Scînteia, octombrie 1980 (Anul 49, nr. 11854-11880)

1980-10-01 / nr. 11854

SCINTEIA — miercuri 1 octombrie 1980 Şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (Urmare din pag. I) zarea de progrese în domeniul cooperării şi secu­rităţii în Europa, pentru sprijinirea luptei de elibe­rare naţională a popoarelor din Africa, împotriva imperialismului, colonialismului şi neocolonialis­­mului, rasismului şi apartheidului, pentru lichi­darea subdezvoltării şi instaurarea unei noi ordini economice internaţionale, pentru unirea şi conlu­crarea strînsă a tuturor statelor şi popoarelor, a partidelor politice, a forţelor progresiste, înaintate de pretutindeni pentru a pune capăt tensiunii din viaţa internaţională şi a asigura reluarea şi con­tinuarea politicii de destindere, colaborare şi pace, de respect al independenţei naţionale. Comitetul Politic Executiv a aprobat în unanimi­tate documentele, înţelegerile şi concluziile la care s-a ajuns cu prilejul vizitei şi a stabilit măsurile corespunzătoare pentru înfăptuirea în bune condi­ţii a obiectivelor de colaborare şi cooperare prevă­zute, pentru amplificarea continuă a relaţiilor româno-zambiene, spre binele celor două popoare, în interesul cauzei păcii şi colaborării internaţio­nale. Comitetul Politic Executiv a ascultat, de aseme­nea, o informare prezentată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu privind vizita oficială de prietenie efec­tuată în ţara noastră, în perioada 13—17 septem­brie, de tovarăşul Samora Moises Machet, preşedin­tele Partidului FRELIMO, preşedintele Republicii Populare Mozambic. Comitetul Politic Executiv a aprobat întru totul rezultatele fructuoase ale convorbirilor dintre to­varăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Samora Moises Machet şi a apreciat că vizita înaltului sol al poporului mozambican. Declaraţia comună semnată de cei doi conducători de partid şi de stat, celelalte documente încheiate reprezintă o importantă con­tribuţie la extinderea relaţiilor tradiţionale de prietenie, solidaritate militantă şi colaborare dintre Partidul Comunist Român şi Partidul FRELIMO, dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Mozambic, spre binele popoarelor român şi mozambican, al politicii de pace, destindere, in­dependenţă naţională şi colaborare între toate na­ţiunile. Comitetul Politic Executiv subliniază însemnăta­tea deosebită a hotărîrilor convenite de cei doi pre­şedinţi cu privire la dezvoltarea în continuare a relaţiilor româno-mozambicane în domeniile poli­tic, economic, tehnico-ştiinţific şi cultural, a coope­rării în producţie, a diversificării schimburilor co­merciale, apreciind că acestea vin în sprijinul eforturilor României şi Mozambicului în direcţia progresului lor economic şi social. Comitetul Politic Executiv a dat o înaltă apre­ciere schimbului de păreri în problemele esenţiale ale vieţii internaţionale actuale şi îşi exprimă de­plinul acord cu concluziile la care au ajuns tovară­şii Nicolae Ceauşescu şi Samara Moises Machet cu privire la principalele mutaţii din lumea contem­porană, subliniind hotărîrea României şi Mozambi­cului de a conlucra mai strîns pe planul vieţii in­ternaţionale, pentru a-şi aduce o contribuţie în­semnată la lupta tuturor popoarelor pentru elimi­narea încordării, a politicii imperialiste de domina­ţie şi opresiune, pentru reluarea şi continuarea politicii de destindere şi cooperare, pentru soluţio­narea, pe cale paşnică, prin tratative, a tuturor problemelor litigioase din diferite zone ale globu­lui, pentru respectarea în relaţiile dintre state a principiilor egalităţii în drepturi, independenţei şi suveranităţii naţionale, nerecurgerii la forţă şi la ameninţarea cu forţa, neamestecului în treburile interne, a dreptului fiecărui popor de a-şi alege sin­gur calea dezvoltării economice şi sociale. S-a rele­vat, de asemenea, importanţa faptului că România şi Mozambicul se pronunţă cu hotărîre pentru lichi­darea subdezvoltării şi edificarea unei noi ordini economice internaţionale, pentru sprijinirea luptei de eliberare naţională a popoarelor din Africa, îm­potriva imperialismului, colonialismului şi neocolo­­nialismului, a rasismului şi apartheidului, pentru reglementarea problemelor litigioase dintre ţările africane prin negocieri directe între părţile intere­sate. S-a relevat, totodată, importanţa pe care România şi Mozambicul o acordă mişcării de neali­niere în lupta împotriva imperialismului, pentru făurirea unei noi ordini economice internaţionale şi promovarea principiilor de drept internaţional în relaţiile dintre state. Comitetul Politic Executiv subliniază, de aseme­nea, însemnătatea hotărîrii Partidului Comunist Român şi Partidului FRELIMO de a întări colabo­rarea cu toate partidele comuniste şi muncitoreşti, cu toate partidele şi forţele progresiste, democra­tice, antiimperialiste pe baza principiilor deplinei egalităţi în drepturi, încrederii şi întrajutorării re­ciproce, a dreptului fiecărui partid de a-şi stabili in mod independent politica internă şi externă în conformitate cu interesele şi condiţiile concrete din ţările respective. Comitetul Politic Executiv a luat, de asemenea, cunoştinţă de rezultatele vizitei oficiale de priete­nie efectuate în ţara noastră de preşedintele Repu­blicii Zimbabwe, tovarăşul Canaan Sodindo Bana­na, împreună cu tovarăşa Janet Banana. Comitetul Politic Executiv a luat act cu deplină satisfacţie de sentimentele de recunoştinţă expri­mate de preşedintele Republicii Zimbabwe faţă de preşedintele României, faţă de Partidul Comunist Român şi poporul român pentru solidaritatea şi sprijinul politic, diplomatic, moral şi material acor­dat în anii grei ai luptei de eliberare naţională a poporului Zimbabwe, pentru prietenia şi colabora­rea ţării noastre cu noul stat independent şi a re­afirmat solidaritatea partidului nostru, a întregu­lui popor român cu idealurile de independenţă, li­bertate şi progres social ale poporului Zimbabwe, cu eforturile depuse de guvernul condus de Robert Mugabe pentru consolidarea independenţei, refa­cerea economică a ţării, reconcilierea naţională, dezvoltarea şi edificarea unei noi societăţi. Comitetul Politic Executiv îşi exprimă deplinul acord faţă de rezultatele remarcabile ale dialogului la nivel înalt româno-Zimbabwe şi consideră că în­ţelegerile convenite între cei doi preşedinţi, acordu­rile semnate vor ridica pe o treaptă nouă, supe­rioară, legăturile de prietenie şi solidaritate sta­tornicite între ţările noastre, vor da un nou im­puls colaborării în toate domeniile de activitate între România şi Zimbabwe. Comitetul Politic Executiv a dat o înaltă apre­ciere schimbului de vederi şi concluziilor la care au ajuns cei doi preşedinţi în problemele actuale ale situaţiei politice internaţionale, relevînd în­semnătatea faptului că România şi Zimbabwe se pronunţă cu hotărîre pentru intensificarea efortu­rilor tuturor statelor, ale popoarelor, ale forţelor înaintate de pretutindeni pentru eliminarea poli­ticii imperialiste, colonialiste şi neocolonialiste, pentru împiedicarea agravării climatului interna­ţional, reluarea şi continuarea cursului spre destin­dere, bazat pe respectarea cu stricteţe a princi­piilor egalităţii în drepturi, independenţei şi suve­ranităţii naţionale, neamestecului în treburile in­terne, nerecurgerii la forţă şi la ameninţarea cu forţa, pe recunoaşterea dreptului fiecărui popor la dezvoltare liberă şi independentă. S-a relevat, totodată, însemnătatea pe care o au pentru consolidarea păcii şi securităţii internaţionale so­luţionarea pe cale paşnică, prin tratative a proble­melor litigioase din diferite zone ale globului, oprirea şi limitarea cursei înarmărilor şi realizarea unor măsuri concrete de dezarmare, în primul rind de dezarmare nucleară, lichidarea subdezvoltării şi a decalajelor dintre ţările bogate şi sărace şi edi­ficarea unei noi ordini economice şi politice inter­naţionale, care este de interes vital pentru toate statele, indiferent de sistemul lor economico­­social şi de nivelul lor de dezvoltare. Comi­tetul Politic Executiv apreciază importanţa pe care cei doi preşedinţi o acordă înfăptuirii securităţii şi cooperării pe continentul european, în întreaga lume. In ce priveşte situaţia pe continentul african, a fost relevată marea însemnătate a victoriei po­porului Zimbabwe în cucerirea independenţei şi crearea unui stat propriu şi s-a subliniat necesita­tea sprijinirii în continuare a luptei poporului na­­mibian pentru libertate şi independenţă, a poporu­lui din Africa de Sud împotriva politicii de discri­minare rasială şi de apartheid, pentru eliminarea totală a colonialismului şi neocolonialismului din Africa, pentru găsirea de soluţii paşnice disputelor dintre statele africane, in interesul unităţii şi al cooperării mai strînse dintre ele. Comitetul Politic Executiv a apreciat, totodată, voinţa României şi Zimbabwe de a colabora mai strîns în cadrul diferitelor organisme internaţio­nale, al­e Grupului celor 77“ şi al mişcării de neali­niere, pentru apărarea păcii, întărirea securităţii internaţionale, înfăptuirea dezarmării şi promova­rea cooperării şi prieteniei între toate popoarele. Aprobînd în unanimitate rezultatele vizitelor preşedinţilor Republicii Zambia, Republicii Popu­lare Mozambic şi Republicii Zimbabwe, Comitetul Politic Executiv a indicat măsuri in vederea înfăp­tuirii înţelegerilor stabilite, pentru dezvoltarea şi mai puternică a relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre România şi cele trei ţări africane. ★ Comitetul Politic Executiv a soluţionat, totodată, o serie de probleme ale activităţii curente de partid şi de stat PAGINA 3 ÎNSĂMINŢAREA GRÎULUI - la timpul optim şi in condiţii agrotehnice superioare SATU MARE Munca de calitate hotărăşte acum nivelul recoltei în numeroase unităţi agricole din Judeţul Satu Mare a Început semă­natul griului. Condiţiile de lucru sunt extrem de grele. Ele sunt deter­minate de starea terenului, care a fost puternic tasat de ploile abun­dente căzute in timpul verii. Este vădită preocuparea ca şi în aceste situaţii să se facă lucrări de bună calitate. Cooperatorii, şi mecanizato­rii din Odoreu şi-au planificat să obţină in 1981 o producţie de grîu de 3 800 kg la hectar de pe 500 ha. Cum se acţionează, în prezent, pentru ca producţia planificată să fie realizată? Răspunsul la această întrebare l-am aflat chiar din prima zi la semănatul griului. Merită evidenţiată grija pentru buna pregătire a patului germinativ. Prima solă de 50 ha destinată griului era pregătită „grădinăreşte“, pă­­mîntul fiind mărunţit foarte fin. Pentru sfărîmarea bulgărilor a fost nevoie de 4—5 discuiii, de tăvălugiri şi lucrări cu combinatoriu­ pentru nivelarea terenului.­­ Pregătirea terenului, după cum vedeţi, se face greu, dar nu admitem nici un rabat la calitate — ne spu­nea tovarăşul Ştefan Gal, inginerul­­şef al cooperativei. E una din prin­cipalele condiţii pentru obţinerea de recolte mari. Hotărîtoare este şi calitatea seminţei. Noi administrăm cite 280—290 kg la hectar pentru a asigura 550 boabe germinabile pe metru pătrat. Vreau să mai adaug că după încorporarea seminţei în sol executăm o tăvălugire pentru o mai bună aderenţă a boabelor cu patul germinativ. O condiţie foarte importantă pen­tru realizarea unei producţii cit mai mari o reprezintă şi însămînţa­­rea in timpul optim. De aceea, l-am întrebat pe inginerul-șef dacă uni­tatea va încheia semănatul pină la 15 octombrie. Răspuns negativ : — Vom trece binişor peste această dată pentru a încheia semănatul. Motivul? Intrucît se ară in condiţii foarte grele, nu vom avea suficient teren pregătit la timp. Pentru a nu depăşi 15 octombrie, singura alter­nativă ar fi să primim tractoare de la alte unităţi care nu au un volum prea mare de lucru la semănat, cum sunt cele din consiliul Negreşti-Oaş. Asemenea ajutoare ar fi, desigur, oportune şi este de dorit ca forurile judeţene de resort să acţioneze în acest sens. Ţinem însă să semnalăm că secţia de mecanizare Odoreu are ea însăşi rezerve pentru a realiza un volum mai mare de lucrări. După cum ne-am convins, dimineaţa se pleacă din secţie destul de tîrziu în cîmp, la arat şi discuit, chiar şi pe la ora 8,30, cînd s-ar cuveni ca la acea oră toţi mecanizatorii să lucre­ze din plin. Octav GRUMEZA corespondentul „Scînteii" SĂLAJ Mai repede, în ogor bine pregătit în mod normal, in judeţele situate in jumătatea de nord a ţării, semă­natul griului începe mai devreme, între acestea se numără şi judeţul Sălaj. Pină ieri, din cele 37 000 hec­tare au fost însămînţate doar circa 5 000 hectare. Prin urmare, în zilele ce vor urma, ritmul acestei lucrări va trebui să crească foarte mult. Totodată, însămînţările se cer executate la un nivel calitativ ridi­cat, astfel încît să existe garanţia că in 1981 se vor realiza producţiile pre­văzute. Ce se face în acest scop ? Anul acesta, cele două cooperative agricole din comuna Marca au obţi­nut recolte mici de grîu, sub media judeţului. Acum, la începutul cam­paniei de însămînţări, inginerii agro­nomi Gheorghe Colcear şi Gheorghe Cristea de la direcţia agricolă jude­ţeană au analizat la faţa locului cau­zele recoltelor mici şi ce se face ca acum, la semănat, să se execute lucrări de bună calitate. Am urmărit, timp de o zi, discuţiile purtate de cei doi specialişti cu cadrele de con­ducere şi am consemnat unele con­cluzii. La C.A.P. Marca a reieşit că, in toamna trecută, din cele 270 hectare cu grîu, peste 100 hectare au fost însămînţate in afara epocii optime şi tot pe atîta sămînţă a fost încorporată în sol dună puioase, fara ca terenul să fie îngrăşat cîtuşi de puţin. Cele 6 000 tone gunoi de grajd aflate în sectorul zootehnic nu au fost folosite. La C.A.P. Leşnir, pe terenurile unde grîul a fost semănat după po­rumb ca plantă premergătoare — circa 40 hectare — iar terenul a fost fertilizat cu îngrăşăminte na­turale, s-au scos 2 200 kg la hectar. Pe alte 30 ha însămînţate în jurul datei de 20 noiembrie, recolta a fost compromisă, lanul a trebuit cosit pentru furaj. Au fost trase învăţăminte din aces­te situaţii? La Marca, consiliul de conducere şi specialiştii şi-au pro­pus ca, in această toamnă, semănatul griului să se facă la un nivel agro­tehnic ridicat. Ce se face în acest scop? Din cele 230 ha planifi­cate a se însămînţa cu grîu şi se­cară, au fost pregătite doar 40 ha. Semănatul griului întirzie. 85 ha sînt planificate a se însămînţa tot după griu, lucrare care ar putea în­cepe imediat, dar se tărăgănează. După cum întârzie şi efectuarea lu­crărilor pregătitoare. Din planul de fertilizări reţinem : 40 ha îngrăşate cu bălegar şi 20 ha cu amendamente. Nici un hectar cu îngrăşăminte chi­mice. Se degradează în stoc 30 tone azotat de amoniu, 30 tone îngrăşă­minte complexe şi 121 tone fosforiţă activă, cantităţi suficiente pentru în­treaga suprafaţă destinată griului. Ce fac mecanizatorii din secţia S.M.A. in acest timp ? Din cele zece tractoare, patru sunt la arat, trei la discuit, unul la semănat, altul stă defect, iar mecanizatorul Marong Francisc a făcut cu tractorul un drum inutil pînă la Nuşfalău, pier­­zîndu-se astfel timp preţios şi risi­­pindu-se combustibil. C.A.P. Leşmir. Aici, griul şi seca­ra urmează să se insăminţeze pe 260 ha. Pentru aceste culturi au fost arate 20 ha şi tot atîtea sunt fertili­zate cu îngrăşăminte chimice pe bază de fosfor. In stoc se află 193 tone amendamente, 55 tone fosforiţă, 20 tone Îngrăşăminte complexe şi 66 tone azotat de amoniu. In ferma zootehnică mai există 8 000—10 000 tone bălegar, adunat de ani de zile. Cantităţi suficiente pentru în­grăşă­rea întregii suprafeţe planificate pentru păioase. Ce impune o atare situaţie ? O intervenţie mult mai hotărâtă din partea comitetului comunal de partid şi a consiliului agroindustrial pentru grăbirea ritmului însămînţărilor prin organizarea muncii mecanizatorilor în două schimburi, precum şi un control permanent al calității lucră­rilor. loan MUREȘAN corespondentul ..Scînteii" Creşterea producţiei zootehnice - obiect­ de primă importanţă al lucrătorilor - agricultură De la 5 dimineaţa la 8 seara Reporteri ai „Scînteii“, împreuna cu crescători de animale, într-un mare complex al judeţului Ilfov in cele două articole precedente ne-am referit la preocupările muncitorilor de la I.A.S. Adunaţii Copă­­ceni — Ilfov, pentru ca, printr-o bună îngrijire a vacilor, să realizeze producţia de lapte prevăzută in plan. Am constatat insă că, in iu puţine cazuri, erau puşi In situaţia să „păcălească" animalele, deoarece nu li se asigurau cantităţile de furaje necesare. Şi aceasta pentru că recoltarea şi transportul nutreţurilor nu se desfăşurau potrivit cerinţelor, datorită neajunsurilor organizatorice din activitatea S.M.A. Călugăreni şi a autobazei nr. 4 Mihăileşti. Intre altele, se atrăgea atenţia asupra necesităţii perfecţionării actualului sis­tem de cooperare intre cele trei unităţi care concură la realizarea producţiei zootehnice de aici: I.A.S., S.M.A., întreprinderea de transport (I.T.S.A.I.A.). Rela­tăm, în continuare, constatările din cea de-a treia zi a investigaţiei noastre. Dimineaţa, la ora cînd începe mul­sul, suntem­ din nou în grajduri. Con­toarele înregistrează un plus de 200- 300 litri de lapte pe cite un grajd. Cei 8 îngrijitori de la grajdul nr. 1 de la ferma 4 — de exemplu — au muls în medie 8,5 litri de la fiecare vacă. — Aici lucrează o parte din cei mai buni oameni ai noştri — ţine să precizeze şeful de fermă Marin Panduru. Uitaţi-vă la ei cu cită gri­jă adună fiecare fir de iarbă de pe jos, ce animale frumoase au. — Şi pe cit ar putea fi şi mai bune de lapte dacă ne-aţi da şi puţin fin — îl completează îngriji­toarea Petra Barbu. — Astea zic şi eu pretenţii — in­tervine in discuţie, zîmbind cu sub­înţeles, îngrijitorul Gheorghe Istrate. Se vede că ai făcut degeaba cursuri zootehnice. Dai înainte cu finul şi mălaiul, in loc să înţelegi că va­cile astea se hrănesc după reguli mo­derne. Nu vezi că astea nici nu ştiu măcar să pască, darmite să rumege finul uscat ? Silozul e leacul lor... — Ce vorbeşti, mă Gheorghe, nu mai ştim cum trebuie hrănită o vacă care face viţel şi dă lapte ? Ai văzut tu vacă să-ţi dea lapte cit tre­buie fără să-i dai o mină de fin pe zi ? Dar ne-am „modernizat“, le dăm numai siloz. N-ar strica, tovarăşe di­rector, să-i duceţi pe dumnealor în spate, la furaje, să vadă cum arată nişte finare pline numai cu stoguri de paie şi siloz. Cine ştie, poate aşa se află cu ce hrănim animalele astea de la care s-ar putea mulge 3 500— 4 500 Litri de lapte pe an. După ce şi-a vărsat amarul, fără să mai aştepte vreun răspuns, Petra Barbu s-a retras spre lotul ei de animale, după care a dispărut şi a revenit cu braţul încărcat de iarbă. Nu era cine ştie cită, dar ea ştia mai bine ce valoare are mina aceea de iarbă pentru animalele ei. — Nu trebuie să luaţi în serios tot ce spun oamenii — ne sfătuieşte directorul întreprinderii, tovarăşul Marius Şal. Fac atîtea glume pe sea­ma silozului — ca furaj unic — şi a sistemului nostru de creştere a a­­nimalelor... Desigur, este foarte rău că luni de-a rîndul hrănim animale­le numai cu siloz. Plătim an de an foarte scump această abatere ele­mentară de la regulile de nutriţie ştiinţifică. Dacă semăn lucernă, gra­­minee şi alte furaje valoroase — deci cu o producţie mai mică — mă su­pun riscului ca în luna februarie să nu mai am ce da de mîncare ani­malelor , aleg atunci soluţia de a su­plini lipsa acestor furaje cultivînd şi însilozind cu­ mai multe sucu­lente. Sînt convins că nici dv. nu aţi opta pentru prima variantă. — Riscul de care vorbiţi există numai pentru că nu obţineţi produc­ţia planificată la hectar. -r Aşa este. Producţia de sfeclă­­furajeră este mică. La fel şi cea de graminee şi lucernă. Dar nici plani­ficarea nu este corespunzătoare. Se mizează foarte mult pe cultura a doua la porumb siloz, cînd se ştie bine că nu se pot obţine producţiile planificate. — Şi atunci ce faceţi, pentru că ieri afirmaţi că nu puteţi concepe să creşteţi vaci pentru lapte fără să le daţi să mănince şi fin... — O spun şi acum. Tocmai de aceea ne-am prevăzut in plan să cumpărăm 5 000 tone de fin. Mi-e frică insă că o să păţesc ca , anul trecut, cînd, cu toate promisiunile ferme, nu am găsit decit cîteva sute de tone. ...încă din prima zi stăruia o mare nedumerire : cum se poate ca pro­ducţia medie de lapte pe ansamblul complexului, în primele opt luni, să fie de numai 1 150 litri, adică mai puţin de 5 litri pe zi de la fiecare vacă, cînd cei mai mulţi dintre în­grijitori ne spuneau că ei obţin de la lotul lor de animale între 8—9 litri de lapte ? Miercuri dimineaţa aveam să ne lămurim. Furajarea a început ca şi marţi, tot cu păcăleala cu tărîţele, după care masă verde, apoi siloz. Atenţia ne este atrasă de faptul că remorcile ocolesc două rînduri de grajduri situate pe aceeaşi linie, de la un capăt la altul al complexului. La început animalele priveau cu in­diferenţă remorcile mici ce aduceau tăriţe, ca dealtfel şi pe cele cu iarbă tocată. Ele încep să se agite abia cînd apar remorcile încărcate cu siloz. Cum furajarea celorlalte grajduri se apropia de sfîrşit, iar cei ce distribuiau hrana continuau să le ocolească, ca la comandă se declanşează o adevărată furtună de răgete, care nu se potoleşte decit atunci cînd vacilor li se aruncă ceva în iesle. — Ce aveţi cu animalele astea de nu le daţi de mîncare ? — îl întrebăm pe omul din cabina tractorului care tocmai trăgea o remorcă încărcată cu iarbă de Sudan. Omul se face că nu aude şi cînd ajunge in dreptul lor, le face furios cu pumnul, strigîndu-le : tăceţi boa­­lelor, că ne-aţi mincat şi furajele, şi sufletul. Ne lămureşte directorul întreprin­derii . Uitaţi-vă la ele, sînt 500 de sterpe pe care le ţinem pe... posturi de vaci cu lapte. Cu una de-asta cheltuiesc aproape 8 000 de lei pe an şi după ce că nu dă nici o cană cu lapte, mănincă din porţiile celorlalte. De ani de zile ne chinuim să scă­păm de ele, dar în zadar... — Dacă nu produc nimic, de ce le ţineţi ? — Uşor de zis, greu de rezolvat. Ca să scap de ele trebuie să fac rost de alte 500 de capete în locul lor. Nu am cum să le înlocuiesc din pră­­silă proprie, pentru că în cazul com­plexului nostru procentul de elimi­nare a animalelor din efectivul matcă este mult peste cel planificat. — Deci statistica arată că dum­neavoastră aveţi un efectiv cu 500 de vaci mai mare decit în realitate. Cu alte cuvinte, numai de dragul de a „realiza“ efectivele stabilite sîn­­teţi dispuşi să cheltuiţi cu aceste a­­nimale cite 4 milioane lei pe­­an.„­­ Nu suntem­ dispuşi, dar trebuie să o facem. Efectivele de animale reprezintă unul din principalii doi indicatori. Aș vrea eu să văd care director are curajul să nu-l reali­zeze, curățind complexul de toate animalele neproductive ? „Curaj ?“ A denatura realitatea În­seamnă... a avea curaj ?! Zootehnia n-are nevoie de statistici roz, ci de animale sănătoase, bine întreţinute, care să producă. Situaţia de la Adu­naţii Copăceni nu este însă o ex­cepţie, şi de aceea asupra acestei probleme vom mai reveni. Referindu-ne la problemele care ţin de redresarea activităţii în acest mare complex de creştere a vacilor, credem că, in condiţiile speciale de aici, ar fi mai raţional ca pentru vitele şi pentru o parte din efecti­vul matcă să se treacă la sistemul de întreţinere pe păşune. S-ar înlă­tura astfel multe din neajunsurile legate de actuala stare sanitară a animalelor, ca să nu mai vorbim de economiile mari ce se pot realiza pe această cale, îmbunătăţiri substan­ţiale trebuie aduse sistemului de organizare a producţiei şi a muncii. Primul lucru care se cere este loti­zarea efectivului matcă în funcţie de potenţialul productiv al vacilor şi, pe această bază, trecerea la un sistem diferenţiat de furajare. Aceasta ar asigura şi condiţiile ne­cesare pentru organizarea şi retri­buirea muncii pe bază de acord glo­bal — pîrghie de cointeresare care ar întări răspunderea pentru creş­terea producţiei de lapte. Iosif POP Lucian CIUBOTARU­ TĂRII CIT MAI MULT CĂRBUNE! In ultima decadă a lunii septembrie, in bazinul minier al Gorjului s-a realizat o producţie care a oscilat între 85 000 şi 90 000 tone cărbune extras zilnic. Aşadar, graficul întocmit, care prevedea ca pînă la sfîrşitul lunii septembrie să se ajungă la o producţie zilnică de 95 000 tone cărbune, nu a fost respectat. Printre unităţile care nu au atins nivelurile de produc­ţie stabilite se numără carierele Roşia-Jiu, Lupoaia, Jilţ, Girla ş.a. Desigur, această situaţie este determinată de mai multe cauze. In rândurile de faţă ne vom referi numai la una dintre ele : modul de funcţionare a benzilor transportoare. Luni dimineaţa, cînd am ajuns la cariera de extracţie la suprafaţă a cărbunelui Rovinari-est, trei din cele patru excavatoare existente aici in dotare nu lucrau. De ce ? Sunt cum­va defecte ? — am întrebat. —Nu, excavatoarele sunt bune şi ar putea lucra, ne spune tovarăşul Dan Bălan, inginerul şef al carierei. S-a rupt însă banda transportoare 105 de la principala linie de haldă, care preia sterilul de la cele trei ex­cavatoare. In consecinţă, odată cu banda transportoare a trebuit să oprim și excavatoarele. — Cînd vor fi ele pornite din nou ? — In cîteva ore, operația de vulca­nizare a benzii se va încheia şi pro­ducţia va fi deci reluată. Dar cit va rezista această vulcanizare sau cit timp va trece pînă cînd banda trans­portoare se va rupe din nou, în altă parte, nici noi nu ştim. — De ce ? — Avem atîtea necazuri cu benzile transportoare şi cu vulcanizarea lor, Incit nu putem fi deloc siguri pe ele. Aceste defecţiuni apărute atit de frec­vent determină în mod direct dimi­nuarea producţiei. In luna august am avut sarcina să realizăm 550 000 mc de excavaţii, o sarcină mică după părerea mea şi dacă ţinem seama de capacitatea utilajelor din dotare. Am realizat însă numai 510 000 mc de ex­cavaţii şi aceasta în special din cau­za defecţiunilor apărute la benzile transportoare. In luna august şi în­ceputul lunii septembrie s-au efec­tuat peste 50 de vulcanizări, din care circa 25 nu au rezistat şi au fost re­făcute. — Totuşi, cum se explică ruperea atit de frecventă a benzilor ? — Există mai multe cauze. Dar In primul rind este vorba de calitatea necorespunzătoare a covoarelor de cauciuc, precum şi a soluţiei de lipit pe care le primim de la Combinatul de articole tehnice din cauciuc — Pi­teşti. Iată, aşadar, cum ruperea sau de­teriorarea unei benzi transportoare de cîţiva kilometri poate determina oprirea cîtorva excavatoare de mare capacitate, poate diminua In mod simţitor producţia de cărbune sau cantitatea de steril excavat. Şi să reţinem că în bazinul minier al Gor­­jului funcţionează zilnic circa 180 km de benzi transportoare. Or, datele sunt cât se poate de concludente. Anul trecut, pe ansamblul combinatului s-au înregistrat 16 255 ore de staţio­nare a benzilor din cauza ruperii co­voarelor de cauciuc, ceea ce echiva­lează cu o pierdere de circa 9 mi­lioane mc de excavaţii. Lucrurile se repetă şi in acest an, cînd în opt luni s-a pierdut o producţie de peste 6 milioane mc excavaţii din cauza staţionării benzilor transportoare. In ancheta de faţă ne vom opri mai pe larg la situaţia de la întreprinde­rea minieră Rovinari, deoarece in ca­rierele acestei unităţi funcţionează circa 80 km de benzi, deci aproape jumătate din totalul celor existente in bazinul minier al Gorjului. Majorita­tea specialiştilor cu care am discutat au acuzat calitatea benzilor şi a ma­terialelor de vulcanizat. Astfel, tova­răşul Gabriel Miertescu, directorul adjunct al întreprinderii, ne-a spus că stratul protector de cauciuc de pe ambele părţi ale benzilor transpor­toare nu are suficientă rezistenţă la uzură. De asemenea, ni s-a vorbit pe larg despre neajunsurile provocate de faptul că plasticul primit de la Piteşti şi care se foloseşte la vulca­nizarea la cald a benzilor nu are nici grosimea şi nici elasticitatea cores­punzătoare. Din această cauză, vul­canizările făcute nu rezistă. Chiar şi capacitatea ambalajelor in care se primeşte soluţia de lipit nu cores­punde condiţiilor concrete de lucru. Astfel, la o vulcanizare se consumă între 5 şi 15 litri de soluţie. Or, solu­ţia de lipit este livrată in bidoane de 50 litri. Necazul este că soluţia care rămîne in bidon după o vulcanizare işi pierde din calităţi. Desigur, toate aceste neajunsuri provocate de C.A.T.C. Piteşti şi Jila­va, principalii furnizori de benzi transportoare şi soluţie de lipit, tre­buie analizate şi eliminate fără in­­tîrziere. Dealtfel, intr-o viitoare an­chetă, vom reveni in mod special asupra acestor probleme. Nu-i mai puţin adevărat insă că şi specialiştii, cadrele de conducere de la I.M. Ro­vinari, ca dealtfel din întregul ba­zin carbonifer al Gorjului, trebuie să intervină şi să ia o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de exploatare, întreţinere şi vulcanizare a benzilor. Să explicăm. Se susţine că stratul protector din cauciuc al benzilor transportoare nu este suficient de rezistent la uzură. Si, desigur, calitatea covoarelor de cauciuc trebuie îmbunătăţită. Iată insă cîteva constatări făcute la ca­riera Rovinari-est. Sub platoul de pre­luare a masei excavate de la banda 501, sterilul si cărbunele s-au adunat intr-un strat atit de gros incit au ajuns la covorul de cauciuc pe care ii uzează ca un adevărat polizor. La punctul de legătură dintre benzile 401 și 303 lipsesc in ambele părţi ro­lele, iar banda transportoare în miş­carea ei se freacă direct de construc­ţia metalică. La banda 105, unii su­porţi de prindere ai rolelor superioa­re sunt tociţi, ceea ce dovedeşte că banda transportoare nu este dreaptă. Şi exemplele ar putea continua. Or, atunci, cit de tare trebuie să fie co­vorul de cauciuc pentru a rezista la frecarea directă pe construcţia meta­lică ? Iar după cum ne spunea tova­răşul Constantin Făgaş, şeful secţiei de vulcanizare, acum benzile arată încă bine. Au fost insă perioade cînd partea inferioară a unor benzi trans­portoare era pur şi simplu îngropată în pămînt. Nici in cazul vulcanizărilor nu se respectă condiţiile de lucru cerute de această operaţie. Pentru ca o vulca­nizare să reuşească, lucrarea trebuie să se execute sub un cort, să nu se depună praf pe soluţie ş.a. Dar iată că urmărim echipa condusă de Gri­­gore Surdu, care vulcaniza banda 105 direct sub cerul liber, deşi bătea un vînt destul de puternic şi praful se aşternea in voie peste soluţia de lipit. Mai mult, bidonul cu soluţie de lipit era scos de două zile din maga­zie şi ţinut într-o remorcă in carieră. Mai era bună soluţia de lipit ? Ni­meni nu ar fi putut să dea un răs­puns precis. Culmea este că secţia de vulcanizare de la I.M. Rovinari are şi un laborator de analize, cu cite un laborant pe fiecare schimb, dar unde nu se poate face analiza soluţiei de lipit, deoarece nu există aparatura necesară. Prin urmare, se Încalcă re­guli elementare în efectuarea vulca­nizărilor. De ce ? — Am avut cinci corturi pentru vulcanizări, dar nimeni nu a avut grijă de ele şi au ajuns ca vai de lume, ne spune tovarăşul Constantin Făgaş. Intenţionăm însă ca intr-un timp cit mai scurt să facem alte cor­turi pe care să le dăm in primire echipelor de vulcanizatori. Prin urmare, este necesar ca în primul rind să fie eliminate aceste neajunsuri manifestate în exploata­rea şi întreţinerea benzilor transpor­toare, în perioada care a trecut de la începutul anului, la I.M. Rovinari s-au executat nu mai puţin de 827 de vulcanizări. Or, dacă nu se respectă condiţiile prevăzute pentru efectua­rea acestei lucrări nu este de mirare că benzile transportoare se rup din nou şi trebuie oprite atit de frecvent. Apoi, dacă vulcanizările nu se exe­cută in condiţii optime nu se poate ajunge la o concluzie nici în privinţa calităţii benzilor transportoare şi a soluţiei de lipit. Se impune deci un efort conjugat al tuturor muncitori­lor şi specialiştilor pentru ca benzi­le transportoare să nu mai consti­tuie o „buturugă“ in calea excava­toarelor, pentru a se da tării cu­ mai mult cărbune. Este necesar un mai Înalt spirit de răspundere in întreţi­nerea şi exploatarea zestrei tehnice moderne pe care oamenii de aici o au in dotare. Vom reveni pentru a prezenta şi punctul de vedere al uni­tăţilor din Piteşti şi Jilava. Ion TEODOR Dumitru PRUNA „Pauzele“ din funcţionarea benzilor transportoare diminuează randamentul excavatoarelor De la brigada de reporteri ai „Scînteii" aflata în bazinul carbonifer al Gorjului

Next