Scînteia, februarie 1970 (Anul 39, nr. 8324-8351)

1970-02-14 / nr. 8337

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Oameni la datorie Era în plină noapte, cindat Fabrica de geamuri din Tirnăveni s-a răspindit vestea defectării unuia dintre cuptoare. Cele două maşini automate de suflat butelii au încetat şi ele să funcţioneze. In citeva minute maşina de intervenţie făcea un prim popas la locuinţa maistrului Zenil Pop. „Vin îndată, chemaţi-mi oamenii din echipă“ , a decis acesta. In scurt timp, in faţa cuptorului se aflau toţi zidarii şamotori. Împărţiţi cite doi, oamenii au început lucrul. In zona de intervenţie se putea rămîne cel mult patru minute. Fiecare prelungire ar fi însemnat— la temperatura cuptoarelor — aprinderea hainelor. Treizeci de ore a durat intervenţia la cuptor. Acolo au mîncat, acolo au privit la sfîrşit — extenuaţi, dar fericiţi — cum cuptorul, reparat, îşi reincingea vatra. Pedeapsă capitală In urmă cu cîteva luni, anunţam în această rubrică încheierea cercetărilor penale privind odioasa crimă săvîrşită de Mircea Stoica de pe strada Visarion din Bucureşti. Individ descompus, el şi-a ucis, în ziua de 5 ianuarie 1969, soţia gravidă în luna a şasea , apoi, cu singe rece, a ciopîrţit cadavrul pentru a-i mai uşor să-l ascundă. Mobilul crimei : soţia refuzase să-i dea pentru băutură ultimii bani din casă. La cercetări, el a declarat că şi-a ucis soţia pentru a se putea recăsători cu o cioncubină. Această crimă a fost ultima dintr-un şir de nelegiuiri săvîrşite de Mircea Stoica. Anterior el fusese condamnat la 14 ani închisoare, pentru furt din avutul obştesc. (Ieşit din închisoare, în 1964, Mircea Stoica a refuzat să muncească cinstit). Printr-un comportament amoral, în familie şi în afara ei, şi-a destrămat trei căsnicii. Crima, de o cruzime fără margini, a îndreptăţit completul de judecată să-l condamne la pedeapsa cu moartea, în baza articolului 174, combinat cu articolul 175, litera c, din Codul Penal. Sentinţa, rămasă definitivă, a fost ieri executată. Amenda meritată Departamentul silviculturii a început, încă din anul 1958, să colonizeze plaiurile Gorjului cu cerbi carpatini aflaţi pe cale de dispariţie în această parte a ţării. Vînătorii din tot judeţul i-au ocrotit cu deosebită grijă, asigurîndu-le hrana pe timpul iernii şi luînd măsuri de stîrpire a lupilor şi a altor duşmani ai cerbului. De aceea, este cu atît mai revoltător faptul că s-a găsit, totuşi, un aşa-zis vînător (Nicolae Sacagiu din comuna Runcu) care să tragă fără să-i tremure mina. El s-a strecurat în pădurile ocolului silvic din împrejurimile acestei localităţi şi, într-o poeniţă, a dus arma la ochi, împuşcînd o ciută (femela cerbului carpatin) ce era pe cale să dea naştere unui pui de cerb. Organele de miliţie au făcut cercetări la faţa locului, amendîndu-l pe braconier cu suma de 4 750 lei. Urmează acum ca braconierul să suporte şi rigorile legii. Roata morii e de vină Sătenii din Zorleşti (Gorj) constatau cu surprindere că, zi de zi, curentul electric înregistra la anumite ore (mereu aceleaşi) bruşte scăderi de tensiune. Lumina părea văzînd cu ochii, aparatele de radio amuţeau, la fel şi televizoarele... „Mare minune ! Ce să fie ?“ — se întrebau oamenii nedumeriţi. Şi iată că misterul a fost dezlegat. Toate necazurile proveneau de la moara electrică din sat. Cum intra în funcţiune electromotorul morii — defect — îndată începea şi căderea de tensiune. Numai că misterul, o dată dezlegat, trebuia remediat. Deşi locuitorii comunei au făcut numeroase intervenţii, întreprinderea de electricitate n-a „reuşit“ încă să rezolve necazul cetăţenilor. Nu înţelegem de ce. Ţine oare cineva cu tot dinadinsul să dea... curent la moară . Bine-bine, dar de ce pe „volţii“ locuitorilor ? Rubrica redactată de Gheorghe POPESCU Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" Ce i se oferă bucureşteanului pentru timpul său liber ? Să presupunem, stimaţi cetăţeni, sau musafiri ai municipiului Bucureşti, că v-aţi manifesta îndreptăţită dorinţă de a vă petrece cele citeva ore libere, ori sfîrşitul săptămînii intr-un mod plăcut şi antrenant, de a vă destinde după o zi de muncă, de a vă pune muşchii şi articulaţiile in mişcare. Unii vor prefera poate poziţia de spectator într-o sală de cinematograf, teatru, sau în tribunele unui stadion. Dar ce vor face ceilalţi, cei care vor să participe activ la propria lor distracţie, cei care preferă jocurile electronice, bîlciul (modern sau tradiţional), patinajul sau echitaţia, tirul sau popicele ? Cei care ar vrea să înveţe sau să practice sub supraveghere — nu de dragul performanţelor, ci pentru propria lor plăcere — tenisul sau înotul, gimnastica sau judo ? Li se va spune, probabil, să solicite serviciile întreprinderii de agrement, ceea ce le va prilejui un şir de surprize, prima dintre ele fiind constatarea că această onorabilă instituţie se cheamă de fapt întreprinderea de agrement şi... decoraţiuni ! (Să nu ne mire prea mult , oare „Ciclopul“, specializat în servicii auto, nu se ocupă şi de... firmele şi reclamele luminoase 7). In momentul de faţă, cînd sezonul nu e prea potrivit exploatării utilajelor tradiţionale de bilet, şi nici a unei bune părţi dintre cele moderne, aceste posibilităţi sunt foarte reduse. Practic, cu excepţia electroscuterului din Obor, publicul nu dispune decit de vreo nouă aşa-zise cabane (mai precis, barăci) de tir, de sala de jocuri recent deschisă în piaţa Amzei, de cîteva jocuri automate la casele de cultură ale tineretului din sectoarele 1, 6 şi 4 şi de patinoarul Floreasca, unde funcţionează şi un „cerc sportiv de agrement“, cu instructori de patinaj calificaţi. Trebuie să recunoaştem că pentru cei aproape două milioane de oameni, localnici sau aflaţi în trecere, cîţi vieţuiesc în Bucureşti, toate acestea reprezintă mai mult decit puţin. Este adevărat că ne aflăm încă în iarnă (o iarnă blîndă insă), dar nici în acest anotimp cetăţenii n-au motiv să se resemneze la postura de spectatori, de privitori sau ascultători de radio-televiziune. De altfel, nici în celelalte anotimpuri situaţia nu e mult diferită. In întregul an 1969, întreprinderea de agrement a înregistrat 2,6 milioane de bilete vîndute, ceea ce înseamnă că — ţinînd seama de anumite limite de vîrstă sau de starea sănătăţii — fiecare bucureştean „apt“ a beneficiat, în medie, de două ori de serviciile întreprinderii. De două ori intr-un an !... Desigur, faţă de anul 1959, să zicem, este un mare pas înainte, dar faţă de solicitările reale este mult prea puţin. Care să fie potenţialul maxim al agrementului bucureştean ? La cele existente în momentul de faţă, în vara anului trecut s-au mai adăugat parcul de distracţii de la Obor (cu utilaje moderne), apoi cele din Herăstrău (repus în stare de exploatare), Berceni (o iniţiativă recentă), nucleele din Drumul Taberei şi Cişmigiu, bîlciul Moşilor şi... cam atît. Să nu uităm apoi că vara funcţionează bazele de agrement nautic, patronate de I.C.A.R. , ştranduri şi ambarcaţii, cu şi fără motor. Dar cine a călcat într-o duminică de vară intr-unui din ştrandurile Capitalei, nu-şi face prea multe iluzii nici In această privinţă. Cu doi ani în urmă, ziarul nostru a mai publicat un articol critic In care se analiza concepţia agrementului bucureştean. Constatăm că, în linii mari, situaţia a rămas neschimbată. Semnalam atunci că „în jurul problemelor practice de agrement se emit încă ipoteze, iar în ce priveşte concluziile, ele se exprimă în amînări de termene, discuţii, inconsecvenţe in orientare“. Rezultatul : nici pînă astăzi nu se ştie precis ce activităţi trebuie cuprinse în sfera agrementului, nici pînă azi nu s-a realizat dorita coordonare unitară a acestui important sector. In numai doi ani, întreprinderea de agrement a trecut din subordinea comitetuilui executiv în aceea a direcţiei de gospodărie comunală, iar apoi în aceea a direcţiei de industrie locală, au existat chiar propuneri să fie trecută în grija comitetului municipal de cultură şi artă. Ne întrebăm, de exemplu, în ce mod contribuie specialiştii direcţiei de industrie locală la orientarea de principiu a activităţii de agrement, la conturarea unei viziuni de ansamblu asupra perspectivelor de dezvoltare a acestui sector de mare complexitate, cu profunde implicaţii sociale ? Recent, o parte a Întreprinderii de mobilier şi decoraţiuni s-a contopit cu fosta întreprindere de agrement, formînd suspomenita întreprindere de agrement şi decoraţiuni. Motivarea, nu lipsită de temei, este că, prin această operaţie, întreprinderii i s-au atribuit secţii capabile să execute lucrările de întreţinere şi reparare a utilajelor de agrement, ba chiar să asigure autoutilarea întreprinderii. „Decoraţiunile“ ar urma să fie aşadar o anexă a „agrementului“, deocamdată însă, judecind după cifrele planului pe 1970, ca şi după ponderea redusă a comenzilor destinate agrementului in producţia secţiilor socotite anexă, suntem tentaţi să credem că lucrurile stau tocmai pe dos! Aflăm că este în curs de elaborare şi definitivare un studiu amplu, de perspectivă şi de ansamblu, asupra dezvoltării funcţiei urbane a agrementului în municipiul Bucureşti şi că, la sfîrşitul semestrului întîi, comitetul executiv îşi va putea forma în această privinţă un punct de vedere ştiinţific fundamentat. Acum doi ani se spunea că ar fi bine ca întreprinderea să preia agrementul nautic ; agrementul nautic ţine şi în prezent de I.C.A.R. Era viu dezbătută cea mai bună amplasare a unui parc de distracţii pe teritoriul municipiului ; dezbaterea nu s-a încheiat nici pînă acum. Exista ideea amenajării pentru agrement a salbei de lacuri şi păduri din jurul Capitalei , ideea mai există încă. Desigur, pasul nu s-a bătut chiar pe loc , am amintit mai sus recenta deschidere a sălii de jocuri, merită a fi de asemenea semnalat contractul semnat cu o firmă străină pentru exploatarea în comun a utilajelor moderne din parcul Obor. In acest an se vor repara utilajele din parcul Herăstrău, se va lărgi gama de utilaje moderne, se vor pune în funcţiune 2 tiruri noi, construite în întreprindere, şi va începe producţia de prototipuri pentru introducerea în fabricaţie a balansoarelor, căluşeilor, labirintelor etc. Se spune — pe lingă cine se tot spun de atîta vreme — că se va amenaja un minigolf în parcul Herăstrău, că se va deschide încă o sală de jocuri, că se vor organiza noi cercuri sportive de agrement (după modelul ce-u lui de patinaj) şi se aude ceva despre o popicăria automată. Cetăţenii Bucureştiului ar fi, desigur, bucuroşi ca ceea ce se promite să se împlinească. Deşi nu ne vine să credem că nu s-ar putea face mai mult pentru impulsionarea activităţii de agrement , amenajarea unor baze sportive simple, utilizarea mai judicioasă a terenurilor de tenis existente, amenajarea unui teren de călărie, accesul public la cîteva săli de gimnastică sau la un poligon de tir şi atîtea alte iniţiative menite să lărgească baza materială a agrementului nu presupun nici investiţii mari, nici învingerea unor obstacole de cine ştie ce natură, ci un efort de imaginaţie, iniţiativă şi interes. In acest sector, de o considerabilă eficienţă economică, beneficiile sunt de cele mai multe ori rezultatul unor idei ingenioase, al cunoaşterii psihologiei publicului şi nu al unor cheltuieli excesive. Studiile îşi au importanţa lor, cu condiţia să fie finalizate ; ele nu trebuie însă transformate într-o piedică pentru desfăşurarea acţiunilor practice. Apreciem deci temeinicia cu care este urmărită fundamentarea teoretică a activităţii de agrement, dar credem că ar fi timpul ca solicitărilor largi ale cetăţenilor să li se răspundă din partea comitetului executiv cu cit mai multe fapte concrete. Arh Gh. SASARMAN Agrementul aşteaptă de prea mult timp beneficiile efortului de imaginaţie (Urinare din pag. I) mai ales cele din legume, făcute ca să se găsească pe listă, de ochii lumii. Cauzele pentru care lucrurile stau așa cum le-am prezentat sînt, desigur, multe. în primul rînd, rămîne insă în picioare comoditatea celor care se ocupă direct de aprovizionare și de pregătirea preparatelor. La care se adaugă modul cum încearcă forurile ierarhic superioare ale alimentaţiei publice să diversifice sortimentele. Cum ? Prin circulare. Supunem atenţiei un asemenea stil de lucru care, după opinia noastră, explică nu toate, dar multe din neajunsurile acestei vaste reţele comerciale cu un rol atît de important în viaţa de toate zilele. Să pornim de la un exemplu simplu. Iată, de pildă, o adresă trimisă de către forul de resort din M.C.I. direcţiei de specialitate din Consiliul popular al Capitalei. Spicuim : In vederea unei mai bune deserviri a consumatorilor în alimentaţia publică, în perioada de 3—5 decembrie 1969 organele direcţiei de alimentaţie publică din minister, verificînd activitatea unor restaurante reprezentative din Capitală, au constatat o serie de deficienţe... Lipsesc din consum preparatele culinare bazate pe legume ; se oferă un sortiment restrîns de salate de sezon murături (!?) castraveţi muraţi, gogonele, ridichi negre, varză roşie, sfeclă roşie şi conopidă (murată, nemurată 7 — această problemă esenţială nu e prinsă în adresă — n.n.). Şi ce se mai spune ? Organele ministerului au mai constatat că la pensiunea „Bulevard“ nu se servea sfeclă şi varză roşie pe motiv că se murdăresc feţele de masă ! Şi că expunerea merelor lasă de dorit. O altă foarte importantă problemă de care se ocupa adresa este aceea a listelor de bucate. Nu prea sunt bine întocmite ! Am citat această adresă nu cu intenţia de a dovedi că procedeul nu e bun. Dimpotrivă, sunt cazuri cînd este efectiv nevoie de adrese, de circulare, devenind realmente mijloace utile de comunicare. In cazul nostru, fiind vorba de comerţ, deci de o activitate care cuprinde toate judeţele, modalitatea e firească. Altceva vrem să punem în discuţie Ce a urmat după adresă, ce efecte a avut ea, în ce acţiuni pozitive s-au materializat observaţiile, recomandările, indicaţiile respective . A reuşit ea să determine o analiză serioasă în rîndul celor interesaţi . Să vedem. Scrisoarea (adresa) respectivă a ajuns la T.A.P.L., iar trustul a „împins-o“ către toate întreprinderile de alimentaţie publică : „Vă transmitem, în copie, scrisoarea M.C.I. în legătură cu unele aspecte negative“... Şi, mai departe, I.A.P.L. a confecţionat, pe baza preţioasei adrese, alte adrese, pe care le-a trimis rapid unităţilor. Iată cum sună uina din ele (I.A.P.L. „Central“ către unităţile din subordine) : „In nenumărate rînduri s-au ţinut şedinţe, s-au dat circulare, personal conducerea I.A.P.L. şi serviciul comercial au mers pe teren dînd indicaţii la lucrători (!?) pentru respectarea indicaţiilor M.C.I, Direcţiei Comerciale şi T.A.P.L. cu privire la diversificarea preparatelor culinare, la executarea unor preparate pe bază de legume proaspete sau conservate şi din paste făinoase. Dar la controlul efectuat s-a constatat că unităţile n-au făcut aceste preparate decit sporadic şi in mod nesatisfăcător. Forurile noastre ierarhice ne atrag atenţia că acolo unde se vor mai găsi asemenea defecţiuni, se vor lua măsuri, mergîndu-se pînă la destituire“. Ce reţine atenţia în această circulară ? Mai ales faptul că I.A.P.L.aşteaptă să primească impulsuri de la minister. Ca şi cînd ministerul ar avea posibilitatea să se substituie fiecărui I.A.P.L. şi să se îngrijească de „bucătăria“ lui. Şi altceva : I.A.P.L.-ul n-are un punct de vedere propriu. El zice : „Faceţi cutare şi cutare, pentru că aşa a ordonat ministerul. Ştim că diversificarea e o belea pe capul nostru, dar nu noi, ci ministerul a inventat-o. Dacă nu vă sancţionăm noi pe voi, vom fi noi cei sancţionaţi . “ Cele mai supărătoare lucruri sunt, deci, legate de faptul că I.A.P.L.-urile nu LA UN RESTAURANT au punctele lor proprii de vedere, nu acţionează din convingere, fapt care rezultă nu numai din spiritul, ci şi din textul acestei adrese. Ce efecte poate avea o asemenea adresă, trimisă de I.A.P.L. unităţilor ? Ce va înţelege şi va face directorul sau responsabilul unui local sau altul 7 O să trimită şi el, mai departe, secţiilor de preparare ale restaurantului alte adrese 7 Iată, din nou, fenomenul negativ asupra căruia am mai atras atenţia şi în alte rînduri : birocratizarea relaţiilor dintre diferitele verigi ale sectorului în discuţie e una din cauzele principale ale defecţiunilor. In loc să se analizeze situaţia, să se facă propuneri proprii, să se cerceteze resursele existente şi să se ia măsuri in consecinţă, unii se mărginesc să dea ceva acolo în scris. Or, e clar că din adrese in adrese şi din instrucţiuni In Instrucţiuni lucrurile nu pot ajunge curînd prea departe, cu asemenea metode de „convingere“, diversificarea va continua să înainteze cu... plumb la picioare ! Pentru că problema aparţine în primul rînd direcţiilor comerciale judeţene, trusturilor şi întreprinderilor de alimentaţie publică. Acest lucru se pare însă că nu poate fi înţeles în ruptul capului. Toată lumea aşteaptă să-i pice, pară mălăiaţă, indicaţiile de la minister. Iar organele de resort din minister, in loc să tragă la răspundere pe cei în culpă, să-i pună să gîndească, să inventeze, se lasă parcă prinse în jocul hîrtiilor şi al indicaţiilor. Iată de ce socotim că ar fi poate potrivit ca, pe lingă alte măsuri preconizate de conducerea M.C.I., să figureze şi unele care să vizeze schimbarea modului de lucru al direcţiilor comerciale, al diferitelor compartimente ale comerţului. Stilul de muncă trebuie adaptat din mers, concret, la cerinţe. Intr-o foarte recentă convorbire pe care am avut-o la M.C.I., tovarăşul Radu Abagiu, adjunct al ministrului, semnala, la rîndul său, inerţia forurilor locale. „Ne-am plictisit — ne spunea d-sa — să tot dădăcim organizaţiile comerciale, încă prea mult din ceea ce se întreprinde trece prin minister. Oamenii noştri îndeplinesc, de multe ori, sarcinile celor plătiţi anume pentru această muncă“. Aşa este. Şi pentru că situaţia nu mai poate fi tolerată, subscriem măsurilor preconizate de M.C.I. pentru aşezarea lucrurilor în albia firească. Intre acestea, noua salarizare, în funcţie de realizări la toate capitolele, poate fi cu adevărat eficientă Socotim că aşa e cit se poate de drept, de echitabil. CORPURI I DE ILUMINAT ! Lumina, această premisă esenţială a vieţii, este o necesitate pentru buna desfăşurare a activităţii în orice domeniu. Condiţiile diferite de mediu — de pildă în subteran, hale industriale, săli de sport — impun o iluminare corespunzătoare cerinţelor igienico-sanitare, altor imperative funcţionale. Crearea unor tipuri optime de corpuri de iluminat constituie, în acest sens, profilul unei întreprinderi specializate din ţara noastră, întreprinderea „Electro-Banat“ din Timişoara. Dotată cu utilaje moderne, această unitate a realizat o mare varietate de corpuri de iluminat — peste 400 de sortimente — între care corpurile de iluminat pentru nave și cele pentru locomotivele ce se fabrică la uzinele „Electroputere“. Cererea crescîndă a beneficiarilor la acest gen de produse a determinat dezvoltarea continuă a capacităţilor de producţie, întreprinderea timişoreană asimilînd corpuri de iluminat fluorescente antigrizutoase — specifice condiţiilor din subteran — lămpi incandescente şi fluorescente pentru instituţii, teatre, cinematografe, şcoli, lămpi semnalizatoare pentru autocamioane. Corpurile de iluminat etanşe ce se execută aici sunt destinate halelor industriale, sălilor de sport şi, în general, mediilor cu praf. Specialiştii întreprinderii timişorene realizează, de asemenea, o bogată paletă de baterii, seturi moderne de întrerupătoare ş.a. Prin extinderea operaţiilor de montaj pe bandă a tuturor lămpilor de semnalizare optică, a corpurilor de iluminat fluorescente, a lanternelor şi bateriilor, s-au creat condiţii propice pentru sporirea, în continuare, a capacităţii sale de producţie. In Cișmigiu, e primăvară în... " februarie (Foto : M. Cioc) SCINTEIA —simbäta 14 februarie 1970 # RECLAMAȚII #SESIZĂRI • RĂSPUNSURI # Locuiesc, împreună cu familia, în orașul Tîrgovişte, cu mutație definitivă din 1960. Sînt salariat la Uzina de utilaj petrolier din localitate. De curînd, fără să am vreo datorie față de cineva, mă pomenesc cu o poprire pe salariu. Ce s-a întîmplat ? Consiliul popular al comunei Măneşti, judeţul Dîmboviţa, unde m-am născut şi unde locuiesc părinţii mei, i-a impus pe cei doi bătrîni, trecuţi de vîrsta de 70 de ani, cu suma de 1 600 de lei pentru electrificare, adăugind, pe parcurs, încă 300 La o nouă adunare constituită în acest scop, mă impune şi pe mine cu suma de 1 600 de lei, separat de obligaţiile tatălui meu. In acest fel, consiliul popular a comis, după părerea mea, două erori dintr-odată întîi, după cite ştiu, aceste sume se stabilesc in funcţie de posibilităţile materiale ale fiecărei familii, de veniturile ce le au. Or, în cazul relatat mi se pare mult prea mare impunerea, iar poprirea de 1 000 de lei, făcută pe salariul meu pentru datoriile părinților este ilegală. In al doilea rînd, eu sunt plecat din comună de 10 ani, nu am nici un fel de proprietate acolo, n-am avut lot personal niciodată. Pentru simplul motiv că m-am născut la Măneşti nu cred că există vreo lege care să mă oblige să contribui la electrificare. Nicolae St. MIRIŢOIU Tîrgovişte • Pînă în luna noiembrie a anului trecut, în satul Medieşi Vii, judeţul Satu Mare, a existat un sanitar care acorda primul ajutor în caz de nevoie , făcea tot felul de tratamente prescrise de medicul de circă. De la data amintită postul a fost desfiinţat. Ca să ajungem la cel mai apropiat dispensar, trebuie să parcurgem, distanţa de 15—16 km. Or, nu-i uşor nici pentru un om sănătos, dar mai cu seamă pentru cei suferinzi. Dacă mai adăugăm şi faptul că nu avem mijloace de transport, e lesne de închipuit în ce condiţii se poate ajunge la circă. Un grup de locuitori ai satului Medieşi Vii — Satu-Mare • Alimentarea cu apă potabilă a oraşului Oradea se face anevoios, mai cu seamă pentru cei care locuiesc în blocuri noi, la etajele superioare, se arăta într-o scrisoare, semnată de L. Vesa din Oradea. Adresîndu-ne consiliului popular al municipiului, ni s-a comunicat că pentru îmbunătăţirea situaţiei s-au luat măsuri de mărire a debitului existent, prin îmbogăţirea infiltraţiei artificiale la staţiile de captare. Totodată, au început lucrările de mărire a capacităţii staţiei de pompare, care va asigura apa potabilă necesară. • Cu aproape doi ani în urmă în oraşul Slatina, între punctele vila „Florica“ şi Uzina de aluminiu, a fost construit un trotuar pe o porţiune de circa 600 m, pentru a înlesni circulaţia pietonilor. De o bună bucată de vreme, trotuarul nu poate fi folosit. O întreprindere de construcţii magistrale gaz-metan, după ce a făcut săpăturile necesare şi a montat conducta de gaz, nu a mai reparat trotuarul, parţial deteriorat. La aceasta a mai conlucrat şi o întreprindere de construcţii energetice, care a înşirat de-a curmezişul trotuarului stîlpii de înaltă tensiune şi alte accesorii. Toate la un loc împiedică circulaţia pe trotuar, expun pietonii la accidente. Un grup de locuitori Slatina • Sunt proaspăt locatar al unuia dintre blocurile noi din oraşul Caracal. De îndată ce am luat în primire locuinţele, întreprinderea de electricitate ne-a înştiinţat că nu ne furnizează energie electrică pînă nu ne procurăm contor, cu precizarea că acestea vor intra în proprietatea sa, iar în termen de o lună ne va fi restituită contravaloarea. Zis și făcut. Numai că, in momentul cînd s-a apropiat scadența, întreprinderea respectivă I ne-a tras pe sfoară. In loc să pri- I mim întreaga sumă investită, ni I s-au dat doar 130 lei. Iată şi justi- I ficarea : „Nu vă putem restitui 250 de lei, I deoarece acesta este preţul cu a- I mănuntul. Ceea ce vă oferim repre- I zintă preţul cu ridicata — bani pe I care i-ar fi plătit întreprinderea de I electricitate dacă ar fi contractat I direct cu producătorii“. Dar cine a împiedicat-o pe ono- I rata întreprindere să-și procure I contoare pe această cale ? In nici I un caz noi, locatarii. De aceea, pentru restabilirea I prestigiului său, cerem să ni se I restituie suma care ni se cuvine. I Alexandru MACESANU Caracal • Amintesc și pe această cale so- I tului meu, inginer Constantin Ghe- Irasim, că are doi copii la o vîrstă I cînd încă nu se pot dispensa de a- I jutorul material al tatălui. Soţul a părăsit familia în anul I 1964. Dacă am văzut că nu-I obligă I conştiinţa să-şi amintească de co- I pii, pe atunci sub zece ani —hn-am I adresat justiţiei. Prin sentinţa ci- Ivilă nr. 1951 din 24 decembrie I 1969, a judecătoriei Buftea, este I obligat la plata sumei de 700 de lei I lunar pentru întreţinerea celor doi I minori. Dar, pentru a se sustrage de la I plata pensiei alimentare, tatăl co- I piilor a plecat fără adresă. A lu- I crat în diferite locuri şi ori de cite I ori era găsit, părăsea serviciul re- I nunţînd şi la drepturile de lichi- I dare. Aşadar, mă văd in situaţia I de a nu putea întreprinde nimic I pentru a pune în aplicare o sen- I tinţă dreaptă. Sper intr-un ajutor I din partea conducerii întreprinderii I la care lucrează în prezent ing. I Constantin Gherasim. Catrina GHERASIM I Str. 23 August nr. 6 Buftea-Ilfov • In ziua de 8 decembrie 1969, I mi-am comandat o pereche de I cisme In valoare de 612 lei, la coo- I perativa „Luxus“ din str. 30 De- I cembrie 6. După ce am ales mode- I Iul și am achitat un avans de 300 I de lei, mi s-a promis solemn că la I 23 decembrie 1969 comanda va fi I gata. In realitate, ea a fost onorată I abia în ziua de 13 ianuarie 1970. I Cismele care mi-au fost arătate I însă nu corespundeau nici ca mo- I del, nici ca mărime cu cele comandate. Am renunţat la ele. Mi s-a spus să completez un formular pentru restituireaavansului. Au urmat în continuare alte numeroase amînări şi drumuri bătute zadarnic pentru ca la 27 ianuarie să mi se spună categoric că nu pot primi banii dar, în schimbul lor, să-mi comand pantofi ! In definitiv, cu ce drept dispune amintita cooperativă de banii clienţilor 7 Maria SUTESCU str. Pajurei, sect. 8, Bucureşti • Auzisem multe lucruri bune despre staţiunea balneară Herculane şi îmi închipuiam că aici o să-mi petrec concediul intr-un mod plăcut. Se vede treaba însă că „socotelile de acasă“... nu se potrivesc cu cele de la Herculane. Ce folos că băile sînt calde dacă la vila 3 unde am fost repartizat, camerele sînt reci și neprimitoare. Cei de la administrație nu prea se sesizează însă de acest „amănunt“ sau de altele, ca de exemplu numărul prea mare de paturi dintr-o încăpere. Pe de altă parte, eu am stat în staţiune nici măcar o singură dată n-a trecut un medic prin vilă, aşa, din curiozitate, să vadă ce condiţii ni se oferă. Ce este drept, sunt şi vile mai primitoare, bine încălzite, dar la repartiţie, acestea devin pentru unii... inaccesibile! Probabil că în activitatea lor respectivii funcţionari de la cazare se orientează după criterii „speciale"... M. MARCOVICI Suceava Mari premii la LOTO şi PRONDEXPRES După cum s-a mai anunţat, la sistemul săptămînal de joc Loto obişnuit se atribuie în număr nelimitat autoturisme „Dacia 1100“ şi „Moskvici 408“ cu 4 faruri şi radio, „Skoda 1000 M.B.“ (la alegere) şi excursii în U.R.S.S. (15 zile) şi în Cuba (14 zile), precum şi alte premii în bani. In funcţie de prevederile noii formule tehnice, se cîştigă şi cu trei numere din toate cele 16 extrase. Biletele de participare se găsesc în agenţiile LOTO-PRONOSPORT. Peste 3 000 de autoturisme de diferite mărci şi capacităţi au intrat în posesia participanţilor la sistemele de joc LOTO-PRONOSPORT. Un nou prilej de a obţine autoturisme, excursii peste hotare şi premii în bani îl constituie primul Concurs excepţional PRONOEXPRES al anului, la care se acordă — în număr nelimitat — autoturisme „Dacia 1300“, „Dacia 1100“, „Moskvici 408“ cu 4 faruri și radio, „Skoda 1000 M.B.“, 100 excursii la Moscova-Leningrad, precum și premii consistente în bani. Concursul va avea loc la 22 februarie și va consta din 5 extrageri de cite 7 numere din 45, în două faze. Ieri a început vînzarea biletelor pentru acest concurs.