Scînteia, iulie 1976 (Anul 45, nr. 10532-10558)
1976-07-01 / nr. 10532
RĂGINA 2 SCâNTEIA — joi 1 iulie 1976 Documentul final adoptat de Conferinţa partidelor comuniste şi muncitoreşti din Europa: „PENTRU PACE, SECURITATE, COLABORARE ŞI PROGRES SOCIAL ÎN EUROPA“ In zilele de 29—30 iunie 1976 a avut loc la Berlin, capitala Republicii Democrate Germane, Conferinţa a 29 de partide comuniste şi muncitoreşti din Europa. La conferinţă au participat delegaţiile următoarelor partide : PARTIDUL COMUNIST DIN AUSTRIA, condusă de tovarăşul Franz Muhri, preşedintele partidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN BELGIA, condusă de tovarăşul Jean Terive, vicepreşedinte al partidului ; PARTIDUL SOCIALIST UNIT DIN BERLINUL OCCIDENTAL, condusă de tovarăşul Erich Ziegler, viicepreşedinte al partidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN MAREA BRITANIE, condusă de tovarăşul Gordon McLennan, secretar general al partidului ; PARTIDUL COMUNIST BULGAR, condusă de tovarășul Todor Jivkov, p prim-secretar al C.C. al P.C.R. ; PARTIDUL COMUNIST DIN CEHOSLOVACIA, condusă de tovarăşul Gustav Husak, secretar general al C.C. al P.C. din Cehoslovacia ; PARTIDUL PROGRESIST AL OAMENILOR MUNCII DIN CIPRU (AKEL), condusă de tovarășul Hristos Petas, membru al Biroului Politic şl C.C. al Partidului AKEL ; PARTIDUL COMUNIST DIN DANEMARCA, condusă de tovarăşul Knud Jespersen, preşedintele partidului ; PARTIDUL ELVEŢIAN AL MUNCII, condusă de tovarăşul Jakob Lechleiter, membru al Biroului Politic şi secretar al C.C. al F.E.M. ; PARTIDUL COMUNIST FINLANDEZ, condusă de tovarăşul Aarne Saarinen, preşedintele partidului ; PARTIDUL COMUNIST FRANCEZ, condusă de tovarăşul Georges Marchais, secretar general al partidului ; PARTIDUL SOCIALIST UNIT DIN GERMANIA, condusă de tovarăşul Erich Honecker, secretar general al C.C. al P.S.U.G. ; PARTIDUL COMUNIST GERMAN, condusă de tovarăşul Herbert Mies, preşedintele partidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN GRECIA, condusă de tovarăşul Harilaos Florakis, prim-secretar al C.C. al P.C. din Grecia ; PARTIDUL COMUNIST DIN IRLANDA, condusă de tovarăşul Michael O’Riordan, secretar general al partidului ; PARTIDUL COMUNIST ITALIAN, condusă de tovarăşul Enrico Berlinguer, secretar general al partidului ; UNIUNEA COMUNIŞTILOR DIN IUGOSLAVIA, condusă de tovarăşul Josip Broz Tito, preşedintele U.C.I. ; PARTIDUL COMUNIST DIN LUXEMBURG, condusă de tovarăşul Dominique Urbany, preşedintele partidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN NORVEGIA, condusă de tovarăşul Martin Gunnar Knutsen, preşedintele partidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN OLANDA, condusă de tovarăşul Henk Hoekstra, preşedintele partidului ; PARTIDUL MUNCITORESC UNIT POLONEZ, condusă de tovarăşul Edward Gierek, prim-secretar al C.C. al P.M.U.P. ; PARTIDUL COMUNIST PORTUGHEZ, condusă de tovarăşul Alvaro Cunhal, secretar general al partidului ; PARTIDUL COMUNIST ROMAN, condusă de tovarăşul, Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului ; PARTIDUL COMUNIST SAN MARINEZ, condusă de tovarăşul Ermenengildo Gasperoni, preşedintele partidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN SPANIA, condusă de tovarăşul Santiago Carrillo, secretar general al partidului ; PARTIDUL DE STINGA-COMUNIŞTII DIN SUEDIA, condusă de tovarăşul Lars Werner, preşedintele partidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN TURCIA, condusă de tovarăşul I. Bilen, secretar general al partidului ; PARTIDUL MUNCITORESC SOCIALIST UNGAR, condusă de tovarăşul János Kádár, prim-secretar al C.C. al P.M.S.U. ; PARTIDUL COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE, condusă de tovarăşul Leonid Ilici Brejnev, secretar general al C.C. al P.C.U.S. Reprezentanţii acestor partide au efectuat un schimb de păreri asupra unui cerc limitat de probleme privind lupta pentru pace, securitate, colaborare şi progres social in Europa. Fiecare partid participant la conferinţă este gata să-şi aducă contribuţia la realizarea acestor obiective.Participanţii la conferinţă subliniază hotărirea fermă a partidelor lor de a desfăşura şi de acum înainte o luptă consecventă pentru realizarea ţelurilor păcii, democraţiei şi progresului social, pe baza liniei politice, elaborată şi adoptată de fiecare partid în deplină autonomie şi independenţă, potrivit condiţiilor social-economice şi politice şi particularităţilor naţionale ale ţării sale — ceea ce corespunde intereselor generale ale clasei muncitoare, ale maselor populare şi democratice din toate ţările. Ei declară cu toată claritatea că politica de coexistenţă paşnică, colaborarea activă intre state, indiferent de orînduire socială, şi destinderea încordării internaţionale corespund atît intereselor fiecărui popor, cit şi cauzei progresului întregii omeniri, nu înseamnă în nici un caz statuquo-ul politic şi social in vreo ţară sau alta, ci, dimpotrivă, creează cele mai bune condiţii dezvoltării luptei clasei muncitoare şi a tuturor forţelor democratice, pentru respectarea dreptului inalienabil al fiecărui popor de a-şi alege şi urma liber calea dezvoltării sale, împotriva dominaţiei monopolurilor, pentru socialism. * Participanţii la conferinţă au constatat că în situaţia internaţională s-au produs mutaţii pozitive esenţiale, ca urmare a schimbării raportului de forţe in favoarea cauzei păcii, democraţiei, eliberării naţionale, independenţei şi socialismului, a intensificării luptei maselor populare, a unor largi forţe politice şi sociale. Acestea au determinat un proces de trecere de la politica de încordare şi confruntare la începerea unui curs spre destindere, spre normalizarea şi dezvoltarea pe multiple planuri a unor relaţii noi şi a colaborării egale în drepturi intre state şi popoare. Pe această bază s-a creat o nouă situaţie in Europa. Probleme importante, care inveninau atmosfera internaţională, inclusiv unele probleme rămase nesoluţionate din timpul celui de-al doilea război mondial, au fost rezolvate pe calea tratativelor , au fost încheiate şi convenite numeroase tratate, acorduri, declaraţii şi alte înţelegeri interstatale, în spiritul coexistenţei paşnice. Toate acestea au creat condiţii pentru dezvoltarea unor relaţii noi şi a colaborării dintre state, pentru depăşirea divizării continentului în blocuri militare opuse, pentru dezarmare, însăşi organizarea Conferinţei de la Helsinki pentru securitate şi cooperare in Europa reflectă, in modul cel mai evident, schimbările care s-au produs pe continent ca urmare a victoriei popoarelor în războiul împotriva fascismului şi a afirmării voinţei lor de a trăi şi conlucra în condiţii de pace şi securitate, de a-şi făuri viitorul în conformitate cu aspiraţiile lor legitime. Această conferinţă, care are o importanţă istorică, a elaborat şi consacrat principiile relaţiilor prieteneşti şi ale colaborării dintre state : egalitatea suverană; respectarea drepturilor inerente suveranităţii; nerecurgerea la forţă sau la ameninţarea cu forţa ; inviolabilitatea frontierelor; integritatea teritorială a statelor ; reglementarea paşnică a diferendelor ; neamestecul in treburile interne ; respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, inclusiv a libertăţii de gândire, conştiinţă, religie sau de convingere ; egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul popoarelor de a dispune de ele însele; cooperarea între state; îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor asumate conform dreptului internaţional. Conferinţa pentru securitate şi cooperare In Europa a confirmat posibilitatea şi utilitatea reală a examinării şi soluţionării celor mai complexe probleme internaţionale cu participarea tuturor ţărilor interesate, pe baza deplinei egalităţi in drepturi. Ea a deschis noi perspective pentru întărirea în continuare a păcii şi securităţii, pentru dezvoltarea fructuoasă a relaţiilor şi cooperării dintre toate ţările Europei. Aceasta va avea urmări pozitive pentru toate popoarele lumii. Eficacitatea înţelegerilor realizate la Helsinki va depinde în mod hotăritor de măsura în care toate statele participante vor respecta cu consecvenţă şi rigurozitate cele zece principii convenite de ele şi vor aplica perseverent in viaţă toate prevederile Actului final, care reprezintă un tot unitar. Această eficacitate va fi cu atât mai mare cu cit statele participante vor continua să desfăşoare eforturi perseverente îndreptate spre făurirea securităţii europene şi dezvoltarea colaborării egale în drepturi, în spiritul înţelegerilor adoptate la conferinţă. Aceasta este o condiţie necesară pentru ca destinderea să devină un proces continuu, cuprinzător, tot mai viabil şi multilateral. După cum arată experienţa acumulată pînă acum, realizarea acestui ţel reclamă noi eforturi active din partea partidelor comuniste şi muncitoreşti, a tuturor forţelor democratice şi iubitoare de pace, a cercurilor largi ale opiniei publice, a maselor populare de pe continentul nostru. In Europa occidentală, lupta democratică şi antifascistă a clasei muncitoare, a maselor populare s-a ridicat, în prezent, pe o nouă treaptă. A fost răsturnat regimul fascist în Portugalia. In această ţară se desfăşoară lupta pentru profunde transformări democratice şi sociale. A fost răsturnată dictatura fascistă în Grecia. In Spania, monarhia, succesoarea ultimului bastion al fascismului din Europa, încearcă să continue franchismul, în pofida opoziţiei crescînde şi unite a tuturor forţelor antifasciste şi democratice. In întreaga Europă capitalistă s-a extins mişcarea oamenilor muncii şi a forţelor progresiste care aspiră la înfăptuirea de transformări democratice în toate sferele vieţii economice, sociale şi politice. Participanţii la conferinţă salută victoria istorică a poporului vietnamez, victoriile popoarelor din Laos şi Cambodgia asupra agresorilor imperialişti şi a reacţiunii interne. Aceste victorii, de o însemnătate mondială, demonstrează că nu există nici o forţă capabilă să înfringă voinţa de libertate şi independenţă a popoarelor. O contribuţie importantă la cauza păcii şi securităţii a adus încheierea războaielor coloniale portugheze şi cucerirea independenţei naţionale de către popoarele din Guineea-Bissau, Mozambic, Sao Tomé şi Principe, Insulele Capului Verde şi Angola — ceea ce apropie căderea regimurilor rasiste din Africa de Sud şi stimulează lupta tuturor celorlalte mişcări de eliberare pentru lichidarea totală a colonialismului. Eşecul blocadei imperialiste împotriva Cubei, recunoaşterea internaţională şi normalizarea relaţiilor unui mare număr de state cu Republica Democrată Germană au marcat contribuţii de mare importanţă la consolidarea securităţii internaţionale şi întărirea poziţiilor socialismului. . Toate acestea sunt rezultatul luptei îndelungate duse de toate forţele antiimperialiste, democratice şi progresiste. Datorită dezvoltării lor, creşterii lor economice neîntrerupte, datorită caracterului orînduirii socialiste, corespunzătoare intereselor maselor celor ce muncesc, politicii lor externe, orientată spre afirmarea coexistenţei paşnice şi care exercită o influenţă tot mai mare asupra relaţiilor internaţionale, ţările socialiste joacă un rol remarcabil în prevenirea unui nou război mondial, întărirea securităţii internaţionale şi continuarea procesului destinderii. Popoarele care şi-au cucerit libertatea şi independenţa au devenit o forţă influentă pe plan internaţional. Mişcarea ţărilor nealiniate, la care participă majoritatea ţărilor in curs de dezvoltare, constituie astăzi unul din factorii cei mai importanţi ai politicii mondiale. Ea aduce o contribuţie activă la lupta pentru pace, securitate, destindere şi cooperare, bazată pe egalitate în drepturi, pentru făurirea unui sistem echitabil de relaţii politice şi economice internaţionale, la lupta împotriva imperialismului, colonialismului, neocolonialismului şi a tuturor formelor de dominaţie şi exploatare. In ţările capitaliste se intensifică acţiunile clasei muncitoare şi ale unor largi forţe sociale şi politice care militează pentru pace şi colaborare între popoare, constituind un factor important în lupta pentru consolidarea destinderii. In aceste ţări se dezvoltă tot mai puternic lupta clasei muncitoare — forţa principală a dezvoltării sociale care exprimă interesele tuturor maselor celor ce muncesc, interesele progresului social şi ale întregii naţiuni , precum şi lupta celorlalte forţe democratice şi antimonopoliste. Această luptă este îndreptată împotriva bazelor dominaţiei capitalului monopolist. Pături tot mai largi ale societăţii îşi dau seama de necesitatea istorică a înlocuirii societăţii capitaliste cu societatea socialistă, care se făureşte corespunzător voinţei fiecărui popor. In statele neutre sporesc eforturile maselor populare care cer ca posibilităţile oferite de statutul de neutralitate să fie folosite mai eficient, în interesul păcii şi întăririi securităţii pe continentul nostru. Lupta tuturor forţelor antiimperia- iste, anticolonialiste şi progresiste a contribuit şi contribuie la însănătoşirea climatului politic în lume şi in Europa. Toţi aceşti factori sunt de o importantă hotărîtoare pentru afirmarea politicii de coexistenţă paşnică şi dezvoltarea colaborării active între toate statele — singura alternativă a unui război nuclear mondial. Toate acestea deschid noi posibilităţi desfăşurării cu succes a luptei popoarelor pentru continuarea procesului de transformare a relaţiilor internaţionale în Europa, în spiritul destinderii, pentru democraţie şi progres, contribuie la creşterea influenţei ideilor socialismului asupra dezvoltării sociale. Participanţii la conferinţă au apreciat progresele realizate în domeniul destinderii. Totodată, ei subliniază că pacea generală nu este încă nicidecum asigurată, că destinderea nu este încă stabilă şi că importante obstacole mai trebuie depăşite pe calea unei securităţi şi colaborări trainice. Concentrarea pe continentul european a celor mai puternice forţe militare, dispunînd de cele mai periculoase capacităţi distructive, continuarea intensă a sursei înarmărilor, acumularea unor stocuri tot mai mari de armamente, inclusiv arme de distrugere în masă, menţinerea bazelor militare şi a forţelor armate străine pe teritoriul altor state, presiunea imperialistă şi amestecul în treburile interne reprezintă surse directe de pericole la adresa păcii, securităţii şi colaborării între state, constituie tot atâtea obstacole în calea înfăptuirii năzuinţelor de independenţă şi progres ale popoarelor europene. Politica imperialismului, neocolonialismului şi toate formele de asuprire şi exploatare constituie în continuare principalul pericol pentru pacea, independenţa, şi egalitatea în drepturi a popoarelor. In acelaşi timp, dezvoltarea economică inegală, relaţiile economice şi politice bazate pe inegalitate reprezintă o sursă de încordare şi conflicte, un serios obstacol în calea independenţei şi progresului social. Deşi natura imperialismului nu s-a schimbat, poziţiile sale au slăbit ca urmare a mutaţiilor petrecute în raportul de forţe. Aceasta îşi găseşte reflectarea în faptul că el nu mai este în stare să elimine cuceririle istorice ale socialismului, să stăvilească ofensiva forţelor progresiste, a mişcării pentru eliberarea şi independenţa popoarelor. Dificultăţile imperialismului sunt rezultatul adîncirii continue a crizei generale a sistemului capitalist, care afectează toate sferele societăţii capitaliste — economice, sociale, morale, politice — manifestindu-se diferit, ca formă şi amploare, in diversele ţări. Cu o deosebită acuitate se manifestă asemenea, trăsături caracteristice ale crizei grave actuale, ca inflaţia cronică, criza sistemului monetar, folosirea incompletă tot mai accentuată a capacităţilor de producţie, şomajul, care cuprinde milioane de oameni ai muncii. Criza are pretutindeni grave consecinţe pentru condiţiile de muncă şi de viaţă ale clasei muncitoare, ţărănimii şi păturilor mijlocii ale populaţiei, afectînd cu o deosebită gravitate tineretul şi femeile, precum şi pe muncitorii imigranţi. Ea este însoţită de manifestări de decădere morală şi zguduiri care dovedesc caracterul politic al crizei. Criza generează contradicţii profunde în relaţiile politice şi economice internaţionale. Ea se reflectă îndeosebi în serioase conflicte comerciale, în lupta acerbă de concurenţă intre grupările monopoliste din diferite ţări, inclusiv din ţările Pieţei comune, precum şi în contradicţiile dintre monopolurile capitaliste şi ţările în curs de dezvoltare. Toate acestea demonstrează că structura economică şi socială a societăţii capitaliste se află într-o contradicţie din ce în ce mai acută cu cerinţele maselor muncitoare şi populare, cu necesităţile progresului social şi ale unei dezvoltări politice democratice. Clasa muncitoare, oamenii muncii din Europa capitalistă luptă pentru o ieşire democratică din această criză, ieşire care să corespundă intereselor maselor populare şi să deschidă calea unei transformări socialiste a societăţii. Cercurile reacţionare ale marelui capital încearcă să găsească o ieşire din această situaţie, prin limitarea drepturilor democratice şi sociale ale maselor populare şi aruncînd pe umerii lor poverile crizei. Totodată, aceste forţe caută să împiedice politica de destindere şi colaborare activă, să submineze rezultatele Conferinţei de la Helsinki şi să creeze din nou o atmosferă de încordare şi confruntare în relaţiile interstatale. Există încă anumite forţe ce se pronunţă pentru revenirea la politica „războiului rece“, care a dus la divizarea continentului în blocuri opuse, împotriva acestei politici au luptat şi luptă partidele comuniste şi alte forţe democratice şi iubitoare de pace. Este necesar să se pună capăt cursei înarmărilor, să se înceapă procesul de reducere a armamentelor şi a forţelor armate. Cheltuielile crescînde pentru înarmări apasă ca o povară tot mai grea pe umerii celor ce muncesc, ai maselor populare. Ar fi deosebit de folositor pentru progresul întregii omeniri, dacă aceste mijloace imense ar fi folosite pentru ridicarea nivelului de viaţă al popoarelor, pentru înlăturarea înapoierii economice, pentru acordarea de ajutor şi sprijin ţărilor in curs de dezvoltare, pentru protecţia mediului înconjurător. Pentru realizarea acestor obiective luptă ţările socialiste, ţările nealiniate şi alte state iubitoare de pace, partidele comuniste şi muncitoreşti, forţele, progresiste şi democratice din Europa, înlăturarea rezistenţei pe care o opun acestor obiective cercurile reacţionare din ţările N.A.T.O. şi alte forţe conservatoare constituie o cerinţă urgentă, de importanţă vitală, pentru toate popoarele continentului nostru. Militînd pentru depăşirea divizării Europei în blocuri şi pentru promovarea politicii de dezarmare, partidele participante la conferinţă se pronunţă împotriva oricăror acţiuni care contravin acestei poziţii. Există o strînsă legătură reciprocă între lupta pentru pace, destindere, securitate, pentru aplicarea în viaţă a principiilor coexistenţei paşnice, pentru consolidarea climatului de încredere reciprocă între popoare şi state — şi lupta oamenilor muncii pentru noi cuceriri economice şi politice, pentru progres social. Partidele comuniste şi muncitoreşti participante la conferinţă pornesc de la faptul că aceste obiective pot fi atinse cu atit mai repede cu cit vor fi mai eficiente eforturile îndreptate spre zădărnicirea oricăror tendinţe reacţionare şi autoritare, spre încetarea cursei înarmărilor şi înfăptuirea dezarmării, spre limitarea şi înlăturarea puterii monopolurilor din viaţa diferitelor ţări şi pe plan internaţional. Ele privesc lupta pentru destindere ca o importantă contribuţie la crearea unor condiţii internaţionale favorabile progresului social. Ele consideră că aplicarea mereu mai largă a principiilor coexistenţei paşnice, în mod deosebit în ce priveşte Europa, a principiilor conţinute în Actul final al Conferinţei de la Helsinki, creează premise favorabile independenţei depline şi dezvoltării de sine stătătoare a statelor, contribuie la lupta popoarelor pentru progres economic şi social. Aceasta creează condiţii mai favorabile luptei duse in ţările capitaliste de mişcările care acţionează pentru transformări democratice şi socialiste. Aceasta favorizează dezvoltarea multilaterală, economică, socială şi politică continuă a ţărilor socialiste, materializarea tot mai deplină a posibilităţilor societăţii socialiste. Ca rezultat al acţiunii tuturor acestor factori, creşte năzuinţa de dreptate şi pace a popoarelor şi totodată idealurile socialismului prind rădăcini tot mai puternice în conştiinţa unor mase tot mai largi, împreună cu celelalte forţe democratice şi iubitoare de pace, partidele comuniste şi muncitoreşti din ţările europene au jucat un rol decisiv în acţiunile politice care au făcut posibilă cotitura spre destindere, spre consolidarea securităţii şi a cooperării în Europa. Şi de acum Înainte, partidele participante la conferinţă vor milita activ pentru o Europă a păcii, colaborării şi progresului social. In acest scop, ele vor dezvolta colaborarea şi solidaritatea lor internaţionalistă, tovărăşească, liber consimţită, pe baza marilor idei ale lui Marx, Engels şi Lenin, în condiţiile strictei respectări a egalităţii în, drepturi, independenţei suverane a fiecărui partid şi neamestecului in treburile interne, ale respectării libertăţii de a alege căi diferite in lupta pentru transformări sociale progresiste, pentru socialism. Lupta pentru socialism în propria ţară şi răspunderea fiecărui partid faţă de propria clasă muncitoare şi faţă de propriul popor sunt strîns legate de solidaritatea reciprocă a oamenilor muncii din toate ţările, a tuturor mişcărilor progresiste şi popoarelor în lupta pentru libertate şi întărirea independenţei, pentru democraţie, socialism şi pace in lumea întreagă. Partidele comuniste şi muncitoreşti sînt conştiente că o Europă a progresului şi păcii nu poate fi decît rezultatul eforturilor multiple, al apropierii, înţelegerii reciproce şi colaborării celor mai largi forţe politice şi sociale. Ele consideră ca o necesitate dialogul şi colaborarea între comunişti şi toate celelalte forţe democratice şi iubitoare de pace. In acest sens, ele pornesc de la ceea ce le uneşte cu toate aceste forţe şi militează pentru înlăturarea neîncrederii şi a prejudecăţilor înrădăcinate care pot să împiedice colaborarea lor. Ele consideră că este de datoria lor să atragă atenţia tuturor forţelor populare asupra prejudiciilor pa care le aduce anticomunismul agresiv dezvoltării mişcării pentru progres şi pace. Partidele comuniste nu consideră drept anticomunişti pe toţi cei care ni sunt de acord cu politica lor sau care adoptă o atitudine critică faţă de activitatea lor. Anticomunismul a fost şi rămîne un instrument al forţelor imperialiste şi reacţionare în lupta acestora nu numai Împotriva comuniştilor, ci şi împotriva altor democraţi şi a libertăţilor democratice. Aceste forţe dezlănţuie campanii împotriva partidelor comuniste, a ţărilor socialiste, începind cu Uniunea Sovietică, împotriva forţelor socialismului şi progresului, campanii care urmăresc să discrediteze politica şi idealurile comuniştilor în ochii maselor populare, să împiedice unitatea mişcării muncitoreşti şi colaborarea forţelor democratice şi populare. Este în interesul înfăptuirii aspiraţiilor spre progres şi dezvoltare democratică ale forţelor populare de a izola şi învinge anticomunismul. ’ Partidele comuniste şi muncitoreşti vor acţiona în aşa fel incit politica şi idealurile lor de dreptate şi progres, ai căror purtători sunt, să devină tot mai mult o forţă în slujba celei mai largi unităţi a oamenilor muncii şi maselor populare. Participanţii la conferinţă salută progresele realizate atît într-o serie de ţări, cit şi pe plan internaţional în ce priveşte dezvoltarea colaborării dintre partidele comuniste şi partidele socialiste sau social-democrate. Ei consideră că interesele fundamentale ale clasei muncitoare şi ale tuturor oamenilor muncii impun depăşirea obstacolelor existente care stau în calea colaborării şi care creează dificultăţi luptei maselor celor ce muncesc împotriva capitalului monopolist, a forţelor reacţionare şi conservatoare. Partidele comuniste şi muncitoreşti participante la conferinţă reafirmă că ele resping orice politică sau ideologie care, prin natura sa, urmăreşte să subordoneze clasa muncitoare sistemului capitalist. Ele subliniază voinţa lor de a acţiona consecvent pentru întărirea partidelor lor şi pentru extinderea legăturilor cu clasa muncitoare şi cu toate masele de oameni ai muncii. In acelaşi timp, ele subliniază din nou că sunt gata să-şi aducă contribuţia la colaborarea egală în drepturi cu toate forţele democratice şi, în mod deosebit, cu partidele socialiste şi socialdemocrate în lupta pentru pace, democraţie şi progres social. Lupta pe care o duc partidele comuniste şi forţele democratice din ţările capitaliste ale continentului nostru pentru lichidarea tuturor vestigiilor regimurilor fasciste, pentru dezvoltarea democraţiei şi pentru pace, împotriva ameninţării crescinde pe care o reprezintă activitatea monopolurilor internaţionale şi a societăţilor multinaţionale pentru suveranitatea şi independenţa tuturor ţărilor are o mare importanţă pentru transformarea Europei într-un continent al păcii şi progresului. Partidele comuniste şi muncitoreşti participante la conferinţă subliniază că oamenii muncii au interese comune şi că acţiunile lor comune joacă un rol decisiv în apărarea eficace a drepturilor lor. De aceea, ele consideră că este important ca toţi oamenii muncii, indiferent de convingerile lor politice sau religioase, să-şi unească eforturile în lupta pentru interesele lor vitale. Faptul că organizaţiile sindicale îşi unesc eforturile pe plan naţional şi internaţional face să crească influenţa clasei muncitoare. Comuniştii vor continua, să susţină, pe toate planurile, aspiraţia crescîndă spre imitare, care se manifestă în rîndul organizaţiilor sindicale, precum şi acţiunile de sine stătătoare ale acestor organizaţii. Forţe catolice tot mai largi, reprezentanţii altor comunităţi creştine şi alţi credincioşi joacă un rol important in lupta pentru drepturile oamenilor muncii, pentru democraţie şi pace. Partidele comuniste şi muncitoreşti sunt conştiente de necesitatea unui dialog şi a unor acţiuni comune cu aceste forţe, care sunt strîns legate de lupta pentru dezvoltarea Europei într-un spirit democratic, pe calea progresului social. Partidele comuniste şi muncitoreşti participante la conferinţă se adresează femeilor, care participă tot mai mult la viaţa profesională şi la lupta social-politică zilnică, cu chemarea de a-şi spori contribuţia la cauza comună a tuturor forţelor păcii şi progresului social — condiţie necesară pentru afirmarea unei reale egalităţi în drepturi şi emanciparea femeii. Participanţii la conferinţă sprijină dorinţa tineretului, purtătorul viitorului continentului nostru, de a participa cu energie sporită la lupta pentru o Europă a păcii, progresului şi libertăţii, pentru o Europă orientată spre un viitor socialist. Partidele comuniste şi muncitoreşti participante la conferinţă se adresează muncitorilor şi funcţionarilor, ţărănimii, păturilor mijlocii, intelectualităţii ştiinţifice şi tehnice, oamenilor de cultură, tuturor partidelor politice, tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor de masă, tuturor oamenilor care sunt interesaţi in progresul şi viitorul paşnic al Europei, chemlndu-i să lupte activ pentru înfăptuirea următoarelor obiective : 1. PENTRU ADÎNCIREA PROCESULUI DESTINDERII PRIN ÎNFĂPTUIREA DE MĂSURI EFECTIVE DE DEZARMARE ŞI CONSOLIDARE A SECURITĂŢII ÎN EUROPA Participanţii la conferinţă cheamă la acţiune pentru respectarea strictă şi transpunerea integrală in viaţă a principiilor şi prevederilor cuprinse în Actul final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare in Europa, a tuturor tratatelor şi acordurilor care slujesc cauzei păciişi securităţii. Pentru a asigura destinderii trăinicie, profunzime şi amploare crescîndă este necesar ca hotăririle adoptate la Helsinki să fie susţinute şi întărite prin lupta maselor populare pentru deplina lor înfăptuire, pentru înfrînarea şi contracararea forţelor reacţionare care resping rezultatele Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa şi încearcă să zădărnicească cursul spre destindere şi securitatea popoarelor. Participanţii la conferinţă se pronunţă pentru iniţierea de acţiuni susţinute ale maselor populare, ale tuturor forţelor iubitoare de pace — inclusiv prin manifestarea solidară a acestora — pentru a preveni cu hotărîre toate încercările de amestec in treburile interne ale vreunei ţări, pentru a respinge orice acţiune care atentează la dreptul inalienabil al fiecărui popor de a dispune în mod liber şi suveran de soarta sa. Pentru a consolida şi adînci destinderea este necesar să se întreprindă măsuri concrete pentru dezarmare şi edificarea, prin eforturile tuturor ţărilor, a unei securităţi efective în Europa, pentru depăşirea divizării continentului în blocuri militare. Europa poate şi trebuie să devină un exemplu de înfăptuire practică a măsurilor de destindere în domeniul militar. Pentru realizarea acestor obiective, o importantă hotăritoare au acţiunile de masă ale clasei muncitoare, ale oamenilor muncii şi ale tuturor popoarelor de pe continentul nostru. Partidele comuniste şi muncitoreşti din Europa adresează tuturor popoarelor şi guvernelor apelul riguros de a acţiona energic pentru : — încetarea cursei înarmărilor de toate tipurile, şi in primul rind a înarmărilor nucleare ; — accelerarea negocierilor din cadrul O.N.U. în problemele dezarmării şi înfăptuirea de măsuri eficace, îndreptate spre realizarea dezarmării generale şi totale, sub un control internaţional riguros ; — lichidarea bazelor militare străine, retragerea trupelor şi armamentelor străine de pe teritoriile altor state şi demobilizarea acestor trupe ; — reducerea sistematică a bugetelor militare ale tuturor statelor şi, în primul rînd, ale statelor nucleare, precum şi ale altor state care dispun de un puternic potenţial militar. Este necesar să fie lichidat fără întirziere pericolul unui război nuclear, a cărui declanşare ar fi cea mai mare crimă împotriva omenirii. Pentru aceasta se impune : — angajamentul tuturor statelor de a nu recurge la folosirea armei nucleare şi la ameninţarea cu această armă, in general de a nu recurge la forţă şi la ameninţarea cu forţa în relaţiile internaţionale, in nici o împrejurare ; — încetarea cursei înarmărilor nucleare, inclusiv a mijloacelor de transportare la ţintă a armelor nucleare, interzicerea tuturor experienţelor cu arma nucleară în toate mediile ; — adoptarea de măsuri efective pentru retragerea armelor nucleare de pe teritoriile altor state, preîntîmpinarea proliferării acestora, crearea de zone denuclearizate, ca paşi pe calea spre dezarmarea generală şi totală ; — reducerea armamentelor nucleare şi a mijloacelor de transportare a acestora, scoaterea lor in afara legii, încetarea producţiei si distrugerea tuturor tipurilor de arme nucleare. Este necesar ca toate statele interesate să aibă posibilitatea de a folosi energia nucleară în scopuri paşnice pe baza egalităţii în drepturi şi fără nici un fel de discriminare. Este necesar, de asemenea, să se militeze pentru : — ratificarea de către toate statele a Convenţiei privind interzicerea şi distrugerea armelor bacteriologice ; — încheierea urgentă a Tratatului privind interzicerea şi distrugerea armelor chimice şi a altor arme de distrugere în masă, precum şi încheierea unei convenţii privind interzicerea de a se acţiona asupra mediului ambiant şi a condiţiilor climatice în scopuri militare ; — interzicerea proiectării şi producerii de noi tipuri de arme de distrugere în masă şi a unor noi sisteme de asemenea arme ; — elaborarea de măsuri privind preintîmpinarea apariţiei întimplătoare de incidente armate şi a degenerării lor în crize internaţionale ; — renunţarea la orice demonstraţii de forţă îndreptate împotriva altor state sau popoare. Participanţii la conferinţă se pronunţă pentru organizarea unor reuniuni şi conferinţe interstatale consacrate problemelor dezarmării, asigurindu-se condiţii pentru participarea la tratative pe bază de egalitate in drepturi a tuturor statelor. Ei consideră că ar fi de dorit ca posibilităţile O.N.U. să fie mai larg folosite în acest scop. Ei se pronunţă pentru transformarea diferitelor regiuni ale Europei şi lumii în zone ale păcii şi colaborării, fără trupe şi baze militare străine. Pornind de la legătura strînsă dintre securitatea generală europeană şi asigurarea securităţii în regiunea Mării Mediterane, partidele participante la conferinţă se pronunţă impotriva acumulării continue de arme in această regiune, pentru retragerea navelor cu arme nucleare din Marea Mediterană, pentru lichidarea tuturor bazelor militare străine şi, în procesul depăşirii divizării Europei în blocuri militare, pentru retragerea tuturor flotelor militare şi trupelor străine, ceea ce ar contribui la transformarea Mării Mediterane intr-o mare a păcii. Ele se pronunţă pentru : — respectarea strictă a tuturor tratatelor şi acordurilor încheiate privind limitarea şi încetarea cursei înarmărilor ; — reducerea forţelor armate şi a armamentelor, in mod prioritar în acele regiuni în care există un pericol sporit de confruntare militară, precum şi în alte regiuni ale continentului, pe calea încheierii de acorduri, cu participarea tuturor statelor interesate, fără a se aduce prejudicii securităţii vreunei ţări ; — preîntîmpinarea creării de noi blocuri militare sau grupări militare. Partidele comuniste şi muncitoreşti din Europa vor milita cu hotărîre împotriva oricăror acţiuni îndreptate spre intensificarea cursei înarmărilor, spre accentuarea confruntării militare. In soluţionarea problemelor dezarmării şi securităţii, care interesează în mod vital toate statele şi popoarele lumii, trebuie să se ţină seama de interesele securităţii tuturor ţărilor şi să se asigure participarea cu drepturi egale a tuturor statelor. Convinse că depăşirea divizării Europei in blocuri va constitui o contribuţie esenţială la realizarea securităţii şi păcii trainice pe continentul nostru şi în întreaga lume, participanţii la conferinţă se pronunţă pentru lichidarea concomitentă a N.A.T.O. şi a Tratatului de la Varşovia şi, ca un prim pas, a organizaţiilor lor militare. Ei militează pentru măsuri concrete, a căror înfăptuire să ducă la realizarea acestui ţel. Participanţii la conferinţă consideră imperios necesare încetarea şi interzicerea propagandei consacrate războaielor de agresiune sau oricărei forme de ameninţare cu forţa ori de folosire a forţei. Este necesar, de asemenea, să se asigure o informare largă şi sistematică a opiniei publice, a popoarelor din toate ţările asupra mersului negocierilor şi a măsurilor întreprinse pentru încetarea cursei înarmărilor şi dezarmare. 2. PENTRU ERADICAREA FASCISMULUI, PENTRU APĂRAREA DEMOCRAŢIEI ŞI INDEPENDENŢEI NAŢIONALE în Spania a apărut o situaţie nouă. O luptă puternică şi unită, care se dezvoltă tot mai deschis în ţară, prevesteşte sfîrşitul apropiat al ultimului regim fascist din Europa. Monarhia care guvernează in prezent în Spania reprezintă o continuare a franchismului, refuză amnistierea deţinuţilor politici, nu recunoaşte drepturile politice şi sindicale, recurge la măsuri de represiune împotriva forţelor care îşi manifestă tot mai puternic voinţa de completă şi autentică democratizare a ţării. Participanţii la conferinţă cer încetarea imediată a represiunilor şi amnistierea neîntîrziată a tuturor deţinuţilor politici şi emigranţilor. Ei se pronunţă împotriva oricărei încercări de a perpetua, indiferent de formă, politica franchismului şi cheamă forţele democratice şi progresiste din Europa să-şi intensifice solidaritatea activă şi concretă cu toate forţele antifasciste din Spania în lupta acestora pentru democraţie şi libertate. O Spanie democratică, eliberată definitiv de toate vestigiile fascismului, constituie o necesitate vitală pentru securitatea şi progresul Europei. Partidele comuniste şi muncitoreşti îşi exprimă solidaritatea cu comuniştii spanioli şi salută procesul de unitate crescîndă a opoziţiei democratice, a mişcării antifasciste şi democratice din Spania. Unitatea şi colaborarea acestor forţe reprezintă condiţia fundamentală pentru ca lupta maselor populare să ducă, într-un viitor apropiat, la făurirea unei Spanii libere şi democratice. Participanţii la conferinţă salută dezvoltarea progresistă a Portugaliei noi, eliberată de fascism la 25 aprilie 1974. Ei sprijină fiecare pas în direcţia unităţii de acţiune a comuniştilor, socialiştilor, a Mişcării Forţelor Armate şi a tuturor forţelor progresiste care şi-au propus scopul, consacrat în prezent prin Constituţie, de a construi o Portugalie democratică, independentă, orientată spre socialism. Exprimîndu-şi solidaritatea cu comuniştii şi cu toţi democraţii portughezi care apără libertatea şi progresul împotriva pericolului reacţiunii şi fascismului,, ei se pronunţă cu hotărîre împotriva oricărui amestec străin în treburile poporului portughez. Participanţii la conferinţă îşi exprimă solidaritatea cu poporul cipriot. Ei cer aplicarea neîntîrziată a rezoluţiilor O.N.U. care prevăd respectarea independenţei şi suveranităţii, a integrităţii teritoriale a Republicii Cipru, ţară nealiniată, retragerea imediată şi necondiţionată a tuturor trupelor străine din Cipru, reîntoarcerea neintîrziată a tuturor refugiaţilor în condiţii de securitate, la locurile lor natale, reglementarea paşnică a problemei cipriote prin negocieri judicioase şi constructive între cele două comunităţi cipriote, sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru realizarea, în condiţii de libertate şi egalitate, a unui acord care să corespundă intereselor celor două comunităţi — greacă şi turcă — ale populaţiei din Cipru. Participanţii la conferinţă îşi exprimă solidaritatea cu lupta pe care comuniştii şi toate forţele democratice din Grecia o desfăşoară, după răsturnarea dictaturii, pentru dezvoltarea consecvent democratică şi reînnoirea ţării, pentru întărirea independenţei sale naţionale. Participanţii la conferinţă îşi exprimă solidaritatea cu lupta dreaptă a forţelor democratice din Irlanda df (Continuare în pag. a IlI-a)