Scînteia, iunie 1979 (Anul 48, nr. 11438-11463)

1979-06-24 / nr. 11458

PAGINA 6 VIAȚA INTERNAȚIONALĂ Cercetările in domeniul spaţiului cosmic să contribuie la accelerarea dezvoltării economice si sociale a tuturor natiunilor Intervenţia reprezentantului ţarii noastre în Comitetul O.N.U. pentru folosirea paşnică a spaţiului cosmic NAŢIUNILE UNITE 23 (Agerpres). — La New York se desfă­şoară cea de-a 22-a sesiune a Comitetului O.N.U. pentru folosirea paşnică a spaţiului cosmic, organism format din 47 de ţări, intre care şi România, căreia ii revine de mai mulţi ani funcţia de vicepreşedinte. Pe agenda sesiunii sunt înscrise aspecte referitoare la pregătirea unei a doua conferinţe O.N.U. asupra spaţiului cosmic, elaborarea unor prin­cipii, reguli şi metode de cooperare internaţională in domeniul tele­­observării Pămîntului din Cosmos şi televiziunii in­direct prin sateliţi, perfectarea unui acord internaţional cu privire la Lună, examinarea unor aspecte legate de definirea şi delimitarea spaţiului cosmic, de transportul spaţial, de folosirea energiei nucleare la aparatele lansate in Cosmos etc. Prezentînd punctele de vedere ale tării noastre, ambasadorul Teodor Marinescu, reprezentantul perma­nent al României la O.N.U., a subli­niat necesitatea de a se găsi meto­dele cele mai adecvate care să contribuie la încadrarea rapidă şi organică a rezultatelor ştiinţei şi tehnicii spaţiale în eforturile de instaurare a unei noi ordini econo­mice internaţionale, de accelerare a dezvoltării economice şi sociale a tuturor statelor, în special a celor rămase în urmă. A fost reafirmată poziţia consec­ventă a României, potrivit căreia singura bază capabilă să asigure o cooperare internaţională adec­vată, inclusiv în privinţa spaţiului cosmic, o constituie aplicarea fermă a principiilor fundamentale ale re­laţiilor dintre state. Prin scopurile şi funcţiile sale, O.N.U. este foru­mul cel mai calificat pentru asi­gurarea cooperării în acest domeniu eminamente internaţional, general, considerat ca făcînd parte din pa­trimoniul comun al omenirii. Subliniind că folosirea spaţiului cosmic în scopuri exclusiv paşnice continuă să fie un obiectiv fun­damental al comunităţii internaţio­nale, reprezentantul român a re­amintit faptul că evitarea intro­ducerii spaţiului cosmic în sfera cursei înarmărilor figurează prin­tre elementele unui program cu­prinzător de dezarmare , examinate recent de Comisia O.N.U. pentru dezarmare. Solidaritate cu popoarele asuprite din Africa australă COTONOU 23 (Agerpres). — La Cotonou au avut loc lucrările Comi­siei permanente a miniştrilor afaceri­lor externe din Benin, Nigeria şi Togo. Un comunicat difuzat de A­­genţia de informaţii din Benin re­levă că participanţii au analizat po­sibilităţile extinderii colaborării din­tre ţările lor, stabilind măsurile practice de materializare a coope­rării pe multiple planuri. Referitor la situaţia din Africa australă, miniştrii au subliniat nece­sitatea eliminării politicii rasiste şi de apartheid. Totodată, s-a eviden­ţiat că nu este posibilă o soluţionare a problemei rhodesiene fără partici­parea Frontului Patriotic Zimbabwe. De asemenea, a fost reafirmată so­lidaritatea celor trei ţări cu lupta poporului namibian pentru obţinerea independenţei, solidaritatea cu Or­ganizaţia Poporului din Africa de Sud-Vest, reprezentantul legitim al poporului din Namibia. ★ LONDRĂ 23 (Agerpres). — Lordul Harlech, emisar special al guvernu­lui britanic în Africa, s-a înapoiat la Londra după o misiune de informare, cu durata de două săptămini, pe continentul african, în cursul căreia a avut convorbiri în Botswana, Zam­bia, Tanzania, Mozambic, Angola şi Nigeria. Lordul Harlech a efectuat acest turneu fiind însărcinat de mi­nistrul de externe britanic, lordul Carrington, să expună oficialităţilor din ţările vizitate poziţia actualului guvern conservator de la Londra în problema rhodesiană. fel• Muncitorii imigranţi­­„indezirabilii“ lumii occidentale • Al 10-lea membru al Pieţei comune: „Ţara fără graniţe a celor năpăstuiţi“ • Spectrul permanent al expulzării • Teren prielnic reactivării rasismului ,,Muncitorii imigranţi alcătuiesc in prezent a «zecea ţară» — cea a năpăstuiţilor d­in­­cadrul Pieţei comune“. Această formulare plastică, re­produsă din cunoscutul cotidian „INTERNATIONAL HERALD TRIBUNE“ exprimă sintetic dramaticul destin al milioanelor de oameni veniţi din ţări mai sărace, inclusiv din regiunile subdezvoltate de pe continentul european, pentru a lucra, in condiţii din cele mai injositoare, in Europa occidentală. Reprezentind o categorie la periferia societăţii propriu-zise, dezavantajată practic din toate punctele de vedere, aceşti „salahori ai Europei“ au devenit, odată cu accentuarea crizei economice, victimele ei „privilegiate" — scrie cu ironie ziarul amintit. Ei sint primii expuşi con­cedierilor, după care urmează, de regulă, trimiterea in țara originară, ade­sea sub forma expulzării. Dar iată ce relatează in continuare cotidianul respectiv : Cînd a izbucnit criza, in 1973, ţările vest-europene au considerat că e ne­cesar să stopeze afluxul muncitorilor străini. In Elveţia autorităţile au re­fuzat pur şi simplu să mai reînnoias­că permisele temporare de muncă celor care de un deceniu veneau in fiecare an la lucru în această ţară. Acum, in gara din Berna nu se mai aud cîntecele italienilor „sezonieri“ „EUROFORUM“, publicaţie cu caracter documentar a Pieţei comune, menţionează : „De obicei vorbim de sărăcia altora şi ignorăm sărăcia de la noi, care reprezintă o realitate pen­tru cei peste zece milioane de cetăţeni din Europa occidentală, lucrători imigranţi împreună cu membri ai familiilor lor, care nu muncesc“. Din datele publicaţiei rezultă că Franţa are cea mai mare con­centraţie de muncitori imigranţi proveniţi din ţările nemembre ale C.E.E. — 1,6 milioane ; ur­mează R.F.G. — 1,5 milioane şi Marea Britanie — cu 475 000. De asemenea, in ţările comunităţii există şi 1,3 milioane, muncitori din alte state membre : in Marea Britanie — 232 000 irlandezi, in Franţa şi Belgia — 230 000 şi,­­ respectiv, 61 000 italieni, la reîntoarcerea acasă în concediu... De la cifra de un milion cit repre­zenta în Elveţia forţa de muncă străină în 1973, s-a ajuns, în 1977, la 410 000. Un deputat elveţian recu­noştea deschis : „Am rezolvat practic această problemă exportind, de fapt, şomajul nostru în Italia“. De altfel, deviza generală acum este trimiterea acasă a imigranţilor ajunşi şomeri, fie şi cu forţa. Aşa se face că, în 1973, în cele şase principale ţări „impor­tatoare" de mînă de lucru (R.F.G., Franţa, Marea Britanie, Belgia, Olan­da, Suedia) totalul imigranţilor se ridica la peste 7,2 milioane persoane, pentru ca, în 1977, să rămînă, potri­vit estimărilor, la 6,5 milioane. In ce priveşte Franţa, de pildă, circulă o asemenea părere : „De 20 de ani pri­mim străini la lucru, acum vor urma 15 ani de refuz.“ Un exemplu ime­diat­­ ,a fost respinsă reînnoirea per­miselor de muncă pentru 320 000 de algerieni. In această situaţie s-a ela­borat şi o legislaţie specială in ches­tiunea imigranţilor, al cărei conţinut a provocat aprige controverse, inclu­siv în Adunarea Naţională. Urmează a se şti exact ce se va întreprinde în această direcţie odată cu promulga­rea propriu-zisă a legii. Indiferent de particularităţile de abordare a problematicii în sine, au­torităţile ţărilor în cauză îşi dau seama că va fi nevoie, totuşi, şi de acum înainte de forţă de muncă străină pentru ca fabricile să poată funcţiona, iar străzile să rămînă cu­rate. Estimări de ordin demografic arată că, din pricina ratei în declin a naşterilor, ţările vest-europene ar putea acuza în 1985 o lipsă acută de lucrători în serviciile de salubritate, de pildă, în această situaţie sursa de bază la care să se apeleze rămînînd, evident, forţa de muncă străină — căreia i se rezervă, întotdeauna, sluj­bele cele mai penibile şi mai slab plătite. Aşa incit tendinţa generală, prevăzută în perspectivă, este spre a opri o anumită cotă de muncitori imigranţi, dar a recurge în acelaşi timp, după cum este cazul. Ia acele măsuri prin care autorităţile să se poată dispensa, la aprecierea lor, de acei ce nu vor mai fi utili. Un aspect îngrijorător relevat de ziarul menţionat este că în climatul marcat de o violenţă crescîndă, în unele ţări se resimte şi o sporire a tensiunii rasiale, de pe urma căreia au de suferit în primul rînd lucrăto­rii străini. Pînă acum, scrie „Inter­national Herald Tribune“, s-au în­registrat mai multe manifestări ce au îmbrăcat forma rasismului, unele din cele mai puternice producîndu-se in Marea Britanie, la „iniţiativa“ ex­tremiştilor din Frontul Naţional (o grupare neonazistă — n.r.) , dar şi în alte părţi se aud glasuri ale unor fanatici ce aţîţă împotriva imigranţi­lor. Această evoluţie accentuează şi mai mult sentimentul de frustrare, predominant în rîndul muncitorilor imigranţi. Un tunisian, lucrînd la Paris remarca : „Mereu auzi ştiri, ca un făcut, despre cite un ca£ de agre­Intr-un raport al Federaţiei Sindicale Mondiale adresat Con­siliului Economic şi Social al O.N.U. (ECOSOC) ,se arată că „în toate ţările vest-europene care primesc imigranţi, rareori reuşesc aceştia să devină mun­citori calificaţi“. Muncile cele mai prost plătite, mai grele şi mai nesănătoase revin, in majo­ritate, străinilor, menţionează raportul. Această situaţie, evident, se repercutează nefavorabil asupra sănătăţii imigranţilor. La un co­locviu internaţional, desfăşurat cu participarea unor experţi ai Organizaţiei Mondiale a Sănă­tăţii, s-a relevat că muncitorii imigranţi sint de trei ori mai susceptibili de a se îmbolnăvi şi de a fi victime ale accidente­lor de muncă decit autohtonii. In Marea Britanie tuberculoze este de 30 de ori mai răspindită in rindul pakistanezilor decit in rîndul lucrătorilor englezi, spune săvîrşit de un nord-african. Dar cind victimele sînt chiar nord-afri­­cani, acest lucru de obicei se trece sub tăcere“. Ca o completare la acest tablou al agravării condiţiei imigrantului, co­tidianul aminteşte şi faptul că mun­citorul străin rămîne la discreţia îm­prejurărilor, în condiţiile în care nici pînă acum nu dispune de mij­loacele necesare afirmării propriilor sale drepturi. Sunt puţine organiza­ţiile, arată ziarul, care să-şi fi ma­nifestat preocuparea în ce priveşte susţinerea cauzei imigranţilor în ca­drul ţărilor vest-europene. Ca atare, apare infim ceea ce s-a făcut pentru uşurarea existenţei imigrantului. In Suedia, de exemplu, o iniţiativă are in vedere de a acorda imigranţilor dreptul la vot în alegerile locale. In R.F.G s-au organizat unele progra­me pentru pregătirea profesională şi învăţarea limbii ţării-gazdă de către străini. Dar, în ansamblu, aceste forme de integrare a străinilor, după ce că vin destul de tîrziu, sunt şi foarte limitate, neputînd suplini lipsa unor adevărate planuri în această privinţă. In pofida impedimentelor de tot felul, imigranţii îşi intensifică efor­turile pentru desfăşurarea unei acti­vităţi pe baze organizate în vederea dobindirii de drepturi corespunză­toare. In acest sens, un moment no­tabil l-a reprezentat recentul con­gres de la Amsterdam, la care au luat parte 200 de reprezentanţi ai unor grupuri de muncitori imigranţi din ţările C.E.E. Participanţii au cerut respectarea drepturilor poli­tice şi cetăţeneşti ale lucrătorilor'' străini din cele nouă ţări comuni­tare. Documentul publicat cere ca muncitorilor imigranţi să li se asigure dreptul la muncă, la salarii egale cu muncitorii localnici, pre­cum şi a libertăţii de­­ întrunire şi de asociere în sindicate, în faţa cocioabei unde şi-a găsit adăpost — contra unei chirii ce îi înghite ultimele economii — un muncitor imigrant în zadarnica aşteptare a unei slujbe Evoluţia situaţiei din Nicaragua • Provincia Rivas sub controlul insurgenţilor • Calvarul popu­laţiei din Managua • Condamnare fermă a regimului somozist la reuniunea O.S.A. După citeva zile de acalmie pe frontul de sud, insurgenţii sandi­­nişti au reluat ofensiva, reuşind să-şi instituie controlul aproape in întregime asupra provinciei Rivas. Pe frontul de nord, relatează agen­ţia France Presse, mersul operaţiu­nilor cunoaşte o situaţie staţionară, in aşteptarea transferării unor noi efective ale sandiniştilor către zona capitalei, unde s-ar pregăti o ofen­sivă de proporţii asupra cartierelor centrale controlate de Garda Naţio­nală somozistă. Relatările puţinilor corespondenţi de presă care se mai află la Ma­nagua, ca şi ale unor rezidenţi străini care au reuşit să se evacueze in ultimele 48 de ore, descriu situaţia ca fiind un adevărat infern, unde domină violenţa, foametea şi haosul. Circa 15 000 de persoane şi-ar fi pierdut viaţa in această săptămînă, fie in cursul ciocnirilor militare, fie ca urmare a incendiilor sau a lipsei de apă şi alimente. Practic, toate pieţele şi magazinele oraşului sunt devastate. De mai multe săptămini lipsesc cu desăvirşire alimentele de bază. Martorii oculari afirmă că au asistat la scene de coşmar, cinci grupuri de persoane se bateau pen­tru o cană cu apă sau o bucată de piine. Toate relatările vorbesc despre cruzimea militarilor somozişti, care nu se dau in lături de la executarea sumară a unor familii întregi — chiar şi a copiilor de virstă fra­gedă. Pe de altă parte, reuniunea con­sultativă de la Washington a Orga­nizaţiei Statelor Americane pune in evidenţă izolarea crescindă a regi­mului somozist pe continent. O a cin­­cea ţară — Grenada — a anunţat de la tribuna reuniunii ruperea rela­ţiilor cu regimul lui Somoza, recu­­noscind, totodată, guvernul provi­zoriu de reconstrucţie naţională. Acest guvern cuprinde cinci per­sonalităţi de diverse tendinţe ale forţelor­­ de opoziţie nicaraguane : Violeta Chamorro (văduva lideru­lui opoziţionist Joaquin Chamorro, asasinat de regimul somozist), Moi­­ses Hassan, decanul facultăţii de ştiinţe şi litere de la Universitatea naţională din Managua, Daniel Ortega, comandant sandinist, Al­fonso Robelo şi Sergio Ramirez, fruntaşi politici, ultimul din cercu­rile studenţeşti. Dacă in ce priveşte condamnarea regimului dictatorial al generalului Somoza la reuniunea O.S.A. s-a ajuns practic la un consens asu­pra modalităţilor soluţionării cri­zei din Nicaragua, există diver­gente in rindul ţărilor participante. Pentru a aplana disensiunile, reu­niunea a amînat votul asupra unui proiect de rezoluţie privind situaţia din Nicaragua, propus de mai multe ţări latino-americane, in dezacord cu moţiunea prezentată de Statele Unite. Acest proiect, prezentat de cele cinci ţări ale Pactului Andin (Bolivia, Peru, Columbia, Ecuador şi Venezuela), sprijinit de alte 8 state se opune formulei unui guvern „de conciliere“, sub controlul O.S.A. propus de S.U.A. : aceste ţări sunt de acord să se recomande înlătu­rarea regimului Somoza, dar res­ping orice intervenție a U.S.A. in Nicaragua. Pentru consolidarea cuceririlor revoluţionare ale poporului angolez O hotărîre a Biroului Politic al C.C. al M.P.L.A. — Partidul Muncii LUANDA 23 (Agerpres). — La Luanda a fost dată publicităţii o hotărîre a Biroului Politic al C.C. al M.P.L.A. — Partidul Muncii în care se arată că Republica Populară An­gola s-a angajat pe calea edificării societăţii socialiste, hotărîre defini­tivă şi ireversibilă stabilită de pri­mul congres al partidului. Transpu­nerea in viaţă a opţiunii socialiste a poporului nostru, precizează docu­mentul, este singura cale de rezol­vare a problemelor revoluţiei an­goleze. Hotărîrea Biroului Politic se pro­nunţă pentru urgentarea creării ba­zei tehnico-materiale a socialismului, pentru lichidarea relaţiilor de pro­ducţie moştenite de la capitalism, pentru extinderea sectorului socialist în economie şi formarea unei baze social-economice care să asigure in­staurarea unei­­ puteri cu adevărat populare în Angola. Cuceririle revoluţionare ale clasei muncitoare şi ale întregului popor angolez trebuie consolidate sub conducerea avangardei revoluţionare a poporului — M.P.L.A — Partidul Muncii, Biroul Politic al C.C. al M.P.L.A. — Partidul Muncii, se arată In încheierea hotărîrii, consideră că una dintre principalele sale preocu­pări va fi dezvoltarea şi consolidarea In continuare a sectorului de stat din economie, continuarea naţionalizării principalelor mijloace de producţie, care trebuie să aparţină în întregime poporului. Divergenţele persistă între partidele de opoziţie din R. F. G. La Bonn s-a Întrunit, vineri, aşa­­numita comisie strategică a partide­lor vest-germane ale opoziţiei — Uniunea creştin-democrată şi Uni­unea creştin-socială — pentru a analiza liniile principale ale unui program menit a se constitui intr-o alternativă a politicii actualului gu­vern de coaliţie, format din social­­democraţi şi liberal-democraţi. Pre­­gătindu-se de pe acum pentru ale­gerile parlamentare din luna octom­brie 1980, cele două grupări ale „uniunii“ n-au reuşit, după şapte ore de dezbateri, să ajungă la un acord asupra desemnării unui candidat co­mun pentru postul de cancelar. U.C.S., — ramura bavareză a „uni­unii“ — consideră că şansele prefe­ratului său Franz Josef Strauss sunt mai mari decit cele ale lui Ernst Albrecht, susţinut de U.C.D. Comi­sia strategică, formată din lideri ai celor două grupări, urmează să se reunească din nou la 1, 10 și 11 iulie. » REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : Cod 71 34L Bucureşti Piaţa Scânteii nr. 1. Tel. 17 60 10, 17 60 20. Abonamentele se fac la oficiile poştale şi difuzorii din întreprinderi şi instituţii,­in străinătate, abonamentele se fac prin ILEXIM — departamentul export-import presă, P. O. BOX 136—137 telex : 11 226, București, str. 13 Decembrie nr. 3. Tiparul : Combinatul Poligrafic CASA SCINTEII 40 360 I ' ,î ' . agenţiile de presă transmit: Convorbiri sovieto-bir­m­ane. Aleksei Kosighin, preşedin­tele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., l-a primit pe ministrul de externe al Birmaniei, Myint Maung. Convorbirea care a avut loc cu acest prilej s-a referit la probleme ale dezvoltării relaţiilor dintre cele două ţări. Au fost abordate, de asemenea, probleme internaţionale de interes reciproc. Plenara C.C. al P.C. din Venezuela. Relevînd importanţa succesului dobîndit de forţele de stingă unite, care au prezentat liste comune de candidaţi în recentele ale­geri municipale, plenara subliniază necesitatea întăririi în continuare a unităţii, îndeosebi în perspectiva ale­gerilor generale care vor avea loc în anul 1983. Plenara a adresat un apel comuniştilor venezueleni de a lărgi legăturile cu masele, de a lupta pen­tru creşterea influenţei partidului în rîndurile oamenilor muncii. Crearea „Armatei naţio­nale integrate" în Ciad- Ea re­prezintă tendinţele politico-militare din guvernul de uniune naţională de tranziţie — Forţele Armate Ciadiene, Forţele Armate din Nord, Frontul de Eliberare Naţională a Ciadului (Frd­­­inat), Forţele Armate Occidentale din Ciad. Crearea unei armate naţio­nale integrate, subliniază agenţia France Presse, figurează în Acordul de reconciliere naţională în Ciad semnat la 16 martie, precum şi în programul de acţiune încheiat la 17 aprilie între cele patru tendinţe politico-militare, program în baza căruia a fost format, la 29 aprilie, guvernul de uniune naţională de tranziţie. Un protocol de cooperare ştiinţifică şi tehnică în dome­­niile medicinii şi sănătăţii publice a fost semnat la Beijing între R. P. Chineză şi S.U.A. Documentul a fost semnat de Qian Xinzhong, ministrul sănătăţii al R.P. Chineze, şi Joseph A. Califano, ministrul sănătăţii, edu­caţiei şi asigurărilor sociale al S.U.A. După cum precizează agenţia China Nouă, semnarea protocolului repre­zintă o parte a Acordului de coope­rare în domeniul ştiinţei şi tehnolo­giei între cele două ţări. Vizită în Costa Rica. Pre­­şedintele Republicii Costa Rica, Ro­drigo Carazo Odio, a primit pe Pe­­tar Stambolici, membru al Prezidiu­lui R.S.F. Iugoslavia. In cursul con­vorbirii prieteneşti au fost abordate aspecte ale situaţiei internaţionale actuale, o atenţie specială acordîn­­du-se poziţiei ţărilor nealiniate în principalele probleme care preocupă contemporaneitatea­ a celei de-a treia legislaturi a parla­mentului Republicii Arabe Egipt. Safi Abu Taleb a fost reales in func­ţia de preşedinte al Adunării Po­porului, forul legislativ suprem egip­tean. In funcţia de vicepreşedinţi ai Adunării Poporului au fost aleşi Mo­hamed Abdel Hamid Radwan şi Mo­hamed Rashwan, informează agenţia M.E.N. Orientul Mijlociu. Intr-un Interviu acordat ziarului „The New York Times“, prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, Fahd Ibn Abdul Aziz, a cerut Administraţiei Statelor Unite să înceapă imediat un dialog cu Or­ganizaţia pentru Eliberarea Palesti­nei. Dacă Israelul se retrage în in­teriorul frontierelor dinainte de 1967, a declarat el, Arabia Saudită va fi gata să încheie pace şi să contribuie la garantarea securităţii frontierelor respective. Arestarea unor criminali în Siria. Ministrul de interne si­rian, Adnan Dabagh, a anunţat — potrivit postului de radio Damasc — că 32 de cădeţi de la Şcoala de ar­tilerie din Alep (nordul Siriei) au fost ucişi, iar alţi 54 răniţi în cursul unui masacru organizat la 16 iunie de membri ai grupării extremiste fanatice „Fraţii musulmani“. Dabagh a precizat că „unii dintre criminali au fost arestaţi“. T1RGUL INTERNATIONAL DE LA BRATISLAVA PRAG­A 23 (Agerpres). — La Bratislava s-a deschis cea de-a XI-a ediţie a Tirgului interna­ţional de mostre specializat pen­tru industria chimică. La deschiderea oficială au participat Jindrich Zahradnik, vicepreşedinte al Guvernului R.S. Cehoslovace, Peter Colotka, preşedintele Guvernului R.S. Slovace„ alte persoane oficiale din tara-gazdă. România participă la această ediție prin exponate ale între­prinderilor de comerț exterior „Chimimportexport“, „Danubia­na“, „Petrolexport“ şi „Ilexim“. Standul românesc a fost vizitat de persoanele oficiale cehoslovace, care au fost salutate de ing. J. Rogoz, adjunct al ministrului industriei chimice, de alte per­soane oficiale române. Relaţii diplomatice între China şi Irlanda.Agenţia China Nouă anunţă că, în dorinţa de a promova relaţii prieteneşti de colabo­rare între China şi Irlanda, guverne­le celor două ţări au convenit să sta­bilească relaţii diplomatice la nivel de ambasadori. Noul preşedinte al Ugan­dei, Godfrey Binaisa, a lansat un apel, subliniind că principala preo­cupare a guvernului este reali­zarea unităţii naţiunii. El a afir­mat, totodată, că guvernul va respecta Constituţia adoptată în 1967, completată de Declaraţia de consti­tuire a Frontului Naţional de Elibe­rare a Ugandei din acest­ an. Şeful statului ugandez a reafirmat că în anul 1981 vor avea loc alegeri. Măsuri de austeritate. După cum s-a anunţat oficial la Haga, guvernul a procedat la redu­cerea fondurilor destinate alocaţiilor sociale şi la diminuarea salariilor unor categorii de funcţionari. Ca ur­mare a­ acestei situaţii, în întreaga Olandă au avut loc ample manifesta­ţii de protest împotriva măsurilor guvernamentale, care lovesc in inte­resele salariaţilor. La chemarea prin­cipalelor centrale sindicale, au avut loc manifestaţii de protest, însoţite de oprirea lucrului pe ansamblul ţării. Realegere.In prima reuniune AGENDĂ COSMICA Impactul navelor cosmice cu meteoriţii Cosmonauţii Vladi­mir Liahov şi Valeri Riumin, aflaţi de pa­tru luni la bordul labo­ratorului orbital „Sa­­liut-6“, au descoperit pe unul din hublou­rile acestuia urma im­pactului cu un meteo­rit, relatează agenţia T.A.S.S. Comentînd acest fapt, prof. universitar, cos­monautul sovietic Kon­stantin Feoktistov, a relevat, intr-un arti­col publicat de ziarul „Pravda“, că la 29 iu­lie 1978, lucrînd în afara staţiei „Saliut- 6“, cosmonauţii Alek­sandr Ivancenkov şi Vladimir Kovalionok au recuperat de aici mostrele diferitelor materiale care s-au aflat peste 300 zile în Cosmos. După readu­cerea pe Pămînt a ma­terialelor respective, pe plăcile care înre­gistrau impactele cu micrometeoriţii s-au constatat urmele a aproape 200 „micro­explozii“, cu mult mai mare decit cel ante­­calculat. Aceasta con­stituie o dovadă a fap­tului că în Cosmos se află o cantitate destul de însemnată de praf şi de particule şi că de acest lucru trebuie să se ţină în mod obli­gatoriu seama la pro­iectarea aparatelor cos­mice. „Skylab­’ intr-o nouă poziţie pe orbită Datorită manevrei comandate de pe Ter­ra, prin care labora­torul spaţial american „Skylab“ a fost pla­sat recent într-o nouă poziţie pe orbită, spe­cialiştii americani au fost în măsură să res­­trîngă intervalul în care consideră posibi­lă pătrunderea labora­torului în straturile dense ale atmosferei. Astfel, se apreciază că acest interval se si­tuează între 10 şi 20 iulie, existînd o pro­babilitate de 50 la sută ca evenimentul să se producă la 15 iulie. Secretele rocilor lunare La zece ani după ce omul a păşit pe Lună, cercetătorii au reuşit să dezlege multe din tainele satelitului na­tural al Terrei, dar sunt încă departe de a-şi epuiza cercetările. După cum apreciază Michael Duke, şeful departamentului pen­tru cercetări selenare şi planetare al Centru­lui spaţial al N.A.S.A. de la Houston (S.U.A.), la puţin timp după formarea Lunii, stra­turile exterioare, pe o adîncime de 100—200 kilometri, s-au topit brusc, apoi s-au cris­talizat, materialele dense coborînd în stra­turile inferioare, iar cele uşoare ridicin­­du-se la suprafaţă şi formînd crusta de as­tăzi. întregul proces a durat cîteva sute de milioane de ani. Stu­dierea lui este extrem de importantă, întrucît această perioadă din formarea Lunii ne poate face să înțele­gem procesul de for­mare a Pămîntului. Sârâcie, teamâ, tristeţe — vicisitudinile soartei imigrantului Murad lucrează in Franţa* de mai mulţi ani. El trăieşte in­tr-un cămin, undeva in apropierea Parisu­lui. Din acest punct de vedere se poate socoti „fericit“ : doar un sfert din imigranţii veniţi in această (ară locuiesc in asemenea cămine-tip ridicate in locul aglomerărilor de cocioabe, cunoscute sub numele de bidon­­ville-uri. Murad lu­crează la o fabrică de hirtie. Dar el cunoaş­te o sumedenie de al­gerieni rămaşi fără lu­cru, care nu se aven­turează pe stradă de teama de a nu fi de­pistaţi de poliţie şi apoi „expediaţi“ îna­poi acasă. „Ei stau toată ziua in casă. Cei­lalţi, care lucrează, le aduc de mîncare şi în­treabă peste tot, doar­­doar le-or găsi şi lor un loc unde să se an­gajeze. Murad a încercat să-i găsească ceva de lucru şi fiului său de 18 ani, care stă cu el în cămin. Băiatul nu s-a înregistrat la ofi­ciul de angajare pen­tru a nu fi trecut ca „șomer“, ceea ce i-ar atrage imediat expul­zarea. Greutăţile imi­grantului sunt sporite de faptul că nu poate face parte dintr-un sindicat, întrucît pa­tronul n-ar privi de fel așa ceva cu ochi buni. Jumătate din sa­lariu Murad îl trimite acasă familiei sale, restul răminindu-i a­­proape exclusiv pen­tru acoperirea costului hranei și chiriei came­rei. Grupaj realizat de Dan OPREANU SCINTEIA — duminică 24 iunie 1979 Problemele energetice — principalul subiect pe agenda reuniunii de la Tokio WASHINGTON 23 (Agerpres). — Intr-un interviu acordat unui grup de ziarişti japonezi în legătură cu obiectivele apropiatei întîlniri econo­mice la nivel înalt de la Tokio la care participă Anglia, Franţa, Italia, Republica Federală Germania, S.U.A., Canada şi Japonia, preşedintele Jimmy Carter, arată agenţia Kyodo, a precizat că „energia va fi princi­palul subiect“, deşi vor fi discutate şi alte probleme privind şomajul, inflaţia, comerţul. De asemenea, şe­ful executivului american a men­ţionat că in capitala niponă convor­birile se vor referi la cooperarea tehnică pe plan internaţional în do­meniul valorificării cărbunelui, ener­giei solare şi nucleare. Preşedintele Carter s-a pronunţat în favoarea schimbului internaţional de date fundamentale in domeniul cercetării şi pentru finanţarea în comun a unor proiecte-pilot în sfera energiei. ★ Primului ministru al Japoniei, Ma­sayoshi Ohira, i-a fost remis un do­cument semnat de 108 oameni de ştiinţă niponi, americani şi vest-euro­­peni, care subliniază importanţa cer­cetărilor în domeniul fuziunii nuclea­re în vederea soluţionării crizei ener­getice. Un apel la promovarea acestor cercetări este adresat de semnatari participanţilor la apropiata reuniune la nivel înalt de la Tokio. Oamenii de ştiinţă apreciază că, în condiţiile unui program adecvat de cercetări, producerea de energie electrică pe baza fuziunii nucleare ar putea fi generalizată înainte de sfîrșitul aces­tui secol. ! Drepturi şi buncăre ! Numericeşte, efectivele angajate în luptă nu sunt impresionante,­­ căci toată populaţia ţării nu depăşeşte pe aceea a unui mic oraş­­ mare. Dar nu este vorba de un „război de operetă".­­ Este un război adevărat, crîncen, sălbatic — fotografiile viu colo-­­ rate din paginile satinate ale revistelor înfăţişează cadavrele în băl­­­­ţile roşii de sînge, mutilate cu cioturi de membre retezate de schije,­­ soldaţi spintecînd cu baionetele pe răniţii adverşi capturaţi chiar pe­­ masa de operaţie a spitalului, dărîmături şi ruine de case, oameni­­ spînzuraţi, ziduri arse şi carne calcinată. Carne de bărbaţi sau de fe­­­­mei, de copii sau de bătrîni, carne împuşcată, mitraliată, sfîrtecată.­­ Pielea oamenilor, din arămie a devenit pergament negru, carboni­­­­zată de bombele incendiare.­­ Nu, nu este un război de operetă, ci unul adevărat, cu miezul din­­ clocot de ură, fierbînd în spuma încinsă de noroi şi eroism, cu tu­­­­nuri care trag un copilandri înarmaţi cu pistoale, cu avioane bombar­­i dînd şirurile ţăranilor cu pălării largi de paie, pribegii plantaţiilor de­­ bumbac. I ...Şi totuşi, nu este un război obişnuit, ca toate războaiele vieţii.­­ Este războiul cel mai mirşav şi cel mai abject — războiul împotriva­­ propriului popor. Fiindcă există multe războaie crescute din miasmele­­ nedreptăţii — pentru cuceriri, pentru dominarea altora, pentru ane­­r­siuni — dar nimic nu poate egala cu monstruozitate războiul puterii­­ împotriva poporului propriu.­­ Popor adus la disperare de familia tiranului care, din tată-n fiu,­­ jefuieşte de decenii bumbacul şi cuprul, cafeaua şi sîngele, argintul­­ şi lemnul de acaju, viaţa şi aurul din Nicaragua. Averea i se numără­­ în miliarde, stăpîneşte totul în ţară — de la uzine şi mine la plantaţii ) şi hoteluri pînă la aparatele de taxat din parkinguri. Totul, cu excep­­ţ­­ia sufletului şi voinţei ireductibilului său inamic — poporulu­­ ...De regulă, revoltele din închisori n-au sorţi de succes. în­­ ce priveşte Nicaragua situaţia este inversă ; nu vinovaţii de crime sînt­­ cei deţinuţi — răufăcătorii sînt înşişi paznicii. Dar nici un popor nu­­ poate fi ţinut, la nesfîrşit, în stare de arest, nici un stat nu poate­­ rămîne, la nesfîrşit, închisoare.­­ Acum cîteva secole, incaşii n-au reuşit să-i înspăimînte pe năvăli­­­­tori dînd să bea unei căpetenii a conchistadorilor, aur topit.­­ Crede, oa­re, azi tiranul că va putea închide gura poporului cu plumb , fierbinte şi că mînia se poate stinge cu foc ? ) Asediat de ură şi bîntuit de spaime, tiranul izolat s-a adăpostit­­ într-un buncăr subteran. Uitînd cum au sfîrşit, în praf şi pulbere,­­ buncărele betonate ale fortificaţiilor naziste „Siegfried" sau „Valul » Atlanticului". Şi că tot într-un buncăr a pierit, ca un şobolan otrăvit,­­ marele său inspirator, Adolf Hitler. „ Deocamdată războiul continuă, ştirile relatează cum artileria ţării­­ a mai prefăcut în scrum vreo localitate a ţării sau cum aviaţia­­ guvernamentală a mai reuşit cîteva isprăvi vitejeşti — a mai bombar­­­­dat cîteva cartiere din propria capitală , victimele se sting în bălţile­­ de sînge, carnea de om este împuşcată, mitraliată, calcinată, cartiere­­ şi oraşe se pierd estompate în pîcla de flăcări şi fum.­­ Din fericire, zgomotul exploziilor nu se aude în buncăre.­­ Şi nici prin afara lor — din moment ce nu tulbură liniştea acade-­­ mică a unor anumite simpozioane, colocvii, conferinţe sau predici.­­ Despre drepturile omului, despre dreptul popoarelor la libertate. ) N. CORBU

Next