Scînteia, iulie 1971 (Anul 40, nr. 8833-8863)
1971-07-23 / nr. 8855
ADUNAREA GENERALĂ A SALARIAŢILOR — fonii de conducere suprem al întreprinderii, tribună de afirmare a conştiinţei revoluţionare, muncitoreşti Ca expresie a dezvoltării şi adîncirii democratismului socialist în viaţa noastră socială şi economică, adunările generale ale salariaţilor — care, în concepţia partidului nostru, constituie lotul muncitoresc suprem de conducere a întreprinderilor — au început să dezbată în aceste zile problemele majore şi măsurile pentru îndeplinirea cu succes a planului şi a angajamentelor pe acest an, precum şi sarcinile de plan pe anul 1972. Examinînd obiectiv şi realist situaţia economico-financiară a întreprinderilor, dezbătînd sarcinile viitoare şi măsurile pentru îndeplinirea lor, adunările generale ale salariaţilor trebuie să asigure o mobilizare susţinută şi cuprinzătoare a rezervelor existente în fiecare unitate, în vederea ridicării eficienţei economice, realizării şi depăşirii planului pe acest an, îmbunătăţirii indicatorilor prevăzuţi pentru anul viitor, sporind astfel contribuţia fiecărei întreprinderi la dezvoltarea economiei naţionale. In lumina ideilor şi tezelor de o covîrşitoare importantă cuprinse în programul elaborat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pentru perfecţionarea activităţii politico-ideologice şi cultural-educative, dezbaterile din adunările generale trebuie să prilejuiască o pregnantă afirmare a conştiinţei socialiste a oamenilor muncii. Ele trebuie să se desfăşoare în spiritul înţelegerii depline a îndatoririlor şi drepturilor ce revin salariaţilor ca proprietari colectivi ai mijloacelor de producţie şi ca producători, astfel ca fiecare dintre ei să simtă pe proprii săi umeri răspunderea pentru bunul mers al treburilor întreprinderii. Tocmai de aceea, este necesar ca organizaţiile de partid să facă totul pentru ca dezbaterile să se desfăşoare în spiritul exigenţei partinice, de critică curajoasă, principială, constructivă, pentru ca oamenii muncii să-şi spună cuvîntul hotărît şi nestingherit, combativ asupra tuturor problemelor şi măsurilor care privesc activitatea întreprinderii, asigurînd astfel afirmarea puternică a conştiinţei revoluţionare, muncitoreşti, a responsabilităţii fiecărui salariat pentru înlăturarea neajunsurilor, pentru perfecţionarea activităţii economice. LA EXPLOATAREA MINIERĂ SASAR Exploatarea minieră Săsar. Despre hărnicia şi iscusinţa oamenilor de aici, care scot din adîncuri minereul atît de necesar economiei noastre naţionale, vorbesc cu prisosinţă rezultatele obţinute pină acum în realizarea sarcinilor de plan şi a angajamentelor pe acest an. Ei au dat peste plan, la minereu extras, recalculat în funcţie de conţinutul original de metal, o producţie de aproape 15 000 tone, iar lucrările de pregătire prevăzute pentru preliminarul de producţie au fost realizate în proporţie de 106 la sută. S-au obţinut economii la producţia marfă în valoare de peste 200 mii lei. In sfîrşit, mai notăm că angajamentul anual luat în întrecerea socialistă a fost îndeplinit şi depăşit, la ora actuală studiindu-se posibilităţile suplimentării lui substanţiale. Ar fi multe alte cifre şi fapte de consemnat — toate oglindind rezultatele unei munci rodnice, pline de abnegaţie şi elan patriotical minerilor acestei unităţi — români, maghiari şi de alte naţionalităţi — care nu-şi precupeţesc eforturile pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor economice trasate de partid. De altfel, darea de seamă prezentată în faţa salariaţilor de către ing. Mitica Vraciu, preşedintele comitetului de direcţie, a reuşit în bună măsură să releve contribuţia adusă de fiecare echipă, subliniind, in lumina exigenţelor actuale, în mod realist şi critic, principalele neajunsuri semnalate în activitatea colectivului, pentru a căror lichidare neintîrziată s-a făcut apel la comunişti, la toţi salariaţii. Am desprins din această expunere obiectivă, deschisă, a comitetului de direcţie asupra situaţiei economico-financiare a unităţii, precum şi din cuvîntul salariaţilor, că muncitorii, inginerii şi tehnicienii de aici nu socotesc succesele meritorii de pînă acum drept o limită a posibilităţilor de care dispun, că sînt hotărîţi — în dubla lor calitate de proprietari şi producători — să asigure valorificarea mai bună a potenţialului tehnic şi uman existent. Despre preocupările actuale din secţii şi sectoare, de la fiecare loc de muncă, în vederea realizării planului pe acest an şi a pregătirii temeinice a producţiei anului viitor, ca şi despre deficienţele semnalate, minerii au vorbit pe larg, în spirit critic şi autocritic, cu o înaltă responsabilitate şi conştiinţă socialistă, ceea ce a conferit adunării generale a salariaţilor atributul de şcoală de educaţie a cadrelor, de întărire şi dezvoltare a atitudinii socialiste faţă de munca şi avutul obştesc, de creştere a răspunderii pentru perfecţionarea continuă a activităţii productive. Dezbaterile au îmbrăţişat o largă paletă de probleme. In mod deosebit, vorbitorii au accentuat necesitatea intensificării preocupărilor pentru exploatarea şi valorificarea judicioasă a zăcămîntului de minereu, creşterea productivităţii muncii, extinderea metodelor de exploatare de mare randament, folosirea şi întreţinerea mai bună a utilajelor miniere, întărirea disciplinei în muncă şi crearea unor condiţii mai bune de lucru la toate echipele de mineri, în vederea realizării ritmice a sarcinilor de plan, creşterii eficienţei economice. — Avem desigur realizări bune, cu care ne mîndrim — arăta minerul Dumitru Mireşan, şef de echipă. Ele ar putea fi mult mai bune dacă fiecare dintre noi şi-ar face datoria „ca la carte“. Din păcate, la noi mai au loc acte de indisciplină in muncă. Numai prin eliminarea absenţelor nemotivate din semestrul care a trecut s-ar fi putut obţine o producţie suplimentară la minereu extras fie 1 200 tone. Se mai fac lucrări de mintuială, unii trag chiulul. Grupele sindicale, maiştrii, cadrele cu muncă de răspundere fac prea puţin pentru combaterea acestor atitudini înapoiate. Am citit recenta expunere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi am reţinut ideea că trebuie să se acţioneze cu mai multă exigenţă şi combativitate în această direcţie, să fie cultivată cu mai multă fermitate atitudinea înaintată, socialistă, faţă de muncă. Subliniind că adunarea generală a salariaţilor constituie o adevărată tribună a afirmării iniţiativei maselor, o formă de participare directă şi conştientă a clasei muncitoare la conducerea activităţii productive, minerul Dumitru Mireşan a chemat la întrecere toate echipele de mineri care lucrează la suitori in secţia a 2-a, fixînd ca obiective : realizarea ritmică, lună de lună, a sarcinilor de plan şi depăşirea lor cu 2 la sută în fiecare lună, executarea unor lucrări de o calitate ireproşabilă, prevenirea şi combaterea abaterilor de la normele de protecţie şi securitate a muncii, eliminarea tuturor absenţelor nemotivate din cadrul echipelor. Chemarea la întrecere a găsit un larg ecou în rîndul tuturor şefilor de echipe din cadrul exploatării miniere, care au relevat că este o înaltă îndatorire cetăţenească şi politică a fiecărui salariat de a nu precupeţi Vasile GAFTONE corespondentul „Scînteii" (Continuare în pag. a IlI-a) Povestea un călător, cu decenii în urmă — nu fără un anumit simţ al umorului — că aflîndu-se într-o ţară din Orient, pe atunci colonie, şi admirînd o uriaşă statuie de piatră, încremenită de milenii într-o tăcere meditativă, a avut surpriza — gata să-l doboare ! — de a-l auzi pe însuşi zeul imortalizat în stîncă şuierînd : „Bacşiş, bacşiş !“ (Cuvîntul este internaţional pe o anumită arie). O glumă prin care satiriza frecvenţa cu care auzea cuvîntul respectiv, cotidian, de cînd deschidea ochii şi pînă îi închidea , legiuni de cerşetori, văcsuitori, chelneri, groomi, frizeri, comisionari şi iar cerşetori, cu o monotonie frenetică care cereau, de dimineaţă şi pînă seara, „bacşiş“. (De fapt, ca să lămurim lucrurile, se pare că de-a lungul veacurilor, piatra se erodase şi vîntul trecînd printr-un orificiu provoca un şuierat, un fel de „...şişş-şişş“ care l-a făcut pe sărmanul călător să audă „bacşiş-bacşiş“). Omul venea dintr-o ţară unde practica şi cuvîntul bacşiş erau necunoscute. Poate că unor chelneri, frizeri, vînzători de pe la noi, care consideră că această practică ar fi „veche de cînd lumea şi pămîntul“ sau „universală“, să le pară straniu; ei bine, oricît de straniu le-ar părea, aşa e : există, şi încă multe, multe locuri în lume unde bacşişul nu este cunoscut. Mai mult, unde dacă ai încerca să-l dai, lucrul s-ar interpreta ca o ofensă sau ai fi considerat, în cel mai bun caz, ca o ciudăţenie a naturii. Oamenilor de pe acolo li s-ar părea că-i înjoseşti, că le arunci în obraz o insultă, dacă-i oferi. După cum li s-ar părea şi marii, imensei majorităţi a concetăţenilor noştri. Pentru că fiecare primeşte pentru munca depusă, o retribuţie ; şi atunci cum să interpretezi această pomană, altfel decît ca o , jignire ? Spuneţi dumneavoastră," stimaţi strungari, mineri, petrolişti, dulgheri, tractorişti, funcţionari, ingineri, de toate specialităţile, şoferi de pe şantiere, oameni de toate profesiile care creaţi şi administraţi avuţia naţională, nu v-aţi freca la ochi dacă unul sau altul v-ar oferi aşa, netamnesam, numai fiindcă vă faceţi datoria de serviciu, cîţiva zeci sau sute de lei ? Dacă inginerul-şef al fabricii ar veni lîngă strungar şi i-ar da 5 lei bacşiş, pentru că a strunjit bine piesa ? Nu l-aţi considera — aidoma cetăţenilor din ţările unde practica odioasă a bacşişului este necunoscută — în cel mai bun caz, ca pe o ciudăţenie a naturii ? Ba da ; şi poate că unii mai irascibili ar reacţiona într-un chip nu tocmai plăcut pentru obrajii ofertantului. Şi iată că nu puţini dintre noi, oameni care ne cîştigăm cinstit un salariu cinstit, oameni care nu concepem să trăim altfel decît din muncă, printr-o ciudată alterare a fibrei obiectivităţii, ne repezim să întindem trei şi treisprezece şi treizeci de lei chelnerului, frizerului, vînzătorului, şoferului de taxi şi altora ; ba chiar ne încearcă jena dacă — din .,neatenţie“ sau, pur şi simplu, din lipsă în clipa aceea... — nu dăm un bacşiş substanţial. Şi pe lingă noi proliferează o faună care din cinci lei de ici şi şapte de colo ajunge la performanţe nevisate , după trei-patru ani de exercitare a profesiei — timp în care realizează, în ciuda zestrei uneori doar de patru clase elementare, venituri mai mari decit ale unui profesor universitar — ne trezim că neonorabilul posedă o „Dacie“, un apartament cu patru camere şi, dacă are cumva gusturi mai subţiri, işi petrece concediul prin excursii în străinătate. De unde ? Pe statul său de salarii scrie „1 300—1 400— 1 500“. Din cei cîţiva lei strecuraţi de dumneavoastră, de mine, de dumnealui, de cîteva sute de oameni pe zi. Sînt şi cazuri cînd bacşişul îmbracă şi alte forme, care de acum cad sub incidenţa directă a Codului penal. Ne referim la acei vînzători din magazine, ori funcţionari, lucrători din aparatul de stat sau din diverse organisme economice, care nu concep să-şi facă datoria decît în măsura în care sînt „stimulaţi“ — adică, pe româneşte spus, pînă nu primesc un bacşiş, — care acum îşi schimbă denumirea în aceea de şperţ. Ca o adevărată sinteză a mentalităţii venale, degradate şi degradante a celor în cauză — unul dintre ei — funcţionar plătit de stat ca să-şi exercite atribuţiile gratuit faţă de public — spunea cu un prilej : „Salariul este dreptul meu, îl primesc. Deşteptăciunea mea se arată la ce scot peste...“. Dacă la senilul (şi fictivul) Conu Leonida replica avea haz, aici ea evocă miasmele unei mentalităţi nu numai incompatibile cu principiile noastre, dar profund potrivnice ei. Cei ce o împărtăşesc, adevărate fosile vii ale unui trecut, aş spune feudal, de care ne-am rupt pentru totdeauna, consideră tonetia publică drept o sursă de venituri personale, pe cei în subordine ca pe şerbi ce le sunt datori, iar pe cei pe care ei sunt obligaţi să-i servească (asta este raţiunea lor de a fi din punctul de vedere al societăţii) ca pe nişte oameni care le datorează, lor personal, ceva : bani, vin, găini — o adevărată recuzită a şperţului, în cazul lor, marca concretă a decăderii morale. G. RADU (Continuare în pag. aV-a) SA STÎRPIM BACŞIŞUL! » Un nărav incompatibil cu climatul etic al societăţii noastre PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8855 | Vineri 23 iulie 1971 I 6 PAGINI - 30 BANI LA „INDUSTRIA IUTEI“ DIN BUCUREŞTI — Ce satisfacţie mai mare poate avea un om al muncii, ca mine sau ca atiţia mulţi alţii — spunea in cuvîntul său la adunarea generală a salariaţilor muncitoarea Ana Voineag, de la întreprinderea „industria iutei“ din Capitală — decît să vadă şi să constate în permanenţă, aşa cum a subliniat din nou tovarăşul Nicolae Ceauşescu în recenta sa expunere, la consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologic şi al activităţii politice şi cultural-educative, că pe prim plan se situează întotdeauna clasa muncitoare, principala forţă productivă şi cea mai înaintată clasă socială a societăţii. Nu mai departe, însăşi această adunare generală a salariaţilor la care participăm constituie o dovadă vie, concretă a amplului proces de democratizare a vieţii economice şi sociale a ţării, a posibilităţilor largi ce ne sînt oferite nouă, oamenilor muncii, de a ne spune hotărît cuvîntul în problemele ce privesc bunul mers al activităţii productive. Aşa cum trebuie să facem, de altfel, în dubla noastră calitate de proprietari colectivi ai mijloacelor de producţie şi de producători. Pe fondul acestei înţelegeri a esenţei şi menirii acestui for muncitoresc de conducere supremă a întreprinderii, s-au desfăşurat dezbaterile la adunarea generală a salariaţilor de la „Industria iutei“. Dacă se poate afirma că adunarea a avut un profund caracter de lucru, că muncitorii, toţi reprezentanţii salariaţilor s-au dovedit a fi buni cunoscători ai realităţilor din întreprindere, capabili să formuleze exigenţe sporite în etapa actuală, aceasta se datoreşte şi, bunei pregătiri care s-a asigurat alei adunării generale a salariaţilor. Darea de seamă prezentată de către ing. Teodor Chiriac, preşedintele comitetului de direcţie, pe lingă prezentarea succeselor a punctat într-un spirit critic şi autocritic neajunsurile existente, precizind, totodată, cadrele de răspundere care nu au rezolvat cu competenţă şi promptitudine, la nivelul cerinţelor producţiei, sarcinile ce le reveneau. Critica făcută unor sectoare de activitate capătă o forţă deosebită dacă avem in vedere că, pe ansamblul întreprinderii, în primul semestru s-au obţinut rezultate bune — producţia globală a fost realizată în proporţie de 102,5 la sută, livrîndu-se peste plan 18 000 mp de ţesături groase, iar la beneficii s-au obţinut suplimentar 250 000 lei. Un aspect pozitiv scos în evidenţă în cadrul discuţiilor a fost acela că, folosindu-se forţele şi resursele proprii, bizuindu-se pe priceperea şi hărnicia colectivului s-a reuşit ca toate propunerile făcute în adunarea precedentă a salariaţilor să fie transpuse operativ în practică. Obţinerea pe seama acestei prompte materializări a tezaurului preţios de propuneri formulat în adunarea generală anterioară a unei eficiente de peste 3,4 Constantin DUMITRU (Continuare in pag. a IlI-a) Ca membru al Partidului Comunist Român şi ca istoric, am urmărit cu un deosebit interes şi cu o deplină satisfacţie expunerea secretarului general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative. Consider că măsurile preconizate de Comitetul Executiv al Comitetului Central al P.C.R., în vederea realizării în cît mai grabnice şi în cît mai bune condiţii a acestui program politic şi ideologic, prezintă o covîrşitoare însemnătate. Analiza făcută de secretarul general al Partidului Comunist Român, exigenţa şi înalta principialitate care străbat de la un capăt la altul expunerea sa, îi asigură o valoare deosebită in viaţa partidului şi a poporului nostru. Măsurile propuse, ca urmare a acestei analize, pe cît de profunde pe atît de dinamice, reflectă întreaga conştiinţă a răspunderii pe care o poartă pe umerii săi Comitetul Central al partidului nostru în vederea asigurării unei perfecte concordanţe între dezvoltarea bazei economice a ţării noastre şi conştiinţa socială, ireversibil legată de destinele socialismului, ale poporului nostru. Istoricii, ca şi toţi ceilalţi oameni de ştiinţă din domeniul ştiinţelor sociale, îşi aduc contribuţia lor în opera de construire a unei societăţi noi, socialiste. Acei dintre noi care au activat şi activează de mulţi ani de zile şi ca profesori în învăţămîntul superior sînt încă şi mai conştienţi de faptul că de la ei se cere mai mult decît au dat pînă acum. Alături de ridicarea permanentă a nivelului ideologic şi politic al istoricilor şi al profesorilor de istorie, alături de integrarea organică a cercetării ştiinţifice în concepţia marxism-leninismului creator, grija pentru formarea conştiinţei socialiste a tineretului ocupă un loc însemnat în opera pe care o desfăşoară în ţara noastră, sub îndrumarea partidului, facultăţile de istorie din universităţile noastre. Viitorii profesori care vor avea în sarcina lor pregătirea viitoarelor generaţii, trebuie să fie ei înşişi înarmaţi cu cea mai luminoasă dintre concepţiile filozofice, concepţia materialist-dialectică, trebuie să fie ei înşişi un exemplu de conştiinţă socială înaintată. O asemenea conştiinţă a sarcinilor viitorilor profesori de istorie, ca şi a tuturor viitorilor istorici, poate fi realizată numai dacă noi, profesorii lor de astăzi, specialişti în cercetarea trecutului, vom reprezenta pentru tinerele generaţii un model viu, onest şi convingător, atît în ce priveşte adevărul ştiinţific al spuselor noastre, dar şi realitatea atitudinii noastre faţă de viaţă şi societate. Acest lucru este cu atit mai important cu cit ştiinţa istorică este menită să joace un rol deosebit în formarea conştiinţei socialiste a poporului şi, în primul rînd, a tineretului; istoria nu este şi nu poate fi tratată ca o simplă înşirare de fapte, evenimente sau personaje, fie ele cît de strălucitoare — şi trebuie să sădească adine in conştiinţă ideile patriotismului socialist. Istoria este, înainte de toate, dezvoltarea societăţii omeneşti, rezultatul Interdependenţei dintre bază şi suprastructură, al luptei pentru progres a maselor populare, a claselor înaintate. Istoria nu poate fi cu adevărat cunoscută dacă nu ţinem seama de lupta acestor mase populare şi a claselor înaintate pentru înlocuirea structurilor învechite prin altele noi, progresiste. Istoria şi-a găsit adeseori calea sa de exprimare prin răscoale şi revoluţii, care au dat întreaga măsură a dinamismului forţelor social-economice şi politice intrate în joc ca urmare a evoluţiei societăţii omeneşti, evoluţie ale cărei legi au fost dezvăluite şi interpretate de clasicii marxism-leninismului. Aş putea adăuga chiar că istoria, mai mult decît alte discipline şi ştiinţe sociale, poate şi trebuie să pună informarea conştiinţei socialiste elemente şi tradiţii care coboară în trecutul cel mai îndepărtat şi care pot alimenta, atit prin analiza obiectivă, cît şi prin legarea, am putea spune subiectivă, de trecutul poporului nostru, voinţa participării noastre, a întregului popor român la opera de făurire şi consolidare a comunismului in ţara noastră. Trecutul poporului nostru ne oferă atitea şi atîtea momente de luptă pentru apârarea individualităţii noastre, pentru apărarea drepturilor poporului nostru, pentru dreptate şi progres social. Putem afirma fără nici o şovăire că tot efortul Partidului Comunist Român şi al oamenilor muncii din ţara noostră de a apăra şi consolida atît rezultatele obţinute în opera de construire a socialismului, cit şi suveranitatea ţării şi statului nostru, nu este altceva decit încununarea şi ridicarea pe o treaptă superioară a tradiţiilor înaintate de care a dat dovadă poporul nostru de-a lungul istoriei sale. E de ajuns să cităm apărarea dîrză, care a stîrnit admiraţia istoricilor antichităţii, a dacilor conduşi de Burebista şi Decebal, împotriva cuceritorului roman. E de ajuns să evocăm luptele aprige pentru neatîrnare purtate sub conducerea lui Mircea cel Bătrin, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul, răscoalele şi revoluţiile care marchează ca puncte de foc istoria naţională — pentru a sădi şi mai adînc în conştiinţa tinerilor mîndria pentru aceste tradiţii, dragostea faţă de pămintul pe care de milenii a dăinuit şi s-a dezvoltat poporul român. In pofida oricăror furtuni şi vitregii, a-i pregăti ştiinţific şi psihologic să înţeleagă mai bine şi din adîncul inimii lor generoase lupta dusă în prezent, sub conducerea partidului comunist, pentru consolidarea şi dezvoltarea noii orînduiri sociale. Cultivarea tradiţiilor nu este, desigur, numai o îndatorire a celor care se ocupă de istoria veche. Epoca contemporană, mai ales din momentul în care Partidul Comunist Român a luat iniinile sale ferme destinele întregului nostru popor, oferă nenumărate pilde de eroism legendar, de jertfe şi sacrificii, de e-Acad. Emil CONDURACHI şeful catedrei de Istorie veche şi arheologie de la facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti (Continuare în pag. a IV-a) ÎN LUMINA PROGRAMULUI DE ACŢIUNE IDEOLOGICO EDUCATIVĂ Ştiinţa istorică poate şi trebuie să contribuie mai activ la formarea conştiinţei socialiste Astăzi, la Porţile de Fier Foto : Gh. Vintilă ÎN PAGINA A ll-A SPIRIT MILITANT, PARTINIC, LEGĂTURĂ INDISOLUBILĂ CU VIAŢA, ÎN PREDAREA ŞTIINŢELOR SOCIALE Însemnări pe marginea recentelor consfătuiri anuale ale cadrelor didactice din şcolile de cultură generală Excelenţei Sale Domnului ANWAR SADAT Preşedintele Republicii Arabe Unite CAIRO Cu ocazia zilei naţionale a Republicii Arabe Unite, am plăcerea să adresez Excelenţei Voastre, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, cele mai călduroase felicitări, împreună cu cele mai bune urări pentru sănătatea şi fericirea dumneavoastră personală, pentru progresul poporului egiptean prieten, îmi exprim convingerea că relaţiile de colaborare dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu, în interesul celor două popoare, al păcii și cooperării internaționale. Maiestăţii Sale Imperiale HAILE SELASSIE I Împăratul Etiopiei ADDIS-ABEBA Cu prilejul zilei de naştere a Maiestăţii Voastre — sărbătoare naţională a Etiopiei — sunt bucuros să vă adresez calde felicitări şi cele mai bune urări de fericire personală, de pace şi progres poporului etiopian. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Excelenţei Sale Domnului NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Am fost deosebit de mişcat de amabilul mesaj pe care Excelenta Voastră mi l-a adresat, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi al dumneavoastră personal, cu ocazia sărbătorii naţionale a Franţei, pentru care, în numele guvernului francez şi al meu personal, vă exprim cele mai vii mulţumiri Am convingerea, ca şi dumneavoastră, că relaţiile amicale care unesc ţările noastre se vor dezvolta şi mai mult, într-un climat de încredere reciprocă, pentru binele popoarelor noastre, în interesul Europei și al păcii. GEORGES POMPIDOU Excelenţei Sale Domnului NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Mulţumesc profund Excelenţei Voastre, în numele poporului şi guvernului venezuelean şi al meu personal, pentru atentul mesaj pe care aţi avut amabilitatea să mi-l transmiteţi, cu ocazia aniversării independenţei noastre şi, în acelaşi timp, adresez urări pentru prosperitatea poporului român şi fericirea dumneavoastră personală. RAFAEL CALDERA Preşedintele Republicii Venezuela NICOLAE CEAUŞESCUPreşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România