Scînteia, noiembrie 1980 (Anul 49, nr. 11881-11906)

1980-11-01 / nr. 11881

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul L Nr. 11881 Sîmbătă 1 noiembrie 1980 6 PAGINI -30 BANI CONSFĂTUIRE DE LUCRU LA C.C. AL P.C.R. CU ACTIVUL DIN DOMENIUL GEOLOGIEI Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Republi­cii Socialiste România, a partici­pat, vineri dimineaţa, la şedinţa de Închidere a Consfătuirii de lucru cu activul din domeniul geologiei, ale cărei lucrări s-au desfăşurat la C.C. al P.C.R. în zilele de 30 şi 31 oc­tombrie, împreună cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în prezidiul consfătuirii au luat loc tovarăşa Elena Ceauşescu, tovarăşii Ilie Verdeţ, Gheorghe Oprea, Virgil Trofin, Ion Ursu, Richard Winter. Consfătuirea a reunit 445 de lu­crători din cadrul Ministerului Mi­nelor, Petrolului şi Geologiei şi din unităţile sale subordonate — centrale şi combinate miniere, trus­turi de petrol, Întreprinderi geolo­gice şi institute de cercetări — precum şi reprezentanţi ai unor organe centrale, ministere şi insti­tuţii de învăţămînt superior. Organizată din iniţiativa tovară­şului Nicolae Ceauşescu, consfă­tuirea se înscrie pe linia analizelor şi măsurilor stabilite pentru prin­cipalele sectoare de activitate în această perioadă de încheiere a unui cincinal şi începere a altuia, exprimă grija şi atenţia deosebite pe care , conducerea partidului şi statului, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, le acordă acestui sector de mare insemnătate al economiei noastre naţionale. S-au examinat stadiul realizării planului de cerce­tare geologică pe acest an şi măsu­rile ce se impun pentru îndepli­nirea exemplară a prevederilor planului pe anul 1981, ale cincina­lului 1981—1985 şi, în perspectivă, pînă în anul 2000­ , înaintea şedinţei de închidere a lucrărilor, tovarăşului Nicolae Ceauşescu i-au fost prezentate, în cadrul unei expoziţii cuprinzînd numeroase grafice şi exponate — ilustrative pentru stadiul atins de cercetarea geologică şi punerea în valoare de surse de hidrocarburi şi minereuri utile — proiectul pro­gramului de cercetare geologică pe anii 1981—1985, precum şi programul privind creşterea producţiei de cărbune cocsificabil in cincinalul viitor. Secretarul general al parti­dului a făcut o serie de observaţii şi a indicat ca întreaga activitate de cercetare geologică să fie sub­ordonată înfăptuirii sarcinii fun­damentale puse de Congresul al XII-lea al partidului privind dez­voltarea mai rapidă a bazei mate­riale, şi in primul rind a celei energetice, care să asigure Româ­niei, pină la sfirşitul deceniului ur­mător, independenta din punct de vedere al energiei și combustibi­lului. La sosirea în sală, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost întimpinat cu deosebită căldură de cei pre­zenţi — semn al dragostei nemărgi­nite, al profundului respect pe care geologii, minerii, petroliştii, toţi cei ce muncesc în acest sector al eco­nomiei naţionale le poartă secreta­rului general al partidului. Ministrul minelor, petrolului şi geologiei, tovarăşul Virgil Trofin, a prezentat în faţa secretarului gene­ral al partidului, a celorlalţi tova­răşi din conducerea de partid şi de stat o sinteză a principalelor pro­bleme rezultate din dezbaterile des­făşurate în prima zi a consfătuirii. In cadrul dezbaterilor — în plen şi pe secţiuni — au luat cuvintul in cele două zile ale consfătuirii 69 cadre de conducere, cercetători, in­gineri, maiştri şi alţi lucrători din unităţi de cercetare geologică şi exploatare petrolieră şi minieră. Vorbitorii au adresat conducerii partidului şi statului, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cele mai vii mulţumiri pentru pre­ocuparea statornică faţă de dezvol­tarea şi modernizarea acestui deose­bit de important sector al economiei (Continuare in pag. a IlI-a) PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Ministrul industriei de automobile al U.R.S.S., V. N. Poliakov Vineri după-amiază, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, pre­şedintele Republicii Socialiste Româ­nia, a primit pe V. N. Poliakov, mi­nistrul industriei­ de automobile al U.R.S.S., care face o vizită in ţara noastră. La primire a participat tovarăşul Ion Avram, ministrul industriei con­strucţiilor de maşini. A fost de faţă V. I. Drozdenko, ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti. Ministrul sovietic a mulţumit căldu­ros tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru întrevederea acordată, pentru posibilitatea oferită de a vizita Româ­nia, de a cunoaşte nemijlocit din rea­lizările obţinute în dezvoltarea şi modernizarea industriei noastre con­structoare de maşini în cursul întrevederii a fost re­levată cu satisfacţie colaborarea strânsă dintre cele două ţări pe plan economic, ea inscriindu-se în an­samblul conlucrării prieteneşti, multi­laterale, dintre România şi Uniunea Sovietică, conlucrare ce se extinde şi se îmbogăţeşte continuu, in spiritul înţelegerilor convenite cu prilejul in­tîlnirilor şi convorbirilor româno-so­­vietice la nivel înalt. In acest cadru a fost subliniată importanta realizării unor acţiuni de cooperare in domeniul producţiei de autovehicule, în concordanţă cu po­tenţialul actual şi cu perspectivele de dezvoltare a acestei ramuri indus­triale in România şi Uniunea Sovie­tică. S-a apreciat că promovarea a­­cestei conlucrări este de natură să contribuie la amplificarea şi apro­fundarea relaţiilor economice dintre ţările noastre vecine şi prietene. întrevederea a decurs intr-o at­mosferă caldă, tovărășească. Marjai József, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al R. P. Ungare Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii So­cialiste România, a primit, vineri, pe tovarăşul Marjai József, vicepre­şedinte al Consiliului de Miniştri al R.P. Ungare, preşedintele părţii ţării sale în Comisia mixtă guvernamen­tală româno-u­ngară de colaborare economică, ale cărei lucrări s-au desfăşurat la Bucureşti. La primire a participat tovarăşul Nicolae Constantin, viceprim-minis­­tru al guvernului, preşedintele Co­mitetului de Stat al Planificării, pre­şedintele părţii române în comisia mixtă. Au fost de faţă Victor Bolojan, ambasadorul României la Budapesta, şi Sándor Bajnai, ambasadorul Un­gariei la Bucureşti. Cu acest prilej, oaspetele a trans­mis tovarăşului Nicolae Ceauşescu un salut prietenesc şi cele mai cor­diale urări din partea tovarăşului Janos Kadar, prim-secretar al Comi­tetului Central al Partidului Munci­toresc Socialist Ungar, a Biroului Politic şi a Comitetului Central al P.M.S.U. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit şi a rugat să se transmită, din partea sa, a Comitetului Politic Executiv şi a Comitetului Central al P.C.R., tovarăşului Janos Kadar, Bi­roului Politic şi Comitetului Central al P.M.S.U. un salut prietenesc şi cele mai bune urări. în timpul întrevederii au fost evo­cate relaţiile de strinsă prietenie şi colaborare dintre partidele, tarile şi popoarele noastre, subliniindu-se cu satisfacţie că aceste bune raporturi cunosc o dezvoltare fructuoasă, mul­tilaterală, prin transpunerea în viaţă a înţelegerilor convenite cu ocazia întîlnirilor şi convorbirilor româno­­ungare la nivel înalt, în acest cadru s-au relevat rezul­tatele înregistrate in extinderea şi diversificarea legăturilor economice şi tehnico-ştiinţifice. Totodată, a fost exprimată dorinţa de a intensi­fica cooperarea în ramuri importan­te ale producţiei materiale şi ale cercetării ştiinţifice, de a realiza obiective economice in comun, de a spori volumul schimburilor comerci­ale, valorificindu-se in mod eficient largile posibilităţi pe care le oferă in acest sens progresele obţinute in­ construcţia socialistă de România şi Ungaria, potenţialul economic al ce­lor două ţări. S-a evidenţiat rolul însemnat ce revine comisiei mixte guvernamentale în identificarea unor noi domenii şi forme de cooperare, in amplificarea colaborării economice şi tehnico-ştiinţifice, in creşterea ponderii ei în ansamblul conlucrării prietenești româno-ungare,­­ întrevederea a decurs într-o atmos­feră caldă, tovărășească. Isam Sartawi, trimis special al preşedintelui Comitetului Executiv al O.E.P. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii So­cialiste România, a primit vineri după-amiază pe Isam Sartawi, mem­bru al Consiliului Revoluţionar al mişcării „Al Fatah“ şi al Consiliu­lui Naţional Palestinian, consilier politic, trimis special al preşedinte­lui Comitetului Executiv al Organi­zaţiei pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat. Oaspetele a fost în­soţit de Ramzi Khouri, consilier, di­rectorul cabinetului preşedintelui Co­mitetului Executiv al O.E.P. La întrevedere au luat parte tova­răşii Virgil Cazacu, membru al Co­mitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., şi Ştefan Andrei, membru supleant al Comitetului Po­litic Executiv al C.C. al P.C.R., mi­nistrul afacerilor externe. A fost de faţă Khaled Al-Sheikh, reprezentantul permanent al Orga­nizaţiei pentru Eliberarea Palestinei­­Insie noastră. Oaspetele a adresat preşedintelui Nicolae Ceauşescu un cordial salut de prietenie din partea preşedintelui Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat. Preşedintele Nicolae Ceauşescu a mulţumit şi a transmis, la rindul său, preşedintelui Yasser Arafat un salut călduros împreună cu cele mai bune urări. In cadrul Întrevederii au fost evo­cate bunele relaţii de prietenie, soli­daritate şi colaborare statornicite în­tre Partidul Comunist Român şi Or­ganizaţia pentru Eliberarea Palesti­nei, între popoarele român şi pales­tinian. în acelaşi timp, s-a expri­mat dorinţa de a extinde şi adinei aceste relaţii, in folosul ambelor po­poare, în interesul cauzei păcii, înţe­legerii şi colaborării în lume. Au fost abordate, de asemenea, unele aspecte ale situaţiei interna­ţionale actuale şi, îndeosebi, cu pri­vire la ultimele evoluţii ale situaţiei din ’Orientul Mijlociu şi’ Asia de sud-vest. Cu acest prilej s-a subliniat nece­sitatea de a se intensifica activita­tea politică şi diplomatică pentru gă­sirea unei soluţii globale, pentru rea­lizarea unei păci juste şi durabile in Orientul Mijlociu, întemeiată pe re­tragerea Israelului din teritoriile ocupate in urma războiului din 1967, inclusiv din Ierusalimul arab, rezol­varea problemei poporului palesti­nian, pe baza dreptului la autodeter­minare, inclusiv la constituirea unui stat palestinian independent. In cursul convorbirii a fost expri­mată îngrijorarea in legătură cu conflictul militar dintre Iran și Irak și s-a subliniat necesitatea de a se ajunge la oprirea acţiunilor militare şi la începerea negocierilor, care să ducă la încetarea cit mai grabnică a luptelor, la soluţionarea politică a problemelor dintre Iran şi Irak — singura cale care corespunde intere­selor celor două ţări şi popoare, păcii şi securităţii internaţionale, întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă cordialitate şi prietenie. CUVlNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Stimaţi tovarăşi, Actuala consfătuire cu lucrătorii din geologie a fost convocată atît pentru a face bilanţul activităţii din cincinalul pe care îl încheiem în acest an, cît, mai cu seamă, pen­tru a discuta împreună cum să se acţioneze, în acest domeniu, în ve­derea realizării obiectivelor stabi­lite de Congresul al XII-lea al partidului pentru cincinalul 1981— 1985 şi în perspectivă, pînă în 1990 şi chiar pînă în 2000. In dezbaterile care au avut loc au fost evidenţiate rezultatele ob­ţinute în activitatea geologică, prin punerea în evidenţă a unor noi re­surse de petrol, cărbune, mine­reuri feroase, neferoase şi alte substanţe utile. La unele din aces­tea, prevederile pentru cincinalul pe care îl încheiem s-au realizat, iar la cîteva s-au obţinut chiar re­alizări mai mari, o anumită depă­şire ; la unele însă, îndeosebi la petrol, rezultatele sunt sub aştep­tări. Pe ansamblu se poate spune că s-au realizat progrese mai în­semnate în activitatea geologică, ceea ce demonstrează că organiza­ţiile geologice, geologii, toţi oame­nii muncii din acest important sec­tor al economiei naţionale au în­ţeles răspunderea mare pe care o au in identificarea şi asigurarea de surse de energie şi materii prime necesare dezvoltării economiei na­ţionale, ridicării bunăstării po­porului nostru. Pentru aceste re­zultate pozitive, pentru eforturile depuse de toţi oamenii muncii din geologie doresc să le adresez feli­citări, împreună cu urarea de suc­cese şi mai mari în viitor. (Aplau­ze prelungite). După cum este cunoscut, Con­gresul al XII-lea al partidului, elaborind programul pentru noua etapă de făurire a societăţii socia­liste multilateral dezvoltate în pe­rioada 1981—1985, a pus în centrul activităţii asigurarea, într-o mă­sură mai mare, a bazei de energie şi de materii prime din ţară. Do­rim să facem eforturi mai mari pentru a pune în valoare noi re­zerve de petrol, de gaze, de căr­bune, de şisturi şi ape termale, în vederea asigurării cu mijloace pro­prii a surselor necesare de energie într-un procent mult mai mare de­cit în prezent. Avem în vedere, de­altfel, ca, pînă la sfîrşitul dece­niului 1980, să realizăm o­ indepen­denţă deplină în ce priveşte asi­gurarea cu energie. Vom obţine aceasta în primul rind din sursele pe care le-am menţionat, conside­rate — ca să spun aşa — clasice, şi în al doilea rind prin intensifi­carea activităţii de cercetare în vederea găsirii de noi surse ener­getice, despre care s-a vorbit la Congresul al XII-lea şi care sunt cuprinse pe larg in programul adoptat de Congresul partidului ; nu doresc să mă refer acum la acestea. De asemenea, este necesar să fa­cem eforturi mult mai serioase pen­tru dezvoltarea bazei de minereuri feroase, ţinînd seama de faptul că producţia siderurgică necesită can­tităţi foarte mari de minereuri. Se pare că, deşi unele din resurse au conţinuturi ceva mai sărace, dispu­nem totuşi de posibilităţi destul de serioase pentru a asigura, într-o măsură mult mai mare decât în pre­zent, siderurgia noastră cu mine­reuri feroase. Trebuie să dezvoltăm puternic extracţia minereurilor, să asigurăm economia naţională cu minereuri neferoase : cupru, zinc, plumb. De asemenea, trebuie să punem neapă­rat în valoare şi minereurile de ni­chel, care sunt de­­acum identifica­te — astfel încât să putem acoperi, dacă nu în întregime, cel puţin în­tr-o măsură mult mai mare nece­sităţile economiei din producţia in­ternă şi să reducem astfel, în mod substanţial, importul. Cunoaşteţi bine că preţurile la minereurile neferoase au crescut puternic, că tendinţa, în viitor, va fi de creştere. In mod deosebit va trebui să ne­­ ocupăm de cercetarea geologică şi de creşterea rezervelor şi a produc­ţiei de aur, argint, platină şi de alte metale rare, pentru care se pare că există încă posibilităţi, mai cu sea­mă dacă avem în vedere că şi în prezent continuăm să scoatem aur de acolo de unde au scos şi dacii şi romanii acum 2 000 de ani. Nu cred că resursele sau rezervele de asemenea metale preţioase sunt nu­mai cele descoperite în epoca res­pectivă. Dealtfel, o serie de­­indicii cer să se acţioneze şi în alte zone, unde aluviunile aduc nisipuri cu conţinut destul de substanţial de aur. Activitatea noastră geologică n-a reuşit încă să ajungă la sursele de unde apele reuşesc să selecteze şi să aducă aceste metale. Sunt zone (Continuare în pag. a IlI-a) „Poporul este părintele meu literar“ Cind o citesc pe Sa­­doveanu se deşteaptă în mine o întreagă lume. E de ajuns să deschid cartea şi această lume mă fură, vint magnetic care te soarbe proiectin­­du-te pe alt tărim, poate tărîmul celălalt : un zvon de ape ireale, un murmur de păduri mereie şi adinei, nişte piele sub un cer tul­bure sau clar ca visul, o lucire de funigei, ecoul unui corn de luptă sau nuntă, gla­surile stinse ale unor oameni pe care nu-i cunosc, dar care sunt precis strămoşii mei. De la aceştia şi vreau să pornesc în mărtu­risirea mea despre spi­ritul naţional al ope­rei lui Sadoveanu. Nu ştiu cum se va fi întrupat în vechime cultul strămoşilor, care îl preocupă atîta pe autorul nostru. Ciobu­rile arheologice sunt multe dar mute ; măr­turiile etnografice sunt extrem de numeroase, dar adesea dificil de descifrat. Acest cult, despre care aduc do­vadă urnele cu cenuşi funerare din neoliti­cul carpato-danubiano­­pontic, dar şi pirami­dele Egiptului antic, dar şi templele din In­dia şi China veche, va fi fost bogat şi va fi făcut să dăinuie lu­mile de demult prin­­tr-o ascunsă coerenţă ca transcende a gene­raţiilor şi care răzbeş­te pînă la noi. Lumile vechi se întorceau înapoi în timp pentru a se legitima, ele des­cindeau în prezent dintr-un trecut al în­temeierii care stătea sub semnul unui stră­moş, uneori mitic, cel care ctitorise familia, clanul, neamul, ginta. In viziunea celor vechi, lumile nu sunt apariţii spontane, ele se trag din cite cineva sau „se trăgănează“, cum spu­ne cronicarul nostru, aşa cum Eneas, el în­suşi erou fabulos, a tras şi întemeiat nea­mul său latin din flăcările războiului Troiei. Strămoşul de­finea deci pentru un neam un criteriu de identitate, de unitate şi de nobleţe, iar le­gătura cu el — cu pâ­­mîntul şi cerul strămo­şilor — se menţinea ritualic şi permanent. In cazul nostru, al românilor, îl avem şi pe Sadoveanu pentru lămurirea acestui rit fundamental. La el cultul strămo­şilor este mai înainte de orice­­ sentiment. Sadoveanu face din sentimentul­­ continui­tăţii şi dăinuirii pe a­­celaşi pămînt a acelu­iaşi popor o coordona­tă esenţială a operei. Cind Sadoveanu măr­turiseşte că poporul Eseu de Paul ANGHEL ’ este părintele său li­terar, „că trecutul pulsează în mine ca un singe al celor dis­păruţi“ — trebuie să-l credem, fiindcă avem întărirea covirşitoare a operei. Orice povestire a lui Sadoveanu, fără excepţie, e o excursie in trecut, o pogorîre, uneori pină la începu­turile lumii. Orice po­vestire a lui Sadovea­nu, fără excepţie, e o iniţiere în secretul de­­venirii şi stabilităţii lumii. Prin ce este sta­bilă lumea ? Prin ve­chime, ne spune Sado­veanu, iar cuvintul dă chiar titlul unei cărţi. O vechime indetermi­­nată şi indeterminabi­­lă, măsurată prin sin­tagme precum odată, odinioară, depărtată vreme, cîndva, de de­mult : „Intr-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul An­­cuţei. Dar asta s-a în­­tîmplat într-o depăr­tată vreme, demult, în anul cinci au căzut de Sintilii ploi năpraz­­nice şi spuneau oa­menii c-ar fi văzut balaur negru în nouri, deasupra puhoaielor Moldovei. Iar nişte pa­seri cum nu s-a mai pomenit s-au învolbu­rat pe furtună, vîslind spre răsărit“. Ca ar­gument suprem al ve­chimii sunt invocate nu evenimente istorice, cronologia istorică, ci o cronologie mitică — in cazul citat balaurul, elementul din mitolo­gia geto-dacică, „le dragon dace“ despre care a glosat recent un mare etnolog, sau cronologia firii, deci evenimentele din ordi­nea naturală, aceleaşi de la facerea lumii, etern mişcătoare ca şi firea. Toate cele ce ţin de ordinea naturală sau de ordinea mitică sunt documente im­prescriptibile pentru Sadoveanu, implicit arhaitatea peisajului. Citez, la întimplare, din „Ţara de dincolo de negură“: „Prin ase­menea noroaie, ciomii­­le şi mlaştini, care nu s-au, schimbat de pe vremea lui Boerebista, am ajuns în păduri­le cele mari de la Brăieşti“. Burebista e ortografiat ca în Geti­ca lui Iordanes, unde e numit şi Buruista. Vom spune că lumea lui Sadoveanu se pier­de in nedefinitul tem­poral sau în etern. Ea trăieşte in primul rind o dramă naturală, dra­ma firii, mereu reac­tualizată de anotim­puri, de naştere, nuntă şi moarte. Din acest punct de vedere, ne spune Sadoveanu, noi, cei de azi, suntem­ identici cu strămoşii noştri, simţim la fel, chiar dacă vieţuim di­ferit.­­ Suntem­ identici şi prin altceva, prin cro­nologia istorică, prin unitatea trecutului cu prezentul şi cu viito­rul. Românii, ne arată Sadoveanu, trăiesc se­col de secol aceeaşi dramă, mereu reactua­lizată, legată de apă­rarea păminturilor lor şi de nişte rele aşe­zări pe care neîncetat vor să le curme. Cind nu le pot curma, ei lasă moştenire urmaşi­lor procesele neînche­iate pentru dreptate (Continuare in pag. a IV-a)

Next