Scînteia, septembrie 1970 (Anul 39, nr. 8533-8562)
1970-09-17 / nr. 8549
ÎNLOCUITORII METALULUI sunt de NEÎNLOCUIT! însemnătatea valorificării superioare a metalului în toate ramurile industriale impune o investigare largă a variatelor căi de reducere a normelor de consum, intre care o atenţie deosebită trebuie acordată folosirii pe scară tot mai largă a altor materiale şi, cu deosebire, a maselor plastice. Potrivit unor estimări făcute de specialişti din Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, cantitatea de metal ce va fi înlocuită anul acesta in întreprinderile din această ramură prin introducerea maselor plastice urmează să fie aproximativ egală — sau chiar mai mică — cu cea din anul trecut. Comparativ cu cantitatea totală de metal consumată în construcţia de maşini, cea economisită prin introducerea înlocuitorilor nu reprezintă în acest an decit aproximativ 2 kg de oţel la o tonă de metal folosit, ceea ce este extrem de puţin, care fie că presupun condiţii speciale de execuţie, o disciplină tehnologică mult mai strictă decit pentru produsele obişnuite, fie că sunt necesare intr-o cantitate mică, unele imitaţi constructoare de maşini şi-au dat seama că aceasta este cea mai potrivită soluţie. Astfel, aproape fiecare uzină din cadrul Centralei industriale de maşini şi materiale electrotehnice a achiziţionat una, două sau mai multe maşini pentru execuţia unor repere din materiale plastice. Nu se poate spune, totuşi, că in uzinele acestei centrale s-a găsit astfel cea mai bună soluţionare a problemei fabricării pieselor din mase plastice. Şi aceasta deoarece, in condiţiile dispersării utilajelor la multe întreprinderi, nu se poate realiza utilizarea eficientă, integrală a capacităţii lor. Or, in Centrala industrială de maşini şi materiale electrotehnice, nu numai că nu este urmărită şi coordonată producţia care se realizează cu ajutorul utilajelor respective, dar nici nu s-a iniţiat o colaborare curentă între uzine, pentru a se face un anumit schimb de piese din materiale plastice. Din acest punct de vedere, credem că mai bine s-a procedat la Grupul de uzine pentru utilaj minier din Satu-Mare, unde se află în curs de aplicare un program de măsuricare vizează concentrarea utilajelor de prelucrare a înlocuitorilor intr-un atelier specializat. — După părerea mea — ne spunea Ing. Aurel Băncilă, director tehnic în Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini — problema va trebui rezolvată de o aşa manieră încît să fie satisfăcute cerinţele de piese şi subansamble din materiale plastice pentru întreaga ramură. Eventual s-ar putea înfiinţa o unitate specializată atît în concepţia şi execuţia reperelor din mase plastice, cit şi a matriţelor necesare, care să deservească toate întreprinderile ministerului. Aceeaşi idee s-a conturat şi in discuţiile cu alţi specialişti din minister şi din centralele industriale constructoare de maşini. Ni s-a argumentat că o asemenea unitate productivă ar permite coordonarea mai bună a utilizării materialelor plastice în întreaga ramură a construcţiilor de maşini, ar asigura condiţii propice pentru promovarea unor noi modalităţi de înlocuire a metalului. Fie că se va adopta şi extinde soluţia organizării unor ateliere specializate la nivelul centralelor industriale, fie că se va organiza o unitate sau mai multe profilate în prelucrarea maselor plastice pentru întreaga ramură, important este să se procedeze cît mai curînd la alegerea variantei optime. Dacă în momentul de faţă extinderea înlocuitorilor metalului face paşi Octav GRUMEZA Corneliu CÂRLAN (Continuare In pag. a IlI-a) «e cuvine *S5Î ancheta economică zat că un întreg complex de factori şi probleme, insuficient urmărite şi neelucidate, constituie piedici în Introducerea largă a înlocuitorilor în construcţia de maşini , probleme privitoare la studiul maşinilor şi instalaţiilor pentru a se stabili ce repere şi subansamble se pot confecţiona din înlocuitori, preţul de livrare a unor piese din mase plastice, încît :folosirea lor să fie avantajoasă ; probleme de organizare şi cooperare îţi prelucrarea acestor piese ; sortimentul şi calitatea materialelor plastice furnizate de industria chimică. Dată fiind amploarea temei în discuţie, în ancheta de faţă ne vom opri, cu precădere, doar asupra cîtorva aspecte de natură organizatorică. De mai mult timp, între uzinele constructoare de maşini şi întreprinderile care prelucrează masele plastice — ce de regulă aparţin industriei chimice, industriei uşoare şi industriei locale — se discută în contradictoriu asupra detaliilor de organizare a colaborării pentru fabricarea unor repere și piese din materiale plastice. — Firesc este ca industria chimică să asigure fabricarea maselor plastice și prelucrarea lor chimică pînă li se conferă caracteristicile corespunzătoare — ne-a spus ing.Mihai Lucaci, director în Centrala industrială de anvelope şi mase plastice din Bucureşti. Execuţia pieselor din mase plastice — de regulă, un proces de prelucrare fizică şi mecanică — va trebui realizată in uzinele constructoare de maşini beneficiare, mai ales că ele dispun şi de baza tehnică pentru fabricarea matriţelor. In ultimul timp, mai de voie, mai de nevoie, în faţa cererilor tot mai mari de piese din materiale plastice. La „Electroputere* Craiova Transformatorul electric 75000 La Uzina „Electroputere" din Craiova a fost realizat transformatorul electric purtînd numărul de fabricație 75 000. Jubileul corespunde cu îndeplinirea cu aproape patru luni mai devreme a sarcinilor ce i-au revenit uzinei în actualul cincinal la acest important sortiment de producţie. După cum rezultă din situaţiile statistice, din 1966 şi pînă in prezent aici au fost fabricate diferite transformatoare electrice a căror putere depăşeşte cu 52 la sută pe cea însumată de produsele similare realizate în industria noastră în anii 1960— 1965. Nivelul producţiei fabricii de transformatoare a uzinei întrece in acest an de 42 de ori producţia ţării din 1950 la sortimentul respectiv, de 5 ori pe cea din 1960 şi este dublă comparativ cu cea din 1965. Potrivit informaţiilor primite de la inginerul-şef al uzinei, Nicolae Pădureanu, în actualul cincinal specialiştii întreprinderii au acordat o deosebită atenţie diversificării producţiei şi modernizării transformatoarelor aflate in fabricaţie. S-a ajuns astfel ca în nomenclatorul unităţii să fie înscrise peste 300 de tipuri şi variante de transformatoare de putere — un loc însemnat între , ele ocupîndu-i transformatoarele pentru tensiuni foarte înalte — 110 şi 220 kV. Parametrii funcţionali ridicaţi, precum şi calitatea bună a execuţiei au făcut ca o parte din producţie să se exporte în peste 15 ţări de pe glob. (Agerpres) Balanţe, oglinzi, albăstreală, lustru de podea, cîrlige, grătare pliante, cutii de gunoi, cleşti pentru foc, chei de siguranţă, branţuri, chei brute, lacăte mici, balamale, şanuri, fermoare, capsule (pentru autosifon), cîrlige de rufe, scoabe, cuţite (pentru maşini de tocat came), tigăi, grătare de sirmă, crăticioare, tripluştechere, catarame, soluţii pentru scos pete, fişe pentru fierul de călcat, ibrice, banane şi rezistenţe pentru cordoane electrice, borcane, veselă de aluminiu etc. Scopul acestei lungi enumerări ? Tot ce aţi citit pînă aici nu reprezintă altceva decât o mică parte din „catalogul mărunţişurilor“ care lipsesc ori au o apariţie episodică în magazinele de specialitate. Foarte mulţi cititori întreabă : De ce nu se află în comerţ, din abundenţă, articolele mărunte ? Nu pot fi oare realizate ? Producem astăzi automobile, şi atunci de ce să fie o problemă... ibricele ? ! Este de înţeles nemulţumirea cumpărătorului, nevoit — pentru un produs cu valoare minimă, dar absolut necesar — să colinde zeci de magazine, să consume o mare cantitate de nervi, să-şi irosească timpul. Poate se consideră că articolele mărunte sunt simple... „mărunţişuri“ ? Dar cine nu ştie că fără ac nu poate fi cusută o cămaşă, fără minuscula siguranţă nu merge televizorul. Prin urmare, nici acest argument nu rezistă. Atunci ce să fie, care sunt explicaţiile „adevărate“ ? Simţim obligaţia să precizăm, din capul locului, cine anume are datoria să fabrice şi cine să comercializeze articolele mărunte. Producători sunt mai mulţi, principalii fiind industria locală şi unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti. Cît priveşte desfacerea , ea trebuie să fie asigurată de organizaţiile comerciale locale. In consecinţă, o înţelegere perfectă între producători şi comercianţi — avind, fireşte, la temelie un studiu multilateral şi profund al cererii de consum — ar rezolva, fără dificultăţi deosebite, marea problemă a articolelor mărunte. Dar pe cît pare de simplu la prima vedere circuitul producţie — comerciant — cumpărător — pe atît se dovedeşte el în practică a fi uşor dereglabil, motiv suficient pentru apariţia în magazine a golurilor artificiale, a deficitului de marfă. Corespondentul „Scânteii“ pentru judeţul Mehedinţi a alcătuit o listă similară cu cea publicată la începutul acestor însemnări şi a prezentat-o tovarăşului C. Dicu, şeful serviciului comercial din O.C.L. mixt Tr. Severin. — Situaţia e cunoscută şi de noi — afirmă şeful serviciului. Asemenea articole mărunte, de uz casnic ori de menaj, au mare căutare. Ele pot fi produse, în cea mai mare parte, de industria locală. De aceea, în fiecare an, noi dorim să încheiem contracte cu Întreprinderile respective, ori cu unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti, mai ales cu cele din judeţul nostru, pentru a acoperi cererea cumpărătorilor. Industria locală ne refuză însă cererile. De ce ? Susţine că articolele dorite sunt prea mărunte. Iar industria locală nu se încurcă cu... mărunţişuri ! Atunci cu ce se... „Incurcă“ ? Un exemplu: întreprinderea „Dunărea“ din Tr. Severin are mai bine de jumătate din producţia anuală profilată pe mobilă. Desigur, e convenabil, mobila are o valoare mai mare, planul poate fi realizat cu uşurinţă. Dar cumpărătorii nu au nevoie numai de mobilă. Acest lucru industria locală nu-l poate înţelege in ruptul capului ! „MAREA PROBLEMA“ A... MĂRUNŢIŞURILOR • Dacă nu găsiţi ace sau fermoare, cumpăraţi haltere sau dormitoare • „Piatra filozofală" a ibricelor • Ultima pasiune a industriei locale: cazanele PROLETARI DIN TOATE ȚÂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8549 Joi 17 septembrie 1970 6 PAGINI — 30 BANI Ritm intens de lucru la Porţile de Fier S-a împlinit o lună de cînd primul hidroagregat al centralei electrice de la Porţile de Fier a fost conectat la sistemul energetic naţional. In tot acest timp turbina, generatorul, transformatorul de forţă, instalaţiile anexe, precum şi aparatele noilor staţii de transformare de 220 kV de la Gura Văii şi Tr. Severin au lucrat ireproşabil , trimiţînd spre consumatori mai mult de 30 000 000 kWh energie electrică. In acest Interval s-au obţinut importante succese şi In realizarea lucrărilor la celelalte obiective ale centralei. La agregatul nr. 2, de exemplu, care urmează să intre în funcţiune în acest an, s-a încheiat una dintre cele mai dificile operaţii: centrarea liniei de arbori, la care a început primele probe mecanice, iar la agregatul următor se pregăteşte operaţia de înglobare a rotorului in Interiorul statorului. Rezultate bune s-au obţinut şi la asamblarea primului hidroagregat de producţie românească, unde se lucrează intens la montarea subansamblelor componente. Simultan, constructorii au intensificat activitatea la execuţia barajului deversor. De altfel situaţiile operative arată că aici s-a pus în operă mai mult de trei sferturi din cantitatea de betoane prevăzute in proiecte. (Agerpres) Pe şantierul hidroenergetic Porţile de Pier Foto : Gh. Vinţila In ziarul de azi • LA GALAŢI, UN NOU TORENT DE METAL ÎŞI CROIEŞTE ALBIA... • DIN SCRISORILE CITITORILOR • DIPLOMA ABSOLVENTULUI - CERTIFICATUL UNEI PREGĂTIRI ÎN CONCORDANŢA CU CERINŢELE PRODUCŢIEI • CONCURSUL ŞI FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „GEORGE ENESCU" • SPORT . Intilnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu cadredin invăţămintul economic superior şi alţi economişti Miercuri după-amiază, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, s-a Intîlnit la sediul C.C. al P.C.R., într-o consfătuire de lucru, cu cadre didactice şi de conducere din învăţămintul superior economic şi alţi economişti din institute de cercetări, ministere şi mari întreprinderi. Au participat tovarăşii Manea Mănescu, Leonte Răutu, precum şi Mircea Maliţa, ministrul învăţămîntului. Cu acest prilej au fost analizate din lumina Directivelor celui de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român — propuneri privind perfecţionarea învăţămîntului economic. Participanţii au înfăţişat realizările obţinute în ultimii ani în dezvoltarea învăţămîntului economic din ţara noastră, în pregătirea cadrelor de specialişti, precum şi sarcinile tot mai importante ce revin economistului în actualul stadiu de dezvoltare a economiei naţionale. Vorbitorii au relevat în acelaşi timp deficienţele care se manifestă în desfăşurarea învăţămîntului economic, au făcut propuneri pentru perfecţionarea lui în continuare. S-a subliniat necesitatea ca pregătirea studenţilor să fie mai mult legată de practică, să fie pus un accent sporit pe disciplinele moderne privind ştiinţa şi tehnica conducerii, organizarea producţiei şi a muncii, calculul economic, analiza şi prognoza economică, prospectarea pieţelor etc. S-au făcut totodată propuneri pentru împrospătarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor de specialitate prin reciclarea economiştilor, pentru perfecţionarea activităţii cadrelor didactice care lucrează în învăţămintul economic. Luînd cuvîntul la încheierea lucrărilor consfătuirii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat rolul crescînd al cadrelor didactice în formarea viitorilor economişti şi a dat indicaţii şi recomandări privind ridicarea pe o treaptă superioară a întregului proces de pregătire a specialiştilor din economie. Secretarul general al partidului a subliniat necesitatea pregătirii unor cadre cu o înaltă calificare profesională, capabile să dea soluţii optime problemelor complexe pe care le ridică producţia, întreaga viaţă economică a ţării, să lupte pentru înlăturarea a tot ceea ce frînează mersul înainte, să fie promotoare consecvente ale noului, ale creşterii eficienţei economice în toate sectoarele, să se preocupe de punerea în valoare a tuturor rezervelor, să organizeze în bune condiţii activitatea întreprinderilor, a unităţilor de producţie în care lucrează. Vorbitorul a relevat, de asemenea, îndatoririle ce revin cadrelor didactice din învăţământul economic şi altor economişti în analizarea ştiinţifică a problemelor dezvoltării economiei noastre naţionale, în promovarea continuă a cercetării ştiinţifice economice, în concordanţă cu cerinţele mereu crescînde ale progresului societăţii româneşti. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi-a exprimat convingerea că măsurile ce vor fi adoptate în continuare, pe baza dezbaterilor, vor contribui la perfecţionarea invăţămîntului economic, la creşterea rolului şi aportului economiştilor în rezolvarea problemelor pe care le ridică construcţia societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. RECENZIE NICOLAE CEAUŞESCU: „România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate“ (ÎN PAGINILE ll-lll) — Care este ieşirea din această situaţie ? — încercăm să acoperim necesarul, căutînd producătorii din alte judeţe. Dar nu întotdeauna reuşim. Iată explicaţia lipsurilor constatate. Care este opinia industriei locale ? Interlocutorul nostru, Virgil Bobîlcă, şeful serviciului plan şi organizarea muncii, din direcţia judeţeană de industrie locală, ne spune : — Numărul articolelor confecţionate de noi este de ordinul sutelor. — De pildă ? — Numai anul acesta au fost asimilate 30 de produse noi : masa „Dana“, bucătăria „Sibiu“, masa pentru televizor, paturi pentru copii, etajere pentru cărţi ş.a. — Bine, dar există nenumărate articole mărunte, de mare importanţă pentru uzul curent al oamenilor ; realizarea lor nu cade in sarcina industriei locale ? — Ba da, însă la contractări comerţul prezintă pentru asemenea articole comenzi în general mici, neconvenabile. Credem că e de înţeles: nu putem rata îndeplinirea planului valoric pentru realizarea câtorva sute de balamale ! Dacă organizaţiile comerciale ar formula comenzi ferme şi mai substanţiale, noi le-am onora cu plăcere. Cam după acelaşi calapod Gh. GRAURE • Cu sprijinul corespondenților „Scînteii" (Continuare in pag. aV-a) Industria dîmboviţeană şi-a depăşit angajamentul anual După opt luni şi jumătate de activitate, întreprinderile din judeţul Dîmboviţa şi-au depăşit angajamentele luate pentru anul în curs. Industria dîmboviţeană a realizat astfel la producţia maria o depăşire a planului de aproape 60 000 000 lei, cu 12 la sută mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cele mai substanţiale realizări la acest indicator le-au înregistrat Uzina mecanică Moreni, fabricile textile Pucioasa, fabrica de becuri şi cea de ciment din Ficri, întreprinderea de prefabricate din beton celular autoclavizat de la Doicești, Hidrocentrala Moment și altele. SCHIMBURILE COMERCIALE ROMÂNO AUSTRIECE - O COLABORARE RECIPROC AVANTAJOASĂ Austria, tară cu care România desfăşoară o strînsă şi multiplă colaborare, a înregistrat, in ultimii ani, progrese evidente pe plan economic, concretizate prin creşteri importante la asemenea indicatori ca produsul naţional brut, venitul naţional, producţia industrială, consumul productiv şi privat etc. In anul 1969, de exemplu, venitul naţional a fost cu peste 90 la sută mai mare decit în 1960. Realizările semnalate sunt strins legate, în primul rînd, de sporirea productivităţii muncii sociale, care, numai în perioada 1956—1968, a crescut în medie cu mai mult de două ori. Datorită creşterii substanţiale a productivităţii muncii, a crescut şi eficienţa investiţiilor. Astfel, în cazul unor obiective industriale similare, dacă in perioada 1960—1965 s-au investit 4,1 milioane dolari pentru creşterea producţiei cu un milion de dolari, in perioada următoare, 1966— 1969, s-a realizat această creştere a producţiei cu o investiţie de numai 2,1 milioane dolari. Un accent deosebit a fost pus pe specializarea întreprinderilor de talie mică — preponderente in Austria, şi care, fabricînd produse de un înalt nivel calitativ participă la exportul ţării cu peste 80 la sută din producţia lor. Toate acestea au avut urmări pozitive în dezvoltarea majorităţii sectoarelor de activitate economică. Au crescut posibilităţile de adaptare şi de competitivitate pe piaţa internaţională a produselor austriece, iar deficitul balanţei comerciale s-a redus de la 650 milioane dolari in 1966 la 414 milioane dolari în 1969. In timp ce balanţa de plăţi a înregistrat, pentru prima oară din 1964, un excedent de 100 milioane dolari. După cum se ştie, în epoca noastră, dezvoltarea continuă a forţelor de producţie, creşterea nivelului tehnic mondial, in condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, reclamă, în mod imperios, desfăşurarea unui circuit economic internaţional din ce în ce mai viu şi mai intens, in cadrul căruia fiecare tară, mare sau mică, are de primit şi de dat. Schimburile economice dintre ţări, cooperarea multilaterală în industrie, ştiinţă, tehnologie şi în alte ramuri de activitate, contribuie la o mai bună valorificare a potenţialului fiecărei ţări, la accelerarea creşterii şi diversificării economiilor naţionale. Colaborarea între toate statele, indiferent de orînduirea socială, este în acelaşi timp una din modalităţile fundamentale de statornicire a coexistenţei paşnice, de promovare a unui climat al Încrederii şi bunăvoinţei. Iată de ce colaborarea şi cooperarea pe plan economic şi tehnico-ştiinţific şi pe alte planuri are de jucat un rol tot mai important în dezvoltarea economică şi socială a statelor, ca şi în viaţa internaţională, constituind o importantă cerinţă a progresului. Răspunzînd acestei cerinţe, Austria promovează o politică deschisă de colaborare economică cu toate statele. O atenţie deosebită a fost acordată, în ultimii ani, lărgirii raporturilor economice cu ţările socialiste, apreciindu-se că realizările economice ale acestor ţări creează premise favorabile creşterii schimburilor comerciale, cooperării reciproc avantajoase. Relaţiile economice dintre Republica Socialistă România şi Austria au un caracter tradiţional, în legătură cu poziţia de apropiere geografică, în conformitate cu interesele reciproce şi cu repercusiuni favorabile asupra ansamblului raporturilor bilaterale. Dezvoltarea economică şi tehnico-ştiinţifică a celor două ţări creează un cadru propice pentru promovarea colaborării şi cooperării pe baze reciproc avantajoase. Progresul rapid al economiei româneşti, dezvoltarea ei multilaterală şi în ritmuri susţinute au făcut posibilă şi necesară extinderea continuă a schimburilor economice ale României cu alte ţări, participarea tot mai activă la circuitul de valori materiale, la diviziunea internaţională a muncii. Punînd în centrul legăturilor sale externe extinderea schimburilor economice şi a cooperării multilaterale cu ţările socialiste, România dezvoltă în acelaşi timp, acţionînd in spiritul coexistenţei paşnice, colaborarea şi cooperarea cu toate statele, fără deosebire de sistem social, pe baza principiilor suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi şi avantajului reciproc. In prezent după cum se ştie, întreţinem relaţii economice cu peste 100 de ţări. Acesta este cadrul In care se dezvoltă schimburile comerciale dintre România şi Austria, schimburi ce cunosc o creştere continuă, în prezent Austria ocupînd locul al unsprezecelea in comerţul total al ţării noastre şi locul al cincilea în comerţul nostru cu ţările nesocialiste. Nomenclatorul mărfurilor care formează obiectul acestor schimburi este dia Ing. A. PIETRARU Or. T. SILEA (Continuare în pag. a Vl-a)