Scînteia, august 1969 (Anul 38, nr. 8143-8172)
1969-08-10 / nr. 8152
SCINTEIA - duminică 10 august 1969 mm CONGRESUL AL X-LEA AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN (Urmare din pag. a VI-a) CUVINTAREA TOVARĂŞULUI ION URSU ar activiza receptivitatea sectoarelor productive faţă de asimilarea rezultatelor finalizate în cercetare. Nu-i mai puţin adevărat că pentru a realiza valorificarea unei cercetări este necesar ca şi industria, la rîndul ei, să manifeste mult mai mare interes faţă de asimilarea noului, stabilirea unui limbaj comun în lanţul firesc cercetare-proiectare-producţie. Prin asemenea măsuri consider că va fi îmbunătăţit climatul de muncă din unităţile noastre de cercetare, întrucît o activitate ştiinţifică bine orientată, se ştie, generează căutarea necontenită a noului, dezvoltă lupta deschisă de opinii şi elimină ceea ce frînează progresul cunoaşterii. Aprecierile făcute de tovarăşul secretar general cu privire la cercetare şi cercetători, la stilul nostru Stimaţi şi dragi tovarăşi. Generaţia de scriitori din care fac parte de la începutul drumului său a fost legată cu trup şi suflet de viaţa şi năzuinţele poporului, de luptele sociale şi politice din ţara noastră, de politica Partidului Comunist Român, în rîndul acelor oameni care ne-au crescut şi ne-au transmis primele idealuri ale vieţii nu am cunoscut faimosul turn de fildeş, nici simţămîntul înstrăinării de noi înşine, nici idilismul fanatic, nici „pesimismul universal al absurdităţii fiinţei umane“. Am primit în schimb simţul responsabilităţii faţă de soarta lor, faţă de realitatea socială care în mod revoluţionar se poate privi numai dintr-un singur unghi posibil, acela de a o transforma într-o realitate cît mai umană şi mai apropiată de visurile seculare ale poporului. In consecinţă nu am suferit niciodată chinurile artei fără de scop, nici bucuriile jocului pueril al cuvintelor fără de sens. Am cunoscut însă acel proces imens de transformare a societăţii, istoria unui sfert de veac ale cărui rezultate au fost atît de pregnant arătate în Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iată de ce pentru mine problema literaturii înseamnă legătura individului cu comunitatea, înseamnă trăirea soartei mulţimii într-o singură soartă privită ca o treaptă singuratică dar legată indisolubil de treptele vieţii înaintaşilor mei, ai noştri. Iată de ce socot, prin urmare, că totul despre ce se discută în acest for înalt are o însemnătate deosebită pentru rezolvarea pro de muncă şi la unele practici negative trebuie grabnic să ne determine pe noi, toţi oamenii de ştiinţă, să reflectăm cu seriozitate şi spirit de răspundere asupra tuturor acestor probleme şi să luăm măsuri urgente de eliminare a lor, de reînnoire şi modernizare a întregii noastre concepţii despre muncă, despre activitatea de cercetare în ţara noastră. Stimaţi tovarăşi, Ca om de ştiinţă şi comunist, îmi exprim încă o dată aprobarea din inimă şi tot ataşamentul meu la Raport şi Directivele Congresului al X-lea al Partidului Comunist Român şi doresc să asigur Congresul, Comitetul Central al partidului şi personal pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, că împreună cu tovarăşii mei de muncă de la Comitetul pentru Energia Nucleară şi Institutul de Fizică Atomică nu voiblemelor noastre. In discuţiile pe care le avem zilnic despre menirea şi viitorul artei, căutările noastre tind tocmai înspre aceste legături absolut necesare între literatură şi viaţă, poezie şi strădaniile poporului, dramaturgie şi mesajul adîncurilor existenţei populare, modalităţi şi înfăţişarea veridică a vieţii, nivel artistic şi accesibilitate, libertate de gîndire şi necesitate istorică înţeleasă, singura concepere justă a noţiunii de libertate. Dintre toate aceste preocupări, tovarăşi, socot ca cea mai importantă legătura scriitorului cu realitatea în care trăieşte, mai precis sensibilitatea lui artistică faţă de această realitate. Şi dacă nu renunţă de la unicul sens al sforţărilor sale intelectuale, acela de a fi în folosul progresului social, de a înnobila fiinţa umană, atunci nu precupeţi nimic pentru a contribui la îndeplinirea tuturor angajamentelor luate în faţa partidului şi realizarea în termen a prevederilor primului program nuclear naţional. (Aplauze). în acelaşi timp, am mandatul tuturor comuniştilor pe care îi reprezint în Congres să susţin cu hotărîre — şi o fac din tot sufletul — propunerea ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu să fie reales în înalta funcţie de secretar general al Partidului Comunist Român. Prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului nostru este pentru noi toţi, pentru întregul popor, chezăşia mersului înainte al patriei, factor fundamental al îndeplinirii programului măreţ cuprins în Teze şi Directive, pentru înflorirea şi progresul continuu al României socialiste, într-un climat de pace, suveranitate şi independenţă naţională. (Aplauze puternice, prelungite), poate să treacă cu vederea tocmai peste acele sforţări ale partidului care în ultima esenţă pentru el înseamnă şi universul preocupărilor artistice. Personal, în scrierile mele, niciodată nu am dorit şi nu am putut să ocolesc acea stîncă a problemelor sociale care a fost şi va fi pusă tocmai în drumul pe unde trebuie să treacă şi scriitorul, să treacă împreună cu societatea, cu clasa, cu naţiunea, cu naţionalitatea din care face parte şi ale cărei năzuinţe le poartă în visurile sale de a se realiza ca personalitate artistică, ştiind că această personalitate devine cu atît mai puternică, mai neasemuitoare, cu cît poartă mai mult din frămîntările, din mişcarea istorică a colectivităţii. Arta, desigur, cum ştim cu toţii, este o muncă singuratică, nu se creează în colectiv, romanele nu se scriu în brigăzi — cum mă întreba cîndva un activist cultural raional care voia să ştie dacă noi, scriitorii, am rămas particulari sau ne-am organizat şi noi într-o cooperativă de producţie. Dar această muncă singuratică îşi are sensul tocmai în trăirea adîncă a existenţei noastre umancolective, a epocii pe a cărei frunte dorim să ne vedem pecetea trudei noastre. Doresc a sublinia că această cerinţă faţă de literatură nu are nimic comun cu acele dogme veştejite, învechite ale trecutului. Congresul al IX-lea a deschis o eră nouă şi în viaţa spirituală a ţării noastre, a descătuşat forţe noi în toate genurile artei, prin restabilirea normelor cu adevărat leniniste în viaţa de partid, prin lărgirea şi adîncirea democraţiei socialiste a creat o atmosferă profund prielnică pentru înflorirea unei literaturi moderne în sensul cel mai bun al cuvîntului. In aceşti ani şi-au luat zborul, în ţara noastră, generaţii tinere cu talente sclipitoare şi legate profund de năzuinţele naţiunii române, sau ale naţionalităţilor conlocuitoare din ţara noastră, cu întreg poporul nostru. Intre ei, desigur, cum spunea tov. Eugen Barbu în cuvîntarea sa, sînt unii care practică sportul lansării manuscriselor în sticle ermetic închise şi aruncate în oceanul viitorului. în clarificarea acestei chestiuni însă ne poate ajuta mai puţin tonul prea grav şi mai mult acest spirit critic şi constructiv, şi mai ales acel spirit critic şi constructiv pe care l-au afirmat întîlnirile intelectualităţii cu conducerea partidului şi personal cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In ce mă priveşte, nu accept atitudinea artistului care, închizînd ochii în faţa zilelor noastre, oftează înspre oceanul viitorului îndepărtat. Nu-mi plac operele de artă plastică construite din rămăşiţe de bicicletă, din radiatoare, după cîte un accident, sau de la fiarele vechi, nu-mi place muzica care seamănă cu zgomotul cînd se închid obloanele, cînd comercianţii închid magazinele. S-ar putea totuşi ca acesta, în cazul nostru concret, al generaţiilor tinere, în cazul unor talente adevărate, să nu fie un sport, ci chinul căutării de sine. Multe drumuri străbate talentul tînăr — prin multe imitări sterile se poate irosi — pînă îşi găseşte glasul adevărat — pînă ce înţelege că, cu cît imită mai puţin, cu atît o să semene maimult cu ei. Cum să apreciem, ce atitudine ne cere un proces complex cum este fenomenul spiritual ? Cred că faţă de această problemă în faţa realităţii, fie ea artă, economie, fie complexul întreg, specific unei societăţi, partidul ne recomandă spiritul discuţiei libere, creatoare, de înţelegere reciprocă, de studiere concretă a realităţii, un spirit uman, creator. Sunt sigur că în acest mod viaţa noastră spirituală se va manifesta şi mai ferm în slujirea idealurilor socialismului, în găsirea adevăratei ei meniri. Tovarăşi, Din moment ce scriu în limba mea maternă, în limba maghiară, în mod firesc mă preocupă totul ce este legat şi de viaţa naţionalităţilor din ţara noastră. Am ascultat din nou cu satisfacţie acele pasaje ale raportului unde se constată rezolvarea marxist-leninistă a problemei naţionale de către Partidul Comunist Român. Intr-adevăr aceasta este una din realizările de seamă ale partidului nostru. Ea înseamnă asigurarea egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor patriei, planificarea armonioasă a investiţiilor pentru toate judeţele, grija permanentă a statului faţă de cerinţele sociale şi culturale, înseamnă deci asigurarea bazei materiale a egalităţii, condiţia hotărîtoare în această privinţă , înseamnă, în acelaşi timp, dezvoltarea culturii naţionalităţilor, învăţămîntul de stat în limba maternă, înflorirea ştiinţei şi artei, a literaturii. Pentru aceasta grija noastră permanentă este aceea de a ţine curat izvorul frăţiei poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare, frăţie născută în lupta comună, continuînd prin strădania unor mari gînditori şi creatori, în frunte cu un Bălcescu sau un Petőfi Sándor — figuri istorice care s-au întîlnit întotdeauna prin căutările comune ale căutării unei vieţi mai fericite, libere, pentru viitor, ale unei vieţi care nu cunoaşte nici asuprirea naţională, nici exploatarea omului de către om. Doresc să remarc cele spuse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în legătură cu grija pe care trebuie s-o avem faţă de această frăţie. Organele de partid şi de stat locale „au datoria de a asigura şi în viitor înfăptuirea neabătută a politicii naţionale marxist-leniniste a Partidului Comunist Român, de a veghea la respectarea prevederilor constituţionale şi, totodată, de a acţiona pentru educarea maselor în spiritul frăţiei şi unităţii între poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare“. Perioada trecerii de la capitalism la socialism, care reprezintă ridicarea naţiunii române pe o treaptă calitativ superioară, asigură acelaşi proces şi pentru naţionalităţile conlocuitoare. Saltul calitativ în acest proces de ridicare social-culturală şi în acelaşi timp al naşterii adevăratei frăţii s-a cristalizat o dată cu eliberarea definitivă a patriei noastre în luptele comune pentru puterea populară şi construcţia socialistă. Acest moment hotărîtor îmi aminteşte despre o zi furtunoasă cînd în urma unei mişcări tectonice a munţilor, prăbuşindu-se mii de tone de bazalt, în crăpătura uriaşă a pămîntului a apărut acum 100 şi ceva de ani un lac cu apă cristalină, lacul Roşu, o frumuseţe nouă a naturii noastre din Ardeal. Căutînd sensul cel mai adînc al istoriei noastre de un sfert de veac, mă gîndesc la simbolul acestei legende, la ziua de 23 August 1944, cînd aevea stîncilor negre începuse a se prăbuşi orînduirea veche, iar în urma ei, adunînd izvoarele istoriei, apăruse ca o frumuseţe umană, nouă, lacul curat al frăţiei poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare. (Aplauze). Astăzi, după un sfert de veac de la eliberarea patriei, după acei paşi uriaşi pe care sub conducerea partidului i-am făcut pînă la culmile zilelor de azi, sensurile prăbuşirii vechiului şi ale naşterii vieţii noi s-au îmbogăţit de mii de ori în inimile noastre, ale tuturora. (Aplauze). Tovarăşi, Intr-un cătun mic din judeţul nostru, judeţul Mureş, în zilele trecute un ţăran bătrîn, oprindu-mă în stradă unde eram Intr-o problemă de ziaristică, mi-a spus : „Am ascultat la radio că la congresul comuniştilor dv. vreţi să-l alegeţi din nou ca secretar general al partidului pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Aş vrea să-l votez şi eu, zice, dar eu nu sînt delegat la Congres fiindcă nu sînt membru de partid. Atunci, noi, ăştia care nu sîntem membri da partid, cum şi unde am vota şi noi pentru dînsul ?“ Luîndu-mă bătrînul prin surprindere, i-am răspuns mai tîrziu în gîndul meu spunînd că această voinţă unanimă a comuniştilor din ţara noastră cuprinde nu numai pe membrii de partid, ci într-adevăr, întreg poporul ţării, pe români şi maghiari, germani şi sîrbi şi oameni de alte graiuri, ţărani, muncitori, intelectuali, tineri şi bătrîni, întreaga familie a Republicii Socialiste România. (Aplauze). Ca membru modest al acestei familii mă ataşez la voinţa sa, exprimîndu-mi totalul meu acord cu politica internă şi externă a partidului nostru, cu programul luminos pe care-l va stabili acest Congres de importanţă istorică. (Aplauze). CUVÎNTAREA TOVARĂŞULUI SUTÖ ANDRAS delegat al organizaţiei judeţene de partid Mureş Intr-o pauză a Congresului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se întreţine cu membrii delegaţiei Partidului Eliberării şi Socialismului din Maroc, condusă de tovarăşul An Yata Intr-o pauză a Congresului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se întreţine cu delegaţia Partidului Democrat din Guineea, formată din Fode Berete şi Mami Kouyate Intr-o pauză a Congresului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se întreţine cu membrii delegaţiei Partidului Comunist din Mauritius, condusă de tovarăşul Leetoorai Chandramun PAGINA 7 Salutul Partidului Comunist Tunisian CUVÎNTAREA TOVARĂŞULUI mohammed harmel Permiteţi-mi ca înainte de toate să vă transmit cele mai frăţeşti şi călduroase salutări ale comuniştilor tunisieni, care se bucură în mod sincer de succesele dv. şi care manifestă o vie simpatie faţă de poporul român. Sunt sigur că exprim, în acelaşi timp, sentimentele profunde ale tuturor progresiştilor tunisieni, ale întregului nostru popor. (Aplauze). Am urmărit lucrările şi dezbaterile Congresului dv. cu un imens interes şi am simţit vibrînd în această sală inimile muncitorilor, ţăranilor, intelectualilor României socialiste. Datorită energiei şi muncii poporului român, datorită Partidului Comunist Român, dinamismului şi devotamentului militanţilor săi, puteţi astăzi să prezentaţi un bilanţ elocvent al realizărilor remarcabile care au transformat profund o ţară altădată slab dezvoltată într-o ţară industrială prosperă, în plin avînt. Aţi confirmat în mod strălucit justeţea căii istorice pe care aţi ales-o — calea socialismului. Aţi demonstrat în mod practic, concret şi convingător valoarea inestimabilă şi de nezdruncinat a căii socialiste, a superiorităţii sale incontestabile. (Aplauze) In momentul în care în ţările din .,lumea a treia“, problemele subdezvoltării se pun într-un mod atît de acut, exemplul României socialiste nu poate să nu îi facă să reflecteze pe toţi aceia care caută cu pasiune cea mai bună cale pentru a pune capăt într-o perioadă istorică cît mai scurtă stării de subdezvoltare din ţările lor. Aceasta constituie o contribuţie preţioasă la cauza socialismului în lume. Bogata dv. experienţă în edificarea unei economii naţionale avansate este deosebit de profitabilă pentru tinerele ţări independente din Africa şi Asia. (Aplauze). în legătură cu aceasta, dezvoltarea favorabilă şi continuă a relaţiilor dintre România şi Tunisia corespunde intereselor popoarelor noastre. Personalităţi de prim rang din ţara dv. au vizitat ţara noastră, unde li s-a rezervat o primire călduroasă din partea poporului nostru. De asemenea au avut loc numeroase schimburi de delegaţii guvernamentale. Cu atît mai mult salutăm acele acţiuni pe care Partidul Comunist Tunisian le-a iniţiat imediat după cucerirea independenţei în scopul ca Tunisia să stabilească relaţii prieteneşti şi fructuoase cu ţările socialiste — aliaţi fireşti ai poporului nostru. Noi am susţinut în mod constant ideea că fără o alianţă cu ţările socialiste şi, mai ales, cu marea Uniune Sovietică, nu se putea concepe o luptă eficace împotriva imperialismului şi neocolonialismului, nu pot fi depăşite enormele obstacole lăsate moştenire de dominaţia colonială. Tunisia, care în 1956 şi-a cucerit independenţa politică, a făcut în mod incontestabil progrese în numeroase domenii. Ţara noastră dispune de o structură administrativă modernă, bazele militare străine au fost lichidate, învăţămîntul a cunoscut o certă dezvoltare. In domeniul economic, guvernul, după ce a procedat la o serie de naţionalizări, a promovat o politică bazată pe dezvoltarea sectorului de stat şi cooperatist. Aceasta a avut ca rezultat demararea industrializării şi o oarecare ameliorare a situaţiei economice. Departe de orice sectarism şi îngustime, comuniştii tunisieni apreciază pozitiv schimbările survenite. In ciuda măsurii de interdicţie care a lovit partidul şi presa noastră, în ciuda represiunilor pe care le suferim, noi şi alti militanţi progresişti sprijinim toate măsurile corespunzătoare intereselor poporului nostru. Căutăm punctele de convergenţă cu elementele progresiste din Partidul Socialist Desturian — actualmente la putere. Dorim un front unit al tuturor forţelor progresiste, fără nici o deosebire. Acest front este indispensabil pentru a putea face faţă manevrelor forţelor de dreapta, care ameninţă cuceririle pozitive şi caută să împiedice ţara noastră să se angajeze în mod hotărît pe calea dezvoltării progresiste ; acest front este indispensabil pentru promovarea unei politici antiimperialiste consecvente, pentru apărarea intereselor legitime ale maselor populare, pentru respectarea libertăţilor democratice. Lupta poporului nostru face parte integrantă din lupta întregului continent african, a lumii arabe în ansamblul ei. în ciuda unor eşecuri provizorii suferite pe alocuri, popoarele noastre vor relua în mod irezistibil iniţiativa pentru a sili imperialismul să bată în retragere, pentru a obţine victorii tot atît de strălucite ca acelea care au dus la dezagregarea sistemului colonial. Mii de oameni aspiră cu ardoare la o viaţă mai bună şi luptă pentru a o cuceri. în această luptă ei ştiu că pot conta pe sprijinul şi solidaritatea ţării dv. şi a celorlalte ţări socialiste, a tuturor forţelor democratice şi antiimperialiste din lume (Vii aplauze). Trăiască cel de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român 1 (Aplauze). Trăiască prietenia între cele două popoare ale noastre (Aplauze). Trăiască unitatea mişcării comuniste internaţionale (Asistenţa in picioare aplaudă îndelung). Dragi tovarăşi şi prieteni,