şi a celui de-al X-lea Congres al P.C.R. Intr-o atmosferă de vie însufleţire şi entuziasm, colectivul fabricii ieşene a adoptat o telegramă adresată C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, în care se spune, printre altele : „Mulţumim încă o dată grijii partidului şi guvernului pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, pentru aplicarea noii hotărîri de stat privind generalizarea noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor. Aceste prevederi ne îndeamnă să organizăm mai bine producţia şi munca, să folosim mai judicios maşinile şi instalaţiile, să sporim volumul de produse alimentare destinate aprovizionării populaţiei". Manole CORCACI corespondentul „Scînteîi* PAGINA 3 ! ORGANIZAREA I INDUSTRIALAA ZOOTEHNIEI (Urmare din pag. I) de scroafe se vor putea obţine şi creşte în plus zeci de mii de purcei. Specialiştii departamentului I.A.S. şi cei din complexele industriale au găsit modalităţi de economisire a nutreţurilor combinate cu circa 30 la sută, în perioada de vară, prin folosirea lucernei verzi şi a subproduselor lactate în hranacroatelor şi a tineretului de prăsilă. Se apreciază că numai prin adaosul de lucernă în raţie se obţin economii de 10 milioane de lei anual. Economii de aproximativ două milioane de lei, pe fiecare complex, se vor putea obţine prin organizarea transportului nutreţurilor combinate în vrac, renunţîndu-se parţial la aducerea acestora în saci. Calculele specialiştilor arată că se pot realiza cîştiguri şi mai mari dacă se trece la transportul cîtorva sute de mii de tone de porumb anual direct în complexele industriale, înlăturîndu-se deplasarea lor inutilă la fabricile de nutreţuri combinate. In acest scop, la complexele industriale de creştere a porcilor de la Palota-Bihor, Călăraşi, Caracal şi Bonţida-Cluj se amenajează secţii de măciniş. In complexele de porcine există condiţii de ameliorare a fondului genetic al animalelor matcă, de extindere a metodelor moderne de încrucişare industrială între diferite rase — domeniu care necesită un mare efort de concepţie şi de organizare din partea specialiştilor. Pe această bază se pot rezolva în mod mai eficient multiple probleme privind optimizarea microclimatului în hale şi înlăturarea influenţelor negative climatice în perioadele de vară şi iarnă, în scopul măririi indicilor de reproducţie şi de creştere în greutate, cu un consum specific de furaje mai redus. In ansamblul zootehniei industriale o pondere importantă are sectorul avicol. Anul trecut, din acest sector au fost obţinute importante beneficii peste plan. Faţă de rezultatele din primii ani de existenţă a aviculturii industriale româneşti, acestea au marcat un progres continuu. Producţia medie de ouă pe cap de pasăre a crescut de la 154 bucăţi cît era în anul 1963, la 188 în 1965 şi la 200 ouă în anul trecut. In aceste complexe, una din cele mai dificile probleme era menţinerea stării de sănătate a păsărilor. Important este că această problemă a fost soluţionată în mod ingenios, fără investiţii şi cheltuieli suplimentare, prin aplicarea principiului populării şi depopulării totale a halelor, însoţite de dezinfecţii riguroase. „Generalizarea principiului populării şi depopulării totale este una din acţiunile de mare eficienţă economică — ne spune ing. Stan Tîrlea, director în Departamentul I.A.S. Ne preocupă perfecţionarea, în continuare, a tehnologiei de creştere a păsărilor şi îndeosebi utilizarea mai intensă a spaţiului construit. In acest sens am preconizat măsuri pentru modernizarea actualelor hale şi trecerea la sistemul de creştere în baterii etajate. Prin aceasta se creează posibilitatea ca, în aceleaşi hale, să poată fi crescute de 2,5—3 ori mai multe păsări. Este una din căile cele mai eficiente de mărire a producţiei avicole. Pe baza extinderii experienţei dobîndite la complexul avicol Arad, unde anul trecut s-au obţinut 200 tone de carne prin creşterea puilor în grajdurile rămase libere în timpul verii, ca şi prin utilizarea mai intensă a spaţiilor din halele de tip industrial, anul acesta se vor creşte cu cîteva milioane de pui mai mult faţă de 1968". Zootehnia industrială românească s-a îmbogăţit în anii din urmă şi cu o serie de mari complexe de vaci de lapte şi de îngrăşare a taurinelor. Pentru îngrăşarea în mod cît mai economic a taurinelor, are o mare însemnătate folosirea produselor secundare şi a deşeurilor agricole cum sunt cocenii şi ciocălăii de porumb, introducerea in raţii a ureei care acoperă circa 30 la sută din cerinţele de proteină ale animalelor. Există însă o mare variaţie a rezultatelor de la un complex la altul, ceea ce impune măsuri pentru generalizarea metodelor înaintate, rezolvarea cu promptitudine a problemelor legate de funcţionarea bucătăriilor furajere care prepară zeci de mii de tone de nutreţuri, aplicarea în practică a soluţiilor tehnice de evacuare a defecţiunilor. In acest sector nu sunt nici pe departe folosite metode avantajoase, de mult cunoscute, legate de organizarea încrucişărilor industriale cu tauri din rase de carne pentru a obţine produşi care să realizeze un spor de creştere în greutate, superior, cu un consum specific de furaje redus, cu randament mai ridicat la tăiere şi o calitate superioară a cărnii. In complexele industriale de creştere a vacilor se poate obţine lapte la nivelul celui mai scăzut preţ de cost şi o constantă mai mare a producţiei datorită producerii furajelor în sistem irigat. Totuşi la începutul activităţii lor, acestea dau pierderi de milioane de lei, aşa cum este cazul la Sf. Gheorghe-Covasna, Barboşi- Galaţi si altele. Pentru trecerea tuturor complexelor de vaci, intr-un timp cît mai scurt, pe făgaşul beneficiilor este necesară punerea la punct a instalaţiilor de mecanizare, creşterea din timp a vacilor în alte unităţi, în vederea populării complexelor cu efective valoroase, amenajarea terenurilor pentru producerea furajelor în sistem irigat, calificarea îngrijitorilor etc. Deşi s-au obţinut rezultate apreciabile, zootehnia industrială este departe de a-şi fi epuizat marile rezerve de creştere a producţiei şi a beneficiilor. Este necesar un mai mare efort de concepţie din partea specialiştilor pentru definirea căilor de progres continuu. Intensificarea în acest scop a conlucrării cu institutele de cercetare şi de învăţămînt superior agricole, aplicarea metodelor de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii.