Scînteia, octombrie 1971 (Anul 40, nr. 8924-8954)
1971-10-14 / nr. 8937
PAGINA 4 ŞCOALA: nu exerciţiul memorării amănuntelor, ci educarea gindirii vii! Un cunoscut, profesor de literatură, „a căzut“ la examenul de gradul II şi era tare abătut. Mi-a povestit că obţinuse nota maximă la literatură, dar omisese să enumere o locuţiune prepoziţională, din atîtea mereu supuse uitării, cu care se construieşte un anume complement circumstanţial. Au mai căzut la aceste colocviu şi acei care n-au ştiut enumera toate periodicele — importante sau obscure — apărute între cele două războaie mondiale, cu anii de apariţie şi directorii lor. Şi totuşi, unul dintre profesorii de literatură, care n-a auzit de poezia „Lacustră“ de Bacovia, a trecut examenul !... Am reprodus aceste situaţii nu atît pentru „pitorescul“ lor, ci pentru caracterul lor ilustrativ. Ele demonstrează pregnant că obişnuinţa informaţiei excesive de care încă mai suferă şcoala noastră — şi de aici tendinţa multor cadre didactice de a cultiva memorarea, de multe ori mecanică, a amănuntelor în detrimentul înţelegerii esenţialului — se manifestă acut nu doar în orele de clasă, în procesul instruirii elevilor, dar şi mai sus, la etajul pregătirii şi perfecţionării educatorilor. Desigur, o asemenea stare de lucruri, frecvent criticată, poate primi mai multe explicaţii. Dar dincolo de forma de exprimare a acestora, fondul conţinutului lor intim exprimă una şi aceeaşi realitate : legătura încă insuficient de puternică a şcolii cu viaţa şi cu principala formă de expresie a acesteia în plan uman — munca, activitatea concretă, desfăşurată atît sub raport teoretic cit şi practic. De aceea, atit expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei, cît şi ampla sa cuvintare la deschiderea noului an universitar, cuprinzînd substanţiale recomandări cu privire la întărirea vocaţiei practice a şcolii noastre de toate gradele, au valoarea unui adevărat îndreptar principial şi metodologic, cu implicaţii puternice în toate sectoarele de activitate şcolară. Pentru că e clar că instituirea unui intens climat de muncă, de activitate concretă, substanţială, ca şi efectuarea în plan instructiv-educativ a unor mai frecvente raportări la viaţa socială în ansamblul ei, la exigenţele şi atributele acesteia schimbă nu doar optica procesului de instruire şi educare a tinerei generaţii, dar îmbogăţeşte şi, îndeosebi, perfecţionează mijloacele de influenţă activă a şcolii. Şi, pe bună dreptate, fiindcă este în afara oricărei îndoieli că iniţiativa de a le oferi tinerilor. Intr-un program concret de învăţămînt, atît cunoştinţe de cultură generală, cît şi o pregătire utilă răsinde cel mai direct sarcinilor societăţii noastre socialiste în plină ascensiune, iar prin atitudinea concretă faţă de aceste sarcini, şcoala de astăzi îşi validează sau nu caracterul ei modern, vocaţia ei practică. De altfel, este suficient să urmăreşti mai atent comportamentul şi aspiraţiile intime ale tinerilor, în laborator sau atelier, pe loturile şcolare, pe tarlalele gospodăriilor agricole, în munca lor patriotică pentru înfrumuseţarea locurilor unde trăiesc, în expoziţiile „mini-tehnicus“ din şcoli, spre a vedea clar cum ei înşişi îşi simt chemarea şi acţionează deopotrivă în direcţia însuşirii cît mai multor cunoştinţe, dar şi a deprinderilor de a acţiona energic, de a fi utili societăţii cît mai devreme şi în împrejurări cît mai diferite. Din păcate, nu se poate spune că printre cei care slujesc şcoala nu mai întîlnim pe unii care se menţin în postura de profesor numai la catedră, subapreciind caracterul aplicativ al învăţămîntului, schematizind puncte de vedere şi diminuînd, cu un anume, aş îndrăzni să-l numesc dispreţ „intelectualist“, sau „aristocratic“, practica şcolară. S-ar putea cita exemple de şcoli unde grădinile cu pomi fructiferi sunt distruse de omizi şi cultura cartofului este năpădită de gîndacul de Colorado, deşi la catedră predau biologi şi profesori de ştiinţele naturale, din care unii sunt chiar directori. Dar iată şi un alt reflex a situaţiei pe care o combatem. Bacalaureaţii din vara aceasta s-au descurcat destul de bine la matematică, mai ales la trigonometrie, unde jonglau cu zecile de formule, dar — reţineţi ! — nu ştiau la ce le folosesc. Nu făcuseră nici o oră de aplicaţii practice pe teren pentru măsurători de înălţimi inabordabile sau distanţe mari, triangulaţii etc. — Ore de aplicaţii practice pe teren la matematică aţi făcut ?! am întrebat o profesoară. — Practică, la matematică ?! mi-a răspuns nedumerită. , — De ce vă miraţi ? Aţi uitat că şi cei mai mari matematicieni, cum este cazul lui Gauss, s-au ocupat de geodezie, deşi el era numit prinţul matematicii pure ? Tot astfel şi geometria analitică conţine un capitol intitulat „Separarea planului“ cu consecinţe aplicative directe in practică, programarea lineară, de care elevii sunt complet străini.,.iar bacalaureaţii, au rămas la nivelul folosirii platonice a noţiunilor. ' ‘ Mai sunt şi şcoli în care profesorul, în virtutea unui conformism condamnabil, reprimă de fapt activitatea creatoare a copilului, fără să-şi dea seama că actul său poate înăbuşi înclinaţiile creatoare pentru societate. A menţine copilul în stare de creativitate înseamnă a face să strălucească şi cadrele didactice ale şcolii respective. De aceea, un învăţător sau profesor nu trebuie să se comporte ca un apostol intr-un templu, ci ca un şef de laborator care să vadă in fiecare copil un creator, un artist chiar. Imaginaţia, inspiraţia, intuiţia, proprii spiritului uman, vor fi în viitor ca nişte parteneri ai memoriei şi ai capacităţii de calcul specifice ordinatorului. Imitaţia, accentul pe reproducerea sau memorizarea mecanică — ca şi în cazul enumerării locuţiunilor prepoziţionale cu care se construieşte cutare complement circumstanţial, de care aminteam la început — nu fac decit să anchilozeze facultăţile de creaţie şi gîndire vie, dinamică. Trebuie să mai reţinem şi un alt aspect al condiţiilor dezvoltării intelectuale : cel afectiv. Plasticitatea inteligenţei permite realizarea unei complexităţi de la o zi la alta mai mare, dar să nu se uite că este în acelaşi timp de o fragilitate extremă, înlănţuirea etapelor evoluţiei intelectuale este dată de natură şi ele nu se manifestă decit în urma unor oarecare stimuli, impresii. Am răsfoit lucrările scrise la limba română de la concursul de admitere în licee din această vară şi am citit următoarele despre „portretul învăţătorului şi al profesorului nostru îndrăgit“ : „Profesorul meu diriginte era puţin chel şi nu uita să ne întrebe de regulile de circulaţie. Dînsului îi plăcea foarte mult liniştea în clasă. Ne-a spus că dacă suntem ascultători şi supuşi, ne dă nota de trecere“. Un alt candidat consemna : „Singurul lucru deosebit la profesorul meu indrăgit este că el rîdea tot timpul şi ne făcea şi pe noi să rîdem...“. „Treci la loc, leneşule, nu înveţi nimic. De cînd te ştiu în şcoala asta o vorbă n-ai scos la lecţie, neruşinatule ce eşti !... Cu toate acestea, eu tot o iubesc pe profesoara mea îndrăgită, fiindcă adesea mă poreclea cu numele unui mare fotbalist „ O- zon şi asta fiindcă bateam mingea toată ziua“. Oricit le-am trata, pretenţios, drept „puerile“, nu putem să ignorăm aceste simple impresii care sunt semnificative pentru comportarea şi eficienţa muncii unor cadre didactice, chemate nu să formuleze judecăţi despre conduita elevilor fără a explica întotdeauna cauzele şi consecinţele, şi nici să rămînă fidele acelei concepţii pedagogice care pune mai presus de toate liniştea, supunerea necondiţionată şi care vede în ‘•7HurdSîniitAHe ,şi jocurile originale «ale copiilor- abateri de la disciplină. ;iSă ne jubam“cu copiii, cu elevii, pentru a-i cunoaşte mai bine şi să ne folosim de acest prilej întocmai ca medicul care ia in considerare totalitatea manifestărilor unui organism spre a-i diagnostica boala. Ajutîndu-ne de experienţa marilor personalităţi ale ştiinţei, să aruncăm asupra lumii o privire mereu nouă. Exemplul lor este edificator. Newton s-a întrebat de ce mărul i-a căzut pe nas şi a găsit explicaţia. Arhimede s-a întrebat de ce cînd se afundă în baie se simte mult mai uşor şi a formulat un principiu. Denis Papin a examinat gînditor capacul unei oale care din cauza vaporilor se ridica şi a revoluţionat tehnica timpului. Einstein a privit din compartimentul unui tren în mişcare cum se derulează stîlpii de telegraf şi a descoperit teoria relativităţii. A considera lumea ca fiind inamovibilă şi indiscutabilă fiindcă a fost îndeajuns de studiată înseamnă să consimţim la, moartea inteligenţei. Lucru de neconceput în primul rând în şcoală. Profesor emerit Stelian PĂUN teatre • A.R.T.A. (la sala Comedia a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“) : Talente şi admiratori — spectacol susţinut de Teatrul Academic , „Vladimir Maiakovski“ din Moscova — 19,30. • Teatrul de operetă : My fair lady — 19,30. • Teatrul Naţional ,,I. L. Caragiale“ (sala Studio) : Cui i-e frică de Virginia Woolf ? — 20. • Teatrul de Comedie : Nicnic — 20. • Teatrul Giulești : Omul care a văzut moartea — 19,30. • Teatrul de revistă și comedie „Ion Vasilescu" : Floare de cactus — 19,30. • Teatrul satiric-muzical ,,C. Tănase“ (sala Savei) : Vox Boema — 19,30. • Teatrul „Ion Creangă“ : Pinocchio — 16. • Teatrul „Ţăndărică“ (sala din Calea Victoriei) : O poveste cu cîntec — 17. (sala din str. Academiei) : Cartea cu Apolodor — 15 şi 17. • Ansamblul „Rapsodia Română“ (în sala clubului uzinelor „23 August“) : Ţara bogată în frumuseţi — 16. • Asediul : VIITORUL — IS,10; 13; 20.30. •' 7 • Start la moștenire : DRUMUL SĂRII — 15,30; 17,45; 20, FLOREASCA — 15,30; 18; 20,30. ) • Boxerul : GIULEȘTI — 15,30; 4 18; 20,15. 7 • Hello, Dolly ! : BUCEGI — 9,30; \ 16; 19,15, MELODIA — 9; 12,15; 16; 1 19.30. ) • Termen : MOŞILOR — 16; 18; 4 20. 6 • Omul orchestră : LIRA — 15,30; 18; 20,15, PROGRESUL — 15,30; 18; 1 20.15. ) • Cortul roșu: BUZEȘTI — 16; 4 19.30. COSMOS — 15,30; 19. 3 . • Program de desene animate pentru copii : DOINA — 10. 1 • Ultimul samurai : DOINA — * 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30. 4 • Brigada Diverse în alertă : 7 VICTORIA — 9; 11,15; 13,30; 16; I 18,30; 20,45, FLACARA — 15,30; 18, 20,15. t • Articolul 420 : LUMINA — »— I 19,15 în continuare. • Cele șapte logodnice ale capo- \ ralului Zbruev : ARTA — 15,30; l 18; 20,15. I • Floarea soarelui : FERENTARI 4 — 15,30; 17,45; 20, CRINGASI — 15,30; 18; 20,15. t • Tabla viselor: RAHOVA — 15,30; 13, 20;15. 7 • Zestrea domniţei Ralu : Săptă- mina nebunilor : VITÁN — 15,30; i !9. • O floare şi doi grădinari : MUNCA — 10; 15,30; 19. 1 cinema ţ • Timpul berzelor : SCALA — 10; 13; 16,15; 18,30; 21. a N-am cîntat niciodată pentru tata : CAPITOL — 9; 11; 13; 15; 17; 19; 21. 4 • Ritmuri spaniole : LUCEAFAIRUL — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21. 1 FESTIVAL — 8,30; 10,30; 12,45; 14,45; 17; 19,15; 21,30. 4 • Fraţii : CENTRAL — 9,15; 11,30; I 13,45; 16; 18,15; 20,30, PACEA — I 15,45; 18, 20. i m Steaua de tinichea : BUCU— I REȘTI — 8,45; 10,45; 12,45; 14,45; I 16,45; 19, 21, FAVORIT — 9,15; I 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30. , • Marele premiu : PATRIA — I 9,30; 13; 16,30; 20. I s Parada circului : TIMPURI NOI 1 9,30—20,15 în continuare. . • Cromwell : GRIVIȚA — 9; 12; 4 16,15; 19,30, MIORIȚA — 9; 12,15; 15,45; 19,15, FLAMURA — 9; 12,30; ţ 16; 19,30. 1 • Aeroportul : FEROVIAR — 8,30; * 11,30; 14,30; 17,30; 20,30, EXCELSIOR — 9; 12,15; 16,15; 19,30, GLORIA — 9; 12,30; 16; 19,30, MODERN — 8,30; * 11,30; 14,30; 17,30; 20,30. I • Romanticii : VOLGA — 9,15; 4 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20. 4 • Tick, Tick, Tick : ÎNFRĂȚIREA J INTRE POPOARE — 15,30; 17,45; 4 20. I # Sansa : POPULAR — 15,30; 13; 20,15. 1 a După vulpe : AURORA — 9,15; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, TOMIS I — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30.. . # Așteptarea : LAROMET — 16; \ »• i c Simon Bolivar: UNIREA — 1 15,30; 18; 20,15. J ______ V PROGRAMUL I 17.30 Deschiderea emisiunii. Emi- S siunea în limba maghiară. I 13.30 La volan — emisiune pentru conducătorii auto. * 18.50 Timp şi anotimp în agricul- î tură. * 19.10 Pentru sănătatea dv. Regi- 4 mul de viaţă al bolnavilor cardiaci. * 19.20 1001 de seri — emisiune pen- tru cei mici. ' 19.30 Telejurnalul de seară. ^ 20.00 Reflector. i 20.15 Interpretul săptămînii: Anca Agemolu. i 20.30 Pagini de umor. „Stan şi 7 Bran delincvenţi“. i 21.20 Cadran Internaţional. i 22.10 Serenade, canţonete, arii din operete cu Teodora Lu-caciu, Marina Mirea, Cornel Fînăţeanu, Vasile Moldo- veanu. 1 22.45 Telejurnalul de noapte. 1 PROGRAMUL II 20.00 Transmisia concertului or chestrei simfonice a Ra- Ldioteleviziunii. Dirijor Iosif Conta. Festival Igor Stral vinski. In program baletele celebre : „Pasărea de foc“, V „Petruşca“. 7 21,00 Buletin de ştiri. 1 21,05 Viaţa economică a Capitalei. 1 21,25 Film serial: „Planeta gi- . ganţilor“. ţ (Urmare din pag. I) dem la aceste întrebări urmărind istoria animalelor1* găsite la infractori cu prilejul arestării lor. Cînd şi-au dat seama că nu mai au altă şansă, infractorii au recunoscut că au furat cei şapte porci (din care doi fuseseră vinduţi) de la C.A.P. din satul Văcăreşti, comuna Drăgăneşti de Vede. Firesc, organele de miliţie, după ce şi-au încheiat cercetările au solicitat conducerii cooperativei o adresă oficială din care să rezulte că au fost păgubiţi şi cer restituirea animalelor. O astfel de adresă era necesară la dosarul ce urma să fie înaintat organelor de justiţie, probînd că avutul obştesc a fost reîntregit cu o parte din ceea ce s-a furat. Dar conducerea cooperativei se codea şi tot amina redactarea hîrtiei. „Eram de faţă cînd s-a făcut reconstituirea“ — ne-a spus prut. major Mihai Mitu, şeful postului de miliţie din comună. „Hoţii au recunoscut că porcii au fost furaţi de la C.A.P.-ul din satul Văcăreşti, dar... inventarul care s-a făcut n-a arătat minusuri, ci... plusuri. Aşa că, la început, ca să nu mai crească plusul animalelor neinregistrate, au preferat să nu recunoască că porcii sunt ai lor şi, de la preşedinte la paznic, au zis nu...“ Aşadar, hoţii susţineau şi probele confirmau că, de aici şi nu din altă parte au furat animalele, dar cooperativa refuza să-i primească pentru că nu-i avea înregistraţi. Ce era de făcut ? In sprijinul lucrătorilor da miliţie a venit atunci un simplu caiet de evidenţă, aflat la padocuri şi utilizat la schimbarea paznicilor. Ce se întîmplase ? In faţa constatării că între soldurile scriptice şi cele din teren, reale, apar nepotriviri, locotenentul-major de miliţie Ion Magiaru le ceruse anterior paznicilor ca la ora cînd iau in primire efective de porcine să noteze într-un caiet soldul exact. Şi astfel în caietul respectiv, în seara premergătoare furtului au apărut 292 de capete, iar dimineaţa — 285, adică exact cu 7 mai puţin. Era un document neoficial, dar, vorbind obiectiv, era mai exact decit actele oficiale ! In faţa acestei probe, conducerea cooperativei a „cedat“ şi a redactat hîrtia cerută prin care recunoştea că porcii furaţi, deşi neevidenţiaţi în scriptele contabile, aparţin cooperativei şi cerea să le fie restituiţi. Aici s-a încheiat de fapt ciudata istorie a furtului de la cooperativa agricolă de producţie din satul Văcăreşti. S-ar putea crede că cele întîmplate au fost pentru toţi prilej de învăţare de minte şi că de-atunci încoace au ţinut o evidenţă exactă a animalelor. Dar n-a fost aşa. Controale executate ulterior de către lucrătorii postului de miliţie din Drăgăneşti de Vede in sectorul porcin al cooperativei, au evidenţiat din nou aceleaşi plusuri : la 17 februarie 1971 — 10 bucăţi, la 24 iunie 1971 — 12 bucăţi... Am ţinut să cunoaştem în legătură cu această situaţie opinia celor cărora li s-a încredinţat averea cooperativei. Şeful brigăzii zootehnice, Dumitru Dragomir, a încercat să ne convingă că plusurile ar fi necesare „pentru acoperirea mortalităţilor“. Chipurile, dacă ai plus, atunci cînd îţi moare un purcel nu mai faci acte de scădere, treci unul viu în locul celui mort şi eşti scutit de efortul pe care l-ar cere întocmirea hirtiilor de scădere (!). — Dar dacă — Întrebăm noi — purcelul nu moare, ci e furat, aşa cum s-a intîmplat, ce se pune in locul rămas gol ? Tot unul din „rezervă“? — Fireşte. Doar aşa s-a întîmplat atunci cind au dispărut cei şapte porci. Cu alte cuvinte, plusurile sunt o adevărată mană cerească pentru tot felul de oameni necinstiţi, care se pot înfrupta din averea cooperatorilor fără teama că vor da socoteală cuiva. Cum şi de cine poţi să fii tras la răspundere pentru însuşirea unui bun... care nu lipseşte nimănui, care nici nu poate fi dovedit că a existat ? Preşedintele cooperativei, Ilie Udrea, ne-a replicat că „animalele sunt lotizate după greutate şi vîrstă şi că, deci, nu se poate sustrage oricum“, dar brigadierul zootehnic l-a contrazis pe loc (şi e de presupus că ştie mai bine situaţia din sectorul său de muncă) afirmând că „nu există încă o lotizare“ şi că „evidenţele se ţin după numărul global şi nu pe loturi“. Cearta care a urmat între cei doi nu prezintă, credem, interes pentru cititori. Prezintă interes faptul relevat de aici, anume că lipsind lotizarea, dispariţia unui animal matur poate fi trecută drept dispariţie a unui nou născut, ba mai mult, pot fi făcute tot felul de substituiri, se înţelege, în dauna cooperativei. Orice bun gospodar are o evidenţă precisă a averii sale, ştie exact, în orice moment, ce bunuri are, care e starea lor, de ce animale dispune, care e vîrsta şi calitatea lor, pentru că numai aşa poate să-şi calculeze veniturile şi cheltuielile în aşa fel ca ultimele să nu le întreacă pe cele dinţii. E un principiu străvechi şi e valabil pentru orice gospodărie individuală, dar e cu atît mai necesar pentru marea gospodărie cooperatistă, care cumulează averi de milioane și unde principiul bunei gospodăriri joacă rolul primordial pentru prosperitatea ei continuă. A fi un bun gospodar ca președinte, contabil sau brigadier într-o cooperativă agricolă de producţie înseamnă in primul rind să cunoşti situaţia exactă a sectorului de responsabilitate, să ai o evidenţă clară a întregii averi, ţinută la zi cu precizie matematică. Mai înseamnă să nu tolerezi nici un fel de abateri de la rigorile acestor evidenţe şi care ar deschide calea necinstei. Crearea unor „rezerve“ neevidenţiate în acte (de multe ori cu scopul nemărturisit de a se ocoli contractele cu statul şi a se face valorificări la preţuri mai mari prin piaţa liberă !) dau numai iluzia realizării unor beneficii suplimentare. In realitate, prin astfel de „rezerve“ se încurajează hoţia, specula şi tendinţa spre căpătuială rapidă a cîtorva care se îmbuibă pe seama celor mulţi, a celor care produc efectiv, se diminuează averea cooperativei gi. Fantome de vînzare la oborul de vite in ultimă analiză, se loveşte în economia statului, care este frustrat de o parte din contribuţia pe care cooperativele agricole de producţie o aduc in ansamblul efortului general. Iată, deci, că acolo unde dezordinea — în cazul da faţă, cu bună- ştiinţă întreţinută — se înstăpîneşte ca la ea acasă, unde sunt încălcate cele mai elementare norme de evidenţă şi gestiune, hoţii se mişcă în voia lor. Pentru ei, „încurcăturile“ de acest gen sunt o adevărată mană cerească. Ce fericire ar fi pe capul lor dacă mai multe unităţi — eventual, nu numai din agricultură ! — ar practica dubla contabilitate sau, ca să-i spunem pe nume, gestiunea frauduloasă, ca la Drăgăneşti de Vede ! Dincolo de această glumă amară, se cuvine să vedem seriozitatea problemei, să înţelegem că o evidenţă incorectă a avutului obştesc este primul şi cel mai important pas spre păgubirea lui. Intrucît C.A.P. Drăgăneşti de Vede nu este singura unitate — după sesizările adresate nouă — unde se practică asemenea „evidenţe“ cu bună ştiinţă încurcate, rugăm conducerea U.N.C.A.P. să comunice opiniei publice punctul său de vedere. Este nevoie de măsuri ferme, hotărâre care să închidă o dată pentru totdeauna acest robinet lăsat intenţionat deschis de diverse elemente certate cu corectitudinea — robinet prin care se scurge, la canalul pricopselii unuia şi altuia, o parte din avutul obştesc. Conferinţele judeţene ale Organizaţiei pionierilor în toamna acestui an s-au desfăşurat conferinţele judeţene ale Organizaţiei pionierilor, în cadrul cărora s-a analizat activitatea depusă de consiliile organizaţiei, de unităţile şi detaşamentele de pionieri, felul cum au fost traduse în viaţă măsurile stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din aprilie 1966 cu privire la îmbunătăţirea muncii pioniereşti, felul în care va trebui să acţioneze organizaţia pentru a transpune în viaţă indicaţiile preţioase date de conducerea de partid, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu personal, măsurile adoptate de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. privind îmbunătăţirea muncii politico-ideologice şi culturaleducative în rîndurile tinerei generaţii. La lucrările conferinţelor au participat prim-secretari şi secretari ai comitetelor judeţene de partid, membri ai birourilor acestora. De asemenea, au fost prezenţi reprezentanţi ai consiliilor populare, ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, ai instituţiilor judeţene, muncitori, tehnicieni şi ingineri din fabrici şi uzine, din unităţi agricole, părinţi, utecişti, fruntaşi în muncă. Pentru prima oară, la conferinţe au participat, în cadrul unor secţiuni special constituite, pionieri delegaţi, reprezentanţi ai unităţilor şi detaşamentelor. în secţiunile pentru pionieri s-a făcut o trecere în revistă a celor mai reuşite acţiuni pioniereşti, s-au criticat unele neajunsuri existente în activitatea pionierească şi s-au făcut propuneri referitoare la îmbunătăţirea ei, la intensificarea vieţii de organizaţie. Numeroase discuţii s-au purtat pe marginea proiectului Statutului Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România. In cadrul secţiunilor comandanţilor din conferinţe s-a dezbătut în spiritul unei inalte exigenţe partinice felul cum au fost valorificate condiţiile puse la dispoziţie de societatea noastră pentru educarea comunistă a tinerei generaţii. Conferinţele judeţene au trimis telegrame Comitetului Central al Partidului Comunist Român, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în care delegaţii şi-au exprimat recunoştinţa pentru grija pe care conducerea partidului o manifestă faţă de pionieri şi şcolari şi se angajează ca aceştia să devină demni urmaşi ai comuniştilor. (Urmare din pag. 1) societatea noastră in aceste ultime decenii are darul de a lumina din unghiuri multiple, de a fertiliza întreaga activitate creatoare, aflată, indiscutabil, sub înrâurirea mutaţiilor profunde generate de socialism. Propunerile tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la perfecţionarea educării marxist-leniniste a poporului reclamă, neîndoielnic, o activitate complexă, grea, dar a cărei rezolvare va fi dusă pînă la capăt, realizindu-se o nouă conştiinţă, socialistă, a poporului României socialiste, indiferent în ce grai ar gindi ori s-ar exprima diferitele lui naţionalităţi. In recenta cuvintare de la plenara lărgită a Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu reia această temă şi o amplifică în aşa fel şi o defineşte atit de limpede, concretizind-o, incit nu rămîne nici o categorie socială care să nu poată distinge fără echivoc importanţa ei istorică în ansamblu şi să nu vadă sarcinile care-i revin. Perspectivele de viitor schiţate şi criticile formulate cu privire la lipsurile existente aruncă o lumină vie, pînă departe, pe drumul către comunism. Şi dacă era necesară o subliniere şi mai pregnantă a îngemănării destinului operei literare, a însăşi creatorului cu viaţa şi soarta poporului său, cu istoria şi viitorul ţării, atunci cuvintele secretarului general al partidului deschid noi, ample spaţii de cunoaştere şi înţelegere — din perspectiva materialismului dialectic şi istoric — a însăşi esenţei profund umane a creaţiei noastre artistice, inspirată din realităţile noastre, slujind idealurilor socialiste ale societăţii româneşti. în aceste condiţii este clar că scriitorul nu se poate limita la a învirti firul de iarbă in jurul degetului cînd răsare luna. Nici nu va fi destul să scrii la sfîrșitul unei poezii onirice „trăiască R.S.R.“ sau „P.C.R.“ ca să primească bunul de tipar și cuvenitul drept de autor în pecunie plătită de clasa muncitoare. Deci se ridică problema răspunderii faţă de munca şi viitorul celor ce muncesc. Mai mult ca oricînd, scriitorul îşi revendică apartenenţa la un ideal de viaţă şi are menirea de a se face exponentul activ, dinamic al unei conştiinţe sociale în continuă transformare şi îmbogăţire. Postura de martor pasiv, distant, nu a fost niciodată caracteristică creatorului român, sau extinzînd, poporului nostru, a cărui vocaţie constructivă, participarea intensă la viaţa cetăţii s-au manifestat cu vigoare de-a lungul istoriei. Conştiinţă a timpului său se dovedeşte a fi numai acel creator angajat prin întreaga sa operă, prin totalitatea actelor creatoare şi cetăţeneşti la făurirea destinului unui popor. Legat organic de acest destin, participînd la făurirea lui, scriitorul este chemat a se face purtătorul ideilor celor mai înaintate, captează nu numai solicitările timpului său, imperativele şi tensiunile acestuia, ci, in cel mai înalt grad, se constituie avanpost al progresului, înrâureşte, prin arta sa, însuşi sistemul de viaţă şi gîndire al lumii sale. Cu adevărat „om al veacului“, poate fi doar acel scriitor care ştie să recepteze, în modalităţi multiple, fluxul vieţii, care părticică la viaţă şi, totodată, acel ce dă vieţii, orizontului spiritual, noi valori, dimensiuni tot mai largi. Martor al timpului şi făuritor al lui, iată valenţele perene, profund umane ale scriitorului socialist. In acest perimetru, opera de artă își va manifesta cdip plin înrâurirea tonifiantă, va realiza dialogul viu intre creator si masele de cititori. Datoria sociala a scriitorului Casa de cultură din Piteşti Foto : Gh. Vintila SCÍNTEIA - joi 14 octombrie 1971 Forţa idealului revoluţionar, intr-o patetică evocare scenică „infrîngere", după A.A. Fadeev, în interpretarea Teatrului Academic „Vladimir Maiakovski" din Moscova Pentru a doua oară oaspete al ţării noastre, Teatrul Academic „Vladimir Maiakovski“ din Moscova, sol strălucit al artei scenice sovietice, şi-a început seria reprezentaţiilor bucureştene prezentând marţi piesa „Infrîngere“ — realizare artistică ce s-a bucurat de un succes deosebit, fiind primită cu interes şi căldură de publicul bucureştean ca şi — cu cîteva zile înainte — de cel piteştean. Spectacolul oaspeţilor sovietici are la bază o dramatizare (realizată de M. Zaharov — care semnează şi regia — şi de I. Prut) după nuvela cu acelaşi titlu a lui Alexandr Fadeev. După cum ne reamintim, ,,Infringere“ este una din primele şi cele mai de ecou lucrări din literatura sovietică inspirată de realităţile eroice ale războiului civil. „Infrîngere“ reflectă o pagină din măreaţa epopee a luptei poporului sovietic — desfăşurată de la ţinuturile Balticei pînă la cele ale Orientului îndepărtat — pentru apărarea cuceririlor revoluţionare ale primului stat al muncitorilor şi ţăranilor, pentru înfăptuirea înaltelor idealuri ale socialismului. O pagină de eroism şi de dăruire revoluţionară care a atras admiraţia întregii omeniri progresiste. El însuşi participant — in perioada anilor 1919—1920 — la mişcarea de partizani din Orientul îndepărtat, A. A. Fadeev evocă în această lucrare de tinereţe destinele emoţionante, existenţa zbuciumată, rezistenţa eroică a partizanilor din Primorie împotriva duşmanilor regimului sovietic , a albilor şi a intervenţioniştilor japonezi. Eroii cărţii lui Fadeev sînt Baklanov, Meteliţa, Staşinski, Dubov, Goncearenko, Varia şi Morozka, care, ca şi atîţia alţii, alcătuiesc detaşamentul condus de Levinson, detaşament încercuit de duşmani , în condiţiile dintre cele mai aspre, de lipsuri şi foame, de perpetuă hărţuială, suferind nu o dată înfringeri temporare, luptînd cu mari sacrificii, inclusiv al propriei vieţi,, ei reuşesc să îndeplinească totuşi ordinul de a menţine detaşamentul ca unitate combativă. Mesajul trainic şi vibrant al evocării il constituie — alături de omagiul adus existenţei zbuciumate a luptătorilor omagierea măreţelor idealuri, care i-au însufleţit, care i-au format, i-au înnobilat şi le-au alimentat dîrzenia, eroismul , patosul revoluţionar, înţelegerea profundă a datoriei, credinţa în ideile pe care le slujeau, credinţa în viitorul pentru care se jertfesc — omagierea biruinţei lor etice supreme. Dramatizarea lui M. Zaharov şi I. Prut păstrează o mare parte a motivelor şi chiar a personajelor şi situaţiilor operei literare, retopindu-le într-o succesiune de secvenţe de factură poematică deopotrivă remarcabili :‘fiecare din sine şi în pateticul lor coerenţă. Iar spectacolul, monu-“ mental, de largă respiraţie şi de puternic ecou în conştiinţe al actorilor moscoviţi reprezintă o remarcabilă montare a acestei dramatizări. • El atestă — aşa cum s-a arătat şi în presa sovietică — efortul, de valorificare creatoare, plină de originalitate, a tradiţiei artistice create de N. Ohlopkov, unul dintre principalii animatori pe care i-a cunoscut Teatrul Academic în istoria sa mai recentă : efortul de a realiza opere scenice originale, pline de inedit, de zguduitor patetism şi de puternică expresivitate ; efortul de a aduce pe scenă viaţa adevărată, clocotitoare, năvalnică — conferind, totodată, interpretării realiste semnificaţii şi virtualităţi simbolică, generalizatoare. In realizarea impresionantului spectacol care este „Infrîngere", virtuţilor Teatrul Academic „Vladimir Maiakovski“ din Moscova, care se află în turneu în ţara noastră, a prezentat miercuri seara, la Teatrul „Giuleşti“, piesa „Copiii lui Vaniusin“ de S. A. Naidionov. Spectacolul este pus în scenă de cunoscutul regizor A. Goncearov, maestru emerit al artei al R.S.F.S.R. Distribuţia valoroasă, care a cudramatizării şi ale notabilei gîndiri şi inventivităţi regizorale a lui M. Zaharov li s-au adăugat originalitatea şi frumuseţea soluţiilor scenografice şi plastice (V. Levental), caracterul inspirat al muzicii (A. Nikolaev) şi al mişcării scenice (N. Rijenko, V. Smirnov-Golovanov). Sunt reînviate pe scenă, emoţionant, întîmplările prin care trec oamenii detaşamentului de partizani condus de Levinson, marşul lor legendar, momentele importante ale destinului lor uman, la configurarea cărora starea excepţională de război, condiţia de luptător şi-au pus o pecete de neşters. Sunt reînviate momentele importante ale maturizării şi creşterii conştiinţei lor revoluţionare. Sunt reînviate momentele însemnate ale formării, cristalizării şi afirmării personalităţii de conducător a lui Levinson şi a creşterii autorităţii lui faţă de cei în fruntea cărora ştie că se află pentru a-i conduce către victoria supremă. Scene de mase, de puternic dinamism şi de excepţională frumuseţe plastică, narate într-un ritm viu, energic şi revelatoare pentru patosul revoluţionar al spectacolului, alternează cu momente de tulburătoare poezie. Spectacolul subliniază cu consecvenţă o dată cu dimensiunea eroică — ecoul liric al întîmplărilor şi evenimentelor, felul în care ele se răsfrâng în conştiinţe, favorizînd eflorescenţa unor sentimente pină atunci nebănuite, de mare puritate şi rară temeinicie, modelînd caractere, determinînd hotărâri, atitudini. El conţine nu o dată o notă de inefabil, înnobilată de aspiraţie, de pasiune, de suferinţe. Prezentîndu-ne „Infrîngere“, Teatrul Academic „Vladimir Maiakovski“ ne-a făcut o convingătoare demonstraţie a valorilor sale artistice, a înaltelor valori interpretative de care dispune teatrul sovietic. Intr-o compoziţie sobră, atent supravegheată, imbinind jocul concentrat, interiorizat, cu cel temperamental, violent. A. Djigarhanian, artist emerit al R.S.S. Armene, a recreat memorabila figură a lui Levinson. La strălucirea şi forţa emoţională a spectacolului au contribuit de asemenea,în aproape egală măsură, cei mai mulţi dintre interpreţi : Igor Ohlupin (Morozka), Svetlana Mizeri (Varna), S. Nemoleaeva (apariţie ca de vis, de tulburătoare gingăşie, delicateţe şi poezie), E. Lazarev (Meteliţa), E. Kărelskih (Mecik). De asemenea , K. Lilov, (Staşinski), O. Pecinikov (Cij), V. Samoilov (Moş Pika), V. Kozlov (Baklanov), K. Mukasian (Kubrak), A. Presnenţov (Goncearenko), B. Himicev (Dubov) şi ceilalţi, prin interpretările lor, au contribuit la a recomanda încă o dată înalta, cunoscuta profesionalitate şi măiestrie artistică, spiritul de echipă, al teatrului moscovit, „înfrângere“ — spectacol reprezentativ al Teatrului Academic „Vladimir Maiakovski“ — s-a recomandat a fi o pledoarie convingătoare pentru o artă teatrală militantă. El a constituit o realizare ce ilustrează virtuţile pe care le poate dobîndi creaţia artistică atunci cînd se inspiră şi reflectă viaţa, evenimentele social-istorice, lupta poporului pentru atingerea ţelurilor sale majore. „Infrîngere“ a constituit o manifestare revelatoare pentru frumuseţea şi nobleţea artei cu mesaj, a artei angajate direct, entuziast, în atingerea acestor idealuri. Natalia STANCU prins pe T. Karpova, artistă a poporului a R.S.F.S.R., E. Leonov, artist emerit al R.S.F.S.R., N. Ter- Osipian, Z. Libereiuk şi G. Vinogradova, artiste emerite ale R.S.F.S.R., a oferit un spectacol de înaltă ţinută. Spectacolul s-a bucurat de un deosebit succes, fiind îndelung aplaudat. (Agerpres)