Scînteia, octombrie 1971 (Anul 40, nr. 8924-8954)

1971-10-28 / nr. 8951

PAGINA 2 CETĂŢENESC JJ Pieţele, unităţile de legume şi fructe ofereau marţi dimineaţa — încă din primele minute de la des­chidere — întreaga gamă a produ­selor de sezon. Gospodinele cu sacoşele încărcate de roadele gră­dinilor şi livezilor s-au întors acasă mulţumite. Pretutindeni — în cele peste 20 de pieţe şi maga­zine cuprinse in raidul efectuat de reporterii ziarului nostru — este evidentă abundenţa, dovadă eloc­ventă a materializării eforturilor pentru îmbunătăţirea continuă a a­­provizionării populaţiei. Să exami­năm împreună cîteva secvenţe din „filmul“ înregistrat. • Ora 6,00. Piaţa Piscului. Unităţile de le­gume şi fructe ale I.P.U.I.L.F. Bucureşti ofe­reau cumpărăto­rilor 5 000 kg de ceapă, 3 000 kg de varză albă, 3 000 kg de car­tofi, 500 kg de ardei Rapia, 1 000 kg de go­­goşari verzi şi roşii, cantităţi însemnate­­ de conopidă, ardei gras, varză ro­şie, sfeclă, ustu­roi, zarzavat. • In spatele magazinelor de legume şi fruc­te din piaţa a, dicat cîteva „corturi“. Prelatele acoperă munţi de cartofi, însumînd zeci de tone. In preajma lor se desfăşoară o activitate febrilă : se sortează cartofii pe calităţi, se aşează în coşuri, se preambalează. Tot ceea ce nu e bun, ce nu corespunde e­­xigenţei cumpărătorilor este înlă­turat. • Piaţa Dorobanţi cuprinde în­treaga paletă coloristică şi sorti­mentală a produselor de sezon (şi chiar trufandale). La unităţile Gos­tat, I.L.F., intercooperatiste şi pro­ducătorii individuali s-au desfăcut, numai în ultima săptămînă, produse în valoare de peste o jumătate de milion de lei. In pieţele Progresul, Pantelimon, Balta Albă, Rahova, surprindem a­­ceeaşi imagine : mesele sunt încăr­cate, din abundenţă, cu toate cele necesare acum, în plină toamnă. Pentru realizarea unei bune apro­vizionări însă­, nu este suficientă existenţa unor cantităţi mari de produse ; o importanţă deosebită are organizarea eficientă a activi­tăţii comerciale, prezentarea şi pu­nerea în vînzare numai a produse­lor de calitate, cu aspect comer­cial, atitudinea civilizată a vînză­­torilor şi şefilor de unităţi. In a­­ceastă privinţă, pe lingă aspectele pozitive predominante, „filmul“ înregistrează şi multe neajunsuri. O piaţă bună se face întotdeauna la prima oră a dimineţii, cu con­diţia ca aceasta să coincidă cu... programul comercianţilor. De­geaba se învîrteau însă, la ora şase, cumpărătorii pe lingă magazi­nele de legume şi fructe ; două din chioşcurile I.L.F. din piaţa Progre­sul (vînzători B. Petre şi I. Fotă) nu şi-au deschis obloanele nici mă­car la 6,30, ora fixată, ci cu 15—20 minute mai tirziu. Situaţie asemă­nătoare in piaţa Floreasca. Şi cele două magazine de legume şi fructe din piaţa­ Mărăşeşti şi-au început activitatea cu peste 20 de minute întîrziere, şi numai la intervenţia noastră. De ce ? Nu sunt responsa­bili care să ia măsuri, există vreo piedică ? Nici una, nici alta. Este vorba de nerespectarea grosolană a programului stabilit. Dar — chiar pentru cei care se prezintă la ora fixată — orarul nu e... bătut în cuie; nimeni nu-i oprește să deschidă, măcar o singură unitate, mai de­vreme, atunci cînd acest lucru e justificat­­ie afluxul de cumpără­tori. In piaţa Berceni, care deser­veşte peste 30 000 de locuitori, nici­­ unul din magazinele I.L.F., Gostat, Intercoop nu-şi începuse activitatea, la ora şase, deşi gospodinele — dor­nice să-şi facă cumpărăturile — e­­rau prezente. Tocmai pentru a fi pe placul tuturor clienţilor, în piaţa Piscului — unde iniţial toate unită­ţile aveau ora de deschidere fixată pentru 6,30 — responsabilul a hotă­­rât să devanseze programul uneia dintre ele cu o jumătate de oră. „Nu avem nici un interes să ne pierdem clienţii şi nici să creăm aglomeraţie — ne-a declarat acesta. Am deschis mai devreme pentru a putea servi chiar şi pe cei mai matinali cum­părători“. Este vorba, după cum uşor se poate vedea, nu de vreo greutate de netrecut, de cine ştie ce instrucţiuni draconice, care să îm­piedice adoptarea unor măsuri co­respunzătoare avantajoase — atît pentru cetăţeni, cit şi pentru co­merţ — ci de modul în care se ma­nifestă iniţiativa, spiritul gospodă­resc al şefilor de unităţi. Nici un orar nu e atît de rigid, încît să nu poată fi schimbat în funcţie de a­­fluxul cumpărătorilor, de cerinţele acestora. Trebuie doar să existe, în acest sens, preocupare din partea şefilor de unităţi. In multe locuri n-am depistat nici măcar o singură absenţă din catalogul produselor de sezon. Aşa ar fi trebuit să fie peste tot. Din unităţile I.L.F. şi Gostat, aflate în pieţele Ferentari, 13 Septembrie, Floreasca, 23 August, lipseau fie varza, fie spanacul sau felina, fie conopida, ardeii, sau sfecla, roşiile ş.a. Intrucit este vorba de ace­leaşi produse, prezente în alte pieţe, singura explicaţie posibilă a acestor absenţe este modul defec­tuos în care se repartizează produ­sele sosite de la furnizori pe teri­toriu , între oficii şi depozite şi, apoi, între pieţe şi unităţi. Avem de-a face cu o meteahnă mai veche a organizatorilor comerţului cu le­gume şi fructe : „repartizarea ochiometrică a fondului de marfă, fără a ţine cont de cererea de con­sum a populaţiei, de necesitatea asigurării unui sortiment complet în toate magazinele. Aplicînd pro­babil aceeaşi „metodă“ şefii de unităţi, la rîndul lor, împart marfa pe puncte de desfacere cum le vine la mină. In piaţa Rahova, din cinci puncte de vînzare unul avea numai cartofi, altul —, numai roşii, iar ce­lelalte restul produselor. Drept ur­mare cumpărătorii (vreo 30—40 de fiecare unitate), după ce îşi um­pleau sacoşele cu o parte din pro­duse, asaltau cele două puncte de desfacere „exclusiviste“, creînd o aglomeraţie artificială. „Aşa am primit marfa, aşa o vindem“ — ni se „explică“ în piaţa Ferentari, încercindu-se justificarea expunerii şi vinzării unor produse (ardei, roşii etc) imbătrînite, de­preciate. Răspunsuri similare ni s-au dat şi in pieţele Colentina, Progresul, 23 August. In toate a­­ceste locuri, buna aprovizionare este afectată de neglijenţa unora dintre lucrătorii comerciali, gestionari, şefi de depozite, merceologi , care per­mit vehicularea spre pieţe şi pune­rea in vînzare a unor mărfuri neco­respunzătoare. Adeseori, obligaţia de a sorta marfa, de a pune în vinzare numai produse de calitate, este „ui­tată“, ignorindu-se cu desăvîrşire că aceste acte reprezintă contra­venţii la regulile generale de co­merţ şi se sancţionează in conse­cinţă. * Transcriem cîteva din consta­tările inspectorilor comerciali, con­semnate zilele trecute in procese verbale : „Unitatea I.L.F. 74 din piaţa 16 Februarie — morcovii sunt subdimensionaţi, fără aspect comer­cial ; varza e depreciată ; cîntarele ■ dereglate, în defavoarea clienţi­lor... Unitatea 57 din piaţa Griviţa roşie — cartofii necorespunzători calitativ, un procent ridicat de tu­berculi sînt loviţi ; cîntarul — dereglat, în defavoarea clienţilor... Unitatea 59 din Calea Gri­viţei — morcovii şi conopida de calitate slabă ; magazinul este foarte mur­dar, cu încăperile nemăturate, pli­ne de resturi de legume ; cintarul — dereglat, în defavoarea clienţi­lor... Unitatea 54 din complexul Bucureştii-Noi — cîntarele dere­glate ; 8 reclamaţii din condică nu au fost încă rezolvate deşi s-a depăşit cu mult termenul... Unitatea 232-Titan ; marfă depreciată la vîn­zare ; ardeii graşi — stricaţi în proporţie de 25 la sută ; cartofii — cu impurităţi... Unitatea 265: vînzăto­­rii Ivan Alexandru şi Oprea Du­mitru aveau marfă frumoasă do­sită sub tejghele în timp ce la vînzare ofereau produse necores­punzătoare“... Existenţa acestor carenţe — şi lis­ta lor este foarte lungă — arată că încă nu s-au găsit cele mai potrivite căi pentru a se statornici un stil nou, o atitudine nouă în activitatea lucrătorilor acestui im­portant sector. Controale ope­rative, urmate de aplicarea sancţiunilor cu­venite, interven­ţii prompte — toate acestea trebuie să con­stituie instru­mente de lucru, preocupări coti­diene ale şefilor de unităţi şi de­pozite, ale mer­ceologilor, şefi­lor de servicii, ale conducători­lor de oficii şi de întreprinderi. A revenit de mai multe ori, în sondajul nos­tru sau în ra­­poartele inspec­ţiei comerciale, observaţia că — în unele locuri — cartofii sunt necorespunzători. Deşi, în general, pe pieţele Capitalei cartofii se vînd în condiţii bune, sortaţi, au apărut şi aici unele nereguli create de anu­miţi producători, care livrează mar­fă de calitate slabă. S-au luat ne­numărate probe din diverse vagoa­ne cu cartofi veniţi la Bucureşti cu „certificat“ de marfă pentru prima calitate. Iată ce a rezultat la control (publicăm analiza făcută cartofilor din vagonul nr. 005314797034, expe­diat de C.P.V.L.F.-Brașov) : din 10 000 kg — doar 5 000 kg erau car­tofi de calitatea I. Restul ? 2 400 kg — calitatea a II-a, 2 000 kg — marfă nevandabilă : 600 kg — pămînt. în cazul altor sute de vagoane, situa­ţia este identică. La fel se petrec lucrurile şi la Suceava. Cum poate fi permis furnizorilor să expedieze această avalanşă de „marfă" ne­vandabilă, de pămînt, care circulă cu bani grei, pe liniile ferate şi apoi creează greutăţi incalculabile la sortare şi depozitare ? Dacă fur­nizorii de cartofi nu vor să sorteze marfa, nu există un act normativ care să-i oblige la acest lucru ? Ba da ! Cităm din Hotărîrea Consi­liului de Miniştri nr. 1613 din 18 noiembrie 1970 : ....Producătorii sunt obligaţi să sorteze cartofii, in con­diţiile de calitate prevăzute in pre­zenta Hotărire, întreprinderile va- torificatoare vor prelua cartofii la timp, îi vor manipula şi depozita in condiţii bune, astfel incit să li­vreze consumatorilor marfă de cali­tate corespunzătoare..“. Există, deci, acte normative care reglementează expres atit livrarea produselor, cit şi comercializarea lor. După cum am putut vedea însă, adesea regulile generale de comerţ, contractele, sunt încălcate de către unii comercianţi şi producători, cu multă uşurinţă. Organele investite cu controlul activităţii comerciale, consiliile populare, conducătorii în­treprinderilor de producţie şi ai ce­lor de comerţ au datoria de a in­terveni prompt, de a lua măsurile cuvenite pentru eliminarea fenome­nelor negative semnalate. Gheorghe GRAURE George POPESCU Alexandru PLAIEŞU Mihai IONESCU Piaţa Bucureştiului este îmbelşugată ROADELE NEGLIJENTEI“ NU AU CE CĂUTA IN MAGAZINELE DE LEGUME SI FRUCTE SFATUL MEDICULUI GRIPA CUM O RECUNOAŞTEM • CUM PREVENIM • CUM O TRATĂM Periodic, la 2—3 ani — şi cu pre­ferinţă în sezonul rece — gripa, a­­ceastă boală virotică, se manifestă prin expansiuni epidemice, mai mult ori mai puţin restrînse, iar la intervale mai mari, de 25—30 ani, prin epidemii mai mari, care afec­tează, practic, tot globul (pande­­mii) Virusul gripal există sub for­ma mai multor tipuri şi subtipuri, serologic distincte, şi ele nu pro­duc imunitate generală. Din acest motiv, fiecare subtip de virus, şi chiar variante de virus, pot de­clanşa epidemii. După datele preliminare de care dispunem, gripa actuală este produ­să de subtipul A2, bine cunoscut, care a mai evoluat în ţara noastră. Persoanele care se îmbolnăvesc acum sunt îndeosebi cele receptive, care nu s-au îmbolnăvit de gripa provocată de acest serotip al viru­sului in anii trecuţi. Este de aştep­tat deci ca frecvenţa bolii să aibă un caracter restrins. Gripa actuală evoluează în forma ei obişnuită şi, în general uşoară , început brusc, cu febră de 39—40°, dureri de cap — mai ales frontale şi în globii oculari — dureri mus­culare foarte puternice, tuse usca­tă, limba încărcată, albă, lipsă de apetit şi o oboseală generală care obligă pe bolnav să rămînă în pat. In forma ei curentă, de gripă obiş­nuită, necomplicată, febra durea­ză 4—5 zile, după care urmează perioada de refacere treptată (con­valescenţă), cu revenirea poftei de mîncare şi a puterii de lucru. Gripa obişnuită, necomplicată, se tratează la domiciliu, în condiţii — pe cit posibil — de izolare (ca­meră separată) şi intr-o atmosferă curată, încălzită. Mijloacele tera­peutice sunt foarte simple şi prima măsură, aceea a odihnei in pat, constituie un element important, care favorizează vindecarea natu­rală a bolii încercarea, fals eroică, de a purta gripa „pe picioare“ ex­pune la o evoluţie mai grea şi la apariţia de complicaţii, pe lingă făptui nedorit al răspindirii viru­sului şi la alte persoane. Dieta este aceea a unui febril : lichide — limonade, compoturi, ceaiuri — dulciuri, lapte şi produse lactate, pentru ca apoi, cu scăderea febrei, să se treacă la o hrană va­riată şi consistentă. Este indicat să se facă frecţii de înviorare pe corp cu diferite lo­­ţiuni : alcool, oţet aromatic, Carmel, Diana. Dintre medicamente se vor alege (fără abuz) unul din urmă­toarele : aspirină, piramidon, alin­­dor, fenilbutazonă, algocalmin, pen­tru efectul lor antitermic și de cal­mare a durerilor. Un supliment de vitamina C — 2—3 tablete pe zi — este util. In unele cazuri, medicul poate prescrie şi injecţii cu Po­­lidin. Tusea se tratează cu calmante (Calmotusin, Codenal) sau, cînd este productivă, cu sirop expecto­rant. In gripa simplă nu se dau anti­biotice . Virusul gripal nu este sen­sibil la nici un antibiotic, iar ad­ministrarea acestora expune la eventualele efecte secundare neplă­cute : sensibilizare, micoze etc. Nu­mai în gripa complicată, cu supra­­infecţii bacteriene, se va recurge la antibiotice şi aceasta o va apre­cia numai medicul ! In general, cînd febra persistă peste 5 zile, suspectăm o complicaţie. Vor apela la medic, de la înce­put, persoanele mai debile, bolnavii cronici cu vechi suferinţe pulmo­nare, astmatici, cardiaci, diabetici, cirotici etc. Prevenirea gripei se poate rea­liza într-o bună măsură prin izola­rea bolnavilor. De asemenea, tre­buie să se ferească de expunere la gripă acele categorii de persoane care riscă de a o face in forme mai grave sau complicate : vîrstnicii, bolnavii cronici cu scleroză pulmo­nară (emfizem şi bronşită cronică, de obicei tabacică), cardiacii, ciro­­ticii, diabeticii etc, ca şi gravidele. Ele trebuie să evite locurile aglo­merate: pieţe, parcuri, săli de spec­tacole. Copiii mici să fie şi ei fe­riţi de plimbări în locuri aglome­rate. In general, tinerii şi adulţii fac forme uşoare. Este indicat ca în sezonul cu frec­venţă mai mare de îmbolnăviri să asigurăm o rezistenţă naturală cit mai ridicată a organismului prin respectarea orelor de odihnă şi de somn, îmbrăcăminte adaptată sezo­nului, alimentaţie variată (inclusiv fructe) şi un supliment de vitamină C. In colectivele mai expuse, se fac vaccinări. Prof. dr. docent Marin VOICULESCU Spitalul Colentina-Bucureşti APARTAMENT ORI STRECURĂTOARE? Tovarăşul Apostol Gh. Crinu ne scrie că locuieşte pe Calea Bucureşti, blocul 17 din Piteşti de vreo 8 ani şi de circa trei ani a început să-i curgă apartamentul. — Cum adică î Il umpleţi cu apa şi el curge pe la în­cheieturi . Ce rost are să-l umpleţi . — Nu-l umplem noi. In interiorul zidurilor s-au montat experimental nişte conducte de material plas­tic. Aceste conducte, din cînd in cînd se sparg şi să vezi cum începe să curgă zidul ! Ca o strecurătoare. Chemi specialiştii de la I.L.C. Ei vin, repară ţeava, dar repararea tencuielii şi zugrăveala trebuie s-o su­porţi tu, locatarul. Am cheltuit pînă acum cîteva mii de lei. Ne obişnuisem şi cu bucuria asta, dar iată că pe la sfîrşitul lui august mă trezesc cu o altă echipă a I.L.C.-ului care, nici mai mult nici mai pufin, începe să sape o fereastră de circa un metru pătrat intre mine şi vecinul de jos. Eu mă uit in jos la vecin, ve­cinul se uită in sus la mine. Eu ii chem pe I.L.C.-lişti să astupe fereastra, ei nu vin.. Şi uite-aşa... Pentru că veni vorba de strecurătoare, nu ştii, tova­răşe Apostol, I.L.C.-ul ăla nu are nevoie de o sită . CÎT AI ZICE MORUN ORI ALTA SPECIE DE PEŞTE Pe lingă satul Păun, ce aparţine de comuna Birnova — Iaşi, zice că trec vreo două reţele electrice şi se mai zice că satul ar putea fi electrificat cît ai zice morun ori altă specie de peşte. — Şi de ce nu ziceţi ba­rem plătică ? — Am înţeles aluzia. A­­flaţi că încă de acum 11 ani am dat suma care ni s-a pretins şi tot degeaba. Să existe o specie de peşte al cărui nume nu-l poţi zice nici în 11 ani ? AM PRIMIT SCRISOAREA§31 Ne-am interesat la Direc­ţia tehnică investiţii a Con­siliului popular al judeţului Iaşi despre această poveste şi ni s-a răspuns că nu e vorba de nici un peşte cu nume greu, ci de lipsa de interes a Consiliului popular comunal Birnova. Ceea ce este altă mîncare de peşte. Am primit insă asigurări că in trimestrul IV satul Păun va fi electrificat. Vă urăm curent continuu. DE UNDE ARE C.C.L.P.P.-UL ATÎTA OŢET? Blocul de locuinţe pro­prietate personală G N­ 4 din strada Drumul Taberii nr. 84 B se pregăteşte să intre în a treia iarnă. Gos­podinele au făcut zacuscă, au pus la murat varză, cas­traveţi, gogonele, ba chiar şi gogoşari. Iar după cum re­zultă din dosarul care ne-a fost trimis la redacţie, nici O.C L.P.P.-ul nu s-a lăsat mai prejos. A pus şi el la murat cele 58 de fişe întoc­mite de proprietarii aparta­mentelor în care sunt con­semnate deficienţele şi lip­surile constatate in fiecare avartament, precum şi o altă listă cu cele 34 de de­fecţiuni la părţile comune ale acestui bloc. A mai pus la murat și alte adrese prin care loca­tarii se vaită că nu au căl­dură din cauză că blocul nu are tencuiala exterioară. Au mai pus la murat alte pUngeri prin care se face cunoscut că in unele apar­tamente plouă ca în târgul de vară de la Brezoaia. Au mai pus la murat... De unde atita oţet la O.C.L.P.P.-ul ăsta al nos­tru ? IDEI „OMNIA” ŞI BORCANE PISATE Borcanele tip Omnia cu o capacitate de 340 ml, precum şi borcanele de miere cu capac şi fără nu sunt primite la centrele I.C.V.A. Aşa ştind lucrurile, tovarăşul Eugen Niţiu, din Mediaş, str. Traian nr. 1 A, a trimis o scrisoare la Bucureşti şi a întrebat de ce. Serviciul organizare şi îndrumare comercială din Ministerul Comerţului Interior i-a răspuns cu adresa 5/205/7 sept. 1971, prin care il lămureşte cam aşa : „Borcanele Omnia de 340 ml. nu sint primite la cen­tre pentru ei nu sint cu­prinse in nomenclatorul cu­tare, iar borcanele pentru miere nu se achiziţionează din lipsă de beneficiari“. Cum vine asta, tovarăşe, „serviciu de organizare şi Îndrumare comercială“ 7 Dumneata îmi vinzi borca­nele şi eu 7... Eu, cumpără­torul, ce să fac cu ele 7 Dacă aş şti că ar face bine cuiva sticla pisată aş pisa borcanele. Cred că nici ălora care au idei „Omnia“ nu le face bine. TEORETIC, PRINZI TRENUL, DAR PRACTIC ? Mai mulţi cetăţeni ne scriu ci C.F.R.-ul s-a gîndit bine cind a făcut legătura dintre trenurile 2092 şi A-142. Teoretic ajungi cu 2092 la Craiova şi ai la dis­poziţie 4 minute pentru a te urca in A-142 şi să-ţi vezi mai departe de drum. Asta e teoretic. — Practic 7 — Practic e inversul teo­reticului. Mai mereu pier­dem trenul A-142 pentru că 2092 e ţinut la semnal cite 10 minute. Şi astfel stind lucrurile, A-142 ne salută din viteză. Dacă ne-ar sa­luta din mers poate că l-am mai prinde. Suntem­ nevoiţi să pierdem aproape o zi în­treagă pină la următorul tren. Stimaţi tovarăşi, am trimis scrisoarea dv. la Direcţia regională C.F.R. Craiova şi avem convingerea că pină la urmă se va îmbina teoria cu practica. NU TRECEŢI PE SUB AUTOMOBILE ! Tovarăşul Adrian Basa­rab, str. Pitar Moş nr. 27, este îngrijorat in legătură cu perspectivele pietonilor. Domnia sa susţine că pieto­nul nu va avea un viitor prea roz, ci, din contră, li­nul prea albastru. — De ce, tovarăşe Adrian? De ce sînteţi chiar aşa de pesimist in legătură cu vii­torul pietonilor ? Credeţi ci li se vor lua şi trotuarele 7 — A şi început. — Ce a început 7 — Să ni se ia trotuarele. Treceţi dv. pe Dionisie Lupu colţ cu Jules Michelet (şi nu numai acolo) şi veţi vedea plantat un nou semn de circulaţie care permite con­ducătorilor auto să „înca­lece“ o parte a trotuarului. Ei, bine, proprietarii de automobile nu „încalecă“ numai o parte, ci tot trotua­rul. Tu pieton, pe unde să mai treci . Pe sub autove­hicule . Nu, tovarăşe Adrian, nu e voie să se treacă pe sub automobile. Se vor face niște poteci și pentru pietoni. Dar asta in perspectivă. Nicuţă TAN­ASE SANTEIA — joi 28 octombrie 1971 APUCAREA LEGII PRIVIND LĂRGIREA ATRIBUŢIILOR CONSILIILOR POPULARE IN ORAŞELE ŞI COMUNELE JUDEŢULUI SIBIU Noile competenţe solicită o reală creştere de competenţă­ încă de la apariţia Legii nr. 57/1968 Comitetul executiv al Consiliului popular al judeţului Sibiu a fost a­­nimat de dorinţa fermă de a asi­gura, pe plan local, cele mai potri­vite condiţii pentru ca consiliile populare subordonate sâ-şi poată exercita noile lor atribuţii. înaintea sesiunii din iunie 1970 a consiliului popular judeţean, această tematică a fost expusă în faţa tuturor depu­taţilor şi s-a cerut comisiilor per­manente să iniţieze un studiu în sensul îmbunătăţirii modului de a­­plicare a legii. Comitetul executiv intenţiona astfel ca — pe baza unui larg consult — să schiţeze princi­palele măsuri de descentralizare a unor activităţi ce se îngrămădeau inutil la nivelul judeţului şi să per­mită totodată consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale o exercitare mai largă a autono­miei funcţionale. Pe baza hotărîrii consiliului popu­lar judeţean, o mare parte a unită­ţilor economice locale au trecut in subordonarea municipiilor şi ora­şelor. Această măsură viza creşterea răspunderii consiliilor populare res­pective pentru realizarea unor sar­cini economice sau a unor cerinţe gospodăreşti-edilitare, locale, stimu­larea preocupării pentru o activitate cu o eficienţă ridicată. O dată cu aceste măsuri, s-au clarificat şi precizat competenţele şi sarcinile direcţiilor economice în coordona­rea activităţilor respective, modul de conlucrare a acestora cu între­prinderile şi in acelaşi timp cu consiliile populare. De mare utilitate în acţiunile pre­conizate de noi a fost reglementa­rea, prin hotărire a Consiliului de Miniştri, a responsabilităţii consi­liilor populare municipale şi oră­şeneşti asupra activităţilor de salu­brizare, întreţinere, parcuri şi zone verzi etc., fapt care a impulsionat munca organelor locale ale puterii şi administraţiei de stat, a ridicat la un nivel mai înalt preocupările lor pentru buna gospodărire a lo­calităţilor. Aceasta şi explică, de altfel, în mare parte, rezultatele bune obţinute de majoritatea muni­cipiilor şi oraşelor noastre în anul 1970 şi în acest an. Se relevă în­deosebi realizările obţinute de mu­nicipiul Mediaş şi oraşele Agnita, Ocna Sibiului, Cisnădie şi Dumbră­veni, în activitatea de gospodărire. Pe de altă parte, studiile în le­gătură cu descentralizarea unor ac­tivităţi economice ne-au dus la concluzia că, în unele cazuri, este necesară o coordonare unitară, cen­tralizată, la nivelul judeţului, pen­tru a putea acorda asistenţă tehnică de specialitate corespunzătoare. Măsura s-a dovedit bună ; la nu­mai un an după înfiinţarea unei a­­semenea întreprinderi judeţene, pierderile planificate s-au redus în sectorul respectiv cu peste 3 mi­lioane lei. Ne-a preocupat, de asemenea, trecerea la municipii, oraşe şi co­mune a controlului şi îndrumării din punct de vedere administrativ a activităţilor de sănătate şi agricul­tură. Pe parcursul discuţiilor, s-au emis păreri diferite. Printre altele, s-a propus organizarea unui expe­riment în 10 comune, urmînd ca organele judeţene să acorde un sprijin puternic consiliilor populare comunale în exercitarea noilor a­­tribuţii. Comitetul executiv şi-a însuşit această propunere şi a or­ganizat un asemenea experiment cu începere de la­ 1 octombrie 1970. Concluziile pe care le tragem acum sunt favorabile și urmează să luăm măsuri pentru generalizarea noului mod de lucru. Pe parcursul acestui an de expe­rimentare, s-a reușit ca in cele zece comune să se instituie un control eficient al consiliului popular co­munal asupra activităţii cadrelor sanitare, veterinare şi a inginerilor agronomi. La sesiunile unor consi­lii populare comunale şi în şedin­ţele comitetelor executive s-au dis­cutat şi propus măsuri asupra unor cazuri de indisciplină sau de neîn­­deplinire a obligaţiilor de serviciu. In general, se observă o creştere a preocupării comitetelor executive comunale pentru dezvoltarea acti­vităţii economice, îmbunătăţirea a­­sistenţei sociale şi invăţămîntului, crearea unor condiţii corespunză­toare de locuit şi de muncă pentru cadrele ce lucrează in domeniile a­­mintite. In cursul experimentului au apă­rut, după cum era şi firesc, opinii diferite în ce priveşte traducerea în viaţă a noilor responsabilităţi şi atribuţii. Sunt, de pildă, păreri potri­vit cărora s-ar obţine rezultate mai bune dacă activitatea cadrelor sani­tare din comune ar fi subordonată exclusiv direcţiei sanitare judeţene. După cum se ştie, însă, activităţile economice şi sociale au un statut de dublă subordonare. Direcţia sa­nitară judeţeană controlează u­­nităţile in subordine din punc­tul de vedere al specialităţii, veghează asupra pregătirii profesio­nale a cadrelor, în timp ce comite­tele executive ale consiliilor popu­lare comunale şi orăşeneşti contro­lează modul cum işi respectă uni­tăţile sanitare programul de lucru, cum acordă asistenţă oamenilor din localitate, cum işi fac datoria ca­drele sanitare la locul de muncă. Exercitarea acestor atribuţii a a­­vut ca rezultat o îmbunătăţire a activităţii sanitare in toate cele 10 comune. Măsurile de descentralizare luata de Consiliul popular al judeţului Sibiu — măsuri care, de altfel, s-au întreprins şi în alte judeţe ale ţă­rii — materializează în practică in­dicaţiile repetate, date de condu­cerea superioară de partid, per­sonal de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ca judeţele, consiliile populare, să treacă cu mai multă o­­perativitate la exercitarea deplină şi cu competenţă a tuturor atribu­ţiilor care le revin prin lege, să li se acorde acestora autonomia şi răs­punderea necesare rezolvării pro­blemelor pe care le ridică viaţa so­cială în teritoriul in care au fost alese. In acest scop am solicitat Comi­tetului de Stat al Planificării să a­­nalizeze posibilităţile de simplifi­care în şi mai mare măsură a unor indicatori obligatorii, transmişi prin planurile anuale consiliilor populare judeţene, limitarea la strictul nece­sar a nominalizării obiectivelor transmise prin planurile de investi­ţii. Propunerile noastre vizează cre­area unei elasticităţi mai mari, pentru folosirea în funcţie de ne­voile reale a mijloacelor materi­ale puse la dispoziţia judeţului de către stat. Asemenea propuneri am adresat şi Ministerului Finanţelor, în legătură cu bugetul local. Refe­­rindu-ne mai concret, la modul de utilizare a veniturilor suplimentare — de pildă, cota din beneficiile peste plan ale întreprinderilor re­publicane, care se varsă la bugetul local — am propus extinderea do­meniilor de utilizare şi crearea u­­nor posibilităţi mai largi de a an­gaja asemenea sume după cerinţe. Unele probleme locale s-ar putea rezolva astfel fără eforturi finan­ciare suplimentare din fonduri cen­tralizate. Perfecţionarea activităţii consilii­lor populare reprezintă un proces continuu, pe care trebuie să-l ur­mărim cu perseverenţă. In activi­tatea noastră, acest proces îşi gă­seşte expresia în munca desfăşu­rată zilnic de comitetele executive, de deputaţi, pentru a cunoaşte şi înfăptui mai bine atribuţiile ce le revin prin lege, pentru a conduce cît mai competent toate treburile privind teritoriul în care au primit mandat de acţiune din partea ce­tăţenilor. Ing. Ioan UNGUR prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Sibiu Noul hotel din oraşul Brăila Cristian

Next