Scînteia, iulie 1970 (Anul 39, nr. 8472-8502)
1970-07-15 / nr. 8486
II I I I I I PICĂTURA DE CERNEALĂ despre existenţa unei practici la adepţii nu mai ştiu cărei şcoli filozofice din antichitate d in fiecare seară, ucenicul era obligat să rememoreze, înainte de culcare, minut cu minut, parcursul întregii zile. Pentru fiecare gind sau faptă bună, el punea intr-un săculeţ o pietricică albă ; pentru cele rele, intr-un alt săculeţ, o pietricică neagră. ...Alte vremuri, alte obiceiuri. Aceste clteva rinduri nu ţintesc să pledeze pentru practica săculeţului şi a pietricelelor. Ce vor ele ? Doar atît : hai să ne spunem nouă înşine, mai des, „să tragem linie şi să adunăm", să practicăm mai des exerciţiul spiritual al bilanţului ! Un fel de autocritică interioară, aş zice. Cum am lucrat astăzi, cum ne-am îndeplinit îndatoririle ? Ce-am rezolvat şi ce-am amînat nejustificat ? Ce-am adus nou in munca noastră, am lucrat mai bine, mai cu spor decit ieri sau cutare obligaţii le-am realizat cam de mintuială ? Am făcut ca inactivitatea din jurul nostru să se înregistreze un pas înainte sau ne-am împăcat şi astăzi cu lipsurile de ieri ? Meditînd un spirit lucid, autoexigent la noi înşine şi la mersul nostru prin lume, punînd, în gind, pietricele albe şi negre in săculeţele din conştiinţă, avem şanse mult mai mari să ştim exact cine sintem, ce şi cit datorăm societăţii, cum ne îndeplinim, zi de zi, misiunea pe care ea ne-a încredinţat-o. Idealurile etice ale societăţii noastre sunt limpezi. Permanenta confruntare cu ele, scrutarea drumului ce ne stă in faţă, a propriilor virtuţi şi a propriilor scăderi, ne ajută să ne împlinim, ne dă un surplus de pu-I tere, ne dinamizează. ...Dacă tragem linie şi adunăm, vedem că această bărbătească şi severă autoscrutare este una dintre cele mai utile căi de împlinire a personalităţii Este, dacă vreţi, un reazem in drumul spre idea pe care il parcurgem fiecare. George-Radu CHIROVICI ZECE MII TONE DE OŢEL PESTE PLAN Muncind cu sirguinţat pentru îndeplinirea ritmică a angajamentului asumat. In ultimul an al actualului cincinal oţelarii de la Combinatul siderurgic Hunedoara înscriu realizări de prestigiu. Ei au elaborat şi expediat recent spre liniile de laminoare a 10-a mie tonă de oţer dată peste prevederile de plan aferente perioadei ce a trecut de la începutul anului şi pină in prezent. Această cantitate suplimentară de metal s-a obţinut îndeosebi pe seama creşterii randamentelor agregatelor. La oţelăria Martin nr. 2 s-au produs, de la începutul anului, cu aceleaşi capacităţi, in fiecare zi efectivă de lucru, cu 1 300 kg de metal mai mult faţă de realizările zilnice din perioada corespunzătoare a anului trecut. Succesul oţelarilor hunedoreni este cu atît mai evident cu cit, o dată cu sporirea producţiei de metal, s-a îmbogăţit gama sortimentelor şi a crescut eficienţa economică. Dind curs cerinţelor uzinelor constructoare de maşini beneficiare din ţară, specialiştii şi topitorii de la cuptoarele Martin şi electrice ale combinatului au asimilat, in acest an, nouă mărci de oţeluri cu caracteristici superioare, care se produc pentru prima dată. Prin gospodărirea judicioasă, cu multă exigenţă, a materiilor prime şi reducerea cheltuielilor de producţie, in sectorul otelării s-au realizat în cinci luni peste 6 500 000 lei economii la preţul de cost planificat. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8486 1 Miercuri 15 iulie 1970 8 PAGINI-40 BANI _________ . I Locul de muncă al activistului de partid— ÎN MIJLOCUL OAMENILOR O coordonată fundamentală a democraţiei noastre socialiste, pusă din nou în evidenţă cu pregnanţă in perioada de grele încercări prin care a trecut şi încă mai trece ţara, ca urmare a calamităţilor naturale din această primăvară, o constituie fără îndoială legătura dintre partid şi cele mai largi mase ale poporului. S-a vădit încă o dată, cu cea mai mare putere, cit de adînc este integrat partidul în viaţa socială a ţării, că legindu-se prin mii şi mii de fire de masele de oameni ai muncii, el le imprimă în toate împrejurările capacitatea de a se orienta spre obiectivele esenţiale, de a învinge orice fel de greutăţi. Acesta este, între altele, rodul preocupării constante a Comitetului Central al partidului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pentru întărirea legăturilor partidului cu masele, pentru apropierea continuă a conducerii politice de clocotul vieţii din fabrici şi din uzine, de pe şantiere, din unităţile agricole, din şcoli şi universităţi, într-un cuvînt de unităţile de bază ale societăţii noastre unde se făuresc valorile ei materiale şi spirituale. În această privinţă un rol deosebit de important îl au activiştii de partid. Dar, aşa cum ne arată experienţa, pentru a-şi putea exercita în bune condiţii rolul şi menirea, activistul trebuie să pătrundă „în miezul“ problemelor vieţii sociale, să sesizeze la timp noul, să depisteze cu promptitudine fenomenele pozitive şi negative, să determine cu exactitate sarcinile curente şi de perspectivă ale colectivelor din raza sa de activitate, ceea ce, evident, nu se poate realiza „din birou“, ci numai aflîndu-se cit mai mult, cum obişnuim să spunem, pe teren, în mijlocul oamenilor. După cum se ştie, la Congresul al X-lea al P.C.R. s-a subliniat necesitatea ca membrii comitetelor de partid, ceilalţi activişti să se afle cea mai mare parte a timpului în unităţile economice şi în instituţii, să aibă legături permanente cu masele, să cu- Gheorghe TANASE prim-secretar a! Comitetului judeţean Vaslui al P.C.R. nească în profunzime activitatea practică ce se desfăşoară acolo, asigurînd îndrumarea organizaţiilor de partid în vederea aplicării hotăririlor. Experienţa arată însă că deplasarea acestor cadre este eficientă numai atunci cind se desfăşoară nu la intimplare, ci urmăreşte un ţel precis, cind se soldează cu măsuri efective pentru generalizarea unor iniţiative sau înlăturarea deficienţelor constatate, cind informaţiile culese sunt aduse la cunoştinţa celorlalţi membri ai organului de partid in vederea adoptării operative a deciziilor în problemele ce sunt de competenţa lor. Şi invers. Cind deplasarea se face pur şi simplu ca scop în sine, pentru a fi „pe teren“, este clar că totul se transformă într-o simplă formalitate. Putem afirma că rezultatele obţinute în judeţul nostru in îndeplinirea planului in industrie şi a angajamentelor asumate în întrecere, in stabilirea unor măsuri judicioase pentru folosirea mai deplină a fondului funciar, gospodărirea raţională a surselor de apă, extinderea lucrărilor de irigaţii şi in alte domenii de activitate se datorează, în mare parte, faptului că, de regulă, membrii comitetului judeţean, ceilalţi activişti de partid pleacă sistematic pe teren, cu obiective precis conturate, pentru o perioadă bine determinată ; acolo iau contact direct, nemijlocit, cu cadrele din conducerea unităţilor economice şi instituţiilor, a organizaţiilor de partid, cu un mare număr de comunişti şi oameni ai muncii nemembri de partid, ceea ce le oferă posibilitatea de a cunoaşte temeinic realităţile. Faptele demonstrează că prezenţa vie a activiştilor în mijlocul comuniştilor şi al celorlalţi oameni ai muncii are ca rezultat nu numai stabilirea unor soluţii corespunzătoare într-o problemă sau alta, dar ea se răsfrînge favorabil asupra activităţii generale a organizaţiilor de partid. Ni se pare semnificativ în această privinţă următorul exemplu. De multă vreme, cooperativele agricole de producţie din comunele Suletea, Fălciu şi altele înregistrau rezultate diferite în producţia cerealieră, în dezvoltarea unor sectoare de producţie, în valorificarea produselor. Sesizînd această situaţie, membrii biroului comitetului judeţean au făcut din aceste cooperative ţinta frecventă a deplasărilor lor pe teren. Legătura lor, care a căpătat un caracter de stabilitate, cu membrii comitetelor de partid, conducerile unităţilor respective, cu numeroşi comunişti şi alţi ţărani cooperatori, discuţiile purtate „la obiect“, cu răbdare, dar şi cu exigenţă partinică, au avut darul de a pune in adevărata lumină, pe de o parte, experienţa bună din unele unităţi, iar pe de altă parte, cauzele neajunsurilor din cooperativele care băteau pasul pe loc. Investigînd părerile cooperatorilor, membrii comitetelor şi birourilor organizaţiilor de partid din unităţile rămase în urmă, Împreună cu consiliile de conducere, au stabilit măsuri pentru aplicarea unor învăţăminte desprinse din experienţa vecinilor referitoare la organizarea muncii în brigăzile de cimp şi zootehnice, respectarea cerinţelor ştiinţei agrotehnice, dezvoltarea unor noi ramuri de producţie etc. Controlul exercitat de noi ulterior a arătat că activitatea organizaţiilor de partid din aceste unităţi se află în progres, ceea ce se reflectă în modul încare s-au desfăşurat aici lucrările agricole de primăvară, in rezultatele obţinute in valorificarea mai temeinică a posibilităţilor de întărire economică şi organizatorică a cooperativelor. A stabili legături trainice cu masele presupune înlăturarea fermă a oricăror manifestări de superficialitate, a prezenţei formale, de complezenţă. Fără îndoială, este de cea mai mare însemnătate ca activiştii de partid cu munci de răspundere să participe la diferite adunări şi şedinţe, să se consulte şi în acest fel cu masele. Este un mod de a fi in mijlocul oamenilor care îşi are valoarea sa, dar care nu poate fi absolutizat. Trebuie să stăm de vorbă cu oamenii nu numai din cînd incind, nu numai cu prilejul unor asemenea manifestări, ci şi discutind cu grupuri restrinse, de la om la om, de la suflet la suflet, întrucit numai imbinînd ambele modalităţi se poate realiza o cunoaştere temeinică a problemelor, a preocupărilor, a stărilor de spirit. Este necesar să reflectăm mai mult asupra unor asemenea lucruri, întrucit unii activişti, cum sunt secretarii comitetelor de partid din comunele Vetrişoaia şi Stănileşti, tind să limiteze legătura cu masele, consultarea lor numai la organizarea unor şedinţe, adunări, cu o participare largă a ţăranilor. Or, fără a subContinuare un nas. a IlI-a» păci bagem I I linie I I şi adunem... Un amic al mai jos iscălitului, distins cărturar şi om I de o aleasă ţinută morală, are o vorbă, devenită cu vremea aproape un tic verbal : „Dragă, dacă tragem linie şi adunăm..." — şi spune mai departe ce se In- I I uimplă, la ce concluzie, adică, suntem ţinuţi să ajun- I gem. Cu alte cuvinte, amicul meu resimte necesitatea I să dreseze des bilanţuri : al unei sau ale unor intim- ■ plări, al unei discuţii sau dispute, al examinării unor | I idei — cu alte cuvinte, al şirului de locuri, oameni şi | I evenimente cu care viaţa il confruntă. . * Nu am luat, multă vreme, aplecarea spre bilanţ a I insului altfel decit ca o mică ciudăţenie, ca o nevino- I vată slăbiciune ce mi-l făcea şi mai simpatic : pină * cind, intr-o zi, mi-am dat seama că formula „Dragă, i I dacă tragem linie și adunăm..." pe care o intrebuin- I tează amicul meu este mult mai mult decit o mică slăbiciune. Este, anume, reflexul marii nevoi de siste- matizare, de ordine pe care spiritul său o resimte. I I Nu-şi permite, adică, să lase în cugetul său necla- t rităţi, să nu ştie permanent care este locul său in raport cu cutare sau cutare eveniment, cu cutare sau cutare I I confruntare ; nu-şi îngăduie luxul de a nu se defini, continuu pe sine in raport cu — şi in — fluxul generos •' al vieţii. I, Mi-am adus aminte atunci că am citit cindva de mult, I I In iarna care a trecut, prietenii îi spuneau inginerului Chirilă Vrăjitoru, numit în funcţia de director al Uzinei de construcţii metalice din Caransebeş, că îşi poartă toată întreprinderea în servietă. Gluma îşi avea temeiurile ei. Tot ce se vedea pe platou dintre oraşul — nod feroviar şi satul Iaz, în stingă şoselei naţionale, era un vast cimp degradat, o pîrloagă noroioasă pe care nu putuse să crească nimic mai bun decit pipirigul. Dar exista. Înainte de toate, o hotărire a Consiliului de Miniştri prin care capacitatea şi profilul convenţional al viitoarei uzine erau stabilite la 60 000 tone/ an construcţii metalice pentru hale industriale şi 3 000 tone/an carcase pentru motoare, generatoare electrice, batiuri şi ansamble sudate similare. Mai exista o vastă documentaţie tehnică, elaborată în întregime în institutele de proiectări din ţară şi prevăzînd, trăsătură cu trăsătură, chipul colosului încă nenăscut. Exista, de asemenea, contractul cu o serioasă şi experimentată întreprindere de construcţii-montaj, I.C.S.-Hunedoara, ai cărei specialişti soseau, se organizau, intrau rapid, de pe o zi pe alta, în regim de lucru intens Erau semnate contractele cu uzine puternice din întreaga ţară — „Vulcan“ şi „Griviţa Roşie" din Capitală „Electroputere“-Craiova, „Balanţa“-Sibiu, U.M.T.-Timişoara şi altele — pentru înzestrarea surorii din poarta Banatului cu tot echipamentul cuvenit. In sîirşit, dar nu la urmă trebuie puse la socoteală gîndurile de perspectivă ale unor oameni - mtizeci, acum sute, dar vor fi mii — a căror existenţă urmează să se lege definitiv de U.C.M.-Caransebeş, trei iniţiale deocamdată fără ecou deosebit. Prin urmare servieta tovarăşului Vrăjitoru, aparent burduşită numai cu hîrţoage, purta de fapt o încărcătură inestimabilă. Caransebeşul, veche aşezare de răscruce, un soi de placă turnantă a drumurilor spre Ardeal, spre Oltenia, spre Banat, spre Valea Jiului, a trăit multă vreme aproape exclusiv de pe urma acestor profitabile intersectări ; nu intimplător aici s-a dezvoltat un centru feroviar de prim rang, cu numeroase depouri şi ateliere C.F.R. ; 3 000 de muncitori sunt ataşaţi emblemei cu roata înaripată Fluxul tranzitar a sporit considerabil in anii edificării socialiste, pe măsură ce se dezvoltau cetăţile siderurgice ale Reşiţei şi Oţelul Roşu, cimpul magnetic al acestora fâcîndu-se simţit pe raze de zeci şi zeci de kilometri, pină în satele pitulate la umbra munţilor. In Caransebeşul însuşi, industrializarea socialistă a marcat primele puncte notabile prin apariţia Combinatului de exploatare şi industrializare a lemnului (aproape 2 000 de angajaţi) unde se foloseşte multilateral îndemînarea tradiţională a meşterilor din Reportaj de Ştefan IUREŞ Caraş-Severin in prelucrarea aurului verde, industria locală (700 oameni), cooperaţia meşteşugărească „Semenicul“, absorbind energiile altor 600 de meseriaşi zidari, dulgheri, instalatori, croitori, ciubotari, cojocari etc., gospodăria orăşenească şi organizaţia comercială locală, oferind lucru pentru alte sute şi sute de braţe, completează tabloul. Intre cei 19 475 locuitori ai Caransebeşului înregistraţi la data de 1 ianuarie 1970 sunt mulţi care au învăţat meseriile patronate de zeul Vulcan. Ei lucrează la Reşiţa şi Oţelul Roşu. Lipsit de o bază metalurgică, oraşul şi-a oferit cadrele de sudori şi alţi prelucrători ai metalului acestor centre cu tradiţie în specialitate. Totuşi, oraşul s-a aflat oricum mai aproape de cele două mari centre industriale. Aspectele extreme ale problemei, însă, le oferă satele. Acele sate din care zilnic pleacă la lucru muncitori metalurgişti. La halta Poarta, o comună situată în direcţia Orşovei, se string oamenii din Verendin Luncaviţa. Cuptoare : de acolo trenul îi poartă 45 de kilometri ca să ajungă Vatra metalurgice din cimpia Caransebeşului pină la Caransebeş, apoi, schimbind direcţia de mers, alţi 42 de kilometri de la Caransebeş la Reşiţa. Linie veche, opriri multe, viteză redusă. încă la sfirşitul cincinalului în curs, tronsonul de cale ferată electrificată Orşova-Caransebeş, din linia Craiova-Cîlnic, va fi gata, mârindu-se viteza de transport atît de simţitor, incit de la Poarta pină la Caransebeş se va putea ajunge in numai 30 de minute. Iar mai departe de Caransebeş, muncitorii industriali ai Poartei nu vor mai fi nevoiţi, nu va mai fi cazul să se ducă , spre finele anului viitor primele capacităţi ale Uzinei de construcţii metalice Caransebeş vor începe să producă. Atunci, lucrind aici, în noua vatră metalurgică de pe Timiş, ei nu vor mai cheltui cu drumurile decit o oră pe zi. Caransebeşul rămîne acasă — este una dintre numeroasele consecinţe fertile ale edificării acestui nou pilon industrial, alături de toate celelalte înnoiri sociale, culturale, urbanistice pe care le propulsează o astfel de ctitorie. Aş mai adăuga amănuntul, poate pitoresc, că directorul uzinei ce se naşte, ing. Chirilă Vrăjitoru, specialist în tehnologia sudurii, a copilărit în satul Verendin şi, pe vremea cind, adolescent, frecventa cursurile unei şcoli profesionale reşiţene, urca şi el in tren la halta Poarta.louă. Căldarea de nori a Caransebeşului se revarsă prea des, prea mult. Pămîntul se face clisă, se dilată, un şantier, parcă i se simte presiunea asupra cofrajelor metalice din fundaţii. Pompele de evacuare a apei se aud horcăind. Condiţiile de lucru (Continuare în pag. a II-a) . ÎN PAC. A V-A OMUL FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU EL ÎNSUŞI... O ESEU DESPRE PATOSUL COMUNIST © UNDEVA PE O ŞOSEA NETRECUTĂ PE NICI O HARTĂ © MĂŞTILE ESCROCULUI ŞI CÎTEVA CHIPURI „CANDIDE'' O APĂRARE A VINOVĂŢIEI ? Vizita preşedintelui Republicii Africa Centrală, general Jean Bedel Bokassa Trimişii Agerpres Mircea S. Ionescu şi Nicolae Creţu transmit: In cea de-a patra zi a vizitei în ţara noastră, generalul Jean Bedel Bokassa, preşedintele Republicii Africa Centrală, persoanele care-l însoţesc, precum şi Manea Mănescu, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, întreprind o călătorie prin ţară. Oaspeţii sunt însoţiţi de secretarul Consiliului de Stat, Constantin Stătescu, de general-locotenent Constantin Popa, adjunct al şefului Marelui Stat Major, de directorul protocolului din Ministerul Afacerilor Externe, Tudor Jianu. Primul punct al itinerarului — oraşul Piteşti. Pe platforma unde se află amplasate un modern combinat petrochimic, o fabrică de negru de fum şi una din cele mai mari rafinării petrolifere, oaspeţii din Republica Africa Centrală sunt întîmpinaţi de Gheorghe Năstase, preşedintele Consiliului popular judeţean Argeş, de primarul municipiului Piteşti, Alexandru Popescu, şi de alţi reprezentanţi ai organelor locale de stat. Se vizitează mai întîi rafinăria de petrol, întreprindere intrată în funcţiune la sfirşitul anului trecut, însoţiţi de Gheorghe Pacoste, adjunct al ministrului industriei petrolului, şi de Victor Nica, directorul general al rafinăriei, oaspeţii vizitează principalele instalaţii. La tabloul de comandă al complexului de reformare catalitică, de extracţie, prefracţionare şi hidrofinare a benzinei se dau explicaţii în legătură cu procesul tehnologic complet automatizat al rafinăriei. Sunt prezentate apoi produsele principale care se realizează aici: benzine cu cifră octanică ridicată, motorine de calitate superioară şi unele semifabricate utilizate în industria petrochimică, printre care şi sulful extras prin procedee originale din petrolurile sulfuroase distilate aici în instalaţii adecvate. Gazdele oferă date în legătură cu noile obiective ce urmează a fi construite aici în etapa a doua de dezvoltare a întreprinderii — complexul de cracare catalitică ale cărui instalaţii vor contribui la valorificarea superioară a bogăţiilor petrolifere argeşene. Străbătînd apoi centrul Piteştiului, oaspeţii ajung în zona industrială din partea de nord a oraşului, unde se află numeroase unităţi ale industriei uşoare : combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului fabrica de bere şi fabricile textile. Se vizitează combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului, unde oaspeţii iau cunoştinţă de procesele tehnologice, în mare parte mecanizate şi automatizate. Aici, materialul lemnos provenit din exploatările forestiere ale judeţului este transformat în garnituri de mobilă, placaje, parchete, plăci fibrolemnoase şi alte produse. Face o plăcută impresie sala expoziţiei permanente a combinatului. Are loc aici o discuţie asupra posibilităţilor de cooperare ale României cu Republica Africa Centrală în domeniul prelucrării lemnului, lemnul fiind o mare bogăţie de care dispune tînărul stat din centrul continentului african. Produsele combinatului piteştean sunt cunoscute în peste 100 de ţări ale lumii. Tot in această zonă industrială a Piteştiului se face un scurt popas la moderna fabrică de bere, unitate industrială dată în producţie în vara trecută. Urmează o degustare a deliciosului produs, realizat în 5 sortimente. După vizitarea platformei industriale piteştene, preşedintele consiliului popular judeţean, Gheorghe Năstase, a oferit în cinstea generalului Jean Bedel Bokassa un dejun. In timpul dejunului, preşedintele Consiliului popular judeţean Argeş şi preşedintele Republicii Africa Centrală au toastat pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare, pe multiple planuri, între cele două ţări, pentru pace şi înţelegere între popoare. Apoi, străbătînd pitoreasca şosea naţională Cîmpulung—Rucăr— Bran, oaspeţii s-au îndreptat spre Braşov. La sosirea în oraşul de la poalele Tîmpei, ei au fost salutaţi cordial de preşedintele Consiliului popular judeţean Braşov, Constantin Cîrţînă, şi de alţi reprezentanţi ai organelor locale de stat. Atît în judeţul Argeş, cit şi la Braşov, pretutindeni în localităţile şi unităţile economice vizitate de preşedintele Jean Bedel Bokassa, cetăţenii au făcut o caldă primire solilor poporului Republicii Africa Centrală. Uzina de utilaj greu din Brăila : noul tip de excavator de 0,6 mc aflat în probe finale Foto : M. Andreescu Excelenţei Sale NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Stimate domnule preşedinte, Poporul Statelor Unite mi se alătură în a vă transmite profundele noastre aprecieri pentru amabilul dv. mesaj transmis cu ocazia Zilei independenţei ţării noastre. Cred în mod ferm că relaţiile dintre cele două ţări ale noastre vor continua să se dezvolte favorabil şi vor fi un sprijin pentru aspiraţiile comune ale popoarelor noastre, pentru pacea lumii şi înţelegere internaţională. îmi amintesc cu multă plăcere de vizita mea în România şi doresc să mă folosesc de acest prilej pentru a vă transmite călduroase salutări personale dumneavoastră şi doamnei Ceauşescu. Cu sinceritate, RICHARD NIXON Excelenţei Sale Domnului ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Vă mulţumesc foarte mult pentru amabilul dumneavoastră mesaj de felicitare. Sunt foarte dornic de a menţine şi dezvolta prietenia şi cooperarea care există intre ţările noastre. EDWARD HEATH Primul ministru al Marii Britanii ÎN PAG. A VI-A ROLUL PĂDURII ÎN PROTECȚIA SOLURILOR § APELOR