Scînteia, noiembrie 1969 (Anul 38, nr. 8234-8263)
1969-11-21 / nr. 8254
PAGINA 2 [FAPTULDIVERS Păgubeşii Fiecare salariat, la locul său de muncă, are obligaţia de a a- * corda atenţia cuvenită păstrării şi conservării materialelor şi produselor ce le are în primire. Pentru cei ce au gestiune, pro- blema se pune cu şi mai multă seriozitate. Insistăm asupra acestui aspect deoarece a crescut, în ultima vreme, cuantumul pa- Igubelor datorate neglijenţei în serviciu. Un exemplu : la Cen- I trul de valorificare a legumelor şi fructelor din Dorohod s-a stabilit un prejudiciu de 581 000 lei, ca urmare a nerespectării normelor de recepţionare, păstrare şi conservare a legumelor şi fructelor. Vinovaţii — Dumitru Andrieş, şeful centrului, Ion Hargatu, şeful depozitului, şi Ion I Amariei, tehnician în cadrul a-celeiaşi întreprinderi — vor suporta consecinţele. Mai bine spus — pagubele. Piraterie pe roţi Urmăriţi, prindeţi şi înaintaţi... informaţii cît mai sigure despre dumnealui, Nicolae Bănică (fiul lui Petre şi Stanca), fost director I la Cota 1400 — Sinaia. Deşi a stat o vreme la... înălţime, acum i s-a dat la fund cam de multişor, sustrăgîndu-se de la datoriile băneşti faţă de stat. El a cumpărat, anul trecut, prin O.C.L. Metalo-chimice — Ploieşti, un autoturism I.M.S. (2—B—5026) — I şi a dispărut fără urmă, neachi- I tîndu-1. Ultimul lui loc de mun- că a fost acela de responsabil la restaurantul „Hanul piraţilor“ din Mamaia. Să fi căpătat obi- | ceiul „personajelor“ din firma pe care o patrona ? ! Cu... timbru , Şcoala generală din Strehaia (Mehedinfi) posedă, fără îndoială, una dintre cele mai origi- I nale hărţi ale ţării. Ea este con- | fecţionată în întregime din... timbre. A fost realizată de că- I tre membrii cercului filatelic al J şcolii. Prin decuparea unor e- I misiuni întregi de mărci poşta- , le (floră, faună, economie, cos- E tume populare etc.), pe care le-au lipit ulterior pe carton, micii filatelişti au reuşit să sur- I prindă o imagine sugestivă a bogăţiilor ţării, redînd fiecărei * zone specificul său. Totodată, i principalele centre ale ţării sint I şi ele ilustrate prin edificiile J cele mai reprezentative. In con- * cluzie, o realizare interesantă, i făcută cu talent şi migală, pentru care elevii merită toată | lauda. I Climatul indulgenţei Ca angajat al Întreprinderii de I construcţii şi reparaţii nr. 9, din I Capitală, Dumitru Rădescu (strada Episcopul Radu 36) avea drept îndatorire de serviciu re-pararea şi montarea instalaţiilor electrice (prize, contoare etc.) I din întreprinderi şi instituţii. Şi I mai avea omul pe mină (recidi- vist fiind şi cu antecedente pe- ■ nale !) întocmirea devizelor pen- I tru aceste reparaţii. Şi mai avea, de asemenea, o conducere care nu-l supraveghea mai deloc, I nici pe el, nici lucrările executate, a căror evidenţă — culmea ! — nici nu exista in ac- I tele întreprinderii. Bucurlndu-se I de acest climat „propice“, el a I prezentat conducerii întreprin- • derii nu mai puţin de patruzeci de devize fictive pen- | tru diverse întreprinderi ?i instituţii. Lucrări pe care in- s treprinderea le-a onorat, iar electricianul le-a executat pen- ' tru... cetățeni particulari, punînd banii in buzunar. Acum, contoa- I rul a început să înregistreze su- I mele de plată. Organele procu- . raturii au început lectura și au comunicat constatările la intre- prinderea mai sus amintită. Nu prea știm tensiunea la care prea I îngăduitorii de aici vor reacţiona. O crimă odioasă ! Fapta este de neconceput. Şi , totuşi, ea s-a petrecut în reali- tate. Viaţa unui copil a fost curmată în împrejurări de na- | tură să stîrnească indignare şi consternare. Cu atît mai mult, I cu cît unul dintre autorii crimei ]I din strada Zambilă Ioniţă 1 A din Bucureşti (căreia i-a căzut victimă Gheorghe Nae, în vîrstă de numai doi ani şi o lună) este însăşi mama acestuia, Stela Nae. ■ Cu cîtva timp în urmă, ea l-a cunoscut pe Emil Turbatu, din comuna Pantelimon. A trăit cu el în concubinaj. Intenţionau să se căsătorească. Planul căsăto- I riei era însă „stînjenit" de pre- * zența copilului, nedorit în fa- ■ milia concubinului. în mintea celor doi a încolţit ideea de a se I debarasa de copil. De la gînduri, au trecut la faptă. Cu un sînge rece greu de imaginat, ei l-au I omorît, în ziua de 12 noiembrie. După săvirşirea crimei, au dus copilul la Institutul me- dico-legal, unde au declarat că decesul s-ar datora faptului că • băiatul ar fi căzut de pe un scaun. Fireşte, expertiza medicală a restabilit adevărul. Puşi în faţa probelor incontestabile ale expertizei, cei doi şi-au recunoscut fapta, urmind ca, în- 1 curînd, să apară in faţa înstan- I ţei. îi aşteaptă o pedeapsă aspră. J Vom reveni cu noi relatări din | sala tribunalului. . Rubrică redactată de i | Ştefan ZIDARIŢA Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" ! DE CE SE EVITA O DISCUTIE SINCERA, DESCHISA ? Cu aproape o lună de zile în urmă, ziarul nostru a publicat articolul intitulat „Piscicultorul specializat în străinătate — masor al echipei de fotbal“, în care era relatată situaţia anacronică ,din oraşul Constanţa, unde lucrează un număr apreciabil de ingineri piscicoli, în cele mai diverse funcţii, toate îndepărtate de specialitatea lor. în articolul amintit, arătam că singura rezolvare a acestei anomalii este îndrumarea specialiştilor către unităţile piscicole. Ce-i drept, o mică parte dintre inginerii piscicoli din Constanţa au înţeles acest lucru. Victor Băiceanu, de la fabrica de ulei „Argus“, Ion Tonda, fost salariat la abator, şi Octavian Căpriţă, fost metodist la Consiliul judeţean pentru educaţie fizică şi sport, lucrează acum la una din secţiile întreprinderii piscicole Constanţa. Dar cei care s-au reîncadrat acum reprezintă o parte infimă din numărul total al inginerilor piscicoli care stau încă departe de meseria pentru care s-au pregătit. Din ancheta întreprinsă recent, pe ............ acelaşi itinerar, rezultă că în mare parte lucrurile se prezintă ca şi acum o lună de zile. Inginerii piscicoli din Constanţa pot fi găsiţi în aceleaşi funcţii la întreprinderea de gospodărie locativă, întreprinderea de hoteluri şi restaurante, întreprinderea de produse alimentare şi textile etc. Conducătorii unităţilor în care lucrează aceşti ingineri piscicoli ne-au spus că până acum nu s-a întreprins nici o măsură pentru ca specialiştii în piscicultură să fie îndrumaţi către sectorul pentru care sunt pregătiţi. Unul din aceştia, V. Albu, directorul întreprinderii de produse alimentare şi textile, ne declară : — La noi în unitate n-a venit nimeni să-i întrebe pe inginerii piscicoli dacă vor să lucreze în sectorul pescăresc, să le facă o propunere concretă. Cel puţin aici, la nivel judeţean. Facem o vizită la Consiliul popular judeţean Constanţa. Tovarăşii Ion Tudor, prim-vicepreşedinte al Consiliului popular, şi Ion Tăvală, vicepreşedinte, la rîndul lor, ne mărturisesc : — Sincer vorbind, ne-am întrebat şi noi ce să le recomandăm acestor piscicultori. Judeţul nostru are doar o întreprindere piscicolă, unde, se înţelege, nu pot lucra toţi aceşti specialişti. Am aşteptat unele solicitări, semnale ale Ministerului Industriei Alimentare şi Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, organe direct interesate în rezolvarea acestei chestiuni. Dar pînă acum nimeni nu ne-a cerut sprijin. Ar trebui să vină aici, la Constanţa, reprezentanţi ai celor două ministere şi ale altor organe interesate şi împreună cu noi să discutăm cu inginerii în cauză, să le propunem şi să-i convingem să meargă acolo unde este nevoie de priceperea lor. La Ministerul Industriei Alimentare aflăm că, pînă acum, prea mare lucru nu s-a făcut în acest sens. Ing. Petre Negoiescu, de curînd director al Direcţiei industriei peştelui, ne-a confirmat că, în prezent, în sector se simte o mare lipsă de ingineri piscicoli, că această ramură n-a stat pînă acum în centrul atenţiei ministerului. — In perioada imediat următoare — a adăugat — va trebui să luăm legătura cu consiliile populare din Constanţa, Brăila şi alte judeţe care au ingineri piscicoli ce lucrează în alte sectoare, să le oferim specialiştilor locuri de muncă potrivite pregătirii lor, condiţii de locuit etc. In prezent se întocmeşte un studiu în vederea punerii in valoare a întregului potenţial piscicol al ţării, spre a crea bazele unei pisciculturi intensive. Se înţelege că un loc important în cadrul acestei acţiuni îl ocupă problema cadrelor. Se poate aprecia încă de pe acum că numărul specialiştilor ocupaţi in sectorul pescăresc în următorii 2—3 ani se va tripla. La Tulcea am avut o discuţie, pe această temă, cu tov. Teodor Coman, prim-secretar al comitetului judeţean de partid : — In condiţiile în care numai aici, In Deltă, la această oră, suprafaţa piscicolă însumează 5 600 ha pepiniere şi crescătorii piscicole şi alte 10 000 ha amenajate în unităţile stufo-piscicole, nevoia de specialişti nu este nici pe departe satisfăcută. Din cauza lipsei de ingineri, două mari întreprinderi piscicole din judeţul nostru sunt conduse de oameni fără pregătire superioară. Secţii piscicole mari, ca Mila 23, mila 35, Crişan, Calica, Dranov, Chilia şi altele, cu un plan de producţie de peste 1 000 tone peşte anual, au în fruntea lor, din acelaşi motiv, tehnicieni. Schemele or fi părind ele complete, dar problema este cu cine s-au completat. Posturile care trebuiau să fie ocupate de ingineri s-au transformat peste noapte, la cererea întreprinderilor — dintr-o falsă părere a penuriei de specialiști — în posturi de tehnicieni. Cu ani în urmă, așa cum aveam să aflăm aici, cind activitatea acestor unităţi nu era atît de complexă ca astăzi, secţiile erau conduse de ingineri piscicoli. Deşi unii dintre ei erau chiar de-aici, din aceste locuri, au plecat, devenind citadini în marile centre urbane. — De curînd, în oraşul Tulcea — continuă interlocutorul — s-a înfiinţat combinatul de industrie alimentară, care are o pondere piscicolă de 60 la sută. Dar nu se găsesc ingineri pentru conducerea unor sectoare importante de muncă. De asemenea, şantierul de amenajări piscicole şi alte unităţi din Deltă au mare nevoie de cadre cu pregătire superioară. Dacă avem în vedere perspectiva, nevoia de specialişti va fi mult mai mare. Pînă in 1975, numai in Judeţul Tulcea, suprafaţa pepinierelor şi a crescătoriilor dirijate va spori cu peste 40 000 ha, iar pescuitul oceanic se va extinde mult, numărul navelor de pescuit crescind de peste 4 ori faţă de cel existent în prezent. Remarca făcută la Tulcea privind nevoia de specialişti in acest sector — acum şi în perspectivă — este valabilă nu numai aici, ci şi în restul unităţilor aflate pe apele interioare ale ţării. Unele dintre suprafeţele piscicole, pentru amenajarea cărora statul a cheltuit zeci de milioane de lei, sunt date pe mina unor oameni fără pregătire corespunzătoare. Lipsa îndrumării tehnice, a controlului, slaba gospodărire a acestor unităţi — probleme pe care pot şi trebuie să le rezolve specialiştii — au făcut ca producţia de peşte obţinută să fie mică, să se cheltuiască mari sume de bani, unele dintre unităţi fiind considerate încă de la început nerentabile. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii gospodăreşte o suprafaţă piscicolă amenajată ce se întinde pe mii de hectare, în cadrul unor întreprinderi agricole de stat s-au creat ferme profilate pe piscicultură, dar care nu sunt conduse de specialişti. La I.A.S. Călăraşi, ferma piscicolă ce cuprinde 1 000 ha, din care o pepinieră de 200 ha, este condusă de un tehnician , I.A.S. Bădălan, judeţul Galaţi, cu o suprafaţă de peste 2 000 ha amenajate pentru piscicultură nu are decât un singur inginer piscicol. Aceeaşi situaţie există şi la I.A.S. Defa, judeţul Bihor, I.A.S. Iaşi şi altele. în afara acestora, întreprinderile agricole de stat au mari posibilităţi de a extinde suprafaţa piscicolă în incintele indiguite,pe terenurile neproductive (lacul Greăcă-IîfdV,'' Po-’ fel-Olt, Iezerul-Călărăşi^efeij, urde 'se pot înfiinţa noi unităţi piscicole care cer un mare număr de cadre specializate, întreprinderi piscicole mari din cadrul Ministerului Industriei Alimentare intîmpină mari greutăţi din cauza lipsei de specialişti. Cea din Olteniţa, de pildă, cu o suprafaţă totală de peste 6 500 ha, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul a 3 judeţe (Ilfov, Ialomiţa şi Dolj), nu are decit doi ingineri piscicoli — directorul şi un şef de serviciu. Secţia de la lacul Strachina, judeţul Ialomiţa, deşi se întinde pe sute de hectare, nu are nici un inginer piscicol ; bălţile Oltina (cu o suprafaţă de 1 500 ha) Baciu, Cochirleni, precum şi tot şenalul Dunării, de citeva sute de kilometri, au nevoie nu numai de tehnicieni, ci şi de ingineri special pregătiţi in această ramură. In prezent se investesc milioane de lei pentru amenajările piscicole de la Cetate-Basarabi, judeţul Dolj, in vederea populării crescătoriilor cu crap, cegă şi şalău, creindu-se astfel un sistem întins pe sute şi sute de hectare, in cadrul căruia vor fi cuprinse bălţile apropiate Maglavit şi Golenţ. Acelaşi lucru se petrece şi in Moldova, care oferă mari posibilităţi pentru punerea în valoare a unor însemnate suprafeţe de iazuri şi eleştee. In curînd va începe amenajarea bălţii Cirja, din judeţul Vaslui, care cuprinde peste 1 000 ha, investiţie ce se ridică la 20 milioane lei, şi care, încă de la deschiderea şantierului, cere ingineri specializaţi în amenajările piscicole şi tehnica pescuitului. O mare parte a suprafeţelor piscicole, total neglijată, aparţine cooperativelor agricole de producţie. La suprafaţa piscicolă de 60 000 ha, cit patronează acestea, din care 12 000 ha amenajate, se cere o conducere de specialitate, un număr însemnat de ingineri piscicoli. Dar, în acest sector — reţineţi la 60 000 ha — nu lucrează decit trei ingineri piscicoli in cadrul uniunilor judeţene Botoşani, Ilfov şi Tulcea, în judeţele Teleorman, Dolj, Ialomiţa şi altele cu un mare număr de bălţi şi iazuri, specialiştii lipsesc cu desăvîrşire. Nu este de mirare că pe suprafeţele amenajate in cooperativele agricole nu se obţin decit 150—200 kg de peşte, faţă de 3 000 kg cit a fost prevăzut. Desigur, in rîndurile de faţă nu ne-am propus să redăm întreaga situaţie a sectorului piscicol şi nici o listă completă a locurilor în care se simte nevoia de specialişti în piscicultură. Arătăm doar că în timp ce acest sector tradiţional al economiei noastre bate pasul pe loc — în mare măsură ca urmare a lipsei de îndrumare tehnică şi a controlului din partea specialiştilor — inginerii piscicultori din Constanţa, Brăila, Galaţi şi alte oraşe lucrează în continuare in alte sectoare străine calificării lor. Revenim la ceea ce subliniam la Începutul articolului, la sugestiile date in legătură cu modalităţile practice prin care poate fi soluţionată problema redistribuirii cadrelor în piscicultură. Din constatările noastre se desprinde o concluzie clară : acoperirea locurilor de producţie — care, din cauza lipsei acute de specialişti, înregistrează an de an pierderi serioase — nu se poate face decit renunţindu-se la explicaţiile şi amînările inutile, la discuţii, „studii“ şi „documentaţii“ interminabile (stil de lucru ce se pare că a prins rădăcini adinei în unele instituţii care nu ajută cu nimic nici piscicultura şi nici pe specialiştii acestui sector. Despre ce „studii“ şi „documentaţii“ mai este ■ nevoie acuta, cind se ştiu precis locurile descoperite din sector ? In fond, ceea ce trebuie să întreprindă Ministerul Industriei Alimentare şi Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, consiliile populare — deopotrivă vizate — este să treacă, de îndată la o muncă practică de redistribuire a inginerilor piscicoli. Trebuie, în mod obligatoriu, pornit de la premisa că aceşti specialişti doresc să lucreze in meseria lor. Majoritatea sunt oameni serioşi, bine pregătiţi profesional şi au dorinţa să facă o muncă utilă societăţii, care să le dea depline satisfacţii. Faptul că şi-au abandonat profesia, din vina lor, evident, dar şi cu sprijinul „generos“ al celor ce s-au angajat, nu trebuie să ducă la concluzia că sunt definitivpierduţi pentru piscicultură. Nu există motive să nu se aibă încredere incapacitatea lor de a-şi înţelege răspunderile şi interesele personale. De aceea, nu trebuie în nici un caz evitată o discuţie sinceră, deschisă cu ei. Organele răspunzătoare din Ministerul Industriei Alimentare, Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi consiliile populare trebuie — aşa cum subliniam — să ia măsuri pentru a se discuta cu inginerii în cauză, să li se propună locuri de muncă precise, să li se prezinte toate amănuntele privitoare la viitoarea lor activitate, condiţiile pe care le vor avea, într-un cuvint să le dea acestor specialişti posibilitatea de realizare profesională şi, totodată, de îndeplinire a obligaţiilor lor faţă de societate. Vasile MIHAI Teodor ZAMFIR La o lună de la publicarea articolului „PISCICULTORUL SPECIAUZAT ÎN STRĂINĂTATE - MASOR AL ECHIPEI DE FOTBAL“ LEGUME-VERDEŢURI PROASPETE TOT TIMPUL IERNII (Urmare din pag. I operativele şi să creeze condiţii acelora care vor să însăminţeze suprafeţe peste cele planificate. Este in interesul aprovizionării populaţiei, al cooperativelor respective. Deşi fiecare judeţ trebuie să-şi asigure din producţia proprie cea mai mare parte din legumele necesare aprovizionării populaţiei, acum, în unele locuri această sarcină este desconsiderată, iar mai tirziu gospodarii acestor judeţe vor deveni foarte „grijulii“ cu aprovizionarea şi vor cere „să li se dea“. Oare este atît de greu de înţeles că nu poate fi admisă situaţia ca unele judeţe care au multe posibilităţi de a obţine asemenea produse să ceară tot timpul de la alţii ? In judeţul Caraş-Severin, de exemplu, s-au însăminţat şi plantat doar ceva mai mult de jumătate din suprafeţele prevăzute a se cultiva cu legume-verdeţuri : 38 ha spanac, 17 ha ceapă verde şi 9 ha salată. In acest judeţ sunt mari centre industriale care trebuie să fie aprovizionate cu însemnate cantităţi de legume proaspete. Deşi este o regiune mai deluroasă, in cadrul judeţului sunt zone cu ierni blinde şi unde se desprimăvărează foarte repede, iar cultura legumelor timpurii dă rezultate foarte bune. De unde speră să primească aceste produse ? Iată o întrebare la care răspunsul trebuie dat, acum, nu la iarnă sau la primăvară. De asemenea, de mai mulţi ani, în judeţul Bihor nu se îndeplineşte planul la cultivarea legumelor extratimpurii. Şi acum, din cele 255 ha prevăzute a se însăminţa în cooperativele agricole, s-au realizat numai 203 hectare. Se motivează că spanacul, de exemplu, n-ar avea căutare. Unde nu are căutare ? Nu-i cere populaţia . Gospodinele ştiu mai bine decât aceşti „specialişti“ că legumele, verdeţurile sunt un excelent aliment, au un bogat conţinut de vitamine, sunt hrănitoare şi mai ales se găsesc într-o perioadă ditrina şi primăvara devreme, cînd alte sortimente lipsesc. Aceste produse nu au căutare la întreprinderea de valorificare pentru că fiind uşor perisabile le creează bătaie de cap. Dar nimeni nu are dreptul să sacrifice interesele aprovizionării pentru a feri de dureri de cap o întreprindere a cărei raţiune de a fi este buna aprovizionare. Există şi alte mijloace prin care se poate spori producţia de legumeverdeţuri şi mai ales grăbi obţinerea lor. Este vorba de producerea sortimentelor respective în răsadniţe cu încălzire şi în serele de tot felul. Unităţile agricole de stat şi cooperativele agricole dispun de circa 25 ha răsadniţe cu Încălzire tehnică, 15 ha înmulţitoare încălzite şi o mare suprafaţă de sere , de la cele simple pină la cele industriale. Toate aceste suprafeţe, pînă in luna februarie cînd urmează a fi ocupate in vederea producerii răsadului, pot fî folosite pentru producerea de legume. Din sondajele făcute, din informaţiile primite de la corespondenţii noştri rezultă însă că organele agricole n-au luat nici o iniţiativă pentru folosirea acestui important potenţial de producţie. Una din cele mai importante probleme care se ridică la ora actuală in legătură cu asigurarea sortimentului de legume necesar consumului în perioada de iarnă-primăvară se referă la îngrijirea culturilor. Pînă la această dată au fost semănate în cimp aproape 9 200 hectare cu diferite culturi, suprafaţă mult mai mare decit în ceilalţi ani. Dar avem o toamnă extrem de secetoasă, ceea ce impune ca, în mod obligatoriu, să se facă irigarea culturilor şi să se aplice şi alte măsuri de îngrijire care să asigure o bună răsărire şi iernare normală a plantelor. Din păcate, în multe locuri această importantă cerinţă nu este respectată. In judeţul Teleorman, de exemplu, se făcea irigarea cepei — lucrare necesară şi la această cultură — dar spanacul deşi ocupă 223 ha era neglijat. Este adevărat că direcţia agricolă, sesizată de acest neajuns, a luat măsura să se irige şi această cultură. Asemenea situaţii ne-au fost sesizate şi din alte judeţe unde utilajele de irigat nu sunt folosite în grădinile de legume. In aceste zile hotăritoare pentru realizarea producţiei de legume extratimpurii trebuie să se urmărească realizarea in întregime a suprafeţelor prevăzute şi, mai ales, să se acorde cea mai mare atenţie lucrărilor de întreţinere pentru a se obţine producţii mari şi cit mai timpurii. SANTEIA-vineri 21 noiembrie 1969 un • sin • usNHsvn OBLIGAŢII UITATE Grupul de lucru 4 Giuleşti (şef Gh. Mistreanu), care aparţine de I.C.R. sectorul 7 (director ing. Căldare), a început in vara anului trecut lucrările pentru introducerea încălzirii centrale în blocul nostru. La recepţia lucrării — executată în grabă şi de mîntuială — s-au găsit demenţi de calorifer fisuraţi iar apa curgea pe la suduri, ventile şi garnituri. în aceste condiţii s-a încheiat un proces verbal între I.D.G.R., I.C.R. şi I.A.L., în care s-a specificat că în lunile aprilie — iunie a.c. lucrările vor fi reluate, în vederea înlăturării lipsurilor constatate, de către aceeaşi întreprindere. Iată-ne însă în pragul unei noi ierni şi şeful grupului 24 Giuleşti nici nu vrea să audă măcar de această obligaţie. Aşa se face că noi, locatarii, sîntem obligaţi să stăm cu oale şi clătiţi sub calorifere pe care le golim la 2-3 ore. Mai mult, în apartamentele nr. 26, 28, 33, 45, 50, 53, 69, 70 şi altele apa curge din belşug, dar caloriferele nu încălzesc. Dacă sus-numita întreprindere nu ţine la prestigiu, o priveşte. Există însă legea, care o obligă să execute lucrări de calitate pentru banii încasaţi. Asociația locatarilor Bd. Dinicu Golescu nr. 39 sect. 7 VINOVAT FĂRĂ VINA La jumătatea acestui an am fost solicitat, prin transfer, de către O.C.L. Textile — încălţăminte Craiova, oferindu-mi-se postul de şef de serviciu. Dată fiind funcţia pe care o îndeplinesc într-o organizaţie comercială, noua întreprindere a cerut de la Inspectoratul de miliţie al judeţului Buzău — unde sînt născut — fişa de antecedente penale. După nici o lună de zile unitatea primeşte fişa respectivă dar, văzînd ce scrie pe verso-ul acesteia, am rămas uluit , „condamnat un an închisoare de tribunalul oraşului Ploieşti în anul 1953 pentru neglijenţă în serviciu“. Ţin să precizez că n-am apărut niciodată nici măcar ca martor în faţa vreunei instanţe judecătoreşti. Fireşte, am considerat că este vorba de o greşeală şi am făcut contestaţie. S-a intervenit de trei ori la Inspectoratul de miliţie al judeţului Buzău pentru clarificarea situaţiei, dar, deşi au trecut mai bine de 100 de zile, salariaţii acestei instituţii n-au trimis nici pînă acum vreun răspuns. Ca cetăţean şi om care mi-am făcut timp de 20 de ani datoria în mod cinstit şi corect, fără a intra în conflict cu legile ţării, mă aflu astăzi în postura unui condamnat, a unui om incorect. Nu înţeleg cum îşi permit lucrătorii Inspectoratului de miliţie Buzău să facă timp de 3 luni şi jumătate şi să nu răspundă la 3 corespondenţe, mai ales cînd este vorba de a repara o greşeală comisă de ei. Ion M. GORGAN Str. Pavlov nr. 34 Craiova PINA NU AJUNG ŞOBOLANII LA INSPECTORATUL SANITAR... Mai bine de 100 de familii, ale căror locuinţe sunt situate pe marginea rîului „Iazul Morilor“, sunt nevoite să inhaleze, de peste un an, aerul infectat de reziduurile ce se aruncă pe locul unde a fost iazul. Fabrica de piele şi încălţăminte „Vîlceana" aruncă zilnic curăţăturile de pielărie, spălăturile de la prelucrări, iar măcelarii de la abatorul Rm. Vîlcea reziduurile vitelor sacrificate. Toate acestea au înfundat iazul lipsit de apă, care degajă un miros insuportabil şi adăposteşte adevărate cohorte de şobolani. Inspectoratul sanitar de stat al judeţului a fost sesizat în nenumărate rînduri, dar funcţionarii de aici nici nu s-au încumetat să se deplaseze la faţa locului, probabil de teama mirosului. Solicităm Consiliului popular al municipiului Rm. Vîlcea să ia neîntîrziat măsuri corespunzătoare. Gh. ISPAŞOIU Rm. Vîlcea sesizări adresate redacţiei a făcut un pas înainte in privinţa obţinerii pensiei cuvenite lui Petre Iordănescu, al cărui curator legal este. „Oficiul de pensii sector 4 nu vrea însă să trimită dosarul de pensie la Oficiul de pensii sector 5. Pe de altă parte, nu înțeleg de ce Oficiul sectorului 5 cere acest dosar de la sectorul 4, din moment ce eu pot prezenta în original decizia care stă la baza dosarului de pensionare nr. 30196 a lui Petre Iordănescu. Mă aflu, aşadar, din nou în faţa altui obstacol“. Redacţia a trimis această a treia sesizare Direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale a municipiului Bucureşti. Din răspunsul semnat de ing. A. Popa aflăm că semnatarul a intrat în drepturile sale legale, că i s-au şi expediat banii pentru perioada 1 august — 31 octombrie a.c. In rest, nici o vorbuliţă. Faptul că autorul sesizării a fost purtat pe drumuri atîta amar de vreme, că funcţionarii celor două oficii de pensii i-au creat omului numai necazuri, că prin urmare a fost călcată legea care-i dădea dreptul la pensie nu prezintă nici o importanță ? TOT PE DRUM... Am achitat la depozitul de mate-riale de construcţii din Pucioasa , costul a 10 000 cărămizi pre- / sate. Ducindu-mă să le ridic de la fabrica „Victoria“ Tirigovişte, unde depozitul avea repartiţie, am întimpinat tot felul de greutăţi, ba că nu are cărămidă bună, ba că să aştept alt cuptor să se răcească, ba că a ieşit cărămida crudă şi, uite , aşa, au trecut două săptămîni pen- tru ca la 5 noiembrie 1968 să mă anunţe că s-a scumpit cărămida cu încă 6 bani pe bucată. Calvarul abia de atunci a început, pentru că, de fapt, nici astăzi nu am intrat în posesia cărămizilor. După vreo 40 de drumuri fă- cute de la Pucioasa la Tîrgoviște, — cu care prilej cheltuiam cîte 20 de lei numai pentru transport, la începutul acestei luni am reclamat cazul comitetului judeţean de partid. Tovarăşii de aici m-au trimis, cu un bileţel, la directorul Direcţiei industrie locală. La rîndul lui, şi tov, director m-a trimis, tot cu un bileţel, la directorul fabricii, car şi apoi m-a trimis la contabilul fa- f bricii. Acesta mi-a spus că, între timp, cărămida s-a scumpit şi deci trebuie să mai dau 900 lei sau să primesc doar 8 300 bucăţi cărămidă, în loc de 10 000 bucăţi cît achita- sem cu 13 luni în urmă. In acest sens, mi-a dat şi el un bileţel că tre şeful depozitului. Dar cărămidă ! n-am luat nici In ziua de azi. în schimb am în buzunar cîteva bile- ? ţele, în semn de bunăvoință.» \ Fair« TOMA \ satul Priboiu — jud. Dîmboviţa ^ ] DEFECŢIUNILE PE LINIA ELECTRICĂ AU FOST ÎNLĂTURATE Un grup de cetăţeni din satul Scăpău, judeţul Mehedinţi, au sesizat redacţia că în perioada de vară a acestui an au existat mari întreruperi în alimentarea cu energie a abonaţilor. întreprinderea de reţele electrice Craiova ne-a comunicat că, într-adevăr, s-au manifestat defecţiuni la izolaţia liniilor de 15 kV din zonă, datorită descărcărilor atmosferice intense. Analizîndu-se amănunţit situaţia, s-au luat următoarele măsuri: instalarea unor izolatori de calitate superioară pe liniile de medie tensiune; asigurarea unei duble alimentări a consumatorilor din zona Vînju Mare — respectiv şi a satului Scăpău, printr-o nouă linie electrică pusă în funcţiune, alimentată din staţia Breasta — Craiova. Prin măsurile luate, se precizează în răspuns, situaţia a fost îmbunătăţită radical. DESPRE BIROCRAŢI NICI O VORBULIŢĂ Dumitru Iordănescu din Bercenisud, sectorul 5, ne-a trimis, cu aproape o lună în urmă, o scrisoare în care arăta că în urma altor două încălţăminte de sezon pentru toate virstele Vremea se răceşte, îmbrăcămintea şi încălţămintea călduroase şi comode, adecvate timpului friguros, au deci căutare. Magazinele de specialitate sunt bine aprovizionate cu încălţăminte de sezon, între care, cizme şi ghete pentru femei bărbaţi şi copii. Foto : M. Cioc PRIN TELEFON... NU SE VEDE PORUMBUL RĂMAS PE CÎMP (Urmare din pag. I) Direcţia agricolă. In unele unităţi sint însă situaţii care te îndeamnă să crezi... in minuni : lanurile de porumb în loc să scadă, cresc. Iată cîteva exemple. La cooperativa agricolă de producţie din Şipote, după evidenţa direcţiei agricole mai rămăseseră de recoltat sîmbătă 90 ha cu porumb. De sîmbătă şi pînă miercuri se„ înmulţiseră , erau 120. Aceasta după „statistica“ cooperativei. Cocenii ? Aproximativ 400 de tone de coceni netăiaţi prin care animalele se plimbă în voie. La Băneasa mai erau sîmbătă de recoltat 40 ha, iar recolta de porumb de pe circa 130 ha se afla pe cîmp, împrăştiată în zeci şi zeci de grămăjoare. Surprinzător este faptul că, transmiţînd situaţia operativă la direcţia agricolă, inginerul Ion Ciubuc asigurase că luni va fi totul gata. Miercuri mai erau de recoltat.» tot 40 ha. Şi aceasta după două zile de muncă intensă. O situaţie la fel de ambiguă există şi la cooperativa agricolă Ion Corvin. Cele 80 ha cu porumb cît se spunea sîmbătă că mai sînt de recoltat, pînă miercuri crescuseră şi aici la... 100 (după declaraţia brigadierului de cîmp Vasile B. Tudor). Dar suprafeţe de porumb nerecoltate (greu de spus dacă sunt mari sau mici, pentru că nu ştim după care statistică să ne ghidăm) mai sunt şi în cooperativele agricole de producţie din Rasova, Tichileşti, Bărăganul, Dobromir şi altele. Maidăm, în Încheiere, un singur exemplu care arată că este imperios necesar ca, in aceste zile, organele agricole să controleze pe teren — şi prin teren înţelegem cîmpul, tarlalele, nu sediile unităţilor agricole — cum sunt recoltate ultimele suprafeţe. La I.A.S. Ostrov, o mare cantitate din recolta de struguri se depreciază pe cîmp. „Mai avem de cules o zi — astăzi — ne spune tehnologul-şef al întreprinderii, inginerul Ştefan Matica, la ferma nr. 6. La trustul zonal I.A.S. din Constanţa se ştia că recoltatul strugurilor s-a încheiat în această unitate. Pe teren, însă, ne-am convins că mai erau de recoltat 20—30 ha şi nu numai la o fermă, ci la trei. Datorită unui îngheţ uşor din zilele trecute, strugurii sunt supuşi unui proces rapid de depreciere şi este vorba de sute de tone, în timp ce această întreprindere nu-şi realizează planul de producţie în sectorul viticol. Aşa se întimplă cind organele agricole judeţene pun prea mare preţ pe telefon, in dauna controlului direct, pe teren. Asemenea situaţii ne-au fost semnalate şi din judeţul Dolj, precum şi din alte judeţe. Aceasta impune, aşa cum s-a subliniat şi la Început, ca organele agricole şi organizaţiile de partid de la sate să exercite un control riguros pe teren, să ceară consiliilor de conducere din C.A.P. să-şi îndeplinească sarcinile organizind strîngerea de pe cimp a Întregii recolte, să nu admită irosirea produselor.